Decizia nr. 1920/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 8876/101/2009 — recurs împotriva sentinței nr. 297/2010 a Tribunalului Mehedinți

În vara anului 2002, inculpatul G.P.R. a cunoscut-o prin intermediul martorei M.I., pe partea vătămată V.I., căreia i-a oferit un loc de muncă la un bar în Spania (unde aceasta urma să lucreze ca ospătar). După obținerea pașaportului, - contravaloarea lui fiind achitată de inculpatul G.P.R., - partea vătămată a fost transportată în Spania unde a fost exploatată sexual de către membrii clanului D. Fiind audiată, partea vătămată a declarat că a practicat prostituția în lunile septembrie - octombrie cu diferiți bărbați, timp în care l-a cunoscut pe actualul său soț, cetățean spaniol; 2-3. În primăvara anului 2002, surorile P.M. și P.C., fiind la bunici, s-au întâlnit cu unul din membrii grupului, respectiv cu G.R.P., care le-a propus un loc de muncă - menajere în Spania. Neavând mijloace materiale de existență, cele două surori au acceptat propunerea lui G.R.P. și după ce li s-au făcut pașapoartele au fost transportate în Spania, unde au fost exploatate sexual;

În primăvara anului 2003, G.R.P. s-a întâlnit în comuna Corcova din județul Mehedinți cu partea vătămată G.A.D. (filele 27-32, vol. I), căreia, de aceea, i-a propus un loc de muncă bine plătit în Spania. Pentru că inițial partea vătămată a ezitat să dea curs propunerii lui G.P.R., după 2-3 zile, la domiciliul acesteia au venit inculpații G.R.P., D.T. și T.I., care au convins-o să-i însoțească în Spania pentru a lucra ca menajeră. Convinsă că va fi dusă la muncă în Spania, partea vătămată a acceptat propunerea inculpaților. În realitate, partea vătămată G.A.D. a fost obligată să practice prostituția în favoarea celor trei inculpați;

Prin intermediul familiei S., în toamna anului 2004, a fost recrutată partea vătămată B.D. care - după ce i s-a făcut pașaport cu banii trimiși din Spania de către inculpatul D.T. - a fost transportată în Almeria unde a fost exploatată sexual de membrii clanului D.;

În condiții similare a fost recrutată și transportată în mun. Turnu Măgurele de unde a plecat în Spania și partea vătămată T.M. După ce a fost lăsată la un bar, aceasta a realizat că de fapt în Spania va fi transportată pentru a fi exploatată sexual și nu pentru a fi angajată ca menajeră;

În aceiași perioadă, prin intermediul lui G.R.P., inculpatul D.T. a exploatat-o sexual și pe minora G.G.S. Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele: 1. În cursul anului 2005, partea vătămată I.M.M. ( fostă S.) s-a hotărât să plece din țară și pentru aceasta a apelat la ajutorul unei vecine, pe nume L., care i-a promis că o ajută întrucât are prieteni în Spania. O rudă a L. a însoțit-o pe partea vătămată pentru efectuarea formalităților în vederea obținerii pașaportului. Părții vătămate i s-a promis că în Spania o să i se găsească de lucru ca ospătar sau barman. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, - filele 85 -88 voi I - partea vătămată I.M.M. ( fostă S.) a susținut că după ce a obținut pașaportul, pe la începutul lunii iunie 2005 a plecat în localitatea Turnu Măgurele, fiind adusă aici cu o mașină cu numere de Teleorman de doi bărbați, dintre care unuia i se spunea „M." ( ulterior partea vătămată a aflat că acesta este unul dintre fii inculpatului D.T.). în Turnu Măgurele, partea vătămată a fost cazată aproximativ 3 săptămâni la una din familiile D., iar apoi a fost dusă în localitatea Roșiori de către „M." și urcată într-un microbuz cu care a ajuns în Spania, în localitatea Almeria. Partea vătămată a precizat că pașaportul său a fost dat de „M." șoferului și că nu știe cine i-a plătit deplasarea până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în Spania a fost așteptată de două fete tinere despre care a aflat ulterior că lucrau pentru inculpatul D.T. zis „P." și concubina acestuia T.I., și că a locuit într-o casă aparținând inculpatului D. și concubinei acestuia. Acolo a aflat de la inculpat și concubina acestuia că trebuie să practice prostituția și, pentru că nu a fost de acord, cei doi au început să țipe la ea, i-au reținut pașaportul și i-au spus că trebuie să-și recupereze banii cheltuiți cu ea. Inițial, partea vătămată a practicat prostituția în clubul „E.", apoi pe stradă, contra cost, cea mai mare parte a sumelor obținute fiind reținute de D.T. și de concubina lui, T.I. O perioadă de timp partea vătămată a lucrat doar pentru T.I. deoarece aceasta se certase cu concubinul său și își împărțiseră fetele pe care le exploatau, însă ulterior cei doi s-au împăcat. Partea vătămată a mai arătat că ulterior i s-a permis să revină în țară, dar că ulterior, numita T.I. i-a cerut să se întoarcă în Spania și să-i aducă alte fete care să