ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui s-au hotărât

următoarele:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit cele

două pedepse aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b).

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit cele

două pedepse aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b).

Pe durata executării pedepsei a interzis inculpaților drepturile

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura

arestării preventive luată față de inculpați și în baza art. 88 alin. (1) C.

pen. și a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive

pentru ambii inculpați, începând cu data de 10 august 2010 la zi.

A admis acțiunile civile formulate de victimele T.G. și P.D.M.

A obligat fiecare inculpat în parte să plătească părții civile

T.G. suma de câte 2.500 euro cu titlu de daune materiale și suma de câte 5.000 euro

cu titlu de daune morale.

A obligat fiecare inculpat în parte să plătească părții civile

P.D.M. suma de câte 850 euro cu titlu de daune materiale și suma de câte 5.000 euro

cu titlu de daune morale.

A luat act că victima S.A.M. nu s-a constituit parte civilă

în cauză.

A dispus anularea cărții de identitate seria x nr. y contrafăcută

pe numele victimei P.D.M.

A dispus confiscarea în folosul statului, în temeiul art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a autoturismului, proprietatea inculpatului V.A.L.,

marca M., depus în incinta I.P.J. Vaslui, precum și a sumei de 2.950 euro.

A dispus restituirea către inculpatul U.A. a autoturismului

marca A.R., depus în incinta I.P.J. Vaslui.

A dispus restituirea către inculpatul V.A.L. a unor bunuri

mobile, respectiv:

- ceas din metal de culoare galbenă, cu inscripția R., lungime

10 cm;

- brățară din metal galben și alb, formată din zale, lungime

21,5 cm;

- brățară din metal galben, formată din plăcuțe, lungime 21,5

cm;

- lănțișor din metal galben și alb, format din zale, lungime

55,5 cm, cu medalion din metal galben, de formă dreptunghiulară, 5X5, reprezentare

cruce și 2 inimi și litera A;

- lănțișor din metal galben și alb, format din zale, lungime

50,5 cm, cu medalion din metal galben, de formă rotundă, reprezentare păianjen;

- inel bărbătesc, din metal de culoare galbenă, prevăzut cu

3 pietre transparente și semnul M.;

- inel bărbătesc, din metal de culoare galbenă, reprezentare

coroană, inscripția 750;

- inel bărbătesc, din metal de culoare galbenă, reprezentare

faraon, 2 pietre transparente;

- inel bărbătesc, din metal de culoare galbenă, reprezentare

cap leu, 3 pietre transparente;

- inel bărbătesc, din metal de culoare galbenă, reprezentare

potcoavă;

- inel bărbătesc, din metal de culoare galbenă, 7 pietre transparente.

A obligat fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli

judiciare în sumă de câte 2.025 RON, din care suma de câte 225 RON reprezentând

onorarii apărători din oficiu desemnați pentru victime, se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6910/P/2010 întocmit de D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Vaslui la data de 03 septembrie 2010 și înregistrat la această

instanță la 03 septembrie 2010 sub nr. 2720/89/2010, inculpații V.A.L. și U.A. au

fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, cercetați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de trafic de persoane și de minori în formă continuată, prev. de

art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în perioada

iunie-iulie 2010, inculpații V.A.L. și U.A. au recrutat și exploatat sexual, prin

constrângere și amenințare, în Italia, pe victimele T.G., P.D.M. și S.A.M.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații V.A.L. și U.A.

nu au înțeles să dea declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere, cu mențiunea

că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Au fost audiați martorii C.l.D., H.A.M., C.R.l., P.V., N.N.,

A.N.I.

Victimele T.G. și P.D.M., prezente în instanță, au confirmat

că se constituie părți civile.

A fost audiată victima T.G.

S-au depus la dosar un contract de credit pe numele inculpatului

V.M., precum și desfășurătorul plății ratelor.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut

următoarele:

În vara anului 2010 inculpații V.A.L. și U.A., în baza rezoluției

infracționale luată anterior, aflându-se în țară, au început să se deplaseze cu

autoturismul primului prin localitățile limitrofe orașului B. în scopul de a identifica

tinere care să-i însoțească în Italia sub promisiunea găsirii unui loc de muncă.

Astfel inculpații V.A.L. și U.A., la jumătatea lunii iunie,

în timp ce se aflau pe raza comunei P., jud.Vaslui, prin intermediul martorului

C.l.D., au cunoscut-o pe martora victimă P.D.M. care avea vârsta de 17 ani.

Inculpatul V.A.L. i-a propus martorei victimă P.D.M., să aibă

o relație de prietenie și să-l însoțească în Italia spunându-i să se căsătorească

cu el. Inculpatul i-a precizat martorei victime, că lucrează, și dacă-l va însoți

îi va găsi un loc de muncă, asigurând-o totodată că relația de prietenie va fi una

serioasă. Martora victimă P.D.M. a declarat: „A. mi-a spus că lucrează în Italia

la o fabrică de mobilă, că mama sa de asemenea este în Italia și că dorește să mă

ia cu el pentru că, ar fi vrut să mă ia de nevastă ...".

Martora victimă, având vârsta de 17 ani, avea nevoie de acordul

părinților autentificat în fața unui notar pentru a putea părăsi țara, fapt cunoscut

de către inculpatul V.A.. În discuțiile pe care Ie-a purtat în cele 2-3 zile de

la data când a cunoscut-o, inculpatul V.A. a mers și la mama acesteia pe care a

asigurat-o de bunele intenții în ceea ce o privește pe fiica sa. Le-a prezentat

că lucrează în Italia la o fabrică de mobilă și că membrii familiei sale se află

în Italia. Toate discuțiile erau purtate în prezența inculpatului U.A. acesta fiind

mereu împreună cu inculpatul V.A. și confirma cele spuse de acesta. Faptul că inculpatul

avea un autoturism, că era bine îmbrăcat, că a expus o situație financiară bună,

i-a creat convingerea victimei că într-adevăr acesta dorea o relație serioasă și

a acceptat să-l însoțească în Italia.

În aceeași perioadă inculpatul V.A.L., în timp ce se afla în

B. împreună cu inculpatul U.A., a contactat-o pe martora victimă T.G. și după mai

multe ieșiri în oraș, i-au propus acesteia să-i însoțească în Italia să-i găsească

un loc de muncă. Inculpații au aflat că victima nu avea un loc de muncă, că avea

un copil în întreținere și locuia în imobilul mătușii. Inculpatul V.A.L. de asemenea

i-a propus acestei victime, o relație de prietenie de lungă durată și i-a prezentat

aceeași situație financiară bună pe ar avea-o în Italia.

Martora T.G. a declarat „ ... A. a venit la mine fiind însoțit

de către S., în timp ce discutam cu cei doi tineri, A. mi-a relatat că are o afacere

în Italia, că câștigă foarte mulți bani și dorește să-l însoțesc în calitate de

prietenă ...".

Cei doi inculpați au stabilit împreună cu martorele-victime,

modalitatea de deplasare a acestora în Italia precum și faptul că ei vor suporta

cheltuielile de transport și cazare. Martora victimă T.G. i-a spus inculpatului

V.A. că are un copil în vârstă de 2 ani și nu poate pleca fără acesta. Inculpatul

i-a promis că va face toate demersurile necesare pentru a putea pleca împreună cu

fiul său, iar el împreună cu inculpatul U.A. îi va asigura plata cheltuielilor ocazionate

de eliberarea documentelor precum și transportul.

Înainte de plecarea efectivă în Italia a celor două victime,

inculpații V.A.L. și U.A., s-au deplasat în mun. Vaslui însoțiți fiind de către

victima T.G. unde au achitat taxele necesare eliberării pașaportului pentru fiul

acesteia din urmă, în vârstă de 2 ani.

Martora-victimă P.D.M. fiind minoră, fapt cunoscut de către

ambii inculpați, aceasta urma să se deplaseze către Italia și să părăsească țara

prin mijloace nelegale, cu un microbuz al cărui șofer era o cunoștință de-a inculpatul

V.A.L.

Inculpatul V.A.L. a procedat în acest sens, pentru a nu avea

probleme la organele vamale în cazul în care ar fi transportat-o personal pe victima

P.D.M. și ar fi găsit-o pe minoră în prezența sa și a inculpatului U.A..

Martora victimă P.D.M. a declarat: „mama mea i-a spus lui A.

că nu am 18 ani (....). Acesta a mai precizat că nu va fi nevoie de procură din

partea mamei pentru a părăsi țara, motivat de faptul că se va descurca ... ".

Astfel, la circa o săptămână după ce Ie-a cunoscut pe cele

două victime, inculpatul V.A.L. a transportat-o pe P.D.M. în autogara din mun. Bârlad,

unde, după ce i-a plătit transportul, a urcat-o într-un microbuz, condus de o persoană

ce nu a fost identificată, cu destinația Italia.

Conform spuselor inculpatului V.A.L., victima urma să fie îmbarcată

într-un alt autovehicul condus de către martorul C.R., după ce trecea granița cu

Ungaria, iar de acolo urma să ajungă în Italia și să fie preluată de alt prieten

de-al inculpatului, ceea ce s-a și întâmplat.

Deși martora victimă era minoră și avea nevoie de o procură

specială din partea părinților pentru a putea părăsi țara, totuși aceasta a reușit

cu ajutorul șoferului mijlocului de transport să părăsească România și să ajungă

în Italia. În localitatea Torino martora victimă a fost preluată de către numitul

P.C., prietenul inculpatului V.A.L. și cazată în locuința acestuia. Acolo a așteptat

venirea inculpaților V.A.L. și U.A.

În timp ce martora victimă P.D.M. se deplasa către Italia,

după ce au fost obținute toate documentele necesare deplasării în străinătate a

fiului martorei victimă T.G., cei doi inculpați însoțiți de victimă și copilul său

cu un autoturism au plecat din municipiul Bârlad cu aceeași destinație.

Martora victimă T.G., a relatat că, în momentul în care au

ajuns în Italia a fost amenințată de către inculpații V.A.L. și U.A. și i-au spus

că motivul pentru care a fost adusă în Italia a fost acela de a practica prostituția

în folosul lor. În timpul urmăririi penale martora victimă a declarat „ ... V.A.L.

a scos un pistol din torpedoul mașinii, l-a îndreptat către mine și fiul meu, a

început să strige la mine spunându-mi că din acel moment voi fi obligată să fac

ce-mi spune și a precizat că trebuie să practic prostituția, pentru el și pentru

S (...) și S. m-a amenințat că mă va omorî pe mine și pe copilul meu dacă nu o să

practic prostituția ... ".

De teamă să nu i se întâmple ceva fiului său, martora victimă

T.G. a acceptat să practice prostituția în folosul inculpaților. Pentru a nu fi

găsită de către autoritățile italiene în cazul unui control în autoturismul lor,

inculpații au urcat-o într-un mijloc de transport în comun pe martora victimă și

pe fiul acesteia, din localitatea Milano, spunându-i să coboare în localitatea Pinerolo.

Urma ca atunci când va ajunge în localitatea respectivă să fie preluată din nou

de către cei doi inculpați și să fie cazată la aceeași persoană unde fusese cazată

și P.D.M.

Martora victimă T.G. a respectat întocmai cele spuse de către

inculpați motivat și de faptul că era prima dată când se afla în străinătate, nu

avea cunoștințe de limbă italiană pentru a se putea descurca. În localitatea Pinerolo

martora victimă a fost preluată dintr-o stație de către cei doi inculpați și condusă

la locuința numitului P.C. În acel imobil, martora T.G. s-a întâlnit cu P.D.M. și

i-a relatat acesteia din urmă că scopul urmărit de către cei doi inculpați atunci

când au transportat-o în Italia a fost de fapt obligarea la practicarea prostituției.

În același imobil, se mai afla cazată și minora S.A.M., care fusese trimisă în Italia

tot de inculpații V.A.L. și U.A.

Fiind audiată mama victimei S.A.M., S.M. a declarat „ ... Al.

care avea doar 15 ani mi-a spus că are un prieten pe nume A. care i-a propus să

meargă cu el în Italia în vizită ... am vorbit cu el la telefon și mi-a spus că

este prieten cu Al., că vrea să meargă cu Al. în Italia și ar fi vrut ca a doua

zi să merg cu ei la Panciu la birou notarial pentru a face o procură prin care să-i

permită Al. să iasă din țară ...".

Martora victimă S.A.M. a fost transportată în Italia de către

inculpații V.A.L. și U.A., tot fără a exista documentele necesare pentru ieșirea

din țară a unei persoane minore.

Faptul că și martora victimă S.A.M. a fost indusă în eroare

de către cei doi inculpați este confirmat și de către martora victimă P.D.M. care

a relatat „ ... de la Al. am aflat că îi cunoștea pe A. și pe S. de mai mult timp

și că cei doi au adus-o în vacanță în Italia ...".

Constrânse fizic și moral, martorele victimă P.D.M., T.G. și

S.A.M., au practicat prostituția aproximativ o lună de zile în folosul inculpaților.

Fiul martorei victimă T.G. era luat de lângă aceasta și pe

parcursul orelor în care era transportată la stradă să practice prostituția și dus

în imobilul în care locuia mama inculpatului V.A. Acest lucru le asigura un control

inculpaților asupra martorei victimă T.G. Aceasta a relatat în cursul urmăririi

penale „Când încercam să refuz să mai practic prostituția eram amenințată că îi

vor face rău fiului meu".

În timp ce acestea se aflau la stradă și racolau clienți pentru

a avea relații intime, inculpații V.A.L. și U.A. le supravegheau din autoturism.

Martora victimă S.A.M. era transportată de către inculpați

la diferiți clienți acasă sau era obligată să întrețină relații intime cu tinerii

ce locuiau în imobilul unde fusese cazate pentru ca inculpații să nu plătească chirie

pentru șederea celor trei martore victime. Relevantă este declarația martorei victimă

P.D.M., declarație care este confirmată de către martora victimă T.G., care a susținut

„ ... S. o bătea pe Al. și o obliga să aibă relații intime cu tinerii care locuiau

în aceeași casă unde locuiam și noi. (...) S. o bătea mereu pe Al. și chiar erau

zile când nu se putea da jos din pat".

Deoarece, martora victimă P.D.M., avea vârsta de 17 ani și

exista riscul ca atunci când se afla pe stradă pentru a practica prostituția să-i

fie controlate actele de identitate și să se constate că era minoră, inculpatul

V.A.L., i-a falsificat o carte de identitate care atesta că era majoră. În acest

sens a fost prezentată de către martora victimă, la revenirea în țară, actul de

identitate falsificat și pe care îl primise de la inculpatul V.A.L., suspus unei

constatări tehnico-științifice. Din raportul de constatare tehnico-științifică,

din data de 9 august 2010, s-a stabilit că actul de identitate seria x nr. y pe

numele P.D.M. este contrafăcut cu ajutorul computerului.

În același fel au procedat și cu martora victimă S.A. care

avea vârsta de 15 ani și i-au falsificat un document care atesta că era majoră.

În permanență victimele erau supravegheate de către inculpații

V.A. și U.A. iar sumele de bani rezultate din practicarea prostituției erau luate

de către aceștia. Pe zi martorele victimă nu primeau mâncare suficientă ci doar

un sandwici.

După circa 3 săptămâni, martorele victimă P.D.M. și S.A. au

profitat de neatenția inculpatului V.A. și cu ajutorul unor persoane de cetățenie

română au reușit să fugă din imobilul în care erau cazate. P.D.M. a luat legătura

imediat cu sora sa care se afla în Italia și cu banii trimiși de către aceasta a

părăsit Italia întorcându-se în țară. Martora victimă S.A. a rămas în Italia pentru

că nu dispunea de bani pentru a plăti contravaloarea transportului până în România,

dar a depus o plângere împotriva celor doi inculpați la autoritățile italiene.

Martora victimă T.G. l-a amenințat pe inculpatul V.A. că în

cazul în care nu o va trimite în România, mătușa sa, care-l cunoștea pe acesta și

știa că a plecat împreună cu el în Italia, ar putea formula o plângere la organele

de poliție și atunci ar avea probleme. Inculpații V.A. și U.A. au luat hotărârea

de a o transporta pe T.G. în România și pe fiul acesteia pentru a nu afla autoritățile

despre activitatea lor infracțională. Astfel martora victimă s-a reîntors în țară

împreună cu fiul său.

Ulterior inculpatul V.A. Ie-a contactat pe victimele P.D. și

T.G. încercând să le determine să-l însoțească din nou în Italia însă acestea au

refuzat. Astfel inculpatul a fost identificat pe raza comunei P., județul Vaslui

în timp ce încerca să o contacteze pe P.D. Teama martorei victimă față de inculpat

a rezultat din declarațiile martorilor C.l.D. și H.A.M. care au declarat că victima

nu dorea să se întâlnească cu inculpatul. Martorul C.l.D. a relatat cu ocazia declarației

că: „Am înțeles din spusele lui V.A. că D. ar fi fugit și a făcut-o proastă ...".

În cursul cercetărilor au fost solicitate date despre inculpați

de la autoritățile italiene care au comunicat că împotriva inculpaților V.A. și

U.A. există un denunț cu privire la obligarea prostituției a minorei S.A. și că

au fost implicați în conflicte cu alți conaționali folosind arme. De asemenea s-a

mai comunicat că martora victimă T.G. a fost găsită practicând prostituția la stradă,

ceea ce confirmă activitatea desfășurată de către aceasta pe perioada cât a stat

în Italia.

Existența faptelor și vinovăția inculpaților sunt dovedite

cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpați, declarațiile martorelor-victime,

declarațiile martorilor, proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate

și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Vaslui; rapoarte

de evaluare psihologică a martorelor victimă, fișa medicală ridicată de la Spitalul

Municipal de Urgență E.B. Bîrlad, pe numele T.G., raport de constatare tehnico-științifică

ce a avut ca obiect analizarea cărții de identitate false, pe numele P.D.M.;

procese-verbale de percheziții domiciliare și ale autoturismelor și planșa fotografică;

proces-verbal cu actele premergătoare efectuate în cauză; proces-verbal de depistare

a inculpatului V.A.L. pe raza satului P., jud. Vaslui.

Deși atât inculpații, cât și apărătorii acestora au solicitat

achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) și c) C. proc. pen., instanța a reținut că întreg materialul probator administrat

atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul judecății, converge spre o singură

concluzie - vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost

arestați și judecați.

Pentru săvârșirea infracțiunilor, inculpaților li s-a aplicat

câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune săvârșită.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere

conduita nesinceră a inculpaților pe tot parcursul procesului penal, gradul de pericol

social al faptelor săvârșite, urmările produse, lipsa antecedentelor penale, numărul

persoanelor traficate.

În favoarea inculpaților, s-au reținut circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și efectul acestora conform art. 76 lit. b) C.

pen.

Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații U.A.

și V.A.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul inculpatului U.A. s-a criticat sentința penală pentru

lipsa de temei legal și că a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită

a legii și doctrinei, a situației de fapt și a probatoriului administrat, susținându-se

că nu există probe administrate în cauză din care să rezulte că inculpatul U.A.

ar fi recrutat, transportat sau cazat părțile vătămate.

Acesta a mai susținut că din declarațiile părților vătămate

S.A.M., P.D.M. și T.G. rezultă că ar fi fost recrutate de inculpatul V. în apartamentul

căruia ar fi locuit în Italia, Pinerolo, iar cele trei părți vătămate au fost văzute

plimbându-se prin oraș și ar fi putut oricând să se adreseze poliției locale ceea

ce demonstrează că între inculpați și părțile vătămate existau relații de prietenie.

Minora S.A.M. nu a dat declarații în cauză, iar mama acesteia S.M. a făcut referire

doar la inculpatul V. și a mai declarat că fiica sa obișnuia să mintă.

Totodată minora P.D. a fost la poliția locală declarând că

i s-au furat bunuri, geanta și telefonul, bani și actele de identitate, și nu a

depus plângere că a fost sechestrată și obligată să practice prostituția.

Din conținutul convorbirilor telefonice dintre U. și V. a rezultat

că V. a numit-o pe D. „iubirea mea" astfel încât inculpatul U. nu mai poate

fi acuzat de trafic de minori.

S-a mai susținut că nu este dovedită în cauză exploatarea

la care erau supuse minorele și fără exploatare astfel că nu există infracțiunea

de trafic de minori.

În ce privește traficul de persoane, partea vătămată T.G. în

declarația sa a făcut referire numai la inculpatul V., U.A. nefiind implicat în

niciun fel.

După sosirea în Italia, T.G. s-a internat în spital cu fiul

ei care avea probleme de sănătate și a mințit în legătură cu violențele psihice

și fizice la care a fost supusă și a evitat să spună organelor de urmărire penală

despre internarea ei în spital. Din actele depuse rezultă că 2 săptămâni T.G. a

fost internată în spital.

A solicitat achitarea inculpatului U.A. pentru ambele infracțiuni

de trafic de minori și trafic de persoane în temeiul art. 10 lit. a) și c) C. proc.

pen.

În apelul inculpatului V.A.L. s-a criticat sentința penală

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Acesta a susținut că părțile vătămate au dat declarații contradictorii

în cauză. Declarația părții vătămate S.A.M. nu a putut fi primită întrucât mama

acesteia S.M. a declarat că fiica sa o minte iar lucrurile pe care i le-ar fi spus

telefonic nu știe dacă sunt reale.

Celelalte două părți vătămate au susținut că au practicat prostituția

în Italia. P.D. a declarat că T.G. ar fi fost de acord să practice prostituția pentru

că primea 50% din banii câștigați astfel, iar P.D. nu primea niciun ban. Tot din

declarația acesteia rezultă că T.G. a fost internată în spital cu fiul său, fapt

confirmat de actele medicale, timp de 2 săptămâni din cele 3 săptămâni petrecute

în Italia. P.D. nu a reclamat la poliția italiană cu ocazia furtului de bunuri și

documente despre faptul că era constrânsă de inculpat să practice prostituția, deși

avusese posibilitatea să o facă.

Partea vătămată T.G. a declarat că la trecerea frontierei cu

mașina inculpatului V. împreună cu acesta și cu copilul ei, inculpatul ar fi deținut

un pistol în torpedo și pentru a nu fi descoperită în Italia și să se facă legătura

între ea și inculpat acesta i-a luat copilul, i-a spus să coboare și să urce în

autobuz să meargă în Milano și apoi spre Pinerolo cu un mijloc de transport în comun,

distanța între localități fiind de peste 100 km, partea vătămată mințind în legătură

cu aceste aspecte. Partea vătămată minte și atunci când susține că telefonul mobil

i-a fost distrus.

S-a susținut că nu există dovezi care să ateste traficul de

persoane.

Partea vătămată minoră P.D. a declarat că a ajuns în Italia

cu inculpatul V. și în aceeași zi a ajuns și minora S.A. Susține că transportul

i-a fost plătit de inculpatul V. lucru pe care inculpatul îl contestă. Această parte

vătămată mai fusese în Italia cu numitul „l.".

Părțile vătămate au dat declarații contradictorii. În fapt

au ajuns singure în Italia și nu erau supravegheate în stradă când practicau prostituția

decât din când în când de unul sau de altul dintre inculpați.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu au fost dovedite,

susținând că inculpatul a muncit 7 ani în Italia și avea o mașină pe care a cumpărat-o

din venituri obținute din muncă.

Mașina confiscată este mașina nou cumpărată de inculpat din

banii obținuți din vânzarea mașinii anterioare. Noua mașină a cumpărat-o la 4 august

cumpărat autoturismul M.

Instanța a dispus și confiscarea sumei de 2.959 euro găsiți

la percheziție. Suma de bani găsită la domiciliul părinților este rezultată dintr-un

împrumut făcut de părinții săi conform contractului de credit aflat la dosarul

de urmărire penală.

Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile pentru

care este condamnat iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor și reindividualizarea

modalității de executare.

A solicitat restituirea autoturismului și a sumei de bani de

2.950 euro.

Curtea de Apel lași a constatat că apelurile sunt nefondate.

În apel au fost audiate partea vătămată P.D.M. și S.M. mama

părții vătămate S.A.M. Partea vătămată minoră S.A.M. nu a putut fi audiată întrucât

aceasta se află într-un centru de minori în Italia.

Criticile formulate de inculpați în apel au constat în esență

în contestarea declarațiilor părților vătămate ca nefiind adevărate și în reevaluarea

acestor probe despre care se pretinde că sunt contradictorii.

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării

adevărului a evaluat și examinat probele administrate în cursul urmăririi penale,

toate fiind complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund

probelor și reprezintă adevărul.

Examinând declarațiile celor două părți vătămate T.G., P.D.M.

minoră, precum și a mamei părții vătămate minore S.A. s-a constatat că nu există

contradicții între declarațiile lor acestea dovedind că cei doi inculpați le-au

recrutat, le-au transportat prin intermediul lor financiar sau cu autoturismul inculpatului

V., în cazul victimei majore. S-a realizat transportul victimelor în Italia unde

inculpații le-au reținut acte de identitate furnizându-le minorelor acte false pentru

a le ascunde vârsta reală precum și reținerea telefoanelor mobile și obligându-le

la practicarea prostituției în stradă sau la locuințele diferiților clienți în Pinerolo,

San Remo, Monte Carlo și Torino, unde le supravegheau când unul dintre inculpați

când celălalt și le transportau în localitățile respective pentru practicarea prostituției.

Declarațiile celor trei se coroborează între ele. Sumele de bani realizate din practicarea

prostituției erau luate de inculpați, victima T. fiind cea care primea 50% din sumele

realizate. Inculpații le-au recrutat, transportat și le-au asigurat casarea inducându-le

în eroare că le vor găsi locuri de muncă în Italia.

Toate aceste acțiuni comise de inculpați sunt acțiuni integrate

conținutului constitutiv a infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane,

iar lipsirea de orice mijloace financiare, reținerea actelor de identitate, distrugerea

mijloacelor de comunicare constituind metode specifice traficului de persoane și

de minori, prin care se asigură dependența victimelor de inculpați și imposibilitatea

sau îngreunarea posibilităților de fugă pe de o parte, iar pe de altă parte constituie

mijloace de constrângere psihică prin care victimele erau determinate să se supună

scopului urmărit de inculpați și realizat de aceștia respectiv, practicarea prostituției.

Este irelevant pentru cauză că partea vătămată T. a relatat

că a parcurs distanța Milano-Pinerolo în 5 minute, distanța reală între localități

și timpul necesar parcurgerii ei neinfirmând faptul că inculpații V. și U. au urcat-o

într-un mijloc de transport în comun împreună cu fiul său în Milano spunându-i să

coboare în localitatea Pinerolo. În Pinerolo partea vătămată T. a fost preluată

de cei doi inculpați și condusă la locuința numitului P.C. și apartamentul inculpatului

V.

Declarațiile victimelor părți vătămate se coroborează între

ele.

Curtea de Apel lași a reținut că în cauză faptele și vinovăția

inculpaților sunt dovedite dincolo de orice dubiu de declarațiile părților vătămate,

declarațiile martorilor, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele

de evaluare psihologică, fișa medicală a victimei T.G., raportul de constatare tehnico-științifică

privind analizarea cărții de identitate falsă pe numele P.D.M., procese-verbale

de percheziție domiciliară și ale autoturismelor și planșă fotografică, proces-verbal

cu actele premergătoare efectuate în cauză, iar faptele și împrejurările reținute

prin hotărârea atacată corespund probelor.

S-a reținut că faptele inculpatului V.A.L. de a transporta,

caza și exploata sexual împreună cu inculpatul U.A., în perioada iunie-iulie 2010

pe victimele T.G., P.D.M. și S.A.M. (ultimele două minore) întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) și art.

13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Modalitățile care realizează elementul material al infracțiunilor

comise de inculpatul V.A.L. sunt recrutarea, transportul cazarea prin instalarea

martorelor victime într-un imobil, transportarea acestora din România în Italia

prin plata cheltuielilor de transport inducându-le în eroare cu privire la asigurarea

unui loc de muncă și ascunzându-le scopul real al deplasării, intenționat și realizat

de inculpați.

Inculpatul a săvârșit infracțiunile profitând de faptul că

unele dintre victime erau minore și aveau situații financiare precare, Ie-a indus

în eroare cu privire la activitatea ce urma a fi desfășurată în Italia și exercitarea

de acte de amenințare și violențe asupra acestora. Scopul special al infracțiunii

care a fost urmărit de inculpați și realizat a fost exploatarea sexuală a victimelor

și obținerea de venituri.

S-a mai reținut că faptele inculpatului U.A. de a transporta,

caza și exploata sexual împreună cu inculpatul V.A.L., în perioada iunie-iulie 2010

pe martorele T.G., P.D.M. și S.A.M. (cele din urmă minore) întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, săvârșite

prin aceleași modalități și mijloace de realizare, în același scop al exploatării

sexuale și obținerea de venituri.

Declarațiile inculpaților în cursul urmăririi penale constituie

probe în dovedirea vinovăției lor și stabilirea situației de fapt coroborate cu

declarațiile părților vătămate, victime, ale martorilor P.C. și G.A.M. pe care au

încercat să le recruteze și să le determine să îi însoțească în Italia, acestea

refuzând propunerea lor.

Sora inculpatului V.A.L., V.G.R. s-a deplasat la locuința victimei

P.D.M. și a încercat să o determine să-și schimbe declarația, cunoscând ceea ce

s-a întâmplat în Italia, situație de fapt ce rezultă din redarea discuției dintre

cele două, înregistrată.

Inculpatul U.A. a negat orice relație pe care a avut-o cu inculpatul

V.A.L. cât și cu martorele victime pe care a susținut că Ie-a cunoscut în Italia,

declarații infirmate de inculpatul V.A.L. care a confirmat că atât în România cât

și în Italia, inculpatul U.A. îl vizita și au fost împreună pe raza satului P. când

a cunoscut-o pe victima P.D.M. cât și atunci când au transportat-o pe victima T.G.

în Italia. Relația de prietenie dintre cei doi inculpați este confirmată și de martorele

P.C., G.A.M. și P.V. Martorele au confirmat și prezența victimelor T.G. și S.A.

în compania inculpaților dar și intenția lor de a le transporta și exploata sexual

în Italia.

Cooperarea inculpaților în recrutarea, transportul și cazarea

victimelor în scopul exploatării sexuale a lor este dovedită de declarațiile acestora,

de înregistrările convorbirilor telefonice, de declarațiile inculpaților și ale

martorilor.

În consecință, s-a reținut de instanța de apel că soluția de

condamnare a inculpaților este legală și temeinică, faptele comise întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trași la răspundere penală,

iar limitele tragerii la răspundere penală se situează în limitele pedepselor prevăzute

de lege cu luarea în considerare a criteriilor de individualizare aplicate în cauză,

cu scopul și funcțiile pedepsei. S-a mai reținut că nu este incident în cauză niciun

caz de achitare în ce îi privește pe inculpați.

Pedepsele aplicate sunt proporționale cu faptele și persoana

inculpaților și sunt legale și sunt sub minimul special al pedepselor prevăzute

de lege, ca efect al reținerii de circumstanță atenuantă.

În ce privește critica relativ la greșita confiscare a autoturismului

proprietatea inculpatului V.A. și a sumei de 2.950 euro, s-a reținut de instanța

de apel că aceasta nu este fondată, confiscarea dispunându-se în temeiul art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Susținerea că suma de 2.950 euro reprezintă un

împrumut făcut de părinții inculpatului în baza contractului de împrumut cu C. Bank

din 22 aprilie 2010 este nereală. Contractul de împrumut conține o sumă împrumutată

numitei V.M. de 9.042,56 RON și nu vizează o sumă în euro, iar percheziția domiciliară

s-a efectuat la domiciliul inculpatului V.A.L. Confiscarea autoturismului proprietatea

inculpatului V. a fost legal dispusă în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, indiferent că acesta a fost achiziționat în august 2010 în afara perioadei

infracționale, confiscare determinată de faptul că este produs al infracțiunilor

pentru care este condamnat în prezenta cauză reținând și împrejurarea că inculpatul

V. a transportat în scopul exploatării sexuale pe victime în cursul perioadei infracționale

cu autoturism proprietatea sa.

Relativ la critica formulată oral privind greșita reținere

în ce îl privește pe inculpatul V. a unei urmăriri penale efectuate în Italia împotriva

sa, s-a reținut că prin hotărârea nr. 111 din 12 august 2011 a Curții de Apel lași

s-a dispus, la cererea autorităților judiciare italiene, executarea unui mandat

european de arestare emis împotriva acestuia, predarea și amânarea predării acestuia

până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, pentru fapte penale de tâlhărie

calificată pentru care este urmărit în Italia.

Prin decizia penală nr. 144/2011 din 15 septembrie 2011, Curtea

de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate

de inculpații U.A. și V.A.L. împotriva sentinței penale nr. 31 din 11 februarie

2011 a Tribunalului Vaslui, sentință care a fost menținută.

S-a dedus arestarea preventivă a inculpaților de la 11 februarie

2011 la zi și conform art. 160

b

C. proc. pen. și art. 5 lit. a) CEDO

și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

A obligat apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva deciziei penale nr. 144/2011 din 15 septembrie 2011

a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs

inculpatul U.A. și a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. având drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție sub nr. 2720/89/2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și

art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de apel și instanța

de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului,

pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor

comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare

a pedepsei.

Înalta Curte constată însă că recursul formulat de recurentul

inculpat U.A. este fondat, va casa, în parte, ambele hotărâri numai în ceea ce privește

incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și va menține restul

dispozițiilor ambelor hotărâri, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor

de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni

și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității

făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra

condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia,

pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge

din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția

de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate,

în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva

infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare

trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului

penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al

faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau

atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului

instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute

de dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare,

pedeapsă care a fost menținută de instanța de apel, nefiind însă aplicată pedeapsa

cuprinsă între 10 și 20 de ani conform limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea consumată așa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei mai grave

prev. de art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, dar și față de aplicarea dispozițiilor

art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., astfel că nu se impune coborârea

pedepsei întru-un cuantum mai redus față de textul incriminator.

