ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 191 din data de

27 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, secția penală, s-a admis, în parte,

cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul

P.A.R. prin apărător pentru care a fost trimis în judecată.

S-a admis, în parte,

cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei invocată din oficiu de

instanță.

În temeiul art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de

trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată în două infracțiuni, respectiv în:

- infracțiunea de

trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind

M.A.L. și Ț.A.M. și

- infracțiunea de

proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.

A fost condamnat

inculpatul P.A.R. la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani

închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. și

Ț.A.M.;

- 5 (cinci) ani

închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. victimă fiind S.L.A.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) și (3) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 5 (cinci)

ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive și în

conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2011

la zi.

S-a luat act că

părțile vătămate M.A.L., Ț.A.M. și S.L.A. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului

cheltuieli judiciare în sumă de 2.800 RON, din care suma de 900 RON onorarii

avocați din oficiu desemnat pentru victime în timpul urmăririi penale (av.

M.L., I.O. și N.D.) și în cursul judecății (av. D.M.).

S-a reținut că

inculpatul P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliției

municipiului Vaslui - Inspectoratul Județean de Poliție până în luna septembrie

2010 când a fost eliberat din funcție fiind sancționat disciplinar.

Inculpatul, începând

cu anul 2009, profitând și de funcția pe care o avea, anume de lucrător de

poliție, a început să recruteze tinere din mediul care aveau o relație dificilă

cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui și care nu aveau parte de

o supraveghere mai atentă din parte. Aceste tinere, care nu aveau împlinită

vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituția în municipiul Vaslui,

inculpatul fiind cel care le-a adus; care să întrețină relații intime. Scopul

urmărit de către inculpat a fost acela de a obține venituri din activitatea de

prostituție pe care a desfășurat-o fiind cunoscută nevoia de bani a acestuia,

întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul P.A.R. a profitat de faptul că

minorele erau persoane vulnerabile și le-a creat o dependență față de el, în

acest sens reușind să le manipuleze. Totodată, inculpatul a folosit și o

poziție de autoritate cu victimele, prin funcția pe care a deținut-o la acel

moment.

Astfel inculpatul

P.A.R. a exploatat sexual în perioada 2009 - 2011 pe minorele M.A.L., Ț.A.M. și

S.L.A.

Inculpatul P.A.R. a

cunoscut-o în vara anului pe minora M.A.L. care la acea dată a avut vârsta de

16 ani, familia acesteia avea o situație financiară precară, că aceasta era

elevă în clasa a X-a la Liceul Ș.P. din municipiul Vaslui și că pe perioada

cursurilor școlare a locuit în Vaslui cu gazdă.

În perioada imediat

următoare, inculpatul P.A.R. a început să se întâlnească cu minora M.A.L. În

timpul întâlnirilor, minora l-a întrebat pe inculpat dacă nu are cunoștință de

un loc de muncă, unde să poată lucra după terminarea cursurilor, motivat de

faptul că veniturile asigurate de către părinți, erau relativ mici. Profitând

de această situație, inculpatul P.A.R. i-a propus lui M.A.L., să practice

prostituția urmând ca clienții, să-i recruteze el personal. Pentru a avea un

control asupra minorei, inculpatul a cazat-o pe minoră în locuința unui prieten

de al său identificat ca fiind numitul L.S., în perioada 2009 - decembrie 2010.

Inculpatul P.A.R. a

exploatat-o sexual pe minora M.A.L., sumele de bani obținute de către aceasta

din urmă fiind luate în mare parte de către inculpat.

Minora M.A.L., a

declarat în cursul urmăririi penale, că "P.A. mi-a spus că știe el o metodă,

de a face rost de bani și mi-a propus să întrețin relații intime, contra unor

sume de bani, cu diferite persoane, pe care le recomanda .. tot P.A. a fost cel

care a stabilit sumele de bani pe care le plăteau clienții pentru faptul că

întrețineam relații intime".

În afară de locuința

numitului L.S. care nu a putut fi audiat fiind mutat adresă, inculpatul P.A.R.,

i-a mai asigurat .. numitei M.A.L. la locuința martorei M.I.

