ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2920/2013

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 10 din 23 ianuarie 2012, Tribunalul Mureș: În baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu și la solicitarea procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu: a) în cazul inculpatului M.G.I., din infracțiunile de: - trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate N.M.E., M.E. și B.K.); - trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată T., fostă S., K.K.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

în infracțiunile de: - proxenetism sub formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la părțile vătămate N.M.E. și M.E.); - trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.K.); - trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) din C. pen. (parte vătămată T., fostă S., K.K.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. b) în cazul inculpatului L.I., din infracțiunea de: - trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 37 lit. b) din C. pen. (părți vătămate S.Z., N.M.E. și M.E.), în infracțiunile de: - proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la partea vătămată S.Z.). - proxenetism sub formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la părțile vătămate N.M.E. și M.E.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - a respins ca neîntemeiate cererile inculpaților, formulate prin intermediul apărătorilor aleși, de schimbare a încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor de care sunt acuzați, după cum urmează: a) Cererea inculpatului M.G.I., din infracțiunile de: - trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(părți vătămate N.M.E., M.E. și B.K.); - trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată T., fostă S., K.K.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de: - două infracțiuni de proxenetism - prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1) C. pen. (relativ la părțile vătămate N.M.E. și M.E.); - două infracțiuni de trafic de persoane - prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (părți vătămate B.K. și T., fostă S., K.K.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. b) Cererea inculpatului L.I., de eliminare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism sub formă continuată (relativ la părțile vătămate N.M.E. și M.E.). - în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, parte vătămată fiind B.K.

- în baza art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, parte vătămată fiind minora T. (fostă S.) K.K. - în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. - în baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus și pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) din C. pen.

pe o durată de 3 ani. - în baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei principale aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 29 iulie 2004 până la 19 august 2005. - în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. - în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism sub formă continuată (relativ la părțile vătămate N.M.E.

și M. și E.). - în baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 11 iunie 2004 până la 9 august 2004. - în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.I. pentru comiterea infracțiunii de proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la partea vătămată S.Z.), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

- a constatat că părțile vătămată S.Z., N.M.E., M.E. și B.K. nu s-au constituit părți civile. - a luat act de renunțarea părții vătămate T. (fostă S.) K.K. la pretențiile civile. - a dispus ca plicul cu înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului L.I. să rămână atașat dosarului înscrisurile respective reprezentând mijloace de probă. - în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: - pe inculpatul M.G.I. la plata sumei de 2.015 RON, iar pe inculpatul L.I. la plata sumei de 1.345 RON. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că: În cursul anului 1998, inculpatul L.I.

a cunoscut-o pe partea vătămată S.Z. prin intermediul fratelui acesteia, F.M. În discuțiile purtate cu partea vătămată aceasta i s-a plâns inculpatului că are un nivel de trai scăzut, motiv pentru care inculpatul s-a oferit să o ajute să-și găsească un loc de muncă în Ungaria, afirmând că are acolo unele cunoștințe printre care și patroni ai unor societăți comerciale. Partea vătămată i-a comunicat inculpatului că era de acord să meargă la muncă în Ungaria însă nu avea pașaport și nici banii necesari plății taxelor în vederea obținerii pașaportului. Inculpatul s-a oferit să o ajute pe partea vătămată și cu banii necesari, înțelegându-se ca aceasta să-i restituie după ce urma să lucreze în Ungaria.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat împreună cu partea vătămată la Târgu Mureș și au făcut demersurile necesare pentru obținerea pașaportului, inculpatul achitând toate taxele. Întorcându-se în localitatea Găiești, jud. Mureș, partea vătămată a rămas în acea localitate la bunica sa, rămânând înțeleasă cu inculpatul că acesta o va anunța despre data plecării. La scurt timp inculpatul a revenit și i-a comunicat părții vătămate că urmau să plece a doua zi dimineața și, deși partea vătămată a încercat să obțină amânarea plecării, inculpatul nu a fost de acord. A doua zi, inculpatul împreună cu partea vătămată au plecat cu un autocar din Târgu Mureș cu destinația Budapesta, iar din Cluj-Napoca și din Oradea au mai urcat în autocar alte patru fete (rămase neidentificate) care-l cunoșteau pe inculpat și despre care partea vătămată a aflat că aveau aceeași destinație.

Întregul grup a coborât în piața din Budapesta. Inculpatul L.I. a sunat pe cineva la telefon și la scurt timp acolo au apărut trei băieți, care i-au dat o sumă de bani inculpatului, unul dintre aceștia recomandându-se a fi "A.", patronul unei fabrici în care urma să lucreze partea vătămată S.Z. În continuare, inculpatul și numitul "A." i-au spus părții vătămate că o vor duce să-i arate fabrica, iar aceasta, de bună-credință, i-a însoțit. Astfel, partea vătămată a fost dusă la o casă din Budapesta și acolo i s-a spus de către numitul "A." că, de fapt, a fost adusă acolo în vederea practicării prostituției. Inculpatul L.I. a plecat spre România, lăsând-o pe partea vătămată S.Z. în grija numitului "A.". În continuare, partea vătămată S.Z.