practice prostituția în interesul său. Astfel partea vătămată a luat legătura cu G.A.D., căreia i se spunea "L." și cu încă două fete pe nume „D." și „M.L.", și cu banii trimiși de inculpatul D.T. și de T.I., le-a obținut acestora pașapoartele și a acoperit cheltuielile cu transportul lor în Spania. Partea vătămată a mai arătat că la data de 26 mai 2006 au fost oprite la vama Nădlac de poliția de frontieră. În cursul cercetării judecătorești, în declarația dată la termenul din 21 aprilie 2010, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor inițiale și a susținut că în Spania a mers singură, că inculpatul D. nu a obligat-o să practice prostituția, că de fapt acesta a ajutat-o să-și găsească de lucru în agricultură, la cules de roșii și că după ce nu a mai găsit de lucru a practicat de bunăvoie prostituția. Această declarație dată de partea vătămată a fost înlăturată de instanța de fond, fiind apreciată ca nesinceră; 2. În vara anului 2003, partea vătămată G.A.D. s-a întâlnit într-o discotecă din localitatea Motru cu G.P.R. care i-a propus să meargă în Spania să lucreze ca menajeră sau ca ospătar într-un bar, asigurând-o că are prieteni români acolo care o pot ajuta să-și găsească un loc de muncă. Neavând serviciu, partea vătămată a fost de acord cu propunerea lui G.R.P. care, după câteva zile a venit acasă la ea împreună cu inculpatul D.T. zis "P." și cu T.I., concubina acestuia zisă și "I.", ocazie cu care au asigurat-o că în Spania va lucra ca menajeră. Apoi, cei trei inculpați au însoțit-o pe partea vătămată în mun. Drobeta Tr. Severin unde i-au plătit taxele pentru pașaport. După obținerea pașaportului, împreună cu D.T. și cu T.I., partea vătămată a mers în Tr. Măgurele, fiind cazată în casa mamei unui prieten al inculpatului D. Împreună cu alte două fete din Motru și cu un băiat din Tr. Măgurele au plecat la Cluj cu un autocar, biletele de transport fiind cumpărate de inculpatul D.T. Pașapoartele părții vătămate și ale celor două fete au fost date șoferului autocarului de către inculpatul D.T. și înmânate fetelor doar în momentul în care au trecut frontiera prin punctul de vamă „Borș", după care le-au fost luate din nou de către șoferul autocarului conform înțelegerii dintre acesta și inculpatul D.T. Partea vătămată și celelalte 2 fete au ieșit din țară în luna iunie 2003 și au plecat spre localitatea Almeria din Spania. În Almeria, partea vătămată a fost cazată la locuința lui D.C., fratele inculpatului D.T., unde ulterior a venit și inculpatul care a obligat-o să se prostitueze, banii primiți de la clienți fiind luați de inculpat. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, (filele 27-36 ) partea vătămată a confirmat situația de fapt expusă mai sus. În plus, partea vătămată a arătat că cele două fete cu care a venit în Spania au reușit să fugă, însă ea a mai rămas și în timpul cât a stat acolo, T.I. a mai adus din România două fete care erau surori. Una era măritată și, întrucât nu a vrut să se prostitueze, inculpatul D. a amenințat-o spunându-i că trebuie să-i achite sumele cheltuite cu obținerea pașaportului și cu transportul ei până în Spania, astfel că fiind constrânsă și aceasta a practicat prostituția. Partea vătămată a mai arătat că după ce autoritățile judiciare spaniole au început să facă cercetări față de inculpat, a fugit la Madrid, pașaportul rămânându-i la inculpat. în Madrid a fost ajutată de un cetățean spaniol cu care a petrecut câteva săptămâni și care voia să se căsătorească cu ea (și în această perioadă, susține partea vătămată că a fost sunată de mai multe ori și amenințată cu moartea de către inculpatul D.T.); 3 - 4. În luna octombrie 2004, partea vătămată B.D., prin intermediul unei prietene pe nume „M.", a cunoscut-o pe S.D.A. care i-a spus că are o cunoștință ce-i poate oferi un loc de muncă în agricultură în Spania. S.D.A. a apelat telefonic cunoștința respectivă, numită „P.", care a asigurat-o că îi găsește părții vătămate un loc de muncă în agricultură. „P." i-a trimis părții vătămate banii necesari pentru obținerea pașaportului și pentru transport, S.D.A. deplasându-se cu aceasta la serviciul pașapoarte. După ce partea vătămată a ridicat pașaportul, acesta i-a fost luat de S.D.A., iar la data de 20 noiembrie 2004 împreună cu martora și cu soțul ei, S.C., s-a deplasat în localitatea Tr. Măgurele la domiciliul numitei S.M., mama concubinei inculpatului D.T., unde a locuit circa o săptămână. Apoi a fost dusă de S.M. în Alexandria și îmbarcată într-un autocar cu destinația Spania, pașaportul părții vătămate fiind dat de către aceasta șoferului. Când a ajuns în Spania, pașaportul părții vătămate a fost dat de șoferul autocarului lui „L.", ginerele inculpatului D.T., care a preluat-o pe partea vătămată și a dus-o la locuința inculpatului din localitatea Almeria, unde i s-a spus că trebuie să practice prostituția. Astfel, timp de 3 luni de zile partea vătămată a fost obligată să practice prostituția pe străzile din Almeria, fiind însoțită și supravegheată în permanență de către T.I., iar sumele de bani pe care le-a obținut în urma practicării prostituției au fost împărțite de T.I. cu inculpatul D.T. Această stare de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor date de partea vătămată B.D. în cursul urmăririi penale, - filele 38 - 44 - declarații menținute în instanță prin memoriul depus la dosar ( fila 240) și care se coroborează cu declarațiile martorilor S.D.A. și S.C. Tribunalul a reținut că în același mod în care a fost recrutată partea vătămată B.D. a avut loc și recrutarea - de către D.T. și T.I. - părții vătămate T.M., o dovadă în acest sens fiind: declarațiile părții vătămate T.M., coroborate cu declarațiile martorilor S.D.A., zisă L., S.C. și T.C. După obținerea pașaportului partea vătămată, aflând ce urma să facă în Spania, a reușit să fugă din locația unde fusese transportată de către cei doi martori și astfel nu a mai plecat în Spania; 5. În cursul anului 2004, numitul I.T. i-a propus părții vătămate U.M.R. să meargă la muncă în Spania și să lucreze într-un bar, urmând să câștige 30 euro pe lună. Întrucât partea vătămată avea în întreținere un minor și o situație familială grea a fost de acord cu propunerea făcută, având încredere în I.T. întrucât unchiul ei era nașul acestuia. Partea vătămată i-a spus numitului I.T. că nu are nici pașaport și nici bani, iar acesta s-a angajat că se ocupă el de toate. După câteva zile, partea vătămată U.M.R. a plecat împreună cu I.T. și cu V.G. cu autocarul în Spania, cheltuielile de transport fiind plătite de I.T. În Spania, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția. În declarațiile aflate la filele 81-84 dosar urmărire penală și la filele 149-150 dosar instanță fond, partea vătămată a arătat că în Spania a fost cazată într-un hotel din localitatea Almeria unde a stat 3 zile după care, I.T. i-a reținut pașaportul și a închiriat o casă într-un sat din Santa Măria, în care au mai venit numiții S.E., S.N.I. și I.M.R. A mai susținut partea vătămată că în Spania a fost obligată să se prostitueze de către numita V.G. și de către I.T. care i-au spus că trebuie să-i plătească datoria de 4.500 euro, în caz contrar, o vinde la țigani sau îi răpește copilul. A mai precizat partea vătămată că în timpul cât a stat în Spania l-a auzit pe I.T. vorbind la telefon cu inculpatul D.T., care avea și el fete ce se prostituau și că a înțeles că șeful lui I.T. era inculpatul D. După o perioadă de 3 luni, întrucât urmau să aibă loc razii în cluburi, partea vătămată a plecat în țară cu I.T., unde a stat o săptămână, după care fiind amenințată de acesta s-au reîntors în Spania. Ajunși în Santa Măria și constatând că în casa închiriată de I.T. erau prea multe persoane, întrucât venise inculpatul D.T. cu fratele său D.D. zis „C." și cu o femeie blondă „I.", I.T. a hotărât să o ducă pe partea vătămată la locuința inculpatului D., unde a rămas sub supravegherea acestuia, până când I.T. a închiriat un apartament. Partea vătămată a precizat că era obligată să se prostitueze atât în club, cât și pe stradă, banii fiind luați de I.T. care, la un moment dat, i-a reproșat că nu aduce bani suficienți și că dacă nu o să câștige mai bine o va vinde inculpatului D. Partea vătămată, profitând de faptul că într-o zi, V.G. și-a uitat geanta, și-a recuperat pașaportul și a fugit. După ce s-a întors în țară, I.T. care între timp o vânduse inculpatului D.T., a făcut presiuni asupra ei să se ducă înapoi în Spania. A menționat partea vătămată că și inculpatul D. a sunat-o, cerându-i să nu meargă la poliție; 6 - 7. În vara anului 2002, mai precis prin lunile iulie-august, părții vătămate A.A.I. (fostă V.) i s-a propus de către numitul G.F., zis „B.", să meargă în Spania că îi poate aranja să muncească ca lucrător comercial, propunere cu care partea vătămată a fost de acord. După o săptămână, G.F. a venit la locuința părții vătămate însoțit de G.P.R., acesta fiind persoana care urma să-i găsească părții vătămate loc de muncă într-un bar, ca ospătar, el suportând și cheltuielile cu obținerea pașaportului, deplasarea și cazarea părții vătămate. G.P.R. și G.F. au discutat despre posibilitatea de a o lua cu ei în Spania și pe G.G.S. dar, întrucât în cazul ei au fost mai multe probleme fiindcă era minoră au hotărât ca aceasta să fie adusă mai târziu în Spania de către G.F. Partea vătămată A.A.I. a fost dusă până la Cluj cu un taxi, fiind însoțită de G.P.R., după care, împreună au luat autocarul pentru a pleca în străinătate. În Austria, G.P.R. a