În timpul cât a

locuit în acest imobil, M.A.L. i-a povestit lui M.I.M., că inculpatul P.A. a

constrâns-o să întrețină relații intime cu diferiți clienți și că i-a fost

teamă de acesta. În acest sens relevantă a fost declarația martorei cu privire

la teama pe care o are față de inculpat și faptul că a dorit să scape de sub

controlul acestuia.

Martora M.I.M. a

declarat ".. când am discutat cu A. .. a început să-mi povestească că P.A.

o vindea, în sensul că o obliga să practice prostituția .." și, de

asemenea, a evidențiat faptul că atunci când minora era căutată de către

inculpat îi era teamă să stea de vorbă cu acesta, ".. A. de frică a intrat

în șifonier și nu .. când A. nu a plecat de la mine .."

Inculpatul P.A. a

fost cel care a recrutat bărbații care erau amatori să întrețină relații intime

cu o tânără dar și cel care a stabilit suma de bani pe care aceștia au trebuit

să o plătească.

Faptul că persoanele

cu care a întreținut relații intime M.A. erau trimise de către inculpatul

P.A.R. și rezultă și din convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate

în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Vaslui, prin care mai mulți tineri

i-au solicitat inculpatului să o contacteze pe A. cu scopul de a întreține

relații intime cu aceasta.

În acest sens

relevantă a fost și discuția din data de 9 mai 2010 ora 22:09:32 în inculpatul

a discutat cu o persoană pe nume A., iar acesta i-a solicitat o tânăra cu care

să întrețină relații intime, urmând să se întâlnească pentru a stabili

detaliile.

Inculpatul P.A.R. a

avut un control total asupra minorei în afara de faptului că a cazat-o la

persoane apropiate lui, dar și a vizitat-o frecvent mai ales pe timpul nopții

când efectua serviciul cu lucrătorii din cadrul Inspectoratului Județean al

Jandarmeriei Vaslui care mergeau în apartamentul în care era cazată minora

încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu.

Clienții care doreau

să întrețină relații intime cu minora trebuiau să-l contacteze personal pe

inculpat și nu li se dădea numărul de telefon folosit de către aceasta pentru a

fi contactată.

Martorul B.I. a

declarat că "A. mi-a spus că lui P.A.R. nu-i convine că întrețin relații

intime cu mine fără bani - eu trebuia să-l sun pe P.A. și să-l întreb de A.

….".

Printre persoanele

care au cunoscut-o pe M.A.L. prin intermediul inculpatului și au întreținut

relații intime cu aceasta, au fost identificați martorii M.M., D.G.A., T.C.N.,

T.E.I., B.I., ș.a.

Faptul că scopul

urmărit de către inculpat a fost acela de a o exploata pe A.L. atunci când îi

făcea cunoștință cu diferite persoane a rezultat și din declarațiile martorilor

care au relatat că o recomanda pe A.L. ca o persoană dispusă să întrețină

relații intime și în acest mod să obțină sume de bani.

Martorul D.G.A., a

declarat: ".. în perioada aprilie - mai 2010 … m-am întâlnit cu P.A.R.

care mi-a spus că el este de serviciu și dacă vreau să întrețin cu A. relații

sexuale .. am fost căutat la telefon de către P.A.R. care m-a întrebat dacă nu

am de gând să-i dau banii .. mi-a răspuns că plăcerea costă .. acesta

precizându-mi suma de 50 RON, ulterior 30 RON pentru că îmi dăduse acea fată

..".

Martorul a indicat

apartamentul proprietatea lui L.S. unde a fost cazată M.A.L. și unde inculpatul

împreună cu alți colegi de ai săi cu care efectua serviciul de patrulare în

oraș, conform fișei postului, au mers frecvent.

Din conținutul

convorbirilor telefonice purtate de către P.A.R. cu M.V.C. zis "B.",

care se afla în prezent în Anglia, a rezultat că acesta avea intenția să plece

și el în această țară împreună cu M.A.L. care urma să practice prostituția în

folosul său.

Chiar la începutul

anului curent, inculpatul l-a contactat pe un fost coleg de a-l său martorul

R.B.M. căruia i-a propus să-i scoată din baza de date a M.A.I. fișele personale

ale numitei M.A.L. tatălui acesteia, precizându-i că dorește să-i întocmească o

procură pentru a o putea scoate din țară, aceasta fiind minoră.

