ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2674/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2674/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/F din

data 25 ianuarie 2012, pronunțată de

către

Tribunalul Ialomița, s-a dispus, în baza art. 13, alin. (1), (2) și (3) teza a

II-

a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 75,

lit. c) C. pen., art. 41, alin. (2), art. 74-76 C.

pen. și în referire la art. 320

1

, alin. (7) C. proc. pen.,

condamnarea inculpatului A.D.

,

la

pedeapsa de 4 ani

închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza

a II-a și

lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art.

71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata

executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64, lit. a),

teza a II-a și lit. b)

C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă

cauză.

În baza art.

13, alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art.

320

1

, alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

, a fost condamnat inculpatul A.M.

, la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori.

În baza art.

13, alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire

la art. 320

1

, alin. (7) C. proc. pen.

și cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

, a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori.

În baza art.

51, alin. (1) din Legea 161/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în

referire la art. 320

1

, alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art.

74-76 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme

informatice.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

, s-a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru

infracțiunea

de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7, alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) , lit. a) C. proc. pen., a fost

achitat același inculpat pentru infracțiunea de deținere fără drept pentru

consum propriu de droguri de risc prev. de art.

4, alin. (1) , din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2)

C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.

, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea

de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea

art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a mai

fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de consum ilicit de droguri, prev.

de art. 11, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2)

C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de îndemn la consum ilicit de

droguri prev. de art. 11, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și

munițiilor prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2)

C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice

a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,

prev. de art. 86, alin. (1)

din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

33, lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.M. să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.

71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a

II-

a

și lit. b C. pen.

În baza art.

350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata arestării preventive începând cu 05 iulie 2010 la zi.

În baza art.

118, lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpatul A.M. a următoarelor bunuri: un card de memorie mini

SD,

capacitate 512 MB și un telefon NOKIA model 6288, cod IMEI 354558019850691,

bunuri folosite de către acesta la săvârșirea infracțiunii de pornografie

infantilă prin sisteme informatice și aflate la camera de corpuri delicte a

instanței.

Au fost admise, în parte, acțiunile civile

formulate de părțile civile

M.I.Ș., T.F.T. și N.C.D. și drept urmare:

A fost obligat inculpatul A.D. către partea

civilă T.F.T. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații, în solidar, iar

inculpatul A.M. în

solidar și cu părțile responsabile civilmente A.C. și

I.E., către partea civilă M.I.Ș. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune

morale.

A fost obligat

inculpatul A.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente, către partea

civilă N.C.D., la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.

191, alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații, inculpatul A.M. în

solidar cu părțile responsabile civilmente, la câte 4.000 lei fiecare,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța fondului a reținut sub aspectul situației de

fapt că, la începutul anului 2008, inculpatul A.D. a cunoscut-o pe partea vătămată

minoră T.F.T.

, prin intermediul unui

prieten din Fetești și aflând că se confruntă

cu probleme majore (avea

un copil minor dintr-o relația de concubinaj și

o stare materială precară) a luat hotărârea să o exploateze din punct

de

vedere sexual. În acest scop, în baza unui plan bine pus la punct,

inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, i-a cunoscut pe părinții

acesteia și, în scurt timp, i-a convins pe toți că el o plăcea pe F.T. și că

avea intenția să o ia de soție. A promis că-i va găsi minorei un loc de muncă

stabil și decent în străinătate. Odată

câștigată

încrederea părinților părții vătămate, cei doi au început să iasă

împreună

și, după aproximativ o săptămână inculpatul i-a convins să o lase pe minoră să

plece cu el în străinătate, în Italia. Înainte de plecare,

timp de aproximativ o săptămână, minora a locuit

în locuința inculpatului,

perioadă în care a fost lovită și amenințată

cu desfigurarea dacă ar fi încercat să fugă. La data de 30 ianuarie 2008, în

fața unui notar public, T.N. și T.L., părinții părții vătămate, au dat o

declarație prin care și-au exprimat acordul ca

minora să călătorească în

perioada 25 februarie – 25 aprilie 2008 în

Italia, însoțită de inculpatul A.D., lucru care s-a și întâmplat. În Italia,

s-au cazat în localitatea Padenghe, într-un hotel în care partea vătămată a

locuit aproximativ trei săptămâni.