avut probleme și a fost dat jos din autocar. În Spania, partea vătămată a fost așteptată de un tânăr de etnie rromă pe nume C.S., ginerele inculpatului D.T., capul rețelei de traficanți de carne vie. Partea vătămată împreună cu M.I. au fost duse în regiunea rurală Badajos unde clanul țigănesc condus de inculpatul D.T. avea case închiriate și le-a asigurat celor două tinere cazarea. În casa respectivă erau mai multe fete printre care două surori - S.F. și S.E. și numita P.M. zisă „C.". D.T. a cerut tuturor fetelor, inclusiv părții vătămate să se prostitueze, tinerele fiind împărțite între proxeneții ce făceau parte din clanul D. Partea vătămată a fost obligată să lucreze pentru C.S. - ginerele inculpatului D.T. - iar M.I. pentru G.P.R., banii câștigați fiind luați în procent de 70 % de proxeneți. La un moment dat, a venit și minora G.G.S. însoțită de un colaborator al lui G., pe nume de V.D. zis „Z.". Partea vătămată A.A.I. (fostă V.) a arătat că în lunile septembrie și octombrie 2002 a fost obligată să se prostitueze cu diferiți bărbați, perioadă în care locațiile au fost schimbate de câteva ori, fiind dusă inițial, într-un club dintr-o regiune învecinată zonei Badajos, apoi într-un alt club din regiunea Merida. A mai arătat partea vătămată că numitul C.S. a beneficiat de pe urma activității sale de cel mult 200 euro și că a avut reticențe în a declara cele relatate, întrucât asupra ei G.P.R. a făcut presiuni. Partea vătămată G.G.S. a declarat că în toamna anului 2002 l-a cunoscut pe numitul G.P.R. care locuia în corn. Slivilești, sat Stîmtu și că au stat de vorbă de mai multe ori la discoteca din comună, ocazii în care acesta i-a promis că o poate ajuta să plece în străinătate, chiar dacă era minoră și că o duce la munci agricole în Spania. Tot G.P.R. i-a spus părții vătămate că le-a ajutat și pe surorile F. și E. să meargă la muncă în Spania. Partea vătămată a arătat că într-una din zile a mers împreună cu G., cu partea vătămată V.I. și cu verișoara ei, M.I., la Târgu Jiu, la Serviciul pașapoarte unde cele două fete (care urmau să fie duse în Spania tot de G. depuseseră deja actele pentru obținerea pașapoartelor. Cele două părți vătămate - V. și M., - au plecat în Spania împreună cu G.P.R. în luna iulie 2002. întrucât ea a avut unele probleme cu obținerea pașaportului, abia pe data de 03 septembrie 2002 a obținut acest act după care a fost dusă de numitul V.D., zis „Z." - trimis de G. - în Spania, cu un autocar condus de un șofer pe nume „Ț.". În Spania, partea vătămată a fost așteptată de G.P.R., S.F. și C.S., unul din ginerii inculpatului D.T. și dusă într-o casă închiriată de clanul D., unde le-a găsit pe S.E., V.I., M.I., P.M. și alte fete, grupul fiind coordonat de inculpatul D.T. zis „P." de etnie rromă. Inculpatul mai avea cu el pe unul dintre fii săi, D.M. zis „H.", care venea des în România pentru a transporta fete. Ajunsă la destinație, partea vătămată a fost obligată de către G.P.R. să practice prostituția, deseori fiind lovită de acesta. Partea vătămată a menționat că o vreme a practicat prostituția pe stradă, iar apoi C.S. o ducea atât pe ea, cât și pe celelalte fete cu mașina spre regiunea Bagajos și le plasa la diferite cluburi unde erau supravegheate de G. și de ceilalți membrii ai clanului. Potrivit susținerilor părții vătămate, fiecare raport sexual avea un tarif de 42 euro, dar toți banii erau luați de persoanele de legătură ale lui D.T. și G.P.R., suma totală obținută din practicarea prostituției fiind de cca. 400 euro din care ea nu a primit nimic. În final, pentru că nu a mai vrut să practice prostituția a fost dusă în țară de D.M., însă ulterior G. a căutat-o pentru a-și retrage declarațiile, asigurându-o că-i va pune și un avocat; 8-9. În primăvara anului 2002, surorile P.M. și P.C. au locuit la bunicii paterni din satul Cârmuiești, unde l-au cunoscut pe numitul T.C.S. care le-a propus să le ducă în străinătate spunându-le că le poate asigura un loc de muncă în agricultură. T.C.S. le-a ajutat pe părțile vătămate cu banii necesari pentru a-și obține pașapoartele. Cu această ocazie, părțile vătămate l-au cunoscut și pe G.P.R. La data de 27 iunie 2002, părțile vătămate P.M. și P.C. împreună cu T.C.S. și cu soția acestuia A., au plecat în Spania cu un autocar, cheltuielile de transport fiind plătite de T.C. La Madrid au fost preluate de o persoană de legătură cunoscută de T., și au fost duse în regiunea Badajos fiind predate inculpatului D.T., care avea o casă închiriată, ocupată de mai multe fete, dar și de persoanele de încredere ale acestuia - fiica, ginerele S., fiul D.M. zis „H." și soția sa. La scurt timp de la sosire, D.T., căruia i se mai spunea „P." le-a cerut părților vătămate să meargă într-un club din apropiere, cu