ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2809/2012

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/P

din data de 03 februarie 2011 .pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost condamnat inculpatul B.M.L., la următoarele pedepse :- 3 (trei) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (majore), prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ( părți vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. și victime - martori cu identitate protejate majore A.M. și S.A.) ;- 4 (patru) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (victime - martori cu identitate protejată minore D.E., M.I. și P.L.).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale și complementare, în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 și până la data de 17 martie 2008.

Prin aceeași sentință s-a mai dispus condamnarea inculpatului B.R.C., fără antecedente penale,în prezent arestat preventiv, la pedepsele de :- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (majore), prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (părți vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. și victima - martor

0

cu identitate protejată majoră S.A.); - 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ( victime - martori cu identitate protejate minore D.E. și M.I.).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.,s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, durata arestării preventive efectuată începând cu data 10 iulie 2010.

S-a mai dispus condamnarea inculpatului M.C.O.,  fără antecedente penale,la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (majore), prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (părți vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. și victima - martor cu identitate protejată majoră S.A.).

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 și până la data de 16 noiembrie 2007.

S-a constatat că părțile vătămate P. (fostă G.) D.M. și N.A.M., precum și victimele - martori cu identitate protejată A.M., S.A., D.E., M.I. și P.L., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpați în folosul statului, următoarele sume de bani:- câte 5.000 lei de la inculpații B.M.L. și B.R.C., sume obținute din traficarea victimei - martor cu identitate protejată minoră - D.E.;- câte 3.000 lei de la inculpații B.M.L., B.R.C. și M.C.O., sume obținute din traficarea părții vătămate P. (fostă G.) D.M.;- câte 7.500 euro de la inculpații B.M.L. și M.C.O., sume obținute din traficarea părții vătămate N.A. Maria;- câte 1.150 lei de la inculpații B.M.L. și B.R.C., sume obținute din traficarea victimei - martor cu identitate protejată minoră - M.I.. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Neamț din 03 aprilie 2007, asupra imobilului aparținând inculpatului B.M.L., situat în Roman, județul Neamț, până la achitarea de către acesta a sumelor datorate statului, ca efect al confiscării speciale.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși. în temeiul art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu pentru cele șapte părți vătămate, respectiv victime - martori cu identitate protejată, în sume de câte 400 lei, să fie achitate Baroului de Avocați Neamț, din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să

6

plătească statului, câte 2500 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Sub numărul 2366/103 din 20 aprilie 2007, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 98/D/2005 din 19 aprilie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen., B.R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

persoane majore și minore, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen. și M.C.O., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore, în forma continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În motivarea actului de sesizare al instanței s-a arătat că, în perioada anilor 2003-2005, inculpații au recrutat, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în baza

unei înțelegeri prealabile, prin înșelăciune, un număr de 7 victime minore și majore de pe raza județului Neamț, pe care le-au cazat într-un imobil din municipiul Roman, și pecare le-au exploatat sexual, prin amenințări și violență, atât în țară cât și în străinătate.

Prin sentința penală nr. 84/P

din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul penal nr. 2366/103/2007, s-a dispus condamnarea inculpaților, astfel:

1. B.M.L.,

la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate: G.D.M., P.V., S.A., A.M. și N.A.M. și la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate D.E., M.I. și P.L.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 și până la data de 17 martie 2008.

2. M.C.O.,

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate G.D.M., S.A. și N.A.M.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată

inculpatului, perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 și până la data de 16 noiembrie 2007.

3. B.R.C.,

la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate G.D.M., P.V., S.A. și N.A.M. și la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate D.E. și M.I.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații B.M.L. și B.R.C. a câte 44.887,5 lei și 600 euro, sau echivalentul în lei la data executării și de la inculpatul M.C.O. a sumei de 39.400 lei și suma de 4.000 euro, sau echivalentul în lei de la data executării.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., raportat la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M.L. a imobilului în suprafață de 108,1 mp, anexe 34,21 mp și teren în suprafață de 302 mp, bunuri imobile situate în municipiul Roman, județul Neamț.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător aplicat prin ordonanța procurorului D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Neamț din 3 aprilie 2007, asupra imobilului situat în Roman, județul Neamț.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu pentru părțile vătămate.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, toți inculpații.