Încă de la

început, inculpatul a aranjat să-i falsifice cartea de

identitate, în sensul modificării anului de naștere din 1991 în 1981

pentru

ca, în caz de legitimare, T.F.T. să treacă drept o

persoană majoră. Chiar din prima noapte

inculpatul i-a dat părții vătămate

o geantă în care erau prezervative și

șervețele și i-a spus să iasă la muncă, ca prostituată, pe strada Tangențiale

de Brescia. În perioada în care s-a aflat sub puterea inculpatului A.D., partea

vătămată a avut în medie 5-7 clienți pe noapte câștigând de regulă sume

cuprinse între 300-400 Euro, bani pe care i-a luat inculpatul. A fost supusă la

rele

tratamente de către inculpat, care o

bătea cu și fără motiv. În luna aprilie, după sărbătorile pascale, T.F.T. a

reușit să fugă cu

ajutorul unei persoane și s-a mutat într-o altă

localitate. După plecare a primit de la inculpat mesaje SMS de amenințare cu

acte de violență asupra copilului și părinților săi rămași în România.

Inculpatul

A.M., fiul lui A.C. (persoană trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.

82/D/P/2007) și nepotul inculpatul A.D., tributar mediului familial în care a

crescut și s-a dezvoltat, a fost atras, fără mari eforturi, în săvârșirea de activități

infracționale de genul celor pentru care au fost cercetați și trimiși în

judecată tatăl și unchiul lui, respectiv în săvârșirea unor infracțiuni de

trafic de persoane în scopul exploatării acestora prin muncă sau exploatare

sexuală. Astfel, în cursul anului 2007 (lunile iulie - august) partea vătămată N.C.D.

- minor, dar mai mare ca vârstă decât inculpatul - era cercetat de

organele de urmărire penală pentru săvârșirea

unei infracțiuni de tâlhărie

și dorea să plece din țară pentru că era

speriat de consecințele faptei sale. Îl cunoștea pe A.M. pentru că au fost

colegi de școală și i-a adresat rugămintea de a-l ajuta în sensul celor expuse

mai sus. Inculpatul, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla

partea vătămată, a determinat-o pe aceasta să plece în Spania, la muncă în

agricultură, în echipa lui A.C. Partea vătămată a fost

mințită atât de inculpatul A.M., cât și de A.C., care i-au

prezentat

o altă realitate decât cea pe care a găsit-o atunci când a ajuns în Spania.

I

s-a promis că va putea câștiga până la 300 Euro pe zi și că

va beneficia de cazare și masă gratuită. Pentru că era minor a fost însoțit la

Slobozia de mama sa, martora S.L., care și-a dat acordul

ca fiul său să călătorească în străinătate însoțit

de șoferul de pe autocar.

De la

domiciliu și până la Slobozia partea vătămată și mama acestuia au fost

transportate de inculpatul A.D. cu autoturismul propriu, iar cheltuielile

aferente (taxe notariale și biletul de autocar) au

fost avansate tot de către acest inculpat. Odată ajuns în Spania, așa

cum

s-a arătat și mai sus, partea vătămată N.C.D. s-a

confruntat cu o cu totul altă realitate decât cea

prezentată și de inculpatul

A.M. Astfel, a lucrat în Spania pentru A.C. aproape

1 an și 8 luni și nu a primit nici un ban de la acesta. De subliniat că pentru

infracțiunile săvârșite de A.D. și A.C. în dauna

acestei

părți vătămate, acești doi inculpați au fost trimiși în judecată

prin

rechizitoriul nr. 82/D/P/2007 din 23

noiembrie 2009 al DIICOT, care face

obiectul

dosarului nr. 4196/98/2009 al Tribunalului Ialomița, dosar aflat în

recurs

la Înalta Curte de Casație și Justiție și, deci, faptele acestora nu fac, sub

acest aspect, obiectul judecății în prezenta cauză. Inculpatul A.M. (16 ani la

data săvârșirii faptelor) a încercat să copieze

acțiunile unchiului său, inculpatul A.D., care i-a devenit model și

protector

în același timp. Și-a dat seama că acesta câștigă sume importante de pe urma

traficării sexuale a femeilor pe care le înșela în privința sentimentelor pe

care le avea față de ele, determinându-le să practice prostituția în Italia sau

în Spania. A aflat astfel că una dintre victimele traficate de unchiul său, M.D.M.,

avea o soră

minoră, pe partea vătămată M.I.Ș.,

pe care s-a hotărât

să o recruteze în același scop. Așa se face că la

sfârșitul lunii martie 2009, inculpatul A.M. a sunat-o pe partea vătămată, s-a

prezentat ca fiind nepotul lui A.D. și i-a cerut să se întâlnească la o

cofetărie din orașul Țăndărei. Partea vătămată a fost de acord și, în timp ce

se îndrepta spre locul de întâlnire a fost luată în mod brutal de inculpat de

pe stradă, împinsă într-un taxi și dusă la domiciliul bunicii sale materne, D.A.,

situat în comuna Ograda. A doua zi, a dus-o pe partea vătămată într-o locație

din municipiul Slobozia și a prezentat-o

mai

multor persoane de sex masculin din anturajul unchiului său, cu care

a

discutat despre posibilitatea de a o trimite în Italia să practice prostituția.

În prezența părții vătămate minore s-a discutat despre obținerea unui pașaport

în regim de urgență, falsificarea unor înscrisuri, despre transportul și

cazarea victimei pe teritoriul statului italian, data plecării etc. Din motive

care nu se cunosc, participanții la discuție nu au

ajuns la un consens, astfel că inculpatul A.M. a condus din nou

victima

la Ograda, locație în care martora R.V., la cererea lui A.M., i-a vopsit părții

vătămate părul. Datorită insistențelor părinților victimei, îndeosebi a mamei

acesteia, martora M.V., care a intuit că A.D. se află în spatele dispariției

fiicei sale de la domiciliu și pe care I-a amenințat cu un denunț penal,

inculpatul A.D. a luat hotărârea de a o aduce pe minoră la locuința acesteia. Atunci

când a fost luată de la Ograda minora era speriată și prezenta urme de lovituri

pe corp. După ce a condus minora acasă, inculpatul A.D. a continuat să adreseze

prin intermediul telefonului insulte și amenințări la adresa familiei M. astfel

că, de frică, aceștia au solicitat sprijinul martorului R.I. Martorul a dat

curs cererii și că în aceea noapte R.I. a

înnoptat în casa familiei

M. Cu ocazia efectuării unei percheziții la

domiciliul inculpatului

A.M. a fost ridicat

telefonul mobil al acestuia. Expertiza cardului

de memorie a relevat că

la data de 16 aprilie 2009 inculpatul a creat pe telefonul său un fișier video

care îl reprezintă pe vărul lui minor, martorul D.M., având un comportament

sexual explicit, respectiv simula un act sexual de masturbare. Situația de

fapt, reținută sub acest aspect, este dovedită cu declarațiile martorilor D.M.

și D.I.C., recunoașterea inculpatului A.M., precum și cu înregistrările video

copiate din memoria telefonului mobil pe CD-ul aflat la dosarul cauzei.

Împotriva

acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița,

criticând soluția fondului pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei achitări

a inculpatului A.M., pentru cele 7 infracțiuni pentru care a fost trimis în

judecată prin rechizitoriul nr. 130/D/P/2009 din 20 septembrie 2010 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Ialomița și anume:

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe

inculpatul A.M. pentru infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7, alin. (1) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 99,

alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.

achită pe inculpat pentru infracțiunea de deținere

fără

drept pentru consum propriu de droguri de risc prev. de art. 4, alin.

(1)

, din Legea 143/2000, cu aplicarea art.

99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe

inculpat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2,

alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

achită pe inculpat pentru infracțiunea de consum

ilicit

de droguri,

prev. de art. 11, alin. (1) din Legea 143/2000, cu

aplicarea art.

99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe

inculpat pentru infracțiunea de îndemn la consum ilicit de droguri prev. de

art. 11, alin. (2) din Legea 143/ 2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpat

pentru infracțiunea de

nerespectarea

regimului armelor și munițiilor

prev.

de art. 279, alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.

În baza art.

11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită pe

inculpat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de

art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C.

pen.

În ședința

publică, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu mai susține

motivul de apel referitor la achitarea inculpatului A.M., în baza art. 11, pct.

2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 279,

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.,

întrucât arma

găsită asupra inculpatului

este una supusă notificării conform dispozițiilor

prev. de

art. 132 pct. 22

1

din Legea nr.

195/2004, constituie contravenție și

nu

infracțiune și, în consecință, consideră că achitarea este corectă.

Împotriva aceleiași soluții au mai declarat apel

și inculpații A.M.

și A.D., pentru netemeinicie, vizând redozarea

pedepselor aplicate, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante.

Curtea,

examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu,

în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., a

constatat că acestea sunt

nefondate, și au

fost respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Din ansamblul

probator administrat în cauză, se constată că instanța fondului a reținut o

corectă situație de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Astfel,

în ceea ce privește pe inculpatul A.D., infracțiunea reținută în sarcina sa și

pentru care a primit o condamnare de 4 ani închisoare a fost dovedită cu

declarațiile

părții vătămate T.F.T., a

martorei T.L., a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice

interceptate și

înregistrate. Prin urmare, vinovăția sa a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc. În ceea ce privește pe inculpatul A.M.,

situația de fapt reținută a fost dovedită prin declarația martorilor N.C.D.,

Soare Luminița, precum și de recunoașterea sa din grup. Așadar, a fost dovedită

vinovăția sa cu certitudine și fără echivoc. Activitatea infracțională a

inculpatului a fost dovedită și prin declarațiile date de

martorii M.S.M., R.I., M.P., D.I.C., D.A., V.C.,

declarații ce se coroborează cu

cele de recunoaștere a celor doi

inculpați.

Curtea a apreciat că soluțiile de achitare

pronunțate în ceea ce îl

privește pe inculpatul A.M. sunt corecte,

astfel: pentru infracțiunea

prev. de

art. 7

alin. (1), din Legea nr. 39/2003, se apreciază că inculpații au luat rezoluții

infracționale determinate de reacții spontane, întâmplătoare, fără însă a

exista o structură bine determinată, fiecare aderent la aceasta să aibă roluri

prestabilite, cu atribuții pentru fiecare făptuitor în parte. De fapt, s-a

demonstrat că există o participație penală, o pluralitate ocazională,

neexistând un grup bine constituit ce acționa după reguli deja stabilite. În

ceea ce privește achitarea aceluiași inculpat

pentru

că ar fi săvârșit infracțiunile

prev. de

art. 4 alin.

(1), art. 2 alin. (1), art. 11

alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, chiar dacă inculpatul a recunoscut la urmărire penală faptul procurării,

deținerii și oferirii spre consum a unei substanțe pe care a determinat-o

„hașiș" (vol.l d.u.p.), deși nu există nicio dovadă în acest sens - o

expertiză toxicologică, ori martori care să ateste prin declarațiile lor că

inculpatul minor ar fi consumat hașiș. Simpla recunoaștere a inculpatului, în

fața unui organ de urmărire penală că a consumat o substanță care s-ar numi

„hașiș", fără ca aceasta să se coroboreze cu o altă probă, Curtea a

apreciat că,

în mod corect, fondul a

înlăturat-o ca neavând nicio valoare probatorie în

cauză. În ceea ce

privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. -

parchetul nu a mai susținut acest motiv de apel, întrucât fapta constituie

contravenție, pentru că arma găsită asupra inculpatului pentru a o deține

trebuie să fie supusă notificării. Cât privește săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a constatat că acuzațiile sunt

întemeiate pe probatoriul limitat la declarațiile de martori și procesul verbal

de redare a convorbirilor telefonice. Martorii audiați de instanță – S.G.,

A.D., B.E.F. - au precizat că nu l-au văzut pe inculpatul A.M. că ar fi condus

un autoturism pe drumurile publice. Corect s-a reținut de către instanța

fondului că, parchetul, în baza rolului său activ (art. 202 C. proc. pen.) nu a

strâns probele necesare în vederea aflării adevărului și înlăturării oricărui

dubiu sub acest aspect, în sensul

depistării

vreunui autoturism, marca, numărul de înmatriculare, existența

vreunui

proces-verbal încheiat de poliție că ar fi fost depistat în trafic. S-a

apreciat că, instanța fondului a procedat corect și în această situație.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că

instanța fondului a făcut aplicarea

prev. de

art. 72

C. pen., vizând „Criteriile generale de individualizare a pedepselor

aplicate", referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la

modalitatea și împrejurările în care acestea s-au săvârșit, gradul de pericol

social și urmarea periculoasă a faptelor săvârșite.

Toate acestea

s-au coroborat și cu circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele, precum

și cu poziția procesuală a inculpaților, în cursul procesului penal. La

urmărirea penală, aceștia au avut o atitudine oscilantă și necooperantă, însă -

în fața instanței de judecată - au avut o atitudine corectă, beneficiind de

prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

S-a apreciat

că, prin cuantumul pedepselor aplicate fiecărui

inculpat, în parte, scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52

C. pen.

, poate fi atins.

Așa fiind,

Curtea, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., urmează a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Ialomița, și de către inculpații

A.M. și

A.D. În baza art. 350 C. proc. pen. și

art.

160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului

A.M., și s-a constatat că inculpatul A.D. este arestat în altă cauză. În baza

art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., urmează s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata arestării preventive de la 05 iulie 2010,

la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul

A.M., criticând decizia recurată prin prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele

de recurs susținute și oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și să se dea eficiență sporită

circumstanțelor atenuante, să se caseze hotărârile cu privire la

reindividualizarea pedepsei, urmând a se aplica o pedeapsă redusă într-un

cuantum cel puțin egal cu perioada executată în arest preventiv.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare

prev.

de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din

oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere

critica formulată

de către recurentul inculpat A.M., întrucât din actele

și

lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost corect

individualizată,

atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de

executare, nefiind identificate alte circumstanțe favorabile

inculpatului.

Așadar, Înalta

Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a

avut în vedere gradul ridicat de pericol

social

al faptei,respectiv, inculpatul A.M., fiul lui A.C.

(persoană trimisă în judecată prin rechizitoriul

nr. 82/D/P/2007) și nepotul

inculpatul A.D., tributar mediului familial

în care a crescut și s-a dezvoltat, a fost atras, fără mari eforturi, în

săvârșirea de activități infracționale de genul celor pentru care au fost

cercetați și trimiși în judecată tatăl și unchiul lui, respectiv în săvârșirea

unor infracțiuni de trafic de persoane în scopul exploatării acestora prin

muncă sau exploatare sexuală. Astfel, în cursul anului 2007 (lunile iulie -

august) partea vătămată N.C.D. - minor, dar mai mare ca vârstă decât inculpatul

- era cercetat de organele de urmărire penală pentru

săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și dorea să plece din țară

pentru că

era speriat de consecințele faptei sale. Inculpatul, profitând

de starea de vulnerabilitate în care se afla partea vătămată, a determinat-o pe

aceasta să plece în Spania, la muncă în agricultură, în echipa lui A.C. Partea

vătămată a fost mințită atât de inculpatul A.M., cât și de A.C., care i-au

prezentat o altă realitate decât cea pe care a găsit-o atunci când a ajuns în

Spania.