program de noapte, pentru a practica prostituția însă părțile vătămate au refuzat. Toate fetele care stăteau în casa lui D.T. practicau prostituția - pe stradă sau în cluburi - și niciuna dintre aceste fete nu era strigată pe numele său real. La scurt timp, în acea locație a venit și G.P.R., însoțit de S.F., iubita lui. După o discuție cu cei din clanul lui D.T., G.P.R. le-a cerut părților vătămate să practice prostituția, le-a luat și le-a dus într-un club de noapte dar, fiindcă au refuzat, le-a dus în casa închiriată de D.T. unde le-a amenințat cu moartea și, fiindcă au refuzat în continuare să practice prostituția, le-a și bătut. Astfel, partea vătămată P.M. a declarat că G. și T. aveau obiceiul să ude un prosop cu apă, le punea să se dezbrace și le bătea cu prosopul pe tot corpul. A mai susținut că D.T. a încercat să o determine pe sora ei, P.C. să practice prostituția spunându-i că o va face noră. Partea vătămată a mai precizat că nu a practicat prostituția, că după o lună de zile a cunoscut un spaniol cu care a fugit de la club și cu mare greutate a reușit apoi să plece și sora ei C., dar pentru un timp pașaportul acesteia a fost reținut de inculpatul D.T. Ulterior D.T., telefonic, i-a cerut să se întoarcă, amenințând-o cu moartea. Aceleași aspecte le-a relatat și partea vătămată P.C. în declarațiile existente la filele 22-23 din dosarul de urmărire penală. Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D.T. de a face parte dintr-un grup infracțional organizat - fiind chiar liderul acestui grup - care se ocupa cu recrutarea de tinere pentru a fi trimise în străinătate în scopul practicării prostituției, cu transportul și cazarea acestora, de a le îndemna la practicarea prostituției și de a-și însuși banii obținuți de acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003. Inculpatul D.T., împreună cu fii săi - D.M. și D.M., - cu frații săi -, D.D. zis „C." și T.D. zis „P." sau „P.", cu ginerele său C.S. și cu alte persoane, se ocupau de racolarea din România a unor persoane de sex feminin sub pretextul găsirii unui loc de muncă în Spania, precum și de transportul acestora, direct sau prin interpuși; numita T.I. se ocupa de găzduirea și determinarea acelor persoane să practice prostituția și de supravegherea activității acestora, prin controlul strict al sumelor de bani obținute în urma practicării prostituției, iar numiții G.P.R., T.C.S., I.T., G.F. și alții se ocupau, de asemenea, cu racolarea și transportul femeilor din România în Spania, unele dintre acestea fiind exploatate sexual. Referitor la părțile vătămate exploatate de G. și I., activitatea infracțională a inculpatului D.T. s-a limitat la îndemnarea acestora la practicarea prostituției și la înlesnirea practicării prostituției prin cazarea lor în casele închiriate de el în Spania. Liderul grupului era D.T. - zis „P." - care, între altele, se ocupa cu traficul femeilor, era destinatarul câștigurilor obținute de acestea în urma practicării prostituției, călătorea în mod regulat din provincia Valencia în provincia Almeria și folosea amenințări, inclusiv cu moartea prin împușcare. Concubina acestuia, T.I., găzduia persoanele de sex feminin venite în localitatea Badajos, din provincia Almeria, le reținea documentele de identitate, le forța să practice prostituția în diverse locații aparținând membrilor rețelei, în special, în Clubul E. și pe autostrada Sierra Alhamilla, și efectua un control strict asupra veniturilor obținute, venituri ce erau ulterior predate inculpatului D.T. Din grupul infracțional au mai făcut parte, fii inculpatului D.T. - M.D., M.D. zis „H."-, frații inculpatului – D.D. zis „C." și T.D. zis „P." sau „P.", „F."-, fratele lui T.I., precum și D.A. zisă „D.", V.M., C.V.D. și S.S.H.A. De asemenea, instanța de fond a reținut că la grupul infracțional au aderat și G.P.R. și T.C.S. care în perioada anilor 2002 - 2003 au racolat pe numitele P.C., P.M., V.I., G.A.D. și G.G.S., ultima fiind minoră în acea perioadă, în scopul exploatării lor sexuale în folosul clanului D. ce activa în provincia Almeria din Spania, precum și I.T. care a racolat-o pe partea vătămată U.M.R. Întrucât art. 2 din Legea nr. 39/2003 nu incriminează o infracțiune distinctă, ci definește doar unii termeni utilizați în acest act normativ, instanța de fond a constatat că este întemeiată în parte cererea formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți - la termenul din 29 septembrie 2010, astfel că a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.T. care, fie împreună cu T.I. și cu G.P.R., fie prin intermediul martorilor S.D.A. și S.C., prin înșelăciune, (promisiunea asigurării unui loc de muncă în agricultură sau ca menajeră) în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat, transportat