Prin Decizia penală nr. 8

din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, în Dosarul penal nr. 2366.9/103/2007, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de apelanții-inculpați B.M.L., M.C.O. și B.R.C., împotriva sentinței penale nr. 84/P din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul penal nr. 2366/103/2007, s-a desființat sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Neamț.

S-a reținut în considerentele deciziei de casare că, apelurile inculpaților sunt fondate, pentru următoarele motive:

Infracțiunile aduc prin săvârșirea lor o anumită vătămare, iar această vătămare poate fi suportată de o persoană fizică sau de persoană juridică.

Persoana fizică care suportă direct o vătămare prin infracțiunea comisă este denumită persoană vătămată, iar când vătămarea este de natură fizică, persoana este denumită victimă. Persoana vătămată este subiect pasiv special al infracțiunii, iar dacă declară că înțelege să devină parte în proces este denumită parte vătămată (art. 24 alin. (1) C. proc. pen.).

Persoana vătămată nu este parte în proces, ea intervenind în proces în măsura în care organele penale o solicită în realizarea anumitor activități.

Organele judiciare sunt obligate să explice persoanei vătămate că poate participa în procesul penal ca parte vătămată. Cu toate că declarația de participare în procesul penal poate fi făcută oricând în cursul urmăririi, persoana vătămată exercită acțiunea penală numai după punerea ei în mișcare, deci din momentul când învinuitul

devine inculpat.

Persoana vătămată poate să-și manifeste vol.nța de a participa în procesul penal ca atare.

Declarația persoanei vătămate de participare în proces ca parte vătămată, se poate face în scris sau oral în tot curul urmăririi penale, iar în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, pentru ca inculpatul să-și pregătească apărarea. După acest moment, persoana vătămată poate declara că înțelege se participe în procesul penal în calitatea de parte vătămată, numai dacă inculpatul acceptă. Calitatea de parte vătămată încetează și prin renunțarea la această calitate, dar nu duce la stingerea acțiunii penale, care va fi exercitată în continuare de procuror, ca titular principal al acțiunii.

Prin excepție, în caz de retragere a plângerii prealabile, sau de împăcare cu inculpatul, desigur în cazul infracțiunilor pentru care legea prevedere acest mod de înlăturare a răspunderii penale, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată nici de procuror, fiind înlăturată răspunderea penală.

În cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta are un drept exclusiv și absolut de a dispune asupra acțiunii penale, astfel că lipsa plângerii prealabile, retragerea acesteia, introducerea sa tardivă sau împăcarea cu inculpatul, împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. însă, în cazul infracțiunilor la care

acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, partea vătămată nu poate dispune asupra acțiunii, ci contribuie la exercitarea sa alături de procuror.

Potrivit dispozițiilor art. 82 C. proc. pen., persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în procesul penal ca parte vătămată.

De asemenea, persoana vătămată poate să participe la efectuarea unei reconstituiri, sau la confruntare, etc.

Din verificarea dosarului de urmărire penală,prin prisma dispozițiilor legale susmenționate, s-a reținut că, persoanele vătămate: P.V. - filele 46-48, A.M. - filele 64-65, S.A. - filele 52-53, P.L. - filele 54-55, M.l. - filele 57-60, au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal ca părți vătămate. în aceste condiții, organul de urmărire penală a procedat la audierea acestora, în conformitate cu prevederile art. 82 C. proc. pen., în calitate de martori - filele 46-48, 64-65, 52-53, 54-55 și 57-60.

Organele de urmărire penală, la cererea persoanelor vătămate mai sus menționate, apreciind că există probe sau indicii temeinice ca prin declararea identității reale a martorilor sau a localității acestora de domiciliu ori de reședință, ar fi putut fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea acestora, au procedat, potrivit art. 86

1

alin. (1) C. proc. pen., la audierea martorilor de mai sus, atribuindu-li-se acestora o altă identitate sub care au apărut în fața organelor judiciare.