S-a ținut cont și de pericolul social al faptelor săvârșite

de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptelor respective, că în

perioada iunie-iulie 2010 inculpatul U.A. împreună cu inculpatul V.A.L. a transportat,

cazat și exploatat sexual pe victimele T.G., P.D.M. și S.A.M. (ultimele două minore)

fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12

alin. (1), (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dar și

față de împrejurarea că faptele au fost săvârșite în formă continuată care agravează

răspunderea penală, și prin raportare la dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76

lit. b) C. pen. care au fost reținute de ambele instanțe, Înalta Curte constată

că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor de reindividualizare,

aceste criterii fiind reținute de instanța de apel și instanța de fond în individualizarea

pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că

ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce

caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire

a pedepsei de 5 ani închisoare reținută în sarcina inculpatului U.A., evidențiind,

faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod

concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite,

subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatului, fără antecedente

penale astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai

impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin

prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului

U.A. cât și față de criticile formulate de inculpat constată că în contextul cauzei

nu se justifică micșorarea pedepsei, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute

de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea

ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului au fost

avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al

faptelor comise, agravat prin modul de comitere, starea de formă continuată în care

au fost săvârșite faptele, valorile sociale atinse respectiv, starea de imposibilitate

a victimelor de a se apăra sau de a-și exprima voința precum și săvârșirea prin

violență și amenințare a acestora (două dintre victime fiind minore) dar și consecințele

pe care le-au produs, apreciem că au fost de natură a prejudicia acordul de voință

și consimțământul victimelor dar și starea de sănătate a acestora.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în

vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul U.A., întrucât în cauză

pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea

faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se

reducerea pedepsei reținută deja, pedeapsă egală cu limita minimă pentru una dintre

infracțiunile săvârșite.

Însă, în ceea ce privește solicitarea inculpatului pentru a

se face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceste dispoziții pot fi reținute în prezenta cauză, nefiind reținute

de instanța de fond și de instanța de apel în cadrul individualizării judiciare

a pedepsei reținute în sarcina inculpatului.

Într-adevăr aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. reprezintă o cauză de atenuare legală a pedepsei, fiind și o măsură ce

reglementează aplicarea legii penale mai favorabile, inculpatul putând beneficia

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, însă în prezenta

cauză având în vedere că pedeapsa reținută în sarcina inculpatului fiind în cuantum

de 5 ani închisoare, Înalta Curte constată că nu se mai poate dispune reindividualizarea

judiciară a pedepsei din această perspectivă a diminuării cuantumului.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile „mitior lex"

în cazul faptelor care nu au fost definitiv judecate este prevăzut în dispozițiile

art. 13 alin. (1) C. pen. care stabilesc că în situația în care de la săvârșirea

infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe

legi penale, se aplică legea penală cea mai favorabilă.

Deosebirile dintre legile penale care se succed într-o situație

tranzitorie dată privesc fie condițiile în care fapta este încriminată, fie condițiile

de tragere la răspundere penală, fie condițiile de sancționare a acesteia.

Nu sunt prevăzute criteriile după care trebuie să fie determinată

legea penală mai favorabilă însă în doctrina dreptului penal este admis că pentru

determinarea legii mai favorabile trebuie să fie examinate și comparate între ele

legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei, cea din momentul judecării

faptei, ca și cea intermediară), sub aspectul condițiilor de încriminare a faptei,

condițiilor de tragere la răspundere penală și condițiilor de sancționare penală.

Pentru aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să se

țină seama atât de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită cât și de toate

normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală

a făptuitorului.

Potrivit dispozițiilor art. V și art. XI din Ordonanța de urgență

nr. 121/2011 din 22 decembrie 2011 de modificare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. "Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când

probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat iar în cauzele aflate în curs de judecată

în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se

aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedură completă următor

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".

În prezenta cauză Înalta Curte constată că faptele săvârșite

de inculpat există și constituie infracțiuni în sensul prevăzut de art. 12

alin. (1), (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și au

fost săvârșite de inculpatul U.A.

Prin declarația dată în fața instanței de recurs în cadrul

dezbaterilor, inculpatul U.A. a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum

au fost cuprinse în actul de sesizare al instanței și a solicitat să fie judecat

conform probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le recunoaște

și le însușește, solicitând totodată aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. sunt aplicabile inculpatului U.A. în prezenta

cauză în sens strict de aplicare a normei de drept în vigoare la acest moment, de

care poate beneficia inculpatul, dar având în vedere că inculpatului i-a fost aplicată

o pedeapsă de 5 ani închisoare, nu se mai impune o reducere a pedepsei reținută

în sarcina acestuia, întrucât pedeapsa deja aplicată este cuprinsă între limitele

reduse cu o treime cuprinse între 3 ani și 3 luni închisoare - 6 ani și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea cea mai gravă prevăzută de art. 13 alin. (3) prin raportare

la alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dar și în raport de forma continuată în care

au fost săvârșite faptele și de împrejurarea că două dintre părțile vătămate erau

minore la momentul săvârșirii faptelor, astfel că nu se justifică o micșorare a

cuantumului pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat

de inculpatul U.A. împotriva deciziei penale nr. 144/2011 din 15 septembrie 2011

a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, atât decizia recurată cât și sentința penală

nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui numai în ceea ce privește incidența

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Rejudecând, va face aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., menținând restul dispozițiilor ambelor hotărâri.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului U.A.,

durata reținerii și arestării preventive de la 10 august 2010 la 25 ianuarie 2012.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va

obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul U.A. împotriva deciziei

penale nr. 144/2011 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, atât decizia recurată cât și sentința penală

nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui numai în ceea ce privește incidența

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Rejudecând, face aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

menținând restul dispozițiilor ambelor hotărâri.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului U.A., durata

reținerii și arestării preventive de la 10 august 2010 la 25 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.