și cazat pe părțile vătămate G.A.D. și B.D. în Spania în vederea practicării prostituției și a exploatării lor în acest scop, respectiv, a recrutat în cursul anului 2005 pe părțile vătămate T.M. și I.M.M. (fostă S.) în același scop, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane comisă în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește pe părțile vătămate P.C., P.M., U.M.R. și A.A.I. (fostă V.), întrucât din probatoriul aflat la dosar a rezultat că acestea au fost recrutate, transportate și exploatate sexual în Spania de către G.P.R., T.C.S. și I.T., activitatea infracțională a inculpatului D.T., reducându-se la a le îndemna la practicarea prostituției și la a le înlesni practicarea prostituției, asigurându-le cazarea în locuințele sale din Spania, s-a reținut că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, săvârșită în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la partea vătămată minoră G.G.S., întrucât activitatea infracțională a inculpatului D.T. a constat numai în înlesnirea practicării prostituției de către aceasta, activitate desfășurată prin cazarea ei într-o locuință închiriată de el, minora fiind dusă în Spania și exploatată sexual de G.P.R. s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen. La încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul D.T., instanța de fond a avut în vedere și Decizia în interesul legii nr. 16 din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., publicată în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008, prin care s-a stabilit care este distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. S-a reținut că vinovăția inculpatului D.T. în comiterea faptelor penale susmenționate reiese cu certitudine din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor S.C., S.D.A., T.C. și G.V.A., rezultatul comisiei rogatorii efectuată în Spania și celelalte înscrisuri depuse la dosar traduse din limba spaniolă în limba română. Cât privește excepția nulității comisiei rogatorii efectuată în Spania, excepție invocată de avocatul inculpatului la termenul de judecată din data de 07 iulie 2010 s-a apreciat că nu este întemeiată întrucât această probă a fost dispusă în cursul urmăririi penale de procurorul de caz, fiind efectuată cu respectarea procedurilor penale din dreptul intern, inclusiv din Legea nr. 302/2004, și din cel european. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că infracțiunile de trafic de persoane și de proxenetism săvârșite față de persoanele majore au fost comise în formă continuată, urmările produse, conduita inculpatului care s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească, iar pe parcursul procesului penal, prin amenințări sau alte metode a încercat să zădărnicească aflarea adevărului făcând presiuni asupra părților vătămate și asupra martorilor și lipsa antecedentelor penale. De asemenea, a fost avut în vedere și faptul că pentru infracțiunile de trafic de persoane și de constituire de grup infracțional organizat, unii dintre membrii grupului infracțional al cărui lider era chiar inculpatul au fost condamnați prin hotărâri diferite, unele dintre ele rămânând definitive. În raport de aceste criterii s-a apreciat că aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate spre mediu sunt de natură a-și atinge scopurile prev. de art. 52 C. pen. Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul D.T. și partea civilă B.D. Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, susținând că se impune reunirea în baza art. 32 C. proc. pen. a prezentei cauze cu cea privind pe inculpatul G.P.R. întrucât este vorba de aceleași fapte și aceleași părți vătămate, fiind aplicabile dispozițiile art. art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. a), b) și d) C. proc. pen. S-a mai arătat de către inculpat că nu s-a analizat de către instanța de fond regularitatea actului de sesizare, că în cuprinsul rechizitoriului nu sunt descrise faptele de care este acuzat, că părțile vătămate nu au fost audiate nemijlocit de instanță, nerespectându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul său la apărare și, în final, că pedepsele aplicate sunt prea severe. A mai solicitat inculpatul atenuarea regimului sancționator cu precizarea că se impune achitarea sa pentru infracțiunile deduse judecății, în baza unor temeiuri diferite. Partea civilă B.D. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie fără a preciza însă pentru ce motive și fără a se prezenta la instanța de apel deși s-au acordat mai multe termene de judecată, pentru a-i da posibilitatea să-și susțină calea de atac declarată. Prin decizia penală nr. 23 din 1 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 8876/101/2009, Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a descontopit pedepsele aplicate acestuia și l-a condamnat, după cum urmează: În baza art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară; În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară; În baza art. 329 alin. (3) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza Il-a și lit. b) C. pen.; În baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., a dispus ca susnumitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția de la 29 martie 2007 la 4 octombrie 2007 și de la 30 septembrie 2011 la zi. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă B.D. împotriva aceleiași sentințe penale și a obligat-o la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Onorariul de avocat din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a fi suportat din fondurile avansate de Ministerului Justiției. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului D.T. au fost corect stabilite de tribunal pe baza materialului probator administrat în cauză și că încadrarea juridică dată faptelor este legală, neexistând contradicție între probele de la urmărirea penală și cele administrate în cursul cercetării judecătorești. S-a reținut însă, că este întemeiată critica vizând cuantumul pedepselor aplicate inculpatului. Sub acest din urmă aspect s-a apreciat, având în vedere statutul de infractor primar al inculpatului, pedeapsa aplicată concubinei sale - T.I. - de 6 ani închisoare, respectiv pedeapsa aplicată celuilalt inculpat - G.P.R. - de doar 3 ani închisoare, în condițiile în care acesta are și antecedente penale, dar și principiul proporționalității, că o pedeapsă de 8 ani închisoare, rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune săvârșite, este în măsură să reflecte criteriile legale de individualizare raportat la pericolul social sporit al infracțiunilor, dar și la datele ce caracterizează pozitiv persoana acestuia. Celelalte critici aduse sentinței au fost apreciate ca neîntemeiate și, în consecință, au fost respinse cu motivarea că: Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele arătate în actul de sesizare și la persoanele vizate, în condițiile în care obiectul procesului sub ambele aspecte - faptă și persoană - trebuie să fie cert stabilit pentru ca inculpatul și celelalte părți să îl cunoască și să-și poată formula apărările ce se impun. În cuprinsul rechizitoriului sunt descrise elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor deduse judecății, nefăcându-se doar simple referiri la fapte generice. Infracțiunile pentru care inculpatul D.T. a fost trimis în judecată sunt precis determinate în partea expozitivă a rechizitoriului, cu toate elementele ce prezintă relevanță penală. Actualul stadiu al cercetărilor din prezenta cauză aflată în apel, nu impune, în nici un caz, reunirea acestei cauze cu cea privind pe T.I., condamnată definitiv în alt dosar penal și nici cu cea privindu-l pe celălalt inculpat cu privire la care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceleiași instanță de fond și soluționarea acestora împreună, în temeiul art. 32 și urm. C. proc. pen. (în opinia instanței de apel, soluția de respingere a cererii de conexare a cauzelor solicitată de inculpat se impune, între altele, și pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor aflate în situații diferite). Criticile privind regularitatea actului de sesizare a instanței și legalitatea măsurii arestării preventive luate față de inculpat s-a reținut că nu sunt întemeiate, în condițiile în care inculpatul s-a sustras cercetărilor, mai mult, în apel nu a fost de acord să fie audiat deși au fost citate din nou toate părțile vătămate, o parte din ele fiind și audiate la propunerea apărătorului inculpatului, tocmai pentru elucidarea cauzei sub toate aspectele. În ce privește apelul părții civile B.D., instanța de prim control judiciar a reținut că nu este fondat, suma de bani acordată acesteia de către tribunal fiind bine determinată, în concordanță cu trauma psihică pe care a încercat-o. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.T. criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: - decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. În concret, inculpatul a susținut că : instanța de apel nu a analizat toate declarațiile date de părțile vătămate, mai ales în condițiile în care unele dintre ele au revenit asupra aspectelor relatate în faza de urmărire penală; nu a analizat critica vizând depunerea la dosar în faza cercetării judecătorești a actelor de urmărire penală, a înlăturat de plano declarațiile date de părțile vătămate în cursul judecății; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. în concret, inculpatul a arătat că în actul de sesizare a instanței nu