Ordonanțele de atribuire a altor identități, precum și procesele verbale în care s-au consemnat de organele de urmărire penală, identitatea reală a celor cinci peroane vătămate audiate în calitate de martori, se află, în conformitate cu prevederile art. 86

1

alin. (3) C. proc. pen., la sediul Curții de Apel Bacău, într-un loc special, în plicuri sigilate, fiind păstrate în condiții de maximă siguranță, ca de altfel și adresele Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț, împreună cu dovezile de citare a acestora la instanța de apel.

Deși persoanele vătămate P.V. - filele 46-48, A.M. - filele 64-65, S.A. - filele 52-53, P.L. - filele 54-55, M.l. - filele 57-60, au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal ca părți vătămate, condiții în care, așa cum s-a arătat au fost audiate de organele de urmărire penală, în calitate de martori, instanța de fond, nesocotind vol.nța persoanelor vătămate și dispozițiile legale analizate mai sus și fără a pune în discuția contradictorie a părților și a reprezentantului Ministerului Public această situație, a procedat la introducerea în cauză în calitate de părți vătămate a celor cinci persoane vătămate.

În conformitate cu prevederile art. 7 din Decizia-cadru nr. 2002/629/JAI din 19 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene: „Statele membre se asigură că cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor prevăzute de prezenta decizie - cadru nu depind de declarația sau de acuzația provenind de la o persoană care este victimă a infracțiunii".

Potrivit art. 27 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la data de 03 mai 2005, ratificată de România prin Legea nr. 300 din data de 11 iulie 2006: „Fiecare parte (se referă la statele membre) se va o

asigura că investigațiile sau urmăririle pentru infracțiunile stabilite conform prezentei Convenții nu necesită depunerea unei declarații ori plângerea unei victime, cel puțin atunci când infracțiunea a fost comisă, total sau parțial, pe teritoriul său".

În conformitate cu prevederile art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului pena! îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului

0

cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat sâ-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu

0

cazul ca să se dispună trimiterea în judecată.

Art. 289 din același cod, dispune că: „judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu".

Din economia textelor legale menționate, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen., sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art. 66 alin. (1) din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.

În raport de particularitățile modului în care s-a pretins că au fost comise faptele, instanța de fond pentru a stabili cert dacă inculpații sunt sau nu autorii faptelor, trebuia să manifeste o deosebită rigoare în cercetarea judecătorească, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele și împrejurările care formează obiectul probațiunii.

Printre principiile de bază ale procesului penal sunt și principiul rolului activ al organelor judiciare, principiul aflării adevărului și principiul oficialității.

Săvârșirea unei infracțiuni dă naștere raportului juridic de drept substanțial, care, în conținutul său cuprinde, între altele, dreptul organelor de a trage la răspundere penală pe făptuitor și a-l obliga la plata despăgubirilor civile pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Principiul oficialității este consacrat expres în art. 2 C. proc. pen.

Potrivit art. 2 alin. (2), actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Privite în toată complexitatea lor, activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art. 3 C. proc. pen., „să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei."

Numai ca urmare a aflării adevărului, scopul procesului penal poate fi atins și, în acest fel, soluțiile dispuse de organele judiciare dau satisfacție celor care urmăresc înfăptuirea justiției penale.

Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.

Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevărului în procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judiciare penale, inclusiv instanțele de judecată.

Potrivit art. 4 C. proc. pen., „Organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal".

În conformitate cu acest principiu, organele de urmărire penală, dar și prima instanță, trebuia să manifeste rol activ și să lămurească cauza sub toate aspectele.

Caracterizat ca mijloc și chezășie pentru aflarea adevărului în procesul penal, principiul contradictorialității constă în aceea că toate probele administrate în cauza penală sunt supuse discuției părților.

Contradictorialitatea este rezultatul separării principalelor funcții procesuale prin acordarea unor drepturi egale, în ceea ce privește discutarea probelor tuturor subiecților care au interese contrare în rezolvarea cauzei penale.