În toamna anului

2010, inculpatul P.A.R. a contactat-o telefonic pe numita Ț.A.M. care are

vârsta de 16 ani și care, de asemenea, a provenit din mediul rural și era elevă

la Liceul Ș.P. din mun.Vaslui.

Minora Ț.A.M. a

declarat: ".. am fost sunată de către un tânăr care s-a recomandat cu

numele de A. .. cunoștea cum mă numesc, unde locuiesc și chiar unde învăț ..

mi-a propus să ne întâlnim ..".

Ulterior inculpatul

P.A.R. s-a întâlnit cu minora Ț.A.M. în mun.Vaslui și i-a propus să practice

prostituția, precizându-i că clienții au urmat să fie recrutați de către el,

însă din sumele de bani pe care aceasta le-ar fi obținut, a trebuit să

primească și el o parte.

Minora a acceptat

propunerea inculpatului, motivat de faptul că nu avea o relație bună cu părinții,

nu primea de la aceștia niciun ban și locuia cu bunica sa. De fiecare dată când

inculpatul i-a găsea clienți, mergeau la locuința minorei pe care o prelua și o

ducea în locurile unde ar fi trebuit să întrețină relații intime cu aceștia.

O perioadă de 2 luni,

minora Ț.A.M. a întreținut relații intime cu clienții pe care i-a recrutat

inculpatul, iar acesta din urmă a primit jumătate din banii obținuți.

Minora a declarat în

cursul urmăririi penale: ".. în cazul în care aș fi refuzat cu un client

.. eram amenințată de către P.A. .. constau în aceea că fiind lucrător de

poliție îmi poate face rău în sensul că va merge la locuința părinților mei și

le va spune cu ce mă ocup ..".

Printre persoanele cu

care minora a declarat că a întreținut relații și care au fost recrutați de

către inculpatul P.A.R., s-au numărat P.M., M.M., P.D.E.

În aceeași perioadă

prin intermediul numitei M.A.L., inculpatul P.A.R., a cunoscut o altă tânără în

vârstă de 17 ani pe nume S.L.A. care a locuit în satul Bălești, com. Delești,

elevă la Liceul M.K. și care a locuit cu chirie în mun. Vaslui.

Profitând de faptul

că numita S.L.A. a avut un conflict cu părinții și nu primea decât sume de bani

pentru a-și achita c/val transportului dintre satul Bălești și mun. Vaslui,

inculpatul P.A.R. i-a propus și acesteia să practice prostituția, înțelegerea

fiind ca jumătate din sumele de bani obținute din această activate să le

primească el.

S.L.A. a declarat:

".. am stabilit împreună cu P.A. că din sumele obținute de la clienții cu

care întrețineam relații intime, jumătate să le primească el, P.A. era cel care

stabilea prețul pentru un raport sexual cu clientul înainte de a mă întâlni și

a merge cu acesta din urmă".

Inculpatul a avut

cunoștință în momentul în care minora pleca cu clientul dar și în momentul în

care termina, ținând legătura prin SMS cu minora.

În perioada decembrie

2010 - februarie 2011, minora S.L.A. a întreținut relații intime cu clienții pe

care i-a recrutat inculpatul P.A.R.

În legătură cu

activitatea infracțională reținută în sarcina sa, inculpatul P.A.R. a declarat

că, a avut o relație de prietenie cu M.A.L. și că, ulterior a aflat că aceasta

ar practica prostituția. În legătură cu minora Ț.A.M. a declarat că ea l-a

contactat și l-a întrebat dacă nu are prieteni cu care să întrețină relații

intime contra unor sume de bani. În ceea ce privește pe minora S.L.A.

inculpatul a susținut că o cunoaște pentru că locuiește cu chirie în aceeași

zonă unde locuiește și el.

Susținerile

inculpatului P.A.R. au fost înlăturate de declarațiile martorelor victime care

au fost susținute de declarațiile martorilor cât și de conținutul convorbirilor

telefonice precum și de discuțiile pe care acesta le-a purtat prin intermediul

rețelei de internet și care au fost identificate cu ocazia percheziției informatice

asupra sistemului informatic ridicat de la domiciliul său.

Relevante sunt

discuțiile din data de 17 decembrie 2010 în care inculpatul P.A.R. care

folosește adresa de messenger "b.t." discută cu o altă persoană care

folosește adresa de messeger "c." și în cadrul căreia negociază

prețul pentru relațiile intime pe care urma să le aibă cu o tânără "C.:

..dă numărul lu asta că am rez, lu D. .. și facem un show … B.t.: ".. la

ce premiu te-ai gândit? .. o noapte i 500 ..