I

s-a promis că va putea câștiga până la 300

euro pe zi și că va beneficia de cazare și masă gratuită. Inculpatul A.M. (16

ani la data săvârșirii faptelor) a

încercat

să copieze acțiunile unchiului său, inculpatul A.D., care

i-a devenit

model și protector în același timp. Și-a dat seama că acesta câștigă sume

importante de pe urma traficării sexuale a femeilor pe care le înșela în

privința sentimentelor pe care le avea față de ele, determinându-le să practice

prostituția în Italia sau în Spania. A aflat astfel că una dintre victimele

traficate de unchiul său, M.M.D., avea o soră minoră, pe partea vătămată M.I.Ș.,

pe care s-a hotărât să o recruteze în același scop. Așa se face că la sfârșitul

lunii martie 2009, inculpatul A.M. a sunat-o pe partea vătămată, s-a prezentat

ca fiind nepotul lui A.D. și i-a cerut să se întâlnească la o cofetărie din

orașul Țăndărei. Partea vătămată a fost de acord și, în timp ce se îndrepta

spre locul de întâlnire

a fost luată în mod

brutal de inculpat de pe stradă, împinsă într-un taxi și

dusă la domiciliul

bunicii sale materne, D.A., situat în comuna Ograda. A doua zi, a dus-o pe

partea vătămată într-o locație din municipiul Slobozia și a prezentat-o mai

multor persoane de sex masculin din anturajul unchiului său, cu care a discutat

despre

posibilitatea de a o trimite în Italia

să practice prostituția. În prezența părții vătămate minore s-a discutat despre

obținerea unui pașaport în regim de urgență, falsificarea unor înscrisuri,

despre transportul și cazarea victimei

pe teritoriul statului italian, data

plecării etc. Din motive care nu se cunosc, participanții la discuție nu au

ajuns la un consens, astfel că inculpatul A.M. a condus din nou victima la

Ograda, locație în care martora R.V., la cererea lui A.M., i-a vopsit părții

vătămate părul.

Cu ocazia

efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului

A.M. a fost ridicat telefonul mobil al acestuia. Expertiza cârdului

de

memorie a relevat că la data de 16 aprilie 2009 inculpatul a creat pe

telefonul său un fișier video care îl reprezintă

pe vărul lui minor, martorul

D.M., având un comportament sexual

explicit, respectiv simula un act sexual de masturbare.

Situația de

fapt, reținută sub acest aspect, a fost dovedită cu

declarațiile martorilor D.M. și D.I.C.,

recunoașterea

inculpatului A.M., precum și cu înregistrările video copiate din memoria

telefonului mobil pe CD-ul aflat la dosarul cauzei, și de asemenea s-au avut în

vedere, natura infracțiunilor

comise, ce

trebuie sancționate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72

C.

pen., dar și pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Astfel,

instanța de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate

inculpatului într-un cuantum egal cu perioada executată în arest preventiv.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de

individualizare și prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale a codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce

privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut acesta că nu

este cunoscut cu antecedente penale, era minor la data săvârșirii faptei, are

un loc de muncă și a manifestat o atitudine relativ sinceră, și cooperantă cu

organele judiciare.

Totuși, împrejurarea că inculpatul nu are

antecedente penale și era

minor la

data săvârșirii faptei, invocată în apărarea inculpatului pentru a

justifica

reducerea pedepsei, nu prezintă relevanța ce i s-a atribuit, ea fiind avută în

vedere, la stabilirea unor pedepse spre limitele minime prevăzute de lege.

Circumstanțele

personale invocate, nu pot conduce, făcând

abstracție

de celelalte circumstanțe ale cauzei, la stabilirea unei pedepse

mai

reduse.

Astfel că Înalta Curte apreciază că nu se

justifică reținerea unor largi

circumstanțe atenuante, comportării sale

sincere, instanțele au ținut cont

însă de

persoana inculpatului, poziția procesuală, inculpatul a recunoscut

fapta

în conformitate cu art. 320 ind.1 C. proc. pen., însă, scopul educativ al

pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 2ani

și 6 luni închisoare și cu executarea în regim de detenție.

Astfel, Înalta

Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile

inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul

având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea

cauzei a uzat de dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen.

Așadar, Înalta

Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 ind.

9

14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului A.M.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

ind.15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, se va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 25 aprilie 2012

a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 132

din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 05 septembrie 2012.