ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2674/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30/F din data 25 ianuarie 2012, pronunțată de către Tribunalul Ialomița, s-a dispus, în baza art. 13, alin. (1), (2) și (3) teza a II- a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75, lit. c) C. pen., art. 41, alin. (2), art. 74-76 C. pen. și în referire la art. 320 1 , alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A.D. , la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 13, alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art. 320 1 , alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74-76 C. pen. , a fost condamnat inculpatul A.M. , la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 13, alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art. 320 1 , alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74-76 C. pen. , a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 51, alin. (1) din Legea 161/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art. 320 1 , alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen. , s-a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) , lit. a) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de deținere fără drept pentru consum propriu de droguri de risc prev. de art. 4, alin. (1) , din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. , a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a mai fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de consum ilicit de droguri, prev. de art. 11, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de îndemn la consum ilicit de droguri prev. de art. 11, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 33, lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II- a și lit. b C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu 05 iulie 2010 la zi. În baza art. 118, lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M. a următoarelor bunuri: un card de memorie mini SD, capacitate 512 MB și un telefon NOKIA model 6288, cod IMEI 354558019850691, bunuri folosite de către acesta la săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice și aflate la camera de corpuri delicte a instanței.

Au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile M.I.Ș., T.F.T. și N.C.D. și drept urmare: A fost obligat inculpatul A.D. către partea civilă T.F.T. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost obligați inculpații, în solidar, iar inculpatul A.M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente A.C. și I.E., către partea civilă M.I.Ș. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul A.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente, către partea civilă N.C.D., la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 191, alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații, inculpatul A.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente, la câte 4.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut sub aspectul situației de fapt că, la începutul anului 2008, inculpatul A.D. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră T.F.T. , prin intermediul unui prieten din Fetești și aflând că se confruntă cu probleme majore (avea un copil minor dintr-o relația de concubinaj și o stare materială precară) a luat hotărârea să o exploateze din punct de vedere sexual. În acest scop, în baza unui plan bine pus la punct, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, i-a cunoscut pe părinții acesteia și, în scurt timp, i-a convins pe toți că el o plăcea pe F.T. și că avea intenția să o ia de soție. A promis că-i va găsi minorei un loc de muncă stabil și decent în străinătate.

Odată câștigată încrederea părinților părții vătămate, cei doi au început să iasă împreună și, după aproximativ o săptămână inculpatul i-a convins să o lase pe minoră să plece cu el în străinătate, în Italia. Înainte de plecare, timp de aproximativ o săptămână, minora a locuit în locuința inculpatului, perioadă în care a fost lovită și amenințată cu desfigurarea dacă ar fi încercat să fugă. La data de 30 ianuarie 2008, în fața unui notar public, T.N. și T.L., părinții părții vătămate, au dat o declarație prin care și-au exprimat acordul ca minora să călătorească în perioada 25 februarie – 25 aprilie 2008 în Italia, însoțită de inculpatul A.D., lucru care s-a și întâmplat. În Italia, s-au cazat în localitatea Padenghe, într-un hotel în care partea vătămată a locuit aproximativ trei săptămâni.

Încă de la început, inculpatul a aranjat să-i falsifice cartea de identitate, în sensul modificării anului de naștere din 1991 în 1981 pentru ca, în caz de legitimare, T.F.T. să treacă drept o persoană majoră. Chiar din prima noapte inculpatul i-a dat părții vătămate o geantă în care erau prezervative și șervețele și i-a spus să iasă la muncă, ca prostituată, pe strada Tangențiale de Brescia. În perioada în care s-a aflat sub puterea inculpatului A.D., partea vătămată a avut în medie 5-7 clienți pe noapte câștigând de regulă sume cuprinse între 300-400 Euro, bani pe care i-a luat inculpatul. A fost supusă la rele tratamente de către inculpat, care o bătea cu și fără motiv. În luna aprilie, după sărbătorile pascale, T.F.T.