Contradictorialitatea pune instanța de judecată în situația de a percepe

probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral în ședința de judecată de toate părțile cu interese contrare în rezolvarea cauzei penale. Astfel, probele sunt administrate în prezența părților, sub controlul lor și ca urmare a contribuției lor directe. Printre principiile de bază ale fazei de judecată a procesului penal este și cei al nemijiocirii, ceea ce presupune, în esență, administrarea directă a probelor de

instanța de judecată.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a încălcat principiile fundamentale de desfășurare a procesului penal, că a pronunțat soluția de condamnare fără să verifice în cursul cercetării judecătorești în mod

0

nemijlocit și complet, în condițiile prevăzute de art. 289 și 290 C. proc. pen., depozițiile părților vătămate și ale martorilor menționați în actul de trimitere în judecată și fără să administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din actele de urmărire penală și din cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului.

S-a apreciat că procedând în acest mod, Tribunalul a dat dovadă de insuficientă preocupare în vederea efectuării cercetării judecătorești și nu și-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească, dacă inculpații sunt sau nu autorii infracțiunilor imputate, abdicând astfel de la principiul aflării adevărului.

În cursul urmăririi penale organele de urmărire penală, au procedat la audierea inculpaților, a părților vătămate: D.E. - filele 33-34, G.D.M. - filele 36-39 și N.A.M. - filele 40-45 și a martorilor: P.A. - filele 56, E.A.C. - filele 61-63 și Ș. (M.) E.M. - filele 49-51, primele două fiind audiate tot cu identitate atribuită.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar a

constatat că instanța de fond a procedat doar la audierea apelanților-inculpați M.C.O. - fila 211 vol. 1 și B.M.L. - filele 212-213, nefiind audiate nici una dintre părțile vătămate, nici persoanele vătămate audiate la urmărire penală în calitatea de martore și nici martorii audiați în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2007 - fila 366 vol. ll, Tribunalul Neamț a dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 23 ianuarie 2008, dispunând citarea pentru acest termen și a martorelor din lucrări: E.A.C., Ș. (M.) E.M. și P.A.

Instanța de fond a citat martorele E.A.C. - fila 392, Ș. (M.) E.M. - fila 390 și P.A. - fila 391, pentru termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2008, dar deși martorelor E.A.C. și P.A. li se atribuise de organul de urmărire penală altă identitate, inclusiv un alt domiciliu, acestea au fost citate la adresele de domiciliu atribuite și instanța de fond a constatat doar imposibilitatea audierii martorei Ș. (M.) E.M., susținându-se că aceasta este plecată din țară, deși din nici o probă nu rezultă acest lucru și a dispus citarea martorei P.A.

În condițiile în care susținerea că martora Ș. (M.) E.M. ar fi fost reală, aspect care ar fi trebuit să rezulte dintr-un proces verbal de executare a unui mandat de aducere, prima instanță avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în sensul de a da citire declarației date

de această martoră în cursul urmăririi penale și numai în aceste condiții se putea ține seama de această declarație la judecarea cauzei.

Neaudierea de prima instanță a unui martor care a fost ascultat în cadrul urmăririi penale, fără a se motiva pentru care motive audierea nu mai este posibilă, astfel cum prevede art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nu îndreptățea judecarea cauzei pe baza declarației date de martor în fața organelor de urmărire penală, deoarece acest procedeu încălca principiul nemijlocirii consacrat de dispozițiile art. 289 C. proc. pen.

În ceea ce o privește pe martora E.A.C., deși aceasta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2008, instanța de fond a întocmit un proces-verbal din data de 16 ianuarie 2008 - fila 377, din care rezulta că ar fi fost audiată această martoră și că ar fi arătat că își menține declarația dată.

Cu privire la acest mod de a proceda al instanței de fond, Curtea a constatat că au fost nesocotite dispozițiile procedurale de audiere a martorilor.

Audierea martorei nu putea avea loc decât la termenul de judecată acordat de instanța de judecată, iar nu la alt termen.

Audierea trebuia realizată cu respectarea principiilor publicității ședinței de judecată și contradictorialitații, acest lucru cu atât mai mult cu cât inculpatul B.M.L. era în stare de detenție.

În cauză trebuiau respectate dispozițiile art. 86

2

C. proc. pen., privind modul special de audiere a martorilor cu identitate atribuită, inclusiv înregistrarea prin mijloace tehnice video și audio și redarea integrală în formă scrisă a declarației dată de martoră, semnarea exemplarului care rămâne la dosar de președintele de complet și de procuror, păstrarea declarației semnată și de martoră, precum și a suportului pe care a fost înregistrată declarația, la sediul instanței într-un loc special, în plic sigilat și în condiții de maximă siguranță.