În acest sens sunt și

celelalte discuții pe care inculpatul le-a purtat cu diferiți bărbați în care a

solicitat sume de bani pentru faptul că le-a trimis o fată să întrețină relații

intime.

A rezultat cu

certitudine din această discuție, activitatea infracțională a inculpatului,

precum și scopul urmărit de acesta de a obține sume de bani

De asemenea a fost

dovedită și atitudinea violentă a inculpatului în special față de victima

M.A.L. în care a văzut o sursă de a obține venituri fiind de notorietate

pasiunea acestuia pentru jocurile de noroc.

Martorul T.C.N. a

declarat cu ocazia audierii "… am înțeles că tot timpul este bătută de

către P.A.R., întrucât nu-i dă toți banii obținuți din relațiile sexuale impuse

de către el cu diferiți bărbați .. atât mie cât și lui A. ne era frică de

P.A.R. - după ce A. a început să locuiască cu mine am primit telefoane în

repetate rânduri de la el în care spunea să o las în pace pe A. și să o dau

afară din casă determinând-o în acest fel să se întoarcă la el ..".

Victima Ț.A.M. a

declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul

penal cu suma de 1.250 RON reprezentând daune materiale și suma de 10.000 RON

reprezentând daune morale. Victima a declarat că în urma practicării

prostituției în folosul inculpatului a rămas însărcinată.

Inculpatul a susținut

că cele trei victime au practicat prostituția de bună voie, nu le-a constrâns

și nu a obținut sume de bani sau alte foloase de pe urma practicării

prostituției de către acestea. În ceea ce privește consimțământul victimelor de

a practica prostituția acesta nu a înlăturat răspunderea penală.

În sensul

dispozițiilor din Legea nr. 678/2001.Totodată s-a considerat că consimțământul

victimelor a fost viciat, însă s-a dovedit și activitatea de constrângere pe

care inculpatul a aplicat-o asupra acestora.

Exploatarea sexuală

în sensul prevăzut în dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 are o noțiune

mult mai largă decât cea incriminată în infracțiunea de proxenetism prev. de

art. 329 C. pen. Din întreg materialul administrat în cauză a rezultat că

inculpatul P.A.R. a acționat pentru recrutarea, cazarea victimelor minore și

urmărit încă de la început obținerea de sume de bani din practicarea

prostituției de către acestea din urmă. Inculpatul le-a pus într-o situație de

subordonare pe victime față de el pe tot parcursul exploatării sexuale a

acestora și a adresat amenințări dar și constrângeri fizice atunci când acestea

refuzau să întrețină relații intime cu clienții. (în acest sens a se vedea

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 6534 din 7

decembrie 2004).

A rezultat din

materialul probator că inculpatul P.A.R. a recrutat, cazat în diferite locații

și a transportat victimele M.A.L. și Ț.A.M. obligându-le prin constrângere și

amenințare să se prostitueze, săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în

formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aspecte confirmate de declarațiile celor

două victime, de declarațiile martorilor și de conținutul interceptărilor

telefonice.

De asemenea, în ceea

ce o privește pe partea vătămată S.L.A., instanța a apreciat că inculpatul a

săvârșit doar infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C.

pen., reținând că aceasta nu a fost obligată și amenințată de inculpat să se

prostitueze, că ea i-a solicitat să-i facă rost de clienți și că o parte din

banii rezultați de la clienți îi dădea inculpatului, iar o altă parte și-i

păstra "potrivit înțelegerii dintre ei.".

După cum reține și

Înalta Curte de Casație și Justiție - în Decizia nr. XVI/2007, dată în

soluționarea unui recurs în interesul legii, în cazul infracțiunilor prev. de

Legea nr. 678/2001, valoarea socială ocrotită este apărarea dreptului la

libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de

proxenetism prev. de art. 329 C. pen., valoarea socială ocrotită este apărarea

bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a

mijloacelor de existență.

Pentru argumentele

expuse, s-a urmat a fi schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de minori în

formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni: o infracțiune de

trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind

M.A.L. și Ț.A.M. și o infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1),

(3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.