a reușit să fugă cu ajutorul unei persoane și s-a mutat într-o altă localitate. După plecare a primit de la inculpat mesaje SMS de amenințare cu acte de violență asupra copilului și părinților săi rămași în România. Inculpatul A.M., fiul lui A.C. (persoană trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 82/D/P/2007) și nepotul inculpatul A.D., tributar mediului familial în care a crescut și s-a dezvoltat, a fost atras, fără mari eforturi, în săvârșirea de activități infracționale de genul celor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată tatăl și unchiul lui, respectiv în săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane în scopul exploatării acestora prin muncă sau exploatare sexuală. Astfel, în cursul anului 2007 (lunile iulie - august) partea vătămată N.C.D.

- minor, dar mai mare ca vârstă decât inculpatul - era cercetat de organele de urmărire penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și dorea să plece din țară pentru că era speriat de consecințele faptei sale. Îl cunoștea pe A.M. pentru că au fost colegi de școală și i-a adresat rugămintea de a-l ajuta în sensul celor expuse mai sus. Inculpatul, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla partea vătămată, a determinat-o pe aceasta să plece în Spania, la muncă în agricultură, în echipa lui A.C. Partea vătămată a fost mințită atât de inculpatul A.M., cât și de A.C., care i-au prezentat o altă realitate decât cea pe care a găsit-o atunci când a ajuns în Spania. I s-a promis că va putea câștiga până la 300 Euro pe zi și că va beneficia de cazare și masă gratuită.

Pentru că era minor a fost însoțit la Slobozia de mama sa, martora S.L., care și-a dat acordul ca fiul său să călătorească în străinătate însoțit de șoferul de pe autocar. De la domiciliu și până la Slobozia partea vătămată și mama acestuia au fost transportate de inculpatul A.D. cu autoturismul propriu, iar cheltuielile aferente (taxe notariale și biletul de autocar) au fost avansate tot de către acest inculpat. Odată ajuns în Spania, așa cum s-a arătat și mai sus, partea vătămată N.C.D. s-a confruntat cu o cu totul altă realitate decât cea prezentată și de inculpatul A.M. Astfel, a lucrat în Spania pentru A.C. aproape 1 an și 8 luni și nu a primit nici un ban de la acesta. De subliniat că pentru infracțiunile săvârșite de A.D.

și A.C. în dauna acestei părți vătămate, acești doi inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 82/D/P/2007 din 23 noiembrie 2009 al DIICOT, care face obiectul dosarului nr. 4196/98/2009 al Tribunalului Ialomița, dosar aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție și, deci, faptele acestora nu fac, sub acest aspect, obiectul judecății în prezenta cauză. Inculpatul A.M. (16 ani la data săvârșirii faptelor) a încercat să copieze acțiunile unchiului său, inculpatul A.D., care i-a devenit model și protector în același timp. Și-a dat seama că acesta câștigă sume importante de pe urma traficării sexuale a femeilor pe care le înșela în privința sentimentelor pe care le avea față de ele, determinându-le să practice prostituția în Italia sau în Spania.

A aflat astfel că una dintre victimele traficate de unchiul său, M.D.M., avea o soră minoră, pe partea vătămată M.I.Ș., pe care s-a hotărât să o recruteze în același scop. Așa se face că la sfârșitul lunii martie 2009, inculpatul A.M. a sunat-o pe partea vătămată, s-a prezentat ca fiind nepotul lui A.D. și i-a cerut să se întâlnească la o cofetărie din orașul Țăndărei. Partea vătămată a fost de acord și, în timp ce se îndrepta spre locul de întâlnire a fost luată în mod brutal de inculpat de pe stradă, împinsă într-un taxi și dusă la domiciliul bunicii sale materne, D.A., situat în comuna Ograda. A doua zi, a dus-o pe partea vătămată într-o locație din municipiul Slobozia și a prezentat-o mai multor persoane de sex masculin din anturajul unchiului său, cu care a discutat despre posibilitatea de a o trimite în Italia să practice prostituția.

În prezența părții vătămate minore s-a discutat despre obținerea unui pașaport în regim de urgență, falsificarea unor înscrisuri, despre transportul și cazarea victimei pe teritoriul statului italian, data plecării etc. Din motive care nu se cunosc, participanții la discuție nu au ajuns la un consens, astfel că inculpatul A.M. a condus din nou victima la Ograda, locație în care martora R.V., la cererea lui A.M., i-a vopsit părții vătămate părul. Datorită insistențelor părinților victimei, îndeosebi a mamei acesteia, martora M.V., care a intuit că A.D. se află în spatele dispariției fiicei sale de la domiciliu și pe care I-a amenințat cu un denunț penal, inculpatul A.D. a luat hotărârea de a o aduce pe minoră la locuința acesteia.

Atunci când a fost luată de la Ograda minora era speriată și prezenta urme de lovituri pe corp. După ce a condus minora acasă, inculpatul A.D. a continuat să adreseze prin intermediul telefonului insulte și amenințări la adresa familiei M. astfel că, de frică, aceștia au solicitat sprijinul martorului R.I. Martorul a dat curs cererii și că în aceea noapte R.I. a înnoptat în casa familiei M. Cu ocazia efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului A.M. a fost ridicat telefonul mobil al acestuia. Expertiza cardului de memorie a relevat că la data de 16 aprilie 2009 inculpatul a creat pe telefonul său un fișier video care îl reprezintă pe vărul lui minor, martorul D.M., având un comportament sexual explicit, respectiv simula un act sexual de masturbare.

Situația de fapt, reținută sub acest aspect, este dovedită cu declarațiile martorilor D.M. și D.I.C., recunoașterea inculpatului A.M., precum și cu înregistrările video copiate din memoria telefonului mobil pe CD-ul aflat la dosarul cauzei. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, criticând soluția fondului pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului A.M., pentru cele 7 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 130/D/P/2009 din 20 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Ialomița și anume: În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap.

la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul A.M. pentru infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7, alin. (1) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea de deținere fără drept pentru consum propriu de droguri de risc prev. de art. 4, alin. (1) , din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2, alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea de consum ilicit de droguri, prev. de art. 11, alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea de îndemn la consum ilicit de droguri prev. de art. 11, alin. (2) din Legea 143/ 2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. În ședința publică, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu mai susține motivul de apel referitor la achitarea inculpatului A.M., în baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen., întrucât arma găsită asupra inculpatului este una supusă notificării conform dispozițiilor prev. de art. 132 pct. 22 1 din Legea nr. 195/2004, constituie contravenție și nu infracțiune și, în consecință, consideră că achitarea este corectă.

Împotriva aceleiași soluții au mai declarat apel și inculpații A.M. și A.D., pentru netemeinicie, vizând redozarea pedepselor aplicate, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante. Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate, și au fost respinse ca atare, pentru următoarele considerente: Din ansamblul probator administrat în cauză, se constată că instanța fondului a reținut o corectă situație de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Astfel, în ceea ce privește pe inculpatul A.D., infracțiunea reținută în sarcina sa și pentru care a primit o condamnare de 4 ani închisoare a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate T.F.T., a martorei T.L., a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate.

Prin urmare, vinovăția sa a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc. În ceea ce privește pe inculpatul A.M., situația de fapt reținută a fost dovedită prin declarația martorilor N.C.D., Soare Luminița, precum și de recunoașterea sa din grup. Așadar, a fost dovedită vinovăția sa cu certitudine și fără echivoc. Activitatea infracțională a inculpatului a fost dovedită și prin declarațiile date de martorii M.S.M., R.I., M.P., D.I.C., D.A., V.C., declarații ce se coroborează cu cele de recunoaștere a celor doi inculpați. Curtea a apreciat că soluțiile de achitare pronunțate în ceea ce îl privește pe inculpatul A.M. sunt corecte, astfel: pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), din Legea nr. 39/2003, se apreciază că inculpații au luat rezoluții infracționale determinate de reacții spontane, întâmplătoare, fără însă a exista o structură bine determinată, fiecare aderent la aceasta să aibă roluri prestabilite, cu atribuții pentru fiecare făptuitor în parte.