a fost obligată de către numitul "A." să se prostitueze, fiind depistată de autoritățile maghiare care au ținut-o într-o anumită locație timp de 7 luni (pentru protecția ei până la finalizarea procesului intentat numitului "A."), după care a fost predată autorităților române. B. În cursul anului 2000, inculpatul L.I., care desfășura activități comerciale în Ungaria, în piața din orașul Szeged, l-a cunoscut pe inculpatul M.G.I. - cetățean maghiar -, care asigura paza la diferite localuri din orașul respectiv. În cadrul discuțiilor purtate de cei doi, inculpatul M.G.I. l-a întrebat pe inculpatul L.I. dacă nu poate face rost de fete care să dorească să lucreze în Ungaria. După ce cei doi s-au împrietenit, în cursul anului 2001 inculpatul M.G.I.

a făcut o vizită în România însoțit de numitul K.P.C., ocazie cu care s-a cazat în localitatea Sovata și s-a întâlnit cu inculpatul L.I. Ulterior, deplasându-se la Târgu Mureș cu mașina inculpatului M.G.I., marca S. de culoare albă, cei trei menționați mai sus le-au luat în mașină și pe părțile vătămate N. (fostă B.) M.E. și M. (fostă J.) E., care intenționau să se deplaseze până la Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureș cu o "ocazie". Ajunși în această din urmă localitate, cei trei le-au invitat pe părțile vătămate la un restaurant și, cu ocazia discuțiilor purtate, inculpatul M.G.I. le-a spus că este cetățean maghiar și poate rezolva locuri de muncă în Ungaria cu salarii bune pentru cetățenii români doritori.

Cele două părți vătămate s-au arătat și ele interesate întrucât aveau în România situații materiale precare, iar inculpații au insistat ca părțile vătămate să meargă cu ei în Ungaria. Le-au spus părților vătămate în permanență că au posibilitatea să le rezolve locuri de muncă bine plătite la o seră de legume, ceea ce le-a convins pe acestea să accepte propunerea inculpaților. Întrucât părțile vătămate nu aveau pașapoarte, inculpații s-au oferit și să le ajute în obținerea acestor acte, prin plata taxelor aferente, urmând ca părțile vătămate să restituie sumele după ce urmau să lucreze în Ungaria. A doua zi, părțile vătămate au fost luate din localitatea Sângeorgiu de Pădure de către inculpați și numitul K.P.C.

și transportate la Târgu Mureș, unde inculpații au plătit taxele necesare pentru obținerea pașapoartelor, au ajutat la întocmirea dosarelor și, prin intermediul unei persoane rămase neidentificate, pașapoartele au fost rezolvate în aceeași zi. În după masa aceleiași zile părțile vătămate au fost duse înapoi la Sângeorgiu de Pădure pentru a-și pregăti bagajele. În ziua următoare, părțile vătămate au plecat împreună cu inculpații și cu numitul K.P.C. în Ungaria, ajungând la locuința inculpatului M.G.I. din localitatea Szeged, unde au stat două zile. În această perioadă, în care pașapoartele părților vătămate se aflau la inculpați, li s-a adus la cunoștință că au fost aduse în Ungaria nu pentru a munci la o seră de legume ci pentru a se prostitua în folosul inculpaților.

Părțile vătămate nu au fost de acord și au cerut insistent inculpaților să le rezolve locurile de muncă promise. Deși au refuzat în prima fază, până la urmă părțile vătămate au fost nevoite să accepte să se prostitueze, fiind amenințate în permanență și neavând asupra lor pașapoartele pentru a se putea întoarce în România. Timp de circa trei luni de zile, inculpații M.G.I. și L.I., împreună cu numitul K.P.C. le-au dus pe cele două părți vătămate în diferite localuri de noapte, unde erau obligate să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, iar sumele obținute - circa 1 milion de forinți - au fost încasate în totalitate de inculpați și de numitul K.P.C. Părțile vătămate nu au avut posibilitatea să scape, având în vedere că, permanent, pașapoartele lor s-au aflat la inculpați, iar aceștia nici nu le lăsau pe părțile vătămate să aibă vreun ban asupra lor.

În preajma sărbătorilor de iarnă părțile vătămate au reușit să-i convingă pe inculpați să le lase să se deplaseze în România pentru a-și vizita familiile. Inculpații au fost de acord dar numai cu condiția ca după sărbători părțile vătămate să se întoarcă în Ungaria și să continue să se prostitueze în folosul lor. Părțile vătămate au acceptat condițiile impuse. Inculpatul M.G.I. a transportat părțile vătămate cu mașina lui în România și, înainte de a le lăsa pe acestea la locuințele lor, le-a amenințat, spunându-le că dacă nu se vor întoarce în Ungaria, le va omorî și va pune afișe în toată localitatea pentru ca lumea să afle că ele s-au prostituat în Ungaria. Conform înțelegerii, la începutul anului 2002, inculpatul M.G.I.

a revenit în România, cerându-le celor două părți vătămate să se întoarcă împreună cu el în Ungaria, așa cum au promis. Dar, părțile vătămate, fiind de-acum protejate de familii, au refuzat. În aceste împrejurări inculpatul M.G.I. le-a amenințat, comunicându-le că fiecare din ele îi datorează câte 15.000 forinți întrucât a venit în România degeaba. Părțile vătămate nu s-au lăsat intimidate, situație în care inculpatul a schimbat tactica, încercând să le atragă și pe acestea în activitatea infracțională, propunându-le lor să găsească alte fete pe care să i le plaseze și pe care să le ducă în Ungaria să se prostitueze în folosul său. Părțile vătămate au refuzat și această propunere a inculpatului, motiv pentru care acesta s-a întors singur în Ungaria.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului L.I., au fost găsite acolo actele de identitate ale părților vătămate N. (fostă B.) M.E. și M. (fostă J.) E. C. În cursul lunii august 2002, inculpatul M.G.I., aflându-se în România, le-a cunoscut pe părțile vătămate B.K. și S. K.K. S-a recomandat acestora ca fiind un cetățean maghiar cu multe relații în rândul patronilor de localuri din Ungaria și cu posibilități de a rezolva locuri de muncă bine plătite în această țară. Profitând de faptul că cele două părți vătămate aveau situații materiale precare în România, inculpatul le-a propus acestora să meargă cu el în Ungaria, unde urma să le rezolve locuri de muncă bine plătite în restaurantele unde avea relații.

Părțile vătămate au fost de acord, însă au comunicat inculpatului că nu aveau pașapoarte și nici banii necesari pentru obținerea lor. Ca și în cazul precedent, inculpatul s-a oferit să le ajute el cu sumele necesare obținerii pașapoartelor, urmând ca banii respectivi că-i fie restituiți după ce părțile vătămate urmau să înceapă munca în Ungaria. De menționat faptul că la acea dată partea vătămată S. K.K. era minoră, având împlinită de curând vârsta de 17 ani. Din acest motiv inculpatul a discutat cu părinții părții vătămate la locuința acestora din localitatea Ungheni, jud. Mureș, dându-le acestora asigurări că fiica lor va avea un serviciu bine plătit în Ungaria, iar aceștia au acceptat ca aceasta să plece în Ungaria la lucru.

Inculpatul s-a deplasat cu cele două părți vătămate la Târgu Mureș, unde a achitat taxele necesare iar părțile vătămate au intrat în posesia pașapoartelor. Imediat după obținerea pașapoartelor, inculpatul M.G.I., care se afla în România, cu același autoturism marca S. de culoare albă, a plecat spre Ungaria transportându-le și pe părțile vătămate B.K. și S. K.K. Au ajuns în orașul Szeged din Ungaria, unde inculpatul le-a cazat pe cele două părți vătămate într-o vilă. Acolo au rămas până a doua zi, iar apoi au fost duse într-un bar și cazate la subsolul acestuia unde era amenajată o locuință. Inculpatul a reținut pașapoartele celor două părți vătămate, cerându-le să aibă răbdare pentru că nu peste mult timp le va duce la locurile de muncă promise.

În loc de aceasta, timp ce circa două săptămâni, inculpatul a dus cele două părți vătămate în barul la subsolul căruia erau cazate și, sub amenințare, au fost obligate să danseze pentru clienți și să se prostitueze cu clienți racolați de inculpat. Inițial părțile vătămate au refuzat să întrețină relații sexuale cu clienții aduși de inculpat, însă până la urmă au fost nevoite să accepte, deoarece inculpatul M.G.I. le-a amenințat în permanență și a profitat că părțile vătămate nu aveau bani și nici pașapoartele asupra lor. Așa cum s-a mai arătat timp de circa două săptămâni părțile vătămate au întreținut în fiecare seară relații sexuale cu clienții localului contra unor sume încasate în totalitate de inculpat.

Potrivit afirmațiilor părților vătămate, fiecare dintre ele, în perioada menționată, a câștigat pentru inculpat, din practicarea prostituției, circa 100.000 forinți. Părțile vătămate nu au primit nimic din banii respectiv, ele fiind ținute la subsolul clădirii și asigurându-li-se doar mâncarea. După circa două săptămâni, cu ajutorul unui client, partea vătămată S. K.K. a reușit să fugă din barul în care era ținută, întorcându-se în România. În drept, fapta inculpatului M.G.I., cetățean maghiar, care, în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul L.I., le-a recrutat din România pe părțile vătămate N.M.E.

și M.E., prin fraudă, promițându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care le-au ajutat pe acestea să-și obțină pașapoartele, achitându-se taxele necesare, urmate de transportarea lor în Ungaria și obligarea la practicarea prostituției, de pe urma cărora inculpații au tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat M.G.I., cetățean maghiar, care, în cursul anului 2002, a recrutat-o, prin fraudă, din România, pe partea vătămată B.K., promițându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, după care a ajutat-o pe aceasta să-și obțină pașaportul, achitându-i taxele necesare, urmate de transportarea ei în Ungaria și exploatarea părții vătămate prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului M.G.I., cetățean maghiar, care, în cursul anului 2002, a recrutat-o, prin fraudă, din România, pe partea vătămată minoră T. (fostă S.) K.K., promițându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, după care a ajutat-o pe aceasta să-și obțină pașaportul, achitându-i taxele necesare, urmate de transportarea ei în Ungaria și exploatarea părții vătămate prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.I., cetățean român, care, în cursul anului 1998, a recrutat-o din România, prin fraudă, pe partea vătămată S.Z., promițându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, după care a ajutat-o pe acestea să-și obțină pașaportul, achitându-i taxele necesare, urmate de transportarea ei în Ungaria și obligarea la practicarea prostituției, de pe urma cărora inculpatul a tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu reținerea art. 13 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului L.I., cetățean român, care, în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul M.G.I., le-a recrutat din România pe părțile vătămate N.M.E.

și M.E., prin fraudă, promițându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care le-au ajutat pe acestea să-și obțină pașapoartele, achitându-le taxele necesare, urmate de transportarea lor în Ungaria și obligarea la practicarea prostituției, de pe urma cărora inculpații au tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., cu reținerea art. 13 alin. (1) C. pen. La individualizarea pedepselor stabilite și aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: - limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

Din acest punct de vedere de observat că limitele pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-au redus, fiind în prezent închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. De asemenea, în privința infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei - anul 2002), de observat că limitele pedepsei erau de la 5 la 15 ani închisoare, în loc de închisoarea de la 7 la 18 ani cum este în prezent. În privința nici unuia din inculpați nu s-a reținut vreo cauză legală de reducere a pedepsei dintre cele prevăzute în Codul penal și în Legea nr. 678/2001.

Gradul de pericol social al faptelor: - persoana și antecedentele penale ale inculpaților. Din acest punct de vedere este de remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul L.I. a suferit o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii, respectiv prin Sentința penală nr. 599 din data de 20 iulie 1988 a Judecătoriei Târgu Mureș, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală. Ulterior, la data de 22 august 1991, împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub acuzația comiterii infracțiunii de furt calificat, fiind arestat preventiv la data de 3 iulie 1991 și liberat condiționat la data de 18 august 1994 cu un rest neexecutat de 501 zile închisoare.

Prin Sentința penală nr. 1.001/1992 a Judecătoriei Târgu Mureș, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 18 august 1994, cu un rest neexecutat de 501 zile închisoare. Ca atare, în cauză, în privința inculpatului L.I., sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât până la data comiterii faptelor durata pedepsei a fost împlinită, având în vedere restul neexecutat de 501 zile închisoare și data liberării condiționate. Inculpatul M.G.I. nu este cunoscut cu antecedente penale. - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Din acest punct de vedere este de notat comportamentul nesincer al ambilor inculpați, pe parcursul întregului proces penal.

De aceea s-a apreciat că în privința lor nu poate fi reținută vreuna din circumstanțele atenuante legale sau judiciare. Curtea de Apel Târgu Mureș învestită cu soluționarea apelurilor promovate de inculpații L.I. și M.G.I. a constatat că sunt nefondate, așa încât prin Decizia nr. 6 din 27 februarie 2013, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a dispus respingerea acestora. În acest sens, în acord cu prima instanță, instanța de apel a reținut că procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, declarațiile părților vătămate N.M.E.

și M.E., procesul-verbal de percheziție domiciliară (care fixează găsirea la locuința inculpatului L. a actelor de identitate ale celor două părți vătămate, inculpatul nefurnizând nicio explicație plauzibilă a acestui depozit), informațiile transmise de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția Poliția de Frontieră Oradea (privind ieșirea din România spre Ungaria a inculpaților împreună cu părțile vătămate în 4 octombrie 2001, ora 0,48 - 0,50), depozițiile martorilor N.R., F.A. (potrivit cărora inculpatul L.I. s-a preocupat să obțină pașapoarte și altor persoane, plătind el taxele necesare și transportând persoanele respective în Ungaria cu promisiunea că le va găsi locuri de muncă, urmate de solicitarea din partea inculpatului de a se prostitua și a obține bani pentru el) și declarațiile celor doi inculpați, se constituie în probe care confirmă că inculpații M.G.I.

și L.J. nu erau străini de faptele care li se reproșează și că ei, în mod repetat, dar în realizarea unei rezoluții infracționale unice, le-au recrutat pe cele două părți vătămate, în cursul anului 2001 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001, prin fraudă, promițându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care s-au ocupat de transportul lor în Ungaria, iar acolo, prin amenințări, au fost obligate să practice prostituția în folosul inculpaților. Partea vătămată N.M.E. a relatat în declarația sa despre modalitatea în care a fost abordată de inculpați (fiind luată, împreună cu M.E.

"la ocazie" cu mașina de către inculpați), despre promisiunile făcute lor de către inculpați referitoare la găsirea unor locuri de muncă bile plătite în Ungaria, despre ajutorul pe care l-au primit din partea inculpaților pentru a obține pașapoarte (urmând ca banii avansați de inculpați să fie recuperați de inculpați după ce părțile vătămate începeau să lucreze și să câștige în Ungaria), despre modalitatea de deplasare a lor în Ungaria (transportate cu mașina sa de către inculpatul M.G.I.

dar însoțite și de inculpatul L.J.), despre locul unde au ajuns și au fost cazate în Ungaria (în Szeged, la locuința inculpatului M.G.I.) și despre ce li s-a comunicat acolo de către inculpați (că au fost duse în Ungaria pentru a practica prostituția), despre amenințările la care au fost supuse din partea inculpaților la refuzul lor inițial de a se conforma cerințelor inculpaților, despre modalitatea în care au acceptat, în final, să se prostitueze în folosul inculpaților și perioada în care au făcut acest lucru, despre modalitatea în care au reușit să-i determine pe inculpați să le lase să se întoarcă în România cu ocazia sărbătorilor de iarnă (fiind chiar transportate cu mașina de inculpatul M.G.I.

care a acceptat acest lucru pentru a fi sigur că părțile vătămate se vor întoarce după sărbători împreună cu el în Ungaria), precum și despre refuzul lor de a se mai întoarce în Ungaria (urmat de alte amenințări și de solicitarea unor sume de bani - câte 15.000 de forinți, pentru a fi lăsate în pace). Partea vătămată M.E., în declarația dată în fața organelor de urmărire penală a confirmat cele declarate de partea vătămată N.M.E. În cursul judecății, părțile vătămate nu au dorit să mai declare, precizând că nu mai sunt interesate și nu doresc să mai fie implicate în acest caz sau să creeze neplăceri cuiva.

Declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale exprimă adevărul, ele fiind luate la momente apropiate de data faptelor, când memoria celor întâmplate era vie și nealterată, la adăpost de orice influență atât obiectivă, exterioară - din partea inculpaților și a comunității, cât și subiectivă presiunea psihică dată de chemarea lor în fața autorităților în mod repetat și la o perioadă îndelungată după fapte, când și-au refăcut viața, fiind nevoite să retrăiască traumele morale la care au fost supuse. În acest context, se explică și refuzul celor două părți vătămate de a aduce noi relatări în cursul judecății asupra actelor de trafic ale cărui victime au fost. Pe de altă parte, declarațiile părților vătămate B.K.

și S. K.K., făcute în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, informațiile oferite de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, Direcțiile Poliției de Frontieră Oradea și Arad (privind numeroasele intrări și ieșiri în și din România și Ungaria a inculpaților și a numitului K.P.C., cu referire în special la cea din data de 8 august 2002, când inculpatul M.G.I. a ieșit din România însoțit de părțile vătămate T. K.K. și B.K.), declarațiile martorului B.V. - tatăl vitreg al părții vătămate T. K.K. (care întăresc afirmațiile acestei părți vătămate), înscrisul existent la dosar scris în limba maghiară de inculpatul M.G.I.

în perioada în care acesta se afla în stare de arest preventiv (care demonstrează preocupările inculpatului pentru denaturarea adevărului, dând indicații soției lui pentru a determina pe părțile vătămate să-și schimbe declarațiile, precum și pentru influențarea unor potențiali martori), toate aceste probe au demonstrat că M.G.I. a recrutat în cursul anului 2002 pe B.K. și S. K.K. (aceasta din urmă minoră de 17 ani), prin fraudă, promițându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care s-a ocupat de transportul lor în Ungaria, iar acolo, prin amenințări, au fost obligate să practice prostituția în folosul său. Partea vătămată S. K.K. a arătat modalitatea în care ea și B.K.

l-au cunoscut pe inculpatul M.G.I., precum și motivele pentru care au acceptat propunerile inculpatului de a le găsi locuri de muncă bine plătite în Ungaria, modalitatea de obținere a pașapoartelor (inculpatul fiind cel care le-a plătit taxele necesare urmând a-și recupera sumele după ce părțile vătămate începeau să lucreze și să câștige în Ungaria), despre modul cum au făcut deplasarea în Ungaria (cu autoturismul inculpatului), despre locul în care au ajuns și în care au fost cazate în Ungaria de numitul F. care era și proprietarul barului unde erau obligate să se prostitueze; despre modalitatea în care inculpatul le-a determinat pe cele două părți vătămate să practice prostituția alături de alte fete din Ungaria în folosul său (reținându-le pașapoartele și folosind amenințări la adresa lor, inclusiv cu ajutorul unui pistol), despre perioada în care au practicat prostituția și ce s-a întâmplat cu sumele încasate din această activitate (banii câștigați fiind încasați de numitul F. care îi preda inculpatului M. jumătate), precum și despre modalitatea în care a fost vândută de inculpat unei femei pe nume A. și cum a reușit ea să fugă din barul în care era obligată de inculpat să practice prostituția.

Numele de F. și A. se regăsesc și în biletul scris de inculpatul M.G.I., la care am făcut referire anterior. În cursul judecății, partea vătămată S. K.K. a relatat aceleași aspecte. Fiind audiată în cursul judecății, în cel de-al doilea ciclu procesual, și încă o dată, la solicitarea inculpatului M.G.I., partea vătămată T. (fostă S.) K.K., și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății în primul ciclu procesual. În plus, partea vătămată a arătat că, odată ajunsă în Ungaria, la restaurantul din Szeged, în subsolul căruia au fost cazate, inculpatul M.G.I. le-a cumpărat haine pentru dans, iar ulterior a observat că inculpatul a predat un pașaport și a primit o sumă de bani de la o femeie care le supraveghea pe fete în local.

Întrebându-l pe inculpat dacă pașaportul dat femeii era al ei și cu acea sumă a vândut-o pe ea, inculpatul i-a confirmat. Partea vătămată a mai arătat că de la B.K. a aflat, că ulterior fugii sale din local, aceasta a fost dusă de inculpat pe un pod, unde i s-a pus pistolul la tâmplă și amenințată că va fi împușcată dacă fuge și ea. De asemenea a mai arătat că, atâta timp cât s-a aflat la acel local unde a fost nevoită să practice prostituția, nu aveau voie să iasă, poarta imobilului fiind încuiată peste zi, iar noaptea, când se deschidea localul, erau în permanență urmărite. Ulterior, fiind mutată într-un apartament în oraș, iar de acolo putând merge la cumpărături la magazinele din apropiere, a reușit să fugă.

Partea vătămată B.K. a relatat aspecte similare celor declarate de partea vătămată S. K.K., confirmând faptul că, după ajungerea lor în Ungaria, inculpatul M.G.I. i-a cerut și ei să practice prostituția și, la refuzul ei, a dus-o undeva în afara orașului, lângă un pârâu, unde a amenințat-o cu moartea, punându-i pistolul la cap. Cu toate acestea, partea vătămată a susținut că nu a practicat prostituția ci că a reușit să fugă și să-și găsească de lucru într-o piață din Szeged, la o femeie. După circa două luni a fost găsită de inculpat în acel loc, iar femeia la care lucra a fost obligată să-i plătească inculpatului 200.000 forinți pentru ca partea vătămată să fie lăsată în pace și să poate rămâne acolo în continuare să lucreze.

În faza de judecată, fiind audiată prin comisie rogatorie în Ungaria, B.K. și-a retractat cele declarate în cursul urmăririi penale, motivând că din cauza necunoașterii limbii române nu a știut ce s-a consemnat în declarația sa, pe care a semnat-o, iar despre inculpatul M.G. a arătat că, exceptând faptul că a ajutat-o să ajungă în Ungaria și cu un prim loc de muncă, nu a mai avut nici o implicare. Instanța de apel a apreciat că, prima instanță a dat în mod corect eficiență declarațiilor persoanei vătămate consemnate în cursul urmăririi penale și a înlăturat relatările acesteia din faza de judecată, având în vedere că primele se coroborează cu restul probelor administrate, au fost luate la momente apropiate de data faptelor, când memoria celor întâmplate nu era afectată de trecerea timpului și nici influențarea martorei de către inculpat nu era posibilă, iar, pe de altă parte, d-na B.K.

nu a fost în măsură să ofere justificări convingătoare ale modificării declarațiilor inițiale. Instanța de apel a considerat că, activitatea inculpatului L.I. efectuată în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul M.G.I., de recrutare din România a părților vătămate N.M.E. și M. și E., prin fraudă, promițându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, de ajutare a acestora să-și obțină pașapoartele, achitându-le taxele necesare, urmate de transportarea lor în Ungaria și de obligare a lor la practicarea prostituției, de pe urma cărora inculpații au tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., cu reținerea art. 13 alin. (1) C. pen. Activitatea inculpatului M.G.I. efectuată în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul L.J., de recrutare din România a părților vătămate N.M.E. și M.E., prin fraudă, promițându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, de ajutare a acestora să-și obțină pașapoartele, de transportarea lor în Ungaria și de obligarea celor două la practicarea prostituției, de pe urma cărora inculpații au tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 alin. (1) C. pen. Activitatea inculpatului M.G.I., întreprinsă în cursul anului 2002, de recrutare, prin fraudă, din România, pe partea vătămată B.K., promițându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, de ajutare a acesteia să-și obțină pașaportul, achitându-i taxele necesare, de transportare a ei în Ungaria și de exploatare a părții vătămate prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Activitatea inculpatului M.G.I., executată în cursul anului 2002, de recrutare, prin fraudă, din România, pe partea vătămată minoră T. (fostă S.) K.K., promițându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, de ajutare a acesteia să-și obțină pașaportul, achitându-i taxele necesare, de transportarea ei în Ungaria și de exploatarea părții vătămate prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. Instanța de apel a respins apărărilor invocate de inculpatul L.J. pentru următoarele considerente: a) în cazul infracțiunilor continuate, momentul a quo, de la care curge termenul de prescripție a răspunderii penale, este acela al epuizării și nu al consumării infracțiunii.

Infracțiunea de proxenetism în formă continuată reținută în sarcina inculpatului L.I. s-a epuizat în toamna anului 2001, după 4 octombrie 2001 (când inculpatul, împreună cu coinculpatul și cu părțile vătămate N.M.E. și M.E. au părăsit teritoriul României intrând pe teritoriul Ungariei) și anterior zilei de 11 decembrie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 678/2001), data exactă a epuizării neputând să fie determinată cu exactitate. La acel moment, de altfel și în prezent, infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. era sancționată cu pedeapsa principală de la 2 la 7 ani închisoare. Întrucât inculpatul este subiectul procedurilor penale în curs, începând cu 10 iunie 2004 s-a întrerupt termenul de prescripție a răspunderii penale, astfel că, în cauză se pune problema prescripției speciale și nu a prescripției propriu-zise.

În raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, termenul special de prescripție al răspunderii penale este de 8 ani, la care se adaugă încă jumătate 4 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 124 C. pen., ultimul în redactarea anterioară modificării sale aduse prin Legea nr. 63/2012, în acord cu cele statornicite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1092/2012. El curge de la epuizarea infracțiunii și urmează să se împlinească abia la începutul lunii decembrie, cel mai târziu în 10 decembrie 2013. b) Cercetarea judecătorească a debutat în cauză, în rejudecare, la data de 9 decembrie 2009, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Astfel inculpatului L.I.

îi sunt aplicabile dispozițiile art. XI cu referire la art. V din O.U.G. nr. 121/2011, potrivit cărora în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Ordonanța de urgență a intrat în vigoare la 29 decembrie 2011, iar primul termen de judecată cu procedura completă, ulterior acestei date a fost în fața Tribunalului Mureș în 16 ianuarie 2012, când inculpatul nici personal, nici prin avocatul său ales și nici printr-un înscris autentic, nu a declarat că recunoaște faptele descrise în actul de sesizare și nu a solicitat judecarea cauzei după procedura abreviată.

În aceste circumstanțe, prevalarea inculpatului, prin avocatul său ales, de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. abia în apel este tardivă și nu produce efectele juridice scontate de acuzat. Faptul că prima instanță a omis să aducă la cunoștința avocatului inculpatului noile modificări legislative nu duce la o altă concluzie, din moment ce dispozițiile procesual penale nu impun judecătorului să procedeze la o asemenea informare, inculpatul se bucura de o apărare calificată asigurată de un avocat ales, iar O.U.G. nr. 121/2011 era accesibilă, fiind publicată în M. Of. al României, și conținea dispoziții previzibile. În ceea ce privește motivelor de apel expuse de inculpatul M.G.

s-a considerat că sunt nefondate, pentru următoarele argumente: a) Ședințele de judecată nu sunt publice, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori, prevăzută în art. 13, și pornografie infantilă, prevăzută în art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată, instituită prin art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 127 din Constituția României, republicată, și art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen.

Prin urmare, ori de câte ori, în aceeași cauză, inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică, potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în ședință nepublică, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se judecă în ședință publică, sub sancțiunea nulității absolute, întrucât excepțiile de la regula publicității ședinței de judecată sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte infracțiuni decât cele la care se face referire în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În acest sens, a hotărât și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 99 din 19 ianuarie 1999). În această cauză s-a apreciat că, ședințele de judecată trebuiau să fie și au fost publice, nu nepublice, deoarece, prin rechizitoriul procurorului, inculpatul M.G.I.

a fost trimis în judecată alături de infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, și pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care nu intră în enumerarea făcută de art. 24 din Lege. b) Art. 44 din Legea nr. 678/2001 reprezintă o normă de protecție a drepturilor și intereselor procesuale ale victimelor și nu ale subiecților activi ai infracțiunilor incriminate prin acest act normativ. Garanțiile oferite victimelor de textul art. 44 sunt ocrotite sub sancțiunea nulității relative și nu a nulității absolute, nefiind incluse în enumerarea limitativă făcută de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Trei consecințe decurg de aici: - neinvocarea nulității sau invocarea ei peste termenele prevăzute de lege ori de către alte persoane decât cele îndreptățite acoperă nulitatea relativă a actului vizat și împiedică înlăturarea acelui act, care va fi tratat în proces ca unul valabil îndeplinit. - nulitatea trebuie invocată într-o anumită stare a procesului: când cel în cauză este prezent la efectuarea actului, nulitatea trebuie ridicată în cursul efectuării acelui act, iar, în caz de absență, cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă. În prezenta cauză, s-a pus în discuție valabilitatea procedurii de ascultare de către procuror a părților vătămate care nu aveau un avocat ales și cărora nu li s-a desemnat un apărător din oficiu.

Părțile au fost prezente la efectuarea actului, așa că ele atunci trebuia să invoce nulitatea (cu referire în special la d-nele B.K. și S. K.K., acestea fiind victimele traficului de persoane). În aceste condiții, s-a apreciat ca tardivă invocarea nulității de către d-na S. K.K. abia odată cu cererea de apel îndreptat împotriva Sentinței penale nr. 209 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Mureș, pronunțate cu prilejul primei judecăți a fondului, iar de către d-na B.K. doar cu ocazia ascultării ei în cursul judecății, prin comisie rogatorie. Prin urmare, declarațiile părților vătămate făcute în faza de urmărire penală sunt valabile și contribuie la conturarea stării de fapt în cauză. - nulitatea trebuie invocată de persoana care a suferit o vătămare prin încălcarea legii.