Așa fiind, cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei solicitată de inculpat din

infracțiunea de trafic de minori în infracțiunea de proxenetism, a fost admisă

în parte, doar numai cu privire la victima S.L.A. așa cum și schimbarea

încadrării juridice invocată de instanță din oficiu, a fost admisă tot în

parte, dispunându-se schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune

de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două

infracțiuni: o infracțiune de trafic de minore în formă continuată prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 - victime fiind M.A.L., Ț.A.M. și

o infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă

fiind S.L.A.

Procedând în această

manieră, s-a constatat că ambele schimbări de încadrare juridică a faptelor,

prin admiterea lor în parte, au fost puse în discuția părților.

Această schimbare a

încadrării juridice a faptei în forma expusă s-a impus după analizarea și

aprecierea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății,

ceea ce a determinat instanța să pună în discuția părților, doar provizoriu,

această schimbare juridică a faptei, în cursul judecății, constatându-se că

inculpatul a comis infracțiunea de trafic de minore asupra victimelor M.A.L. și

Ț.A.M., precum și infracțiunea de proxenetism în forma descrisă în ceea ce o

privește pe minora S.L.A.

În concluzie,

inculpatului P.A.R. i s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunii de trafic

de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/2001 și infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C.

pen.

Solicitarea

inculpatului prin apărător de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu a putut fi admisă în

condițiile în care a rezultat fără dubiu că inculpatul a recrutat, cazat,

transportat și tras foloase de pe urma martorelor victime.

În ultimul său

cuvânt, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei sub forma proxenetismului și

a și solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei și a solicitat reținerea

în favoarea sa a dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., avându-se în

vedere recunoașterea săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

Pentru ca inculpatul

să beneficieze de disp. art. 320

alin. (7) C. proc. pen., acesta a

trebuit să recunoască fapta, chiar dacă ar fi cerut schimbarea încadrării

juridice a faptei, să fie de acord cu judecarea sa în baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale.

Acest lucru nu s-a

întâmplat, ba mai mult dându-și seama că faptele au fost dovedite a încercat să

obțină clemența instanței, recunoscând în final infracțiunea de proxenetism.

Pentru cele două

infracțiuni săvârșite inculpatului a urmat să i se aplice câte o pedeapsă, la

individualizarea cărora, în cadrul general prev. de art. 52 și 72 C. pen., au

fost avute în vedere conduita nesinceră a inculpatului pe tot parcursul

procesului penal, până la ultimul cuvânt dat acestuia în cadrul dezbaterilor,

ocazie cu care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de proxenetism și nu de

trafic de minore, solicitând clemența instanței prin aplicarea disp. art. 320

alin. (7) C. proc. pen.; lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social

mare al faptelor săvârșite, de urmările produse, în sensul că faptele vor avea

consecințe negative, asupra victimelor - minore pe plan sentimental și afectiv

cât și pe plan psihic, de calitatea pe care a avut-o inculpatul de polițist,pentru

că faptele au fost săvârșite în perioada cât acesta a ocupat această

funcție,cât și după eliberarea sa din rândul oamenilor legii, că răspunzând de

ordinea publică, el a trebuit să asigure un climat de siguranță pentru minore,

nu să la traficheze în vederea obținerii de foloase, de datele privind persoana

inculpatului, de numărul de persoane recrutate.

S-a apreciat de către

instanță că nu s-a impus a se acorda inculpatului circumstanțe atenuante

facultative prev. de art. 74 C. pen.

Pentru faptele grave

comise, în raport de modul de acțiune și de săvârșire a acestor, inculpatului a

urmat să i se aplice două pedepse cu închisoare, care să aibă ca efect

îndreptarea acestuia și redarea lui societății care să respecte regulile de

conviețuire socială.

S-a interzis

inculpatului ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei aplicate și pe toată durata executării

acesteia.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul P.A.R. care a arătat că instanța de

fond a făcut o încadrare greșită a faptelor considerând că în ceea ce o

privește pe partea vătămată S.L.A. nu există niciun fel de faptă penală comisă

de inculpat, aceasta practicând prostituția pe cont propriu, iar în ceea ce le

privește pe celelalte două minore M.A.L. și Ț.A.M. instanța a trebuit să

dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane

în infracțiunea de proxenetism.