sunt descrise faptele de care a fost acuzat, comisia rogatorie efectuată în Spania nu i-a fost adusă la cunoștință, nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în condițiile art. 250 și art. 253 C. proc. pen., aspect ce atrage neregularitatea actului de sesizare a instanței și incidența în cauză a dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; în mod greșit instanța de fond a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu cea care formează obiectul dosarului nr. 4811/101/2009 care privește pe inculpatul G.P.R., acuzat de aceleași fapte pentru care el a fost trimis în judecată; - în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 15 C. proc. pen., întrucât a fost condamnat și în Spania pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză; - în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. pentru că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. în dezvoltarea acestei critici, inculpatul a arătat că instanța de apel nu a prezentat probe concludente, pertinente și utile din care să rezulte participarea sa la comiterea faptelor deduse judecății, cu atât mai mult în ceea ce privește poziția sa de lider al grupului infracțional organizat reținută de instanța de fond. Dimpotrivă, din rechizitoriu și din hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați G.P.R. și T.I. rezultă, fără putință de tăgadă, că nu el este cel care le-a racolat pe părțile vătămate. A mai arătat inculpatul că ar trebui să se rediscute încadrarea juridică a faptelor și să se aplice principiul mitior lex pentru că la data la care se reține că a desfășurat pretinsa activitate infracțională, singura încadrare juridică corectă a faptelor era în prevederile art. 329 alin. (3) C. pen. În consecință, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și, - în principal, încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. pentru existența autorității de lucru judecat, sau achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; - în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului și conexării prezentei cauze cu dosarul nr. 4811/101/2009 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți; - în terțiar, reindividualizarea pedepsei care, în opinia sa, nu răspunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., raportat și la cuantumul pedepselor aplicate celorlalți inculpați. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpat cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. există atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Este adevărat că obligația motivării hotărârii judecătorești este impusă sub sancțiunea nulității relative și că nerespectarea ei constituie motiv de casare. Dar, așa cum a statuat și instanța de contencios european în mod constant în jurisprudența sa, întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei pronunțată în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Curtea a arătat că respingând o cale de atac, instanța sesizată cu soluționarea acesteia poate, în principiu, să-și însușească motivele reținute în hotărârea atacată (cauza Garcia Ruiz contra Spaniei). Examinând decizia pronunțată de curtea de apel, înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a acceptat starea de fapt reținută de tribunal, însușindu-și motivele pentru care această instanță a reținut vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, adăugând - după ce a răspuns întemeiat la criticile formulate de inculpat - că sentința este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pe care l-a redus având în vedere datele ce caracterizează favorabil persoana acestuia. Împrejurarea că instanța de apel nu a dat aprecierea dorită de recurent declarațiilor date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale și la instanța de fond (unele dintre ele fiind reascultate cu ocazia judecării apelului, la cererea apărătorului ales al inculpatului), nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii așa cum s-a susținut de către apărare. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este incident atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei fapte imputate inculpatului, asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esențiale ale părților, de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului. În considerentele deciziei, instanța de apel a arătat de ce sunt neîntemeiate celelalte critici - cu excepția celei vizând individualizarea judiciară a pedepsei care a fost găsită întemeiată - aduse sentinței de către inculpatul D.T. Astfel, instanța de apel a reținut că: Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele arătate în actul de sesizare și la persoanele vizate, în condițiile în care obiectul procesului sub ambele sale aspecte - faptă și