De fapt, s-a demonstrat că există o participație penală, o pluralitate ocazională, neexistând un grup bine constituit ce acționa după reguli deja stabilite. În ceea ce privește achitarea aceluiași inculpat pentru că ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 4 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 11 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, chiar dacă inculpatul a recunoscut la urmărire penală faptul procurării, deținerii și oferirii spre consum a unei substanțe pe care a determinat-o „hașiș" (vol.l d.u.p.), deși nu există nicio dovadă în acest sens - o expertiză toxicologică, ori martori care să ateste prin declarațiile lor că inculpatul minor ar fi consumat hașiș. Simpla recunoaștere a inculpatului, în fața unui organ de urmărire penală că a consumat o substanță care s-ar numi „hașiș", fără ca aceasta să se coroboreze cu o altă probă, Curtea a apreciat că, în mod corect, fondul a înlăturat-o ca neavând nicio valoare probatorie în cauză.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. - parchetul nu a mai susținut acest motiv de apel, întrucât fapta constituie contravenție, pentru că arma găsită asupra inculpatului pentru a o deține trebuie să fie supusă notificării. Cât privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a constatat că acuzațiile sunt întemeiate pe probatoriul limitat la declarațiile de martori și procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice. Martorii audiați de instanță – S.G., A.D., B.E.F. - au precizat că nu l-au văzut pe inculpatul A.M. că ar fi condus un autoturism pe drumurile publice. Corect s-a reținut de către instanța fondului că, parchetul, în baza rolului său activ (art. 202 C. proc.

pen.) nu a strâns probele necesare în vederea aflării adevărului și înlăturării oricărui dubiu sub acest aspect, în sensul depistării vreunui autoturism, marca, numărul de înmatriculare, existența vreunui proces-verbal încheiat de poliție că ar fi fost depistat în trafic. S-a apreciat că, instanța fondului a procedat corect și în această situație. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că instanța fondului a făcut aplicarea prev. de art. 72 C. pen., vizând „Criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicate", referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la modalitatea și împrejurările în care acestea s-au săvârșit, gradul de pericol social și urmarea periculoasă a faptelor săvârșite.

Toate acestea s-au coroborat și cu circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele, precum și cu poziția procesuală a inculpaților, în cursul procesului penal. La urmărirea penală, aceștia au avut o atitudine oscilantă și necooperantă, însă - în fața instanței de judecată - au avut o atitudine corectă, beneficiind de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. S-a apreciat că, prin cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat, în parte, scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. , poate fi atins. Așa fiind, Curtea, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., urmează a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, și de către inculpații A.M.

și A.D. În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A.M., și s-a constatat că inculpatul A.D. este arestat în altă cauză. În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., urmează s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata arestării preventive de la 05 iulie 2010, la zi. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute și oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și să se dea eficiență sporită circumstanțelor atenuante, să se caseze hotărârile cu privire la reindividualizarea pedepsei, urmând a se aplica o pedeapsă redusă într-un cuantum cel puțin egal cu perioada executată în arest preventiv.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat A.M., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului. Așadar, Înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, inculpatul A.M., fiul lui A.C.

(persoană trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 82/D/P/2007) și nepotul inculpatul A.D., tributar mediului familial în care a crescut și s-a dezvoltat, a fost atras, fără mari eforturi, în săvârșirea de activități infracționale de genul celor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată tatăl și unchiul lui, respectiv în săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane în scopul exploatării acestora prin muncă sau exploatare sexuală. Astfel, în cursul anului 2007 (lunile iulie - august) partea vătămată N.C.D. - minor, dar mai mare ca vârstă decât inculpatul - era cercetat de organele de urmărire penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și dorea să plece din țară pentru că era speriat de consecințele faptei sale.