În susținerea acestor

afirmații apelantul a arătat că în acest ultim caz nu suntem în fața unei

exploatări sexuale profitându-se de neputința martorelor victime.

Din probele

administrate nu a rezultat constrângeri violente ale inculpatului asupra celor

trei martore, singurele manifestări excesive existând între inculpat și M.A.L.,

care au fost rezultatul unei stări de gelozie.

Pe scurt, inculpatul

apelant a arătat că față de probele administrate în cauză nu s-a putut rezista

ceea ce a reținut instanța la fila 5 alin. (6) din sentință și anume faptul că

inculpatul le-a pus într-o situație de subordonare pe victime față de el pe tot

parcursul exploatării sexuale a acestora și a adresat amenințări și

constrângeri fizice atunci când acestea refuzau să întrețină relații intime cu

clienți.

O altă critică a

inculpatului a vizat situația că instanța de fond nu i-a acordat inculpatului

posibilitatea de a beneficia de dispozițiile art. 320

alin. (7) C.

proc. pen., întrucât întreaga cercetare penală și mai ales cea judecătorească s-a

făcut în mod evident pentru infracțiunea de trafic de persoane și nu pentru

proxenetism, această infracțiune conturându-se ulterior.

Apelantul a

considerat că în această situație instanța de fond a trebuit să se pronunțe mai

întâi cu privire la schimbarea încadrării juridice și apoi să îl întrebe pe

inculpat dacă dorește să beneficieze de prevederile art. 320

proc. pen.

Soluția instanței de

fond a fost criticată și sub aspectul individualizării pedepsei apreciindu-se

că instanța în mod greșit nu a reținut circumstanțe atenuante.

Examinând actele și

lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel

invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale

cauzei, conform disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul

declarat a fost nefondat pentru următoarele considerente.

În apel, inculpatul a

solicitat audierea tuturor martorilor din lucrări apreciind că instanța de fond

nu a procedat corect atunci când a stabilit să fie audiați doar o parte a acestora.

Analizând

declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și a martorilor

audiați în fața primei instanțe precum și a celor pentru care s-a constatat

imposibilitatea audierii, Curtea a constatat că nu a fost utilă audierea

tuturor martorilor din lucrări ci numai a martorului D.G.A., care s-a și

realizat.

Din analiza

coroborată a materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios și

temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului P.A.R.

în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în raport de

situația de fapt reținută.

Instanța de fond a

dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante

ce au susținut vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al

soluționării cauzei.

De asemenea a

verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului,

argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor

de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.

Pe baza analizei

amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor

administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt

corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului P.A.R. în comiterea

infracțiunilor de trafic de minori în formă continuă și proxenetism, probe ce

au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de disp. art. 66 C. proc. pen.

Astfel, soluția de

condamnare a inculpatului s-a bazat pe interpretarea și coroborarea

următoarelor mijloacelor de probă: declarațiile părților vătămate, declarațiile

martorilor T.S., L.R.N., R.B.M., G.L.A., M.I.M., T.E.I., B.I., T.C.N., D.G.A.,

declarațiile martorilor propuși de inculpat, conținutul convorbirilor

telefonice aflate la dosarul cauzei.

Declarațiile date de

martori atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, precum și

celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de

instanța de fond prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere și prin

verificarea tuturor apărărilor inculpatului.

Apărările acestuia

referitoare la faptul că părțile vătămate au practicat prostituția de bună voie

nu pot fi primite. Atât declarația martorei M.I.M. - din care rezultă clar că

minora M.A.L. se temea de inculpat, cât și din convorbirile telefonice prin

care mai mulți tineri s-au adresat inculpatului pentru a solicita să întrețină

relații intime cu aceasta a rezultat, fără echivoc, că inculpatul a avut un control

total asupra minorei.

Această situație a

rezultat și din declarațiile martorilor care au întreținut relații intime cu

aceasta, inclusiv declarația martorului audiat în fața instanței de apel -

D.G.A. Martorul a precizat că a întreținut relații intime cu minora, fiind

trimis la locuința numitului L.S. pe care inculpatul i-a pus-o la dispoziție.

