ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 5 mai

2010 a Tribunalului Ialomița a fost condamnat inculpatul A.V. la pedepsele de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.; 4

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.; 2 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 C. pen.; 1 an și 8 luni

închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și 1 an și 8 luni închisoare pentru

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art.329 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării

preventive de la 30 septembrie 2009 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile de 7000 lei către partea civilă D.S.E., 7000 lei către

partea civilă L.P.G., 10.000 lei către partea civilă B.I.M.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și a

art. 19 din Legea nr. 678/2001 au fost confiscate de la inculpat o memorie RAM

de 256 MB, o memorie RAM de 128 MB, un monitor LCD, un adaptor și un TV color

marca „Arctic".

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt, că inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată B.I.M.

la 27 decembrie 2007, când aceasta se afla la Spitalul județean Ialomița unde

era internată cu fiica sa pe care tocmai o născuse, că a convins-o să

părăsească spitalul și să își abandoneze copilul și să vină în apartamentul lui

din oraș. Aici, inculpatul a obligat-o să întrețină cu el acte sexuale, apoi a

convins-o că este concubina lui, că are de gând să-și întemeieze o familie, să

o ajute să recupereze nu numai copilul abandonat în spital ci și ceilalți doi

copii minori rămași la fostul concubin.

După aceasta, abuzând de autoritatea

pe care o avea asupra părții vătămate, a determinat-o pe aceasta să accepte să

întrețină acte sexuale normale, orale și anale cu diferiți bărbați, cu titlu

oneros, în schimbul unor sume de bani.

În perioada de 3-4 luni cât a locuit

la inculpat, victima a întreținut cu mai mulți bărbați acte sexuale în diverse

locații: în parcul situat pe str. E., în camere închiriate de client în hotelurile

din Slobozia și Amara, la locuința inculpatului sau la locuințele clienților.

Ca urmare a violențelor exercitate de

mai mulți clienți și a faptului că cei doi copii rămăseseră fără supravegherea

tatălui lor internat la un spital de psihiatrie, victima a hotărât să plece

acasă în comuna Muntenii Buzău, refuzând să se mai întoarcă la inculpat.

S-a mai reținut că în lunile

iulie-septembrie 2008, inculpatul a adus-o în locuința sa pe I.N., cunoscută

sub numele Nadia, persoană majoră de etnie turco-tătară, originară din

Constanța, pe care a cunoscut-o într-o parcare din apropierea Restaurantului M.,

unde aceasta obișnuia să se prostitueze.

Inculpatul i-a acordat găzduire obișnuia

să întrețină cu ea acte sexuale și o însoțea în diverse locuri pentru găsirea

unor clienți, banii primiți fiind luați de inculpat pentru plata furniturilor

și a chiriei, sume mici rămânându-i și sus-numitei.

Tânăra a fost sancționată

contravențional de organele poliției pentru atragerea de persoane în vederea

practicării de raporturi sexuale.

De asemenea, s-a reținut că în luna

august 2008, minora L.P.G. a venit să locuiască în apartamentul inculpatului,

fiind trimisă de numitul A.M.J., fiul inculpatului, aflat în detenție.

După circa două săptămâni de la

mutarea în apartament, inculpatul i-a propus să se prostitueze singură sau

împreună cu I.N.N. pentru a-și procura banii necesari întreținerii și a-i

trimite pachete prietenului ei A.M.J.

Minora a acceptat și a început să

întrețină acte sexuale cu diverși bărbați la hotel sau la locuințele

clienților, banii rezultați, fiind dați inculpatului în cea mai mare parte.

Organele poliției și jandarmeriei i-au

aplicat și acestei minore sancțiuni contravenționale pentru atragerea de

persoane în vederea practicării de raporturi sexuale.

S-a mai reținut că la sfârșitul lunii

noiembrie 2008, minora D.S.E. a fost observată de inculpat într-un parc din

Slobozia și a acceptat să îl însoțească pe inculpat.

Acesta a determinat-o să se

prostitueze în folosul său, singură sau împreună cu L.P.G. în parcarea din fața

Restaurantului M., pe băncile din fața unui bloc sau în parcul din zonă, iar

banii câștigați îi dădea inculpatului.

Această tânără își găsea singură

clienții sau aceștia erau indicați de inculpat.

În luna ianuarie 2009, inculpatul i-a

propus martorului S.L. să întrețină un act sexual oral cu C.A.G., concubina

nepotului său A.N., tânăra care se prostitua în fața aceluiași restaurant.

Martorul o refuzase pe L.P.G.

În trecut, același martor întreținuse

un act sexual oral cu D.S.E.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 249.A

din 24 noiembrie 2010 a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, a

desființat în parte, sentința primei instanțe și rejudecând, a descontopit

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. -

fapta din ianuarie 2009.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele aplicare pentru celelalte infracțiuni și a stabilit

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

De asemenea, a modificat conținutul

pedepselor complementare aplicare inculpatului pentru săvârșirea celor 3

infracțiuni din Legea nr. 678/2001, în sensul că a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a și lit. b) C. pen. pe duratele

arătate.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen. a

fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a

dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 martie 2009 la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, primind criticile din apelul inculpatului a considerat că

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., pretins

comisă în luna ianuarie 2009 privind pe numita C.A., nu a fost dovedită, din

probe nerezultând că inculpatul a săvârșit fapta.

S-a mai constatat că numita C.A. nu a

fost audiată la urmărirea penală, iar martorii ascultați în cauză nu au

identificat-o pe această tânără ca practicând prostituția la îndemnul ori

înlesnirea sau în folosul inculpatului.

Ca urmare, instanța de apel a

concluzionat că se impune achitarea inculpatului potrivit art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Referitor la celelalte fapte imputate

inculpatului s-a considerat că ele au fost pe deplin dovedite că pedepsele

principale aplicate sunt conforme cu pericolul social grav al faptelor și că nu

se justifică majorarea lor, așa cum s-a cerut în apelul declarat de procuror

ori reducerea lor și schimbarea modalității de executare, așa cum s-a solicitat

în apelul declarat de inculpat.

Privitor la pedeapsa complementară a

interzicerii dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) C.

pen., s-a considerat că această pedeapsă nu este cazul a fi aplicată în raport

cu natura infracțiunilor comise.

Ca urmare, s-au apreciat întemeiate

criticile formulate în acest sens în apelurile declarate de procuror și de

inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București care a susținut în baza art. 385/9 alin. (1) pct.

18 și 14 C. proc. pen. că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea

inculpatului A.V. pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin.

(1) C. pen., deși în cauză au fost administrate probe de vinovăție și că

pedepsele aplicate au fost greșit individualizate, solicitându-se majorarea

lor.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului A.V. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen.

Probele administrate în cauză au

confirmat că inculpatul a recrutat-o în luna noiembrie 2008 pe minora D.S.E., a

găzduit-o în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009 în scopul exploatării ei

sexuale, determinând-o la practicarea prostituției și la întreținerea cu el a

unor acte sexuale, abuzând de autoritatea sa și de situația de vulnerabilitate

a victimei de ordin social, economic, fizic și intelectual, fapta întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, s-a confirmat de

materialul probator al cauzei că inculpatul a recrutat-o în luna august 2008 și

a găzduit-o în perioada august 2008 - februarie 2009 pe minora L.P.G. în scopul

exploatării ei sexuale, prin determinare la practicarea prostituției, fapta

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori,

prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Tot astfel, probele administrate au

confirmat că inculpatul a recrutat-o în luna decembrie 2007 și a cazat-o în

perioada decembrie 2007 - martie 2008 pe numita B.I.M., persoană majoră, în

scopul exploatării ei sexuale prin determinarea la practicarea prostituției și

la întreținerea cu el de acte sexuale, abuzând de autoritatea sa și de starea

de vulnerabilitate a victimei de ordin social, economic, fizic și chiar

intelectual, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În sfârșit, s-a dovedit că inculpatul

a înlesnit prin găzduire, atragere de clienți, practicarea prostituției de

către persoana majoră I.N.N., trăgând foloase de pe urma acesteia, fapta

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de

art. 329 alin. (1) C. pen.

În acest sens sunt procesele verbale

de cercetare întocmite de organele de urmărire penală, declarațiile persoanelor

vătămate B.I.M., D.S.E., L.P.G. declarațiile martorilor A.L.I., ș.a., probe

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Privitor la infracțiunea de

proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., imputată prin rechizitoriu

inculpatului ca fiind comisă în legătură cu partea vătămată C.A. se constată că

în mod judicios instanța de apel a considerat că fapta nu este dovedită.

Astfel, deși la dosar există o adresă

emisă de IPJ Ialomița în care se menționează că la 13 ianuarie 2009 numita C.A.

ar fi fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 6

din Legea nr. 61/1991, din nici o altă probă a cauzei nu a rezultat că

inculpatul ar fi îndemnat-o ori a înlesnit practicarea prostituției sau că ar

fi tras foloase de pe urma practicării prostituției de către această tânără.

Martorii ascultați în cauză nu au

menționat că acea persoană ar fi practicat prostituția în folosul inculpatului

și nici nu au indicat vreo legătură a inculpatului cu activitățile ilicite ale

respectivei persoane.

Existând un puternic dubiu în legătură

cu această infracțiune, în mod corect instanța de control judiciar a considerat

că soluția de condamnare pronunțată de tribunal este greșită, dispunând în mod

justificat achitarea.

În consecință, nu există eroarea gravă

de fapt invocată în recursul declarat de procuror.

Relativ la pedepsele aplicate pentru

infracțiuni dovedite, se constată că instanțele au făcut o corectă

individualizare a acestora, având în vedere, conform art. 72 C. pen.,

împrejurările săvârșirii lor, consecințele la care au fost expuse tinerele

părți vătămate (două minore) și persoana inculpatului în favoarea căruia au

fost reținute circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) C. pen.,

avându-se în vedere atitudinea general cooperantă și dorința de a contribui la

stabilirea adevărului.

Se mai constată că aceste pedepse, ca

și pedeapsa rezultantă cu executare, în loc de detenție, sunt de natură a

asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea, reeducarea și reintegrarea în

comunitate a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii.

Întrucât au fost respectate aceste

dispoziții legale și nu există motive de reconsiderare a cuantumului pedepselor,

critica din recursul declarat de procuror, în sensul greșitei individualizări a

pedepsei nu poate fi primită.

Fată de considerentele arătate,

constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea în baza

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat,

recursul declarat de parchet.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata reținerii și a arestării preventive de la 30 martie 2009 la 28 martie

2011 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București împotriva deciziei penale nr. 249/A din 24

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, privind pe inculpatul A.V.

Deduce din pedeapsa aplicată durata

reținerii și a arestării preventive de la 30 martie 2009 la 28 martie 2011.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

martie 2011.