Inculpatul, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla partea vătămată, a determinat-o pe aceasta să plece în Spania, la muncă în agricultură, în echipa lui A.C. Partea vătămată a fost mințită atât de inculpatul A.M., cât și de A.C., care i-au prezentat o altă realitate decât cea pe care a găsit-o atunci când a ajuns în Spania. I s-a promis că va putea câștiga până la 300 euro pe zi și că va beneficia de cazare și masă gratuită. Inculpatul A.M. (16 ani la data săvârșirii faptelor) a încercat să copieze acțiunile unchiului său, inculpatul A.D., care i-a devenit model și protector în același timp. Și-a dat seama că acesta câștigă sume importante de pe urma traficării sexuale a femeilor pe care le înșela în privința sentimentelor pe care le avea față de ele, determinându-le să practice prostituția în Italia sau în Spania.

A aflat astfel că una dintre victimele traficate de unchiul său, M.M.D., avea o soră minoră, pe partea vătămată M.I.Ș., pe care s-a hotărât să o recruteze în același scop. Așa se face că la sfârșitul lunii martie 2009, inculpatul A.M. a sunat-o pe partea vătămată, s-a prezentat ca fiind nepotul lui A.D. și i-a cerut să se întâlnească la o cofetărie din orașul Țăndărei. Partea vătămată a fost de acord și, în timp ce se îndrepta spre locul de întâlnire a fost luată în mod brutal de inculpat de pe stradă, împinsă într-un taxi și dusă la domiciliul bunicii sale materne, D.A., situat în comuna Ograda. A doua zi, a dus-o pe partea vătămată într-o locație din municipiul Slobozia și a prezentat-o mai multor persoane de sex masculin din anturajul unchiului său, cu care a discutat despre posibilitatea de a o trimite în Italia să practice prostituția.

În prezența părții vătămate minore s-a discutat despre obținerea unui pașaport în regim de urgență, falsificarea unor înscrisuri, despre transportul și cazarea victimei pe teritoriul statului italian, data plecării etc. Din motive care nu se cunosc, participanții la discuție nu au ajuns la un consens, astfel că inculpatul A.M. a condus din nou victima la Ograda, locație în care martora R.V., la cererea lui A.M., i-a vopsit părții vătămate părul. Cu ocazia efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului A.M. a fost ridicat telefonul mobil al acestuia. Expertiza cârdului de memorie a relevat că la data de 16 aprilie 2009 inculpatul a creat pe telefonul său un fișier video care îl reprezintă pe vărul lui minor, martorul D.M., având un comportament sexual explicit, respectiv simula un act sexual de masturbare.

Situația de fapt, reținută sub acest aspect, a fost dovedită cu declarațiile martorilor D.M. și D.I.C., recunoașterea inculpatului A.M., precum și cu înregistrările video copiate din memoria telefonului mobil pe CD-ul aflat la dosarul cauzei, și de asemenea s-au avut în vedere, natura infracțiunilor comise, ce trebuie sancționate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen., dar și pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen. Astfel, instanța de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului într-un cuantum egal cu perioada executată în arest preventiv.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare și prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut acesta că nu este cunoscut cu antecedente penale, era minor la data săvârșirii faptei, are un loc de muncă și a manifestat o atitudine relativ sinceră, și cooperantă cu organele judiciare.

Totuși, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și era minor la data săvârșirii faptei, invocată în apărarea inculpatului pentru a justifica reducerea pedepsei, nu prezintă relevanța ce i s-a atribuit, ea fiind avută în vedere, la stabilirea unor pedepse spre limitele minime prevăzute de lege. Circumstanțele personale invocate, nu pot conduce, făcând abstracție de celelalte circumstanțe ale cauzei, la stabilirea unei pedepse mai reduse. Astfel că Înalta Curte apreciază că nu se justifică reținerea unor largi circumstanțe atenuante, comportării sale sincere, instanțele au ținut cont însă de persoana inculpatului, poziția procesuală, inculpatul a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 ind.1 C. proc.

pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 2ani și 6 luni închisoare și cu executarea în regim de detenție. Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen. Așadar, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 ind. 9 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului A.M. Față de aceste considerente, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. , se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 septembrie 2012.