Nuanțarea declarației

pe care martorul a făcut-o în fața instanței de apel cum că inculpatul ar fi

vrut să-i facă cunoștință cu minora pentru o relație de prietenie și faptul că

acesta i-ar fi cerut bani pentru relațiile intime pe care le-a întreținut

"în glumă" nu a fost credibilă, având în vedere că martorul a

declarat că a întreținut relații intime cu minora imediat ce a ajuns în

locuință, părăsind locația la scurt timp fără să o mai caute pe acesta, ceea ce

a demonstrat că intenția sa nu a fost de a lega o relație de prietenie, ci de a

întreține relații intime cu aceasta.

Faptul că inculpatul

s-a preocupat de recrutarea minorelor în vederea exploatării lor sexuale a

rezultat și din declarațiile părți vătămate Ț.A.M., în care a arătat că

inculpatul a sunat-o să-i propună să se întâlnească cu ea cunoscându-i datele

personale și situația familială precară. Folosindu-se de această situație a

determinat-o să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți în cazul în care

a refuzat fiind amenințată că-i va face rău și o va spune părinților.

Având în vedere

vârsta părții vătămate, faptul că era elevă și provenea din mediul rural,

Curtea a apreciat că aceste amenințări au fost de natură să-i înfrângă voința

acesteia.

În sprijinul

incriminării inculpatului a venit și declarația părți vătămate S.L.A. care au

precizat că acesta căuta clienți și fixa tariful pentru fiecare act sexual în

parte, luându-și suma care i se cuvenea, precum și conținutul convorbirilor

telefonice și a discuțiilor pe care acesta le-a purtat prin intermediul rețelei

de internet cu diferiți bărbați, în care a solicitat sume de bani pentru faptul

că le-a trimis o fată să întrețină relații intime.

Prin urmare nu s-a

putut reține că inculpatul nu a exploatat o sexual pe partea vătămată S.L.A.,

din probe a rezultat clar îndemnul acestuia la prostituție, înlesnirea

practicării și obținerea de foloase.

În ceea ce privește

critica referitoare la greșita încadrare juridică a faptelor, Curtea, analizând

conținutul celor două infracțiuni, respectiv "traficul de minori" și

"proxenetism", precum și probele administrate în cauză, a apreciat că

instanța de fond corect a stabilit că inculpatul prin activitățile pe care le-a

desfășurat cu ocazia exploatării sexuale ale părților vătămate minore M.A.L. și

Ț.A.M., respectiv recrutare, cazare constrângere, amenințare a depășit sfera de

incriminare a infracțiuni de proxenetism, încadrându-se în dispozițiile art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a dovedit clar că

inculpatul, în vederea exploatării sexuale, le-a asigurat părților vătămate

cazare.

Neîntemeiată a fost

și critica inculpatului apelant referitoare la situația că după schimbarea

încadrării juridice nu i s-ar fi dat posibilitatea să uzeze de prevederile art.

320

C. proc. pen.

Potrivit prevederilor

acestui articol "Judecata poate avea loc numai în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul a declarat

că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței

și nu a solicitat administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în

circumstanțiere pe care le-a putut administra la acel termen de judecată, ori

inculpatul nu a recunoscut niciodată faptele în totalitate și a solicitat

administrarea de probe atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței

de apel.

Examinând hotărârea

apelată și sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate

inculpatului, pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, precum

și a modalității de executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă

adecvare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de

pericol social în concret al faptelor comise, circumstanțelor reale în care acesta

le-a săvârșit, rezonanței sociale deosebite pe care le-au avut asemenea fapte,

precum și circumstanțelor personale ale inculpatului care nu are antecedente

penale dar a avut o poziție procesuală oscilantă pe tot parcursul procesului

penal.

Curtea a apreciat că

pedepsele principale aplicate în cuantum legal, de câte 5 (cinci) ani

închisoare pentru infracțiunile comise, urmând a executa pedeapsa cea mai grea

de 5 (cinci) ani închisoare în regim privativ de libertate, a fost singura în

măsură să asigure realizarea scopului de exemplaritate și cel educativ, în

îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

Așadar, instanța de

apel nu a putut avea în vedere critica inculpatului cu privire la greșita individualizare

a pedepselor principale aplicate acestuia, întrucât în cauză, prima instanță a

apreciat în mod plural toate criticile ce au caracterizat individualizarea

judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență în mod concret, în funcție

atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului,

respectând prin cuantumurile stabilite principiul proporționalității, care a

asigurat o reflectare justă între gravitatea faptelor comise și profilul

socio-moral și de personalitate a inculpatului, așa încât nu s-a impus

schimbarea cuantumului pedepsei principale întrucât ar afecta scopul

pedepselor.