Neobservarea garanțiilor conferite de art. 44 din lege afectează doar situația victimelor și nu a subiecților activi ai infracțiunilor în discuție. Astfel, victimele traficului de persoane și al traficului de minori sunt singurele care justifică un interes procesual în contestarea valabilității luării declarațiilor lor în cursul urmăririi penale. Un asemenea interes nu îi poate explica inculpatul care nu este destinatar al prevederii de protecție cuprinse în art. 44. Este de menționat faptul că, părțile vătămate B.K. și S. K.K. nu au criticat în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. legalitatea declarațiilor lor din faza anterioară judecății. Suplimentar acestor idei, s-a reiterat faptul că art. 6 alin. (5) C. proc.

pen. leagă autoritățile judiciare să-l informeze pe învinuit sau pe inculpat, și nu pe părțile vătămate, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, iar acest drept la încunoștințare este protejat sub sancțiunea nulității relative, nicidecum a nulității absolute. Inculpatul M.G.I. a beneficiat de o asemenea informare din partea procurorului. Părțile vătămate nu trebuia informate pe tărâmul art. 6 alin. (5) C. proc. pen. și oricum chestiunea, ținând de egalitatea de tratament la care a făcut referire inculpatul, trebuia supusă atenției autorităților judiciare, în termenul impus de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., de către părțile vătămate - singurele care puteau justifica un interes, ceea ce nu s-a întâmplat.

Instanța de apel nu a identificat vreo problemă ținând de folosirea limbii oficiale prin interpret în cursul procedurilor derulate în litigiul pendinte și nici vreun caz dintre cele anume prevăzute de art. 332 C. proc. pen. care să motiveze o dispoziție de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. c) Unitatea de dispoziții legale violate de inculpatul M.G.I. cu prilejul recrutării, transportării și obligării părților vătămate N.M.E. și M.E. la practicarea prostituției, unitatea obiectului juridic lezat, modalitatea identică de acțiune în cazul celor două părți vătămate, timpul scurt scurs de la momentul consumării și până la epuizarea infracțiunii de proxenetism s-a apreciat că indică rezoluția unică infracțională cu care inculpatul a acționat la efectuarea în mod repetat a actelor specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism.

Diversitatea de subiect pasiv al infracțiunii nu ar putea determina pulverizarea unei acțiuni repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiași rezoluții, în tot atâtea infracțiuni autonome concurente câte persoane au făcut obiectul acelei acțiuni. În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr. 49 din 4 iunie 2007 (publicată în M. Of. nr. 775/15.11.2007), ale cărei considerente sunt valabile și în contextul particularităților prezentei spețe. Prin urmare, a fost apreciată ca fiind corectă încadrarea juridică adusă de prima instanță infracțiunii de proxenetism reținută în sarcina inculpatului M.G.I.

În plus, cum tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru decât al infracțiunii continuate, oricum, doar în apelul inculpatului, o schimbare a încadrării juridice din infracțiunea complexă în concurs de infracțiuni ar fi fost exclusă, întrucât o asemenea măsură ar veni în contradicție cu principiul neagravării situației în propria cale de atac. Declarațiile părții vătămate S. K.K. și ale martorului B.V. contrazic teza avansată de inculpatul M.G.I. și demonstrează că acesta, la data actelor sale de recrutare, de transport și de exploatarea a victimei prin obligarea la practicarea prostituției, știa că partea vătămată nu împlinise încă 18 ani. Cu atât ai mult, inculpatul nu poate să opună necunoașterea vârstei părții vătămate, din moment ce pașaportul acesteia se afla în mâinile lui.

d) În ceea ce privește infracțiunea continuată de proxenetism săvârșită de inculpatul M.G.I. în coautorat cu inculpatul L.I., s-a apreciat că prescripția specială a răspunderii penale se împlinește doar la începutul lunii decembrie, cel mai târziu în 10 decembrie 2013. Referitor la infracțiunea de trafic de persoane, s-a reținut că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 prevede pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani. În forma sa actuală, textul incriminator ar fi mai favorabil decât cel aplicabil în august 2002 - la momentul faptei, când traficul de persoane se sancționa cu pedeapsa principală de la 3 la 12 ani închisoare. Termenul special de prescripție al răspunderii penale este de 8 ani, la care se adaugă încă jumătate - 4 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 124 C. pen., ultimul în redactarea anterioară modificării sale aduse prin Legea nr. 63/2012.

El curge de la momentul săvârșiri infracțiunii și urmează să se împlinească abia în august 2014. Referindu-se la la infracțiunea de trafic de minori, instanța de apel a precizat că art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, în forma în vigoare în august 2002, fiind legea mai favorabilă, prevedea pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 15 ani. Termenul special de prescripție al răspunderii penale este de 10 ani, la care se adaugă încă jumătate - 5 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 124 C. pen., ultimul în redactarea anterioară modificării sale aduse prin Legea nr. 63/2012. El ar curge de la momentul săvârșirii infracțiunii și urmează să se împlinească abia în august 2017. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, inculpații M.G.I.

și L.I. Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (1) și (2) C