ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3952/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 354/F din 2 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus în

baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite

de inculpatul Z.I.F. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a)

din același act normativ, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 C.

pen., în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din același act

normativ, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 - 76 C. pen., text în

baza căruia s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore la 22 iulie 2009 și arestarea

preventivă de la 23 iulie 2009 la 3 august 2009.

În baza art. 13 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 - 76 C.

pen. a fost condamnat inculpatul B.F.A. la 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a constatat că

infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu cea pentru care inculpatul

B.F.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin Sentința penală nr.

3 din 9 ianuarie 2009 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 8 aprilie 2009, și

s-a dat spre executare inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 36 alin.

(3) C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei de 3 ani închisoare perioada

executată, de la 15 aprilie 2009 la 12 ianuarie 2010.

În baza art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei li s-au interzis inculpaților drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen. combinat cu art. 998 - 999 C. civ., inculpatul Z.I.F. a fost obligat

la plata sumei de 2.000 RON, daune morale către partea civilă M.T.

Conform art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus

confiscarea de la inculpatul Z.I.F. a sumei de 1.600 RON.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, pe baza probatoriilor administrate, următoarea

situație de fapt:

În perioada 2 martie

- 10 martie 2008, inculpatul Z.I.F. a adus-o și a găzduit-o în locuința sa pe

minora M.T., în vârstă de 16 ani, pe care a exploatat-o sexual în sensul că i-a

adus mai mulți bărbați din zona respectivă cu care a întreținut relații sexuale

contra cost. Banii obținuți au fost opriți în cea mai mare parte de inculpat.

Timp de două nopți minora a fost găzduită, la propunerea inculpatului T., în

locuința inculpatului B.F.A., ambii inculpați aducând bărbați cu care a

întreținut relații sexuale în schimbul unor sume de bani (de obicei 20 sau 30

de RON).

Instanța a reținut că

faptele inculpaților au fost amplu și temeinic dovedite nu numai prin

declarațiile părții vătămate și ale martorilor P.S., O.J., Z.I., A.M., N.F.,

D.M. și B.C., ci și prin procesele-verbale de redare a convorbirilor și

comunicărilor telefonice, care nu au fost contestate.

Inițial inculpatul Z.

a negat săvârșirea faptelor, precizând că nu cunoștea vârsta victimei, pentru

ca ulterior să recunoască învinuirea.

Schimbarea de

încadrare juridică a fost dispusă de tribunal prin înlăturarea prevederilor

art. 99 C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul Z., deoarece la momentul

epuizării activității infracționale, desfășurate în formă continuată, acesta

devenise major.

Împotriva Sentinței

nr. 354/F din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Ialomița, inculpații au declarat

apeluri nemotivate, solicitând cu ocazia dezbaterilor reindividualizarea

pedepselor, în sensul reducerii acestora, printr-un mai mare efect dat

circumstanțelor atenuante. Apelantul inculpat Z.I.F. a mai solicitat și

aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei.

În faza procesuală a

apelului nu s-au administrat probatorii noi.

Examinând actele și

lucrările dosarului în contextul prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 C.

proc. pen., Curtea a reținut că apelurile nu sunt întemeiate.

Instanța de fond a

făcut o analiză completă și corectă a probatoriilor administrate, stabilind

situația de fapt corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a

inculpaților încadrarea juridică legală.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor, se constată că au fost respectate criteriile

instituite prin art. 72 C. pen., în funcție de scopurile urmărite de legiuitor

prin art. 52 C. pen.

Faptele prezintă un

grad de pericol social, generic și concret, ridicat. Exploatarea sexuală a unei

minore în vârstă de 16 ani și obținerea de foloase materiale din această

activitate relevă necesitatea unui tratament sancționator adecvat.

Deși ambii inculpați

sunt fără ocupație și loc de muncă, având un comportament social anterior total

necorespunzător (îndeosebi inculpatul B., recidivist și săvârșind infracțiunea

de față în concurs real cu o altă faptă penală), instanța de fond le-a aplicat

largi circumstanțe atenuante personale și a coborât în mod semnificativ

pedepsele sub minimul special prevăzut de lege. Nu se poate, în niciun caz,

primi teza apelanților că aceste sancțiuni ar fi prea severe și există temeiuri

să fie reevaluate.

Așa fiind, Curtea a

constatat că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele,

astfel încât apelurile vor fi respinse ca nefondate, conform prevederilor art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei

penale nr. 112/A din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a declarat recurs inculpatul B.F.A., cauza fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2131/98/2010.

Recurentul-inculpat a

criticat decizia atacată pentru netemeinicie și nelegalitate invocând motivul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că instanța de apel a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri

a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea

juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și

constată că recursul formulat de recurentul-inculpat B.F.A. nu este fondat,

pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține

că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă

stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție

de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă

funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și

funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să

determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de

exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil

atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi

nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de

gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea

judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere

toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de

limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise,

de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală.

La individualizarea

pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în

considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă menținută în

mod corect și de instanța de apel, nefiind aplicată pedeapsa maximă de 20 de

ani închisoare, așa cum prevedea încadrarea juridică dată uneia dintre fapte,

și față de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului în care se afla la

momentul săvârșirii faptei, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un

cuantum mai redus față de textul incriminator.

S-a ținut cont și de

pericolul social la faptelor săvârșite de persoana inculpatului și de

împrejurările comiterii faptelor, respectiv că în perioada 2 martie - 10 martie

2008, timp de două nopți, inculpatul împreună cu coinculpatul T. au găzduit, în

locuința inculpatului, pe minora M.T., în vârstă de 16 ani, ambii inculpați

aducând bărbați cu care aceasta a întreținut relații sexuale în schimbul unor

sume de bani, a stării de recidivă în care se afla inculpatul, care agravează

răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare

acestor dispoziții, aceste criterii fiind reținute de ambele instanțe în

individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași

considerente Înalta Curte nu poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., chiar dacă pedeapsa reținută în sarcina inculpatului este într-un

cuantum mai redus de 4 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare, Înalta

Curte constată că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins în

cazul inculpatului B.F.A. numai prin aplicarea unei pedepse în regim de

detenție, astfel că inculpatul nu a creat convingerea instanței de recurs că

poate beneficia de aceste prevederi prin dispunerea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.

Fată de aceste

considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică și în raport de dispozițiile art. 385

15

alin.

(1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 112/A din 7 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.A. împotriva Deciziei penale nr.

112/A din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat B.F.A. și pentru

intimata parte civilă M.T. se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2011.