De asemenea, Curtea

de Apel, a apreciat că pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare, a cărei

executare s-a realizat în regim de detenție, a fost justificată și i-a dat

posibilitatea inculpatului ca, pe parcursul acesteia, prin includerea sa în

programe educaționale, să conștientizeze consecințele faptelor comise și să-i

îndrepte atitudinea viitoare, în abținerea de a mai săvârși alte infracțiuni.

Văzând că inculpatul

a fost arestat în cauză și s-au menținut temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri preventive, a menținut starea de arest a acestuia și a dedus din

pedeapsa aplicată starea de arest a acestuia durata arestării preventive după

data de 27 octombrie 2011.

Pentru considerentele

expuse, Curtea a constatat că motivele invocate de inculpat nu au fost

întemeiate, hotărârea apelată nu a fost afectată de vreun viciu în stabilirea

situației de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat, menținând

hotărârea.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 57 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul P.A.R. împotriva Sentinței penale nr. 191 din data de 27

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a menținut-o.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive după data de 27 octombrie 2011.

A fost obligat

inculpatul apelant să achite statului suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare din care suma de 1.100 RON reprezintă onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru părțile vătămate.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.A.R., criticând-o ca

nelegală și netemeinică, solicitând achitarea sa pentru totalitatea

infracțiunilor reținute în sarcină în baza cazului de casare prevăzut de art.

385

pct. 18 din C. proc. pen. și, în subsidiar, solicitând

redozarea pedepsei apreciată ca prea severă prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

pct. 14 din C. proc. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare are în vedere că recursul de față declarat de

inculpatul P.A.R. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în

baza dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.

a) Sub aspectul

primului motiv de critică prin care se tinde la achitare sub aspectul

săvârșirii ambelor infracțiuni imputate, de trafic de minore în formă

continuată și proxenetism, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 din C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, că

pentru incidența acestui motiv de casare este necesară existența unei

contradicții esențiale, intrinseci, necontroversată și manifestă între actele,

lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză; ceea

ce nu este cazul în speță.

Aceasta, întrucât

ambele instanțe, de fond și de apel, prin examinarea completă și convingătoare

a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, au reținut corect

situația de fapt imputată în sarcina recurentului inculpat P.A.R., constatând

în esență în aceea că în perioada 2009 - februarie 2011, în perioada cât a fost

polițist, dar și după ce acesta a fost eliberat din funcție, respectiv din

septembrie 2010 a recrutat, cazat, transportat victime minore în vederea

exploatării sexuale a acestora pentru obținerea de venituri.

Astfel, inculpatul

recurent P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliției municipiului

Vaslui - Inspectoratul Județean de Poliție până în luna septembrie 2010 când a

fost eliberat din funcție fiind sancționat disciplinar.

Recurentul inculpat

nominalizat, începând cu anul 2009, profitând și de funcția pe care o avea,

anume de lucrător de poliție, a început să recruteze tinere din mediul care

aveau o relație dificilă cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui

și care nu aveau parte de o supraveghere mai atentă din parte. Aceste tinere,

care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituția în

municipiul Vaslui, inculpatul fiind cel care le-a adus; care să întrețină

relații intime. Scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a obține

venituri din activitatea de prostituție pe care a desfășurat-o fiind cunoscută

nevoia de bani a acestuia, întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul

P.A.R. a profitat de faptul că minorele erau persoane vulnerabile și le-a creat

o dependență față de el, în acest sens reușind să le manipuleze. Totodată,

inculpatul a folosit și o poziție de autoritate cu victimele, prin funcția pe

care a deținut-o la acel moment.

Astfel inculpatul

P.A.R. a exploatat sexual în perioada 2009 - 2011 pe minorele M.A.L., Ț.A.M. și

S.L.A.

Inculpatul recurent

P.A.R. a cunoscut-o în vara anului pe minora M.A.L. care la acea dată a avut

vârsta de 16 ani, familia acesteia avea o situație financiară precară, că

aceasta era elevă în clasa a X-a la Liceul Ș.P. din municipiul Vaslui și că pe

perioada cursurilor școlare a locuit în Vaslui cu gazdă.