Chiar și în condițiile în care instanța de fond nu ar fi dispus de rețea de televiziune cu imagine și voce distorsionată, nu-i era permis să procedeze în modul în care a procedat, nesocotind dispozițiile procedurale și principiile fundamentale de desfășurare a procesului penal, putând proceda la audierea persoanelor vătămate audiate în calitatea de martori și a celorlalți doi martori, toți cu identitate atribuită, la sediul unei alte instanțe care dispune de asemenea tehnică de audiere.

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2008 - filele 441-442 vol. II, prima instanță a dispus citarea martorelor P.A. și E.A.C., fără a motiva de ce a dispus citarea iarăși a martorei E.A.C., pentru ca la termenul din data de 12 martie 2008 - filele 468-469 vol. II, tot nemotivat, nu a mai trecut-o pe conceptul de citare, dispunând citarea doar a martorei P.A., dar în final, nici această martoră nu a mai fost audiată de instanța de fond, astfel că hotărârea de condamnare s-a fundamentat, așa cum s-a arătat, doar pe probele administrate în cursul urmării penale.

În conformitate cu prevederile art. 11 și 20 din Constituția României, statul român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi

e

interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Din examinarea acestor dispoziții legale, prin modul în care s-a procedat, instanța de fond a încălcat dreptul constituțional la apărare și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 24 din Constituție și, respectiv, în art. 6 pct. 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece apelanții-inculpați nu au avut posibilitatea de a participa la audierea în ședință publică și în condiții de contradictorialitate și să se confrunte cu părțile vătămate, cu martorii audiați.

Drepturile de apărare sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 atunci când condamnarea se bazează, exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare, cum este și în caza dedusă judecății, pe declarațiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obținută nici în cursul urmăririi o penale și nici în timpul dezbaterilor

Prima instanță nu putea să dispună condamnarea apelanților-inculpați, care au negat în mod constat săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, decât în baza unor probe temeinice de vinovăție, aceștia beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Curtea a constatat că prin modalitatea prin care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în prima instanță, au fost încălcate trei principii fundamentale ale procesului penal: publicitatea, contradictorialitatea și nemijlocirea.

În baza acestor principii, instanța era obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral și în ședință publică de toate părțile.

În ceea ce o privește pe partea vătămată D.E., aceasta a fost citată de prima instanță la adresa menționată în declarația de la urmărire penală, dar citația a fost restituită cu mențiunea că procedura de citare nu s-a putut realiza, deoarece nu s-a indicat numărul de casă, condiții în care au fost solicitate relații de la S.P.C.E.P. Neamț, care prin adresa din data de 14 martie 2008 - fila 482 vol. II, a comunicat că în R.N.E.P. nu figurează nici o persoană cu datele de stare civilă indicate.

Curtea a solicitat relații și de la Consiliul Județean Neamț - D.J.E.P. și de la I.N.E.P., care au comunicat cu adresele din data de 18 septembrie 2008 și din data de 02 octombrie 2008 - fila 62, că în evidențe nu figurează nici o persoană cu datele menționate, iar C.N.P. indicat de organele de urmărire penală ca fiind al părții vătămate, nu există.

Având în vedere aceste relații, precum și faptul că inculpații B.M.L. și B.R.C. au fost condamnați de prima instanță pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane în dauna acestei părți vătămate, Curtea a solicitat explicații Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț, care a comunicat că partea vătămată D.E. și persoana vătămată P.V. sunt una și aceeași persoană, că cele două nume sunt nume atribuite aceleași persoane, atribuindu-i-se nume diferite deoarece a fost audiată de două ori de doi procurori.S-a mai considerat că instanța de fond nu a luat măsurile prevăzute de lege pentru ca Ministerul Public - Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț, să asigure prezența persoanelor vătămate și a martorilor audiați sub identitate atribuită la instanța de judecată pentru audierea acestora.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Curtea, a constatat că încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil potrivit art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea hotărârii apelate, fiind incidente cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) și (4) teza finală C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpați, a fost desființată în totalitate sentința penală apelată și s-a dispus trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Neamț. în principal, s-a stabilit ca Tribunalul să verifice existența în cauză a încheierilor motivate a președintelui instanței de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, a autorizațiilor emise în acest sens și, pe cale de consecință legalitatea obținerii acestor probe.

