ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 48/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 48/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față, în baza actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 217 din 03 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală,

în Dosarul nr. 4182/107/2011, s-a dispus, în temeiul art.13 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.,

condamnarea inculpatului V.C.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art.

64 lit. a) teza a II-a și b C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C.

pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen..

În

temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la

o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a

și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320 C. proc. pen. a condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a)

teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1

an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 33, art.34 C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând

ca inculpatul V.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și

arestării preventive a inculpatului începând cu data de 17 martie 2011 și până

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă

a inculpatului.

Prin

aceiași hotărâre, în temeiul art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul M.F.R. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În

temeiul art. 329 alin. (1) C. pen.  cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art.

320 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata

prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2

ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1505/2006 a

Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care a fost adăugată fiecăreia din pedepsele

susmenționate, rezultând prin cumul aritmetic pedepsele de 5 ani și 2 luni

închisoare și, respectiv, 4 ani și 2 luni închisoare, pedepse care, în temeiul

art. 33 și art.34 C. pen., au fost contopite, urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și

1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și

arestării preventive a inculpatului începând cu data de 15 martie 2011 și până

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă

a inculpatului. Totodată, în temeiul art. 13 alin. (1) și 3 teza I din Legea

nr. 678/2001 cu aplic. art. 320 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata L.F.L.,

cercetată în stare de libertate, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art.

64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C.

pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320 C. proc. pen. a fost

condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art.

64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C.

pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen..

În

baza art. 33, art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând

ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În

baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani,

stabilit conform art. 86 C. pen.

Conform

art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare

inculpata să respecte măsurile de supraveghere enumerate de textul de lege

precitat.

Totodată,

s-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 86 C. pen., iar în baza art.88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită inculpatei durata reținerii

și a arestării preventive de la data de 17 martie 2011 la data de 21 martie 2011.

Totodată,

a fost menținută măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara, până la

rămânerea definitivă a sentinței.

În

baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. b) și e) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpatul V.C.N. a sumei de 12.000 lei (sumă

rezultată din exploatarea părților vătămate), iar în solidar, de la

:

inculpații M.F.R. și L.F.L. a sumelor de 326 lei, a sumei de 8.000 lei (sume

rezultate din exploatarea pârtilor vătămate), precum și de la inculpatul M.F.R.

a 7 prezervative marca „V.” și a unui aparat telefonic marca „N.” cu cartela

SIM, iar de la inculpata L.F. confiscarea aparatului telefonic marca „L.” cu

cartela SIM.

În

latura civilă a cauzei, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ.,

a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă T.A. sens în care a

fost obligat inculpatul V.C.N. la plata sumei de 10.000 lei daune materiale în

favoarea acestei părți civile.

De

asemenea, în baza art. 14 și art. 17 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 998 C.

civ., au fost obligați inculpații V.C.N., M.F.R. și L.F.L., în solidar, la

plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile

minore T.A.

Deopotrivă,

s-a constatat ca partea vătămată Ș.A.P. nu s-a constituit parte civila in

cauză.

Totodată,

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul V.C.N. la

plata sumei 6.592 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate în cursul

urmăririi penale și al judecății, din care sumele de câte 435 lei și 300 lei

reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în ambele faze, iar suma de 200

lei reprezintă onorariul apărătorului să asigure asistența juridică a

victimelor infracțiunilor, sume care au fost avansate de fondurile M.J.L.C. în

contul B.C.A.J. Alba.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.F.R. la plata

sumei 6.292 lei reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate în cursul urmăririi

penale și al judecății, din care sumele de câte 435 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale, iar suma de 200 lei

reprezintă onorariul apărătorului să asigure asistența juridică a victimelor

infracțiunilor, sume care au fost avansate de fondurile M.J.L.C. în contul B.C.A.J.

Alba.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata L.F.L. la plata

sumei 6.492 lei reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate în cursul

urmăririi penale și al judecății, din care sumele de câte 435 lei și 200 lei

reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în ambele faze, iar suma de 200

lei reprezintă onorariul apărătorului să asigure asistența juridică a

victimelor infracțiunilor, sume care au fost avansate de fondurile M.J.L.C. în

contul B.C.A.J. Alba.

Pentru

a dispune astfel tribunalul a reținut, în urma analizei mijloacelor de probă

administrate în cursul urmăririi penale, următoarea situație de fapt:

Prin

rechizitoriul nr. 106D/P/2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Alba Iulia au fost

trimiși în judecată inculpații M.F.R. - pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr.

678/2001, proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), ambele cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.C.N. -

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și L.F.L. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.

13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art.

329 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

fapt, în sarcina inculpatului V.C.N. s-a reținut că în cursul lunii decembrie

2010 a recrutat-o în scopul exploatării sexuale pe minora T.A., aceasta fiind

bătută și amenințată pentru a accepta să se prostitueze, a cazat-o la o

locuință folosită de el în Alba Iulia, a transportat-o la stradă pentru a se

prostitua și și-a însușit banii obținuți din prostituție de către minoră.

De

asemenea,s-a mai reținut că în cursul verii anului 2010, profitând de boala

psihică a numitei Ș.A.P., inculpatul a recrutat-o pe aceasta în scopul

exploatării sexuale, a cazat-o într-o locuință folosită de el în Alba Iulia, a

transportat-o și supravegheat-o la stradă pe aceasta pentru a se prostitua,

și-a însușit banii obținuți la stradă din prostituție de fată și a bătut-o pe

aceasta de mai multe ori deoarece nu obținea destui bani; ulterior, la data de

21 iulie 2010, a transportat-o cu un autocar în Franța unde a obligat-o la

prostituție, fata fiind lipsită tot timpul de actele de identitate care se

aflau la inculpat.

