ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2564/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 6 decembrie 2010, Tribunalul Mureș, secția penală, a dispus următoarele A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea de trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracțiunea de proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. și din infracțiunea de trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracțiunea de proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen.

In baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.V., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. In baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.V. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.A.V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani. In temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen.

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, conform programului întocmit în acest sens de serviciul menționat; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, de reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă; Potrivit art. 86 3 alin. (3) C. pen., instanța a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: a) să nu intre în legătură cu următoarele persoane: partea vătămată B.A.

și rudele apropiate ale acesteia (părinți și frate) și martorii G.E.G., V.A.R. și N.V.D. S-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor stabilite potrivit art. 86 3 alin. (3) C. pen. se va face de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, iar supravegherea executării obligațiilor stabilite potrivit art. 86 3 alin. (3) C. pen. se va face de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș. Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen. S-a constată că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă.

S-a respins cererea de confiscare specială a sumei de 15.000 Euro. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din data de 21 septembrie 2007 a D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Bistrița-Năsăud (filele 83-84 dos. u.p.) asupra bunurilor inculpatului pentru garantarea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării speciale. S-au aplicat dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Bistrița din data de 30 octombrie 2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.A.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. In partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut că inculpatul P.A.V. a recrutat-o, prin fraudă, sub pretextul plecării în Spania pentru a găsi un loc de muncă, pe partea vătămată B.A., în perioada în care aceasta era minoră, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției. Același inculpat a transportat-o în Spania pe partea vătămată B.A., după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, dar în baza erorii în care aceasta s-a aflat încă din urmă cu circa trei săptămâni - o lună, pe când era încă minoră, pentru a o plasa într-un club de noapte din orașul Valencia, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției.

Prin încheierea penală nr. 79 din data de 18 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Mureș. In fapt s-au reținut următoarele: La sfârșitul lunii iunie 2005, după ce a absolvit clasa a Xl-a și a promovat în clasa a XII-a, partea vătămată B.A. și-a petrecut vacanța, împreună cu fratele său mai mic, la locuința bunicilor din orașul Beclean, jud. Bistrița Năsăud. Într-o seară, deplasându-se la discoteca din localitate, 1-a cunoscut pe inculpatul P.A.V.. în zilele următoare inculpatul a căutat-o pe partea vătămată și au ieșit împreună, fie la plimbare cu mașina proprietatea inculpatului - marca BMW cu numărul de înmatriculare, fie la discotecă, astfel că s-au împrietenit.

Văzând că inculpatul era atent, se comporta frumos și cheltuia bani cu ea, partea vătămată i-a spus acestuia că are o situație financiară precară, că nu se înțelege bine cu părinții și cu bunica sa, afirmații față de care inculpatul, știind din spusele părții vătămate că aceasta urma să împlinească vârsta de 18 ani la sfârșitul lunii august 2005, i-a recomandat să nu mai asculte de părinți și să facă ce vrea din moment ce în curând urma să devină majoră. Pe la începutul lunii august 2005, în timp ce se aflau împreună, inculpatul i-a spus părții vătămate că nu mai are bani și că va trebui să plece în Spania la lucru. întrucât partea vătămată, care între timp se îndrăgostise de inculpat, acceptând chiar întreținerea de relații sexuale, se întristase, inculpatul i-a propus acesteia să-1 însoțească în Spania, pentru a lucra și a câștiga amândoi bani, după care să se întoarcă în România.

Având încredere în inculpat, partea vătămată a acceptat, fără a discuta însă felul muncii pe care urma să o presteze în Spania. într-una din zilele următoare, știind că partea vătămată nu are pașaport, inculpatul i-a spus acesteia că trebuie să se deplaseze împreună la Cluj-Napoca, partea vătămată având domiciliul în județul Cluj, pentru a-și depune cerere pentru eliberarea actului. Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată la Cluj Napoca cu autoturismul său, menționat mai sus, însă pentru că în ziua respectivă nu se primeau cereri de eliberare a pașapoartelor, a transportat-o pe partea vătămată din nou la Beclean. La data de 12 august 2005, inculpatul a transportat-o din nou pe partea vătămată la Cluj-Napoca pentru a-și depune actele în vederea eliberării pașaportului, iar pentru faptul că partea vătămată nu avea suficienți bani, i-a plătit taxa prevăzută de lege.

De menționat că nici părinții părții vătămate nici bunica acesteia nu aveau cunoștință despre intenția acesteia de a pleca în Spania. Ulterior s-au deplasat împreună la Beclean, fără ca partea vătămată să discute cu părinții său. La data de 22 august 2005, cu același autoturism, inculpatul a transportat partea vătămată la Cluj-Napoca, de unde aceasta și-a ridicat pașaportul, iar în timpul întoarcerii lor la Beclean, inculpatul i-a spus părții vătămate că mai trebuie să rămână în România o perioadă, respectiv până ce aceasta va împlini 18 ani, pentru a nu mai depinde de părinți la ieșirea din tară. La data de 30 august 2005, partea vătămată a împlinit vârsta de 18 ani. La aceeași dată a fost transportată de inculpat în municipiul Bistrița, unde i-a cumpărat flori, haine și dulciuri, afirmând că o iubește.

Ulterior, partea vătămată s-a întors la domiciliu, în Cluj-Napoca, în vederea începerii școlii. S-a mai reținut că la data de 13 septembrie 2005 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său la Cluj-Napoca și i-a cerut părții vătămate, telefonic, să se întâlnească pentru a pleca spre Spania, evitând și de această dată contactul cu părinții părții vătămate. După ce a preluat-o pe partea vătămată în autoturismul său. Marca BMW cu nr. de înmatriculare, inculpatul s-a îndreptat spre punctul de trecere a frontierei Borș. Partea vătămată era încredințată că merge în Spania pentru a munci împreună cu inculpatul, așa cum o asigurase acesta în perioada în care era încă minoră. Pe drum, în timp ce pașaportul părții vătămate se afla la inculpat, acesta i-a spus că va lucra într-un club de noapte foarte frumos în care lucra la acea dată și fosta sa prietenă Claudia și că va trebui să se prostitueze pentru a câștiga bani.

Inculpatul i-a dat asigurări părții vătămate că banii câștigați din practicarea prostituției îi vor folosi împreună după reîntoarcerea în România. Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată până în fața clubului de noapte denumit „SALA MAXX" din Valencia. La scurt timp în acel loc a apărut numita G.L.C., zisă „B." pe care inculpatul a prezentat-o părții vătămate ca fiind fosta sa prietenă. I-a mai spus părții vătămate că va trebui să se prostitueze împreună cu fata respectivă. După ce a plasat-o pe partea vătămată B.A. în clubul respectiv, inculpatul a plecat în zona Albacete, la niște cunoștințe de-ale sale, unde a rămas până la data de 10 decembrie 2005. S-a reținut din declarația părții vătămate că timp de circa trei luni, care au urmat, inculpatul s-a deplasat săptămânal la club și a preluat banii pe care i-a obținut partea vătămată, fie direct de la aceasta, fie de la numita G.L.C.

care, având seif la club, păstra în el atât banii „produși" săptămânal de ea și de partea vătămată, cât și pașapoartele lor. S-a reținut din aceiași declarație a părții vătămate, că aceasta câștiga din practicarea prostituției zilnic, cu excepția a trei zile de sâmbătă, sume cuprinse între 150 Euro și 800 Euro, ea fiind obligată de inculpat să se prostitueze inclusiv în zilele în care era la „ciclu". Potrivit propriilor afirmații, partea vătămată i-ar fi predat inculpatului, direct sau prin intermediul numitei G.L.C., suma de peste 15.000 Euro. Potrivit indicațiilor inculpatului, în tot acest interval de timp, partea vătămată a vorbit în mai multe rânduri la telefon cu mama sa, spunându-i acesteia că se află în Italia și că lucrează ca menajeră la o familie de italieni.

La data de 10 decembrie 2005, inculpatul s-a deplasat spre România cu autoturismul său, transportându-le și pe partea vătămată și pe G.L.C. Ajungând în municipiul Cluj-Napoca, la coborârea din autoturismul inculpatului, acesta i-a dat părții vătămate suma de 600 Euro, pentru ca aceasta să-i arate membrilor familiei sale. In ziua următoare, la cererea părții vătămate, inculpatul i-a mai dat acesteia suma de 700 Euro. Referitor la celelalte sume, inculpatul i-a spus părții vătămate că îi va da ulterior. S-a mai reținut că după sărbătorile de iarnă, inculpatul a contactat-o din nou pe partea vătămată și i-a spus acesteia că trebuie să plece din nou în Spania să se prostitueze la club, asigurând-o că banii obținuți până atunci o să-i folosească împreună, dar că mai trebuie să aștepte un moment prielnic în care să îi ia banii C.G.

care, potrivit afirmațiilor inculpatului, urma să primească o sumă mai mare de la un cetățean spaniol, client de-al ei. Ca urmare a insistențelor inculpatului, la data de 12 ianuarie 2006, partea vătămată, căreia inculpatul i-a dat suma de 250 Euro pentru a avea bani de drum, a plecat din nou în Spania, la același club, unde a practicat prostituția timp de circa două săptămâni, după care, la cererea inculpatului, i-a trimis acestuia, prin intermediul unui șofer al firmei de transport persoane „B.", suma de 1.840 Euro, acoperind astfel cei 1.550 Euro pe care inculpatul i-i dăduse din suma totală de peste 15.000 Euro. La data de 3 februarie 2006, inculpatul s-a deplasat în Spania, împreună cu G.L.C., aceasta din urmă reîntorcându-se la același club în care se afla partea vătămată.

Fiindu-i teamă că inculpatul va încerca, atât direct, cât și prin intermediul numitei G.L.C., să o controleze și să-i ia banii, partea vătămată a fugit din acel club, iar ulterior, deși nu a părăsit Spania, nu a mai avut contacte cu inculpatul. După ce s-a întors în România, la data de 14 aprilie 2006, partea vătămată s-a dus în vizită la bunica sa în Beclean, ocazie cu care s-a întâlnit și cu inculpatul. Partea vătămată i-a cerut acestuia să-i predea suma de 15.000 Euro, însă inculpatul a răspuns că nu are de unde să-i dea acei bani iar după calculele lui partea vătămată i-ar fi dat doar 14.000 Euro. S-a reținut că în noaptea de 18/19 aprilie 2006, în jurul orelor 24:00, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a cerut insistent să-i restituie acea sumă, însă inculpatul nu a vrut.

Mai mult, acesta a invitat-o pe partea vătămată în autoturismul său, în care se afla și numita G.L.C. - concubina inculpatului - iar potrivit declarației părții vătămate, cei doi au lovit-o din cauza discuției legate de restituirea banilor. Partea vătămată l-a chemat telefonic în ajutor pe martorul N.V.D. S-a reținut din aceeași declarație a părții vătămate, că inculpatul a căutat-o din nou la data de 19 aprilie 2006, la locuința bunicii, ocazie cu care a amenințat-o că dacă va face închisoare din cauza sa, o să se răzbune atât pe ea cât și pe membrii familiei ei.

In cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, reținându-se din declarația acestuia că după ce a cunoscut-o pe partea vătămată și s-a împrietenit cu acesta, întreținând chiar relații sexuale, i-a spus la un moment dat că urmează a pleca în Spania pentru că o cunoștință de-a sa i-a găsit de lucru, ocazie cu care și partea vătămată s-a arătat interesată de a pleca în Spania, invocând unele probleme familiale. La insistențele părții vătămate au plecat împreună în Spania, la data de 13 septembrie 2005. Ajungând în Spania, în apropierea orașului Valencia, partea vătămată i-a spus să o lase acolo pentru că avea niște cunoștințe care urmau să o ajute să-și găsească loc de muncă.

A lăsat-o pe partea vătămată în locul indicat de aceasta și a plecat la prietena sa G.L.C. care se afla, de asemenea, în Spania, urmând a mai vorbi la telefon cu partea vătămată. La data de 11 decembrie 2005 s-a întors în România cu mașina sa personală împreună cu partea vătămată. Până la acea dată s-a întâlnit cu B.A. de mai multe ori în localitatea Valencia. Inculpatul a menționat că nu a fost niciodată la clubul „SALA MAXX" din Valencia și nici prietena sa, G.L.C. nu a lucrat niciodată acolo. La întoarcerea în România, în luna decembrie 2005 pe B.A. a lăsat-o în Cluj-Napoca și nu i-a dat nici o sumă de bani. Ulterior a văzut-o de mai multe ori pe partea vătămată în Beclean dar a încercat să rupă legătura cu ea pentru a nu afla prietena sa G.L.C.

În cursul judecății partea vătămată nu a putut fi audiată întrucât nu s-a prezentat în fața instanței, fiind plecată în Spania. La data de 31 ianuarie 2008, partea vătămată a trimis la dosar un înscris prin care a arătat că, din motive personale, dorește să-și retragă plângerea formulată împotriva inculpatului P.A.V. (fila 18). La data de 11 noiembrie 2009 s-a depus la dosar o procură judiciară, autentificată la notar, prin care partea vătămată a împuternicit-o pe mama sa, B.M. să o reprezinte (fila 83). S-a conchis, că rezultă fără dubii vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, motivându-se că declarația din cursul urmăririi penale se coroborează în primul rând cu declarațiile martorei G.E.G.

(filele 43-47 din cursul urmăririi penale), potrivit căreia, partea vătămată a practicat prostituția în perioada octombrie - decembrie 2005 și ianuarie 2006. Din declarația aceleiași martore s-a reținut că în aceeași perioadă octombrie-decembrie 2005 a lucrat, în sensul că a practicat prostituția, în același club și numita G.L.C., cunoscută sub numele de „B.". Martora a aflat de la partea vătămată că atât ea cât și G.L.C. erau prietenele aceluiași băiat și împrejurările în care aceasta a ajuns să se prostitueze în Spania și să ajungă la inculpat toți banii obținuți astfel (repetând varianta declarată și de partea vătămată). Martora a relatat și despre două mesaje primite de ea pe telefonul mobil, de la partea vătămată, la data de 18 aprilie 2006, din care reieșea că aceasta ar fi fost bătută de C. și „peștele" ei.

Ca urmare a acestor mesaje a sfătuit-o pe B.A. să reclame la poliție. S-a mai reținut că declarația părții vătămate se coroborează și cu declarațiile martorilor V.A.R., B.M. (mama părții vătămate), B.E.L. (fratele părții vătămate) și N.V.D., cărora partea vătămată le-a relatat aspecte legate de plecarea sa în Spania, de ceea ce s-a întâmplat în perioada în care s-a aflat în Spania, iar ultimul martor a fost și cel care a fost chemat în ajutor de partea vătămată după ce aceasta a fost bătută de inculpat și de G.L.C., motivat de faptul că partea vătămată i-a cerut inculpatului banii pe care i-a câștigat de pe urma practicării prostituției.

S-a apreciat că aceleași declarații ale părții vătămate și ale martorilor menționați contrazic flagrant declarațiile inculpatului și ale martorei G.L.C., aceasta din urmă afirmând că nici nu o cunoaște pe partea vătămate și că, în perioada cât s-a aflat în Spania, în toamna anului 2005, împreună cu prietenul ei, inculpatul P.A.V., au locuit într-un apartament în Valencia și au lucrat, ea într-un bar iar el în construcții. In privința acuzei referitoare la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, s-a apreciat că există probe de vinovăție a inculpatului.

In acest sens poate fi invocată declarația părții vătămate, potrivit căreia aceasta a fost determinată de inculpat să plece la lucru în Spania încă din perioada în care era minoră, fapt pe care inculpatul 1-a negat, așa cum a negat întreaga activitate infracțională arătând, așa cum s-a menționat mai sus, că partea vătămată a insistat să fie dusă și ea în Spania la lucru. Declarația părții vătămate se coroborează cu celelalte declarații ale martorilor menționați în cazul primei acuze, declarații care atestă ceea ce s-a întâmplat ulterior „recrutării", iar ceea ce s-a întâmplat ulterior „recrutării" nu era obiectiv posibil fără această primă acțiune. In același sens s-a invocat și faptul că partea vătămată a fost determinată să-și obțină pașaportul înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a arătat că în condițiile în care a avut loc acțiunea de „recrutare" a părții vătămate, prin fraudă sau înșelăciune, înainte ca aceasta să fi împlinit vârsta de 18 ani, nimic nu l-a mai oprit pe inculpat să continue cu „transportarea" acesteia în scopul exploatării înainte ca victima să devină majoră, creându-se toate premisele traficului de minori. S-a apreciat că ceea ce a întreprins inculpatul înainte ca victima să devină majoră se încadrează perfect în noțiunea de „recrutare" care semnifică atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obținerii de foloase, astfel că inculpatul a uzat de mijloace asemănătoare, adică de promisiunea unui loc de muncă în Spania, un câștig substanțial și o eventuală căsătorie bazată pe un fundament material solid.

Față de toate cele menționate mai sus s-a respins ca nefondată schimbarea încadrării juridice invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din data de 12 mai 2010, respectiv din infracțiunea de trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracțiunea de proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. și din infracțiunea de trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracțiunea de proxenetism - prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen. In sensul că nu ne aflăm în prezența infracțiunilor de proxenetism s-au invocat și prevederile Deciziei nr. XVI (16) din data de 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii.

S-a stabilit, în drept, că fapta inculpatului P.A.V., de a o fi recrutat, prin fraudă, sub pretextul plecării ei în Spania pentru a găsi un loc de muncă, pe partea vătămată B.A., în perioada în care aceasta era încă minoră, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și că fapta inculpatului P.A.V., de a o fi transportat pe partea vătămată B.A., după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, dar în baza erorii în care aceasta fusese indusă încă din perioada în care era minoră, pentru a o plasa într-un club de noapte din orașul Valencia, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată.

In latura civilă a cauzei s-a reținut că: Numita B.M., reprezentant al părții vătămate, cu procură judiciară autentică (fila 83), a arătat că nu are nici o pretenție civilă (fila 124). S-a reținut că, deși s-a făcut dovada că autoturismul proprietatea inculpatului P.A.V. a fost folosit la „transportarea" victimei, potrivit rechizitoriului nu a mai putut fi instituit sechestru asigurător asupra acestui bun întrucât mașina a fost vândută de inculpat. In privința sumei de 15.000 Euro, indicată de victimă ca fiind trimisă inculpatului în mai multe rânduri și prin diferite modalități, s-a reținut că aceasta nu a fost stabilită cu certitudine, însăși partea vătămată aproximând în acest sens. S-a apreciat că solicitarea de a se dispune confiscarea specială a sumei respective apare ca insuficient de documentată și probată, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul P.A.V. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat desființarea parțială a hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună confiscarea specială de la inculpat a sumei de 15.000 Euro motivându-se că sunt îndeplinite cerințele prevederilor de art. 118 lit. a) C. pen. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., respectiv achitarea inculpatului pentru acuzele aduse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. In subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele investirii instanța de control judiciar respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 28/A din 18 martie 20011 a admis apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva sentinței penale nr. 172 din 06 decembrie 2010 a tribunalului Mureș. A desființat în parte sentința penală susmenționată și în rejudecare: In baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea specială, de la inculpat, a sumei de 15.000 Euro. A menținut toate celelalte dispoziții din hotărârea sus-menționată.

A respins ca nefondat apelul inculpatului P.A.V. împotriva sentinței penale nr. 172 din 06 decembrie 2010 a Tribunalului Mureș. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție a reținut următoarele: Starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită este corectă. La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă, fără dubiu, că inculpatul P.A.V. este autorul faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată. Astfel inculpatul - apelant a profitat de naivitatea părții vătămate, pe care a abordat-o încă înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a prefăcut că o iubește, înșelându-i astfel simțămintele de iubire pe care partea vătămată i le-a împărtășit, după care, după ce aceasta a împlinit vârsta majoratului, a îndemnat-o să nu mai dea ascultare părinților săi și cu promisiuni de câștiguri mari de bani pe care a fi urmat să-i câștige în condiții oneste, a determinat-o să îl însoțească în Spania unde, abia acolo, i-a spus că trebuie să se prostitueze, câștigurile încasate de aceasta din acea activitate ajungând în buzunarul inculpatului - apelant Susținerile inculpatului au fost înfrânte de probele administrate din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul este cel care, profitând de relația amoroasă în care s-a implicat cu o minoră, cu care a și întreținut relații sexuale, a determinat-o pe aceasta să plece cu el, fără acordul părinților părții vătămate, aceasta după ce s-a ocupat în mod direct de toate formalitățile legale pentru ieșirea din țară.

S-a mai reținut că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este corectă și nu se impune reconsiderarea acesteia. Susținerile inculpatului că fapta sa poate fi considerată cel mult infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., nu au putut fi primite deoarece, așa cum s-a reținut de prima instanță, inculpatul a întreprins activitățile de recrutare și transportare a victimei în Spania în scopul obligării ei la practicarea prostituției. Individualizarea pedepselor s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă dar și de persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală.

Singura critică care s-a adus primei instanțe, de către instanța de apel a constat în faptul că nu s-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. a) C. pen., respectiv, deși s-a dovedit că venitul ilicit obținut de partea vătămată din practicarea prostituției și de care a beneficiat inculpatul a fost de 15.000 Euro, acest venit nu a fost confiscat de la inculpat, partea vătămată declarând că a câștigat din practicarea prostituției între 150 și 800 Euro pe zi, astfel că în trei luni de zile cât a fost exploatată de inculpat a câștigat cel puțin 15.000 Euro. Împotriva deciziei penale nr. 28/A din 18 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul P.A.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2509/112/2007.

La termenul de judecată din data de 27 iunie 2011, în cadrul dezbaterilor recursului declarat de inculpat, acesta, personal, în fața Înaltei Curți a declarat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 28/A din 18 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 385 4 C. proc. pen., față de declarația de retragere a recursului formulată de recurentul inculpat P.A.V., în mod expres și personal, în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declarația de voință a recurentului inculpat. Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.A.V. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 18 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 Iei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 Iei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2011.