Având în vedere poziția apelanților-inculpați, s-a indicat ca instanța de trimitere să procedeze la audierea în condiții de publicitate și contradictorialitate a înregistrărilor convorbirilor telefonice care prezintă aspecte din care ar rezulta vinovăția sau nevinovăția inculpaților, pe care să le analizeze cu ocazia motivării hotărârii.

De asemenea, Curtea a mai stabilit și necesitatea audierii martorilor C.M. - filele 168-169 dosar urmărire penală, A.C. - fila 48, P.A. - fila 66, S.A. - fila 89, F.N.S., N.R.T. - fila 106, T.C.E. și C.M., urmând a fi avute în vedere și celelalte motive de apel.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, inculpații B.M.L. și M.C.O.

Prin Decizia nr. 1340 din 10 aprilie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. 2366.9/103/2007, s-au respins ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Instanța supremă a reținut în considerentele deciziei că, prima instanță a nesocotit dispozițiile imperative care reglementează cercetarea judecătorească, principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității, precum și cele referitoare la motivarea hotărârii, pronunțând condamnarea inculpaților, fără ascultarea unuia dintre inculpați, fără

audierea în prezența avocaților inculpaților a tuturor martorilor pe care s-a fundamentat trimiterea în judecată, fără ascultarea părților vătămate, precum și fără administrarea altor probe care apăreau necesare. Ca atare, s-a constatat că au fost încălcate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, drepturi consfințite de lege, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) și (4) C. pen.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată ia Tribunalul Neamț sub nr. 2366./103/2007.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Din anul 2002, inculpatul B.L.M. a fost administratorul Clubului de noapte „P.", situat în zona gării din mun. Roman, fiind și proprietarul unui imobil situat în Roman, din aceeași localitate. Față de specificul activității pe care o desfășura în club, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a racola tinere de pe raza municipiului Roman și a comunelor limitrofe, în vederea exploatării sexuale a acestora, în cadrul clubului, în scopul obținerii de beneficii materiale.

Acesta, cu ajutorul unor persoane de încredere, respectiv cu inculpații M.C.O. și B.R.C., lucrători fără forme legale în cadrul clubului, a pus bazele unei afaceri de exploatare sexuală, în principal pe plan local, dar și pe plan internațional - în Spania.

Inculpații, folosindu-se de atribuțiile pe care le aveau în cadrul clubului de noapte, au creat aparența falsă că pot ajuta persoanele de sex feminin, prin asigurarea unor locuri de muncă în club, promițându-le și cazare.

Inculpații B.M.L. și B.R.C., au recrutat fete tinere, unele dintre acestea fiind minore, din medii cu probleme sociale și financiare deosebite, prin înșelăciune, respectiv prin promisiuni de oferire a cazării în schimbul angajării ca dansatoare în clubul de noapte „P." După racolare, victimele erau cazate în imobilul proprietatea inculpatului B.M.L., din mun. Roman, iar ulterior, prin acțiuni de constrângere și acte de violențe fizice, fetele erau supuse exploatării sexuale.

Din declarațiile celor două părți vătămate și ale celor cinci victime-martori cu identitate protejată, coroborate cu convorbirile fixate pe suport optic în format C.D.R., redate în procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.M.L. în perioada noiembrie - decembrie 2003, rezultă în concret înțelegerea prealabilă dintre inculpați, colaborarea dintre aceștia și împărțirea atribuțiilor pe linia activităților infracționale desfășurate.

Astfel, inculpatul B.M.L. a avut atribuții pe linia cazării și coordonării întregii activități, în scopul exploatării sexuale a victimelor, acesta încasând și administrând toate veniturile realizate ca urmare a traficului de persoane.

Inculpatul B.R.C. a avut atribuții pe linia racolării victimelor, supravegherii acestora în casa în care erau cazate și la clubul de noapte, conducerii victimelor la clienți și încasării sumelor realizate ca urmare a întreținerii de relații sexuale.

În perioada 2004 - 2005, inculpatul B.R.C. a avut atribuții și pe linia racolării și transportării victimelor în Spania.

Inculpatul M.C.O. a avut și el atribuții privind supravegherea victimelor în scopul traficării pe plan intern, fiind recunoscut de inculpatul B.M.L. ca angajat cu „atribuții de șef de sală", iar ulterior și pe plan extern, în Spania

.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpații au racolat și exploatat sexual, opt fete, dintre care numitele P.D.M. (fostă G.) și N.A.M., având calitatea de părți vătămate cu identitate reală, iar șase fete, respectiv D.E., P.V., M.I., S.A., P.L., A.M., având calitatea de martore cu identitate protejată.

Dar, astfel după cum a constat și Curtea de Apel Bacău, s-a reținut că martora cu identitate protejată D.E. este una și aceeași persoană cu martora cu identitate protejată P.V., atribuindu-se două identități diferite unei singure victime minore, din cauză că urmărirea penală a fost instrumentată de procurori, care nu au sesizat acest aspect.

Prin încheierea din ședința din 17 noiembrie 2009, s-a dispus scoaterea din cauză a

0

martorei cu identitate protejată majoră P.V., rămânând ca parte - minora cu identitate protejată D.E., întrucât victima reală era minoră.

La același termen de judecată, s-a constatat că martorele cu identitatea protejată, au și calitatea de victime, în cauză, fiind citate pe tot parcursul cercetării judecătorești ca victime - martori cu identitate protejată.

Instanța a dispus astfel, considerând că pentru existența infracțiunii de trafic de persoane, este necesară existența subiectului pasiv, în speță a victimelor.

S-a motivat de către Tribunalul Neamț că cele șapte victime, au fost traficate de inculpații B.M.L., M.C.O. și B.R.C., astfel:

În vara anului 2003, victima cu identitate protejată - D.E., minoră pe atunci în vârstă de aproximativ 17 ani, a fost „vândută" de o persoană neidentificată, cunoscută sub numele de „N.H.", inculpatului B.M.L., fost S., pentru suma de 300 de euro. Inculpatul B.M.L. i-a spus acesteia că va lucra la Clubul P., pentru suma de 600.000 de lei vechi pe lună, beneficiind de cazare gratuită în imobilul său, situat în Roman. Având probleme deosebite în familie, victima a acceptat să lucreze pentru inculpat, fără a ști că urma să practice prostituția.

După câteva zile, inculpatul B.M.L. i-a comunicat victimei că va fi obligată la practicarea prostituției, întrucât nu realizase suficiente venituri de pe urma sa.

Fiind cazată în imobilul aparținând inculpatului B.M.L. și supravegheată împreună cu celelalte fete, de cei doi angajați ai acestuia, printre care și inculpatul B.R.C., zis „R.", victima a fost nevoită să practice prostituția, timp de aproximativ o lună de zile.

În această perioadă, victima D.E. a apreciat că inculpatul B.M.L., a încasat de pe urma sa, prin intermediul inculpatului B.R.C. și al angajatului M.C., suma totală de aproximativ 10.000 lei.

Tot în vara anului 2003, victima cu identitate protejată - M.I., în vârstă de 17 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.M.L., prin intermediul unor fete care lucrau pentru acesta, și datorită faptului că minora nu se afla în relații bune cu familia sa, neavând unde locui și nici cu ce se întreține, a acceptat să lucreze ca dansatoare în clubul inculpatului. Victima a aflat ulterior de la fetele care erau cazate în imobilul inculpatului, că pentru a putea fi cazată în acel imobil, trebuia să se prostitueze pentru acesta. Refuzând inițial această propunere, victima a fost lovită și trasă de păr de către C.L. - victimă, devenită pe parcurs „omul de încredere" al inculpatului.

Neavând posibilități financiare pentru a-și asigura cazarea, victima a acceptat să se prostitueze pentru inculpat, aproximativ o lună și jumătate, timp în care a realizat pentru acesta, venituri estimate la aproximativ 2.000 - 2.300 lei. După această perioadă, victima a fugit din casa în care în care a fost cazată de inculpat, fără a-și mai lua lucrurile personale. Victima a menționat că inculpatul B.M.L. a fost ajutat în activitățile infracționale desfășurate și de alte persoane, printre care inculpatul B.R.C., zis „R.", care a avut ca atribuții supravegherea victimelor și încasarea banilor de la clienți, bani pe care-i preda ulterior inculpatului B.M.L.

În luna noiembrie 2003, partea vătămată majoră cu identitate reală -P.D.M. (fostă G.), în vârstă pe atunci de 23 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.M.L., prin intermediul unei persoane care cunoștea că nu se afla în relații bune cu familia sa, neavând unde locui și nici cu ce se întreține. Inculpatul i-a promis victimei că-i va asigura cazare în imobilul său din Roman, cu condiția să danseze în clubul de noapte „P." din municipiul Roman.

După ce a fost condusă în acel imobil, în care se aflau mai multe fete supravegheate de inculpatul B.R.C., zis „R.", victima a aflat de la acesta, că urma să practice prostituția. întrucât nu avea unde locui, victima a acceptat propunerea, practicând prostituția aproximativ 2 luni de zile. În această perioadă, victima a fost constrânsă prin amenințare și uneori prin lovire de către inculpatul B.R.C., la practicarea prostituției, la același tratament fiind supuse și celelalte fete traficate de inculpați. Cu toate că a fost amenințată de multe ori, victima a reușit să fugă din casa inculpatului B.M.L. Victima a declarat că inculpatul B.M.L. a mai avut un angajat, cunoscut sub porecla de O, respectiv pe inculpatul M.C.O., care se ocupa de supravegherea și conducerea fetelor la clienți, aspect care rezultă și din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului B.M.L., din perioada respectivă.

Cum această victimă a fost trimisă preponderent cu clienți străini, a precizat că nu poate aprecia cuantumul total al sumelor ilicite obținute, ci doar o medie a veniturilor obținute pe noapte, de aproximativ 2.000 lei.

În cursul anului 2003, victima majoră cu identitate protejată - S.A., în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.R.C., ca angajat al clubului de noapte "P.", din zona gării Roman. Acesta i-a propus

victimei să lucreze pentru patronul său - inculpatul B.M.L., promițându-i că va avea cazare gratuită și va obține venituri considerabile. Întrucât victima se afla într-o situație financiară deosebită, neavând posibilități de întreținere, a acceptat propunerea inculpatului. Aceasta a fost cazată în același imobil aparținând inculpatului B.M.L., iar de la victimele cazate în imobil, a aflat că urma să practice prostituția.

Victima a fost obligată la practicarea prostituției aproximativ o lună de zile, dar nu a putut estima veniturile obținute de inculpați, precizând că a avut doar unu sau o doi clienți pe seară.

Victima a precizat că anterior perioadei în care a fost exploatată sexual de cei doi inculpați, inculpatul B.M.L. a mai avut o persoană de încredere, care s-a ocupat de supravegherea și conducerea fetelor la clienți, precum și de încasarea banilor, cunoscută sub porecla de O, respectiv inculpatul M.C.O.

În luna ianuarie 2004, victima minoră cu identitate protejată - P.L., în vârstă de 14 ani, a fost vândută de numitul D.V.D., inculpatului B.M.L., pentru suma de 100 de euro. Acesta i-a comunicat victimei că o angajează ca dansatoare în clubul său, introducând-o împreună cu o altă victimă, cumpărată în aceeași seară, în clubul P. din Roman. De la fetele traficate de inculpat în acel moment, victima a aflat că urma să se prostitueze, iar banii urmau să fie încasați de una dintre fete, pe nume L., devenită „omul de încredere" al inculpatului. Victima a arătat că în aceeași seară a fost avertizată de celelalte victime să nu spună că nu vrea să întrețină relații sexuale cu clienții, întrucât risca să fie bătută de inculpatul B.M.L., victima asistând la violențe exercitate de acesta asupra altei fete, pe nume D., pentru că refuzase să întrețină raport sexual cu el. De teamă, victima P.L. a acceptat să întrețină raport sexual cu inculpatul B.M.L. în seara respectivă.

Din acea seară, victima a