În

sarcina inculpatului M.F.R. s-a reținut că, în perioada jumătatea lunii

ianuarie 2011 - 15 martie 2011, împreună cu concubina sa, inculpata L.F.L., a

recrutat-o pe minora T.A. în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o

locuință! folosită de el și de concubina sa în Alba Iulia, a transportat-o la

stradă pentru a se prostitua, i-a găsit clienți acesteia și și-a însușit banii

obținuți din prostituție de către minoră. Totodată, în cursul anului 2011,

inculpatul a săvârșit acte de înlesnire a practicării prostituției și tragerea

de foloase de pe urma acestor activități ilicite cu privire la numitele V.A.G.,

M.M.C. și C.D.A.

În

sarcina inculpatei L.F.L. s-a reținut că, în perioada jumătatea lunii ianuarie

2011 - 15 martie 2011, împreună cu concubinul ei, inculpatul M.F.R., a

recrutat-o pe minora T.A. în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o

locuință folosită de ea și de concubinul ei în Alba Iulia, și-a însușit banii

obținuți la stradă din prostituție de către minoră și a găsit clienți minorei.

Totodată, în cursul anului 2011, inculpata a săvârșit acte de înlesnire a

practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestor activități

ilicite cu privire la numita M.M.C.

În

cursul cercetării judecătorești, la termenul din 2 iunie 2011, cei trei

inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum a fost reținută prin

rechizitoriu și au solicitat judecarea lor pe baza probelor administrate în

cursul urmăririi penale pe care și le-au însușit.

Ca

urmare, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.320

1

C. proc. pen., Tribunalul Alba a aplicat procedura simplificată prevăzută de

textul de lege precitat și, constatând că probele administrate în cursul

urmăririi penale sunt legal administrate și că starea de fapt rezultată din

acestea corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de

inculpați, reținând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au

fost trimiși în judecată, i-a condamnat la pedepse la a căror individualizare

judiciară a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.

72 C. pen. și anume: antecedentele penale ale inculpatului M.F.R., contribuția

fiecărui inculpat la comiterea faptei și recunoașterea săvârșirii faptelor,

apreciind că o pedeapsă cu detenția se impune doar în ceea ce îi privește pe cei

doi inculpați, V.C. și M.F.R., în cazul inculpatei L.F. scopul pedepsei putând

fi atins și fără privarea sa de libertate, față de circumstanțele sale

personale și familiale, motiv pentru care în cazul acesteia a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

, 86

2

și 86

3

C. pen.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și

inculpații V.C. și M.F.R.

În

apelul parchetului a fost invocată nelegalitatea pedepselor aplicate

inculpaților V.C., M. Florian și L.F. pentru infracțiunile de trafic de minori

prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (inculpatul V.C.), respectiv

de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (inculpații M.F.R. și

L.F.L.), arătându-se că, urmare aplicării dispozițiilor art. 320

1

al. 7 C. proc. pen., noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile menționate

se situează între 4 ani și 8 luni și 12 ani închisoare, astfel încât aplicarea

unei pedepse de 3 ani închisoare, fără a reține în favoarea inculpaților

circumstanțe atenuante judiciare, constituie o încălcare a legii.

În

cadrul aceleiași critici, parchetul a arătat că nici nu s-ar justifica

reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, având în vedere

modul de comitere a faptelor și situațiile celor două părți vătămate -

minoritatea victimei T.A., nivelul mediocru de instruire, absența unui mediu

familial adecvat unei dezvoltări corespunzătoare, respectiv afecțiunile psihice

ale victimei Stea Adina care nu a fost găsită, din cercetările efectuate

rezultând că a fost scoasă din țară de inculpatul V. transportată în Franța,

unde a fost vândută unor proxeneți.

Totodată,

în raport de antecedentele penale ale inculpatului V.C.(cercetat în altă cauză,

în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie), precum

și cele ale inculpatului M.F.R., recidivist, condamnat anterior la pedepse cu

închisoarea în condițiile art. 86

1

C. pen., parchetul a solicitat

majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați și pentru celelalte

infracțiuni reținute în sarcina acestora.

O

altă critică a parchetului a vizat nelegalitatea aplicării disp. art. 88 C.

pen. referitor la inculpata L.F., arătându-se că inculpata a executat în arest

preventiv perioada 15-21 martie 2011, iar nu perioada 15-17 martie 2011, cum

greșit a reținut instanța de fond.

O

ultimă critică a parchetului a vizat greșita soluționare a laturii civile a cauzei,

sub aspectul despăgubirilor materiale acordate părții civile T.A., în cuantum

de 10.000 lei, reținându-se că, în mod eronat, prima instanță a considerat că

suma o fost obținută în mod legal de minoră, motiv pentru care a calificat-o

drept prejudiciu material cauzat acesteia. Or, în conformitate cu dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 678/2001, sumele dobândite de inculpat prin infracțiunea

de trafic de minori sunt supuse confiscării speciale, iar minora, ca urmare a

exploatării sale, a săvârșit infracțiunea de prostituție, astfel că sumele de

bani dobândite nu au caracter licit.

În

apelurile lor, inculpații V.C. și M.F.R. au solicitat reducerea pedepselor ca

efect al reținerii în favoarea lor de circumstanțe atenuante, inculpatul V.C.

solicitând, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86' C. pen. privind

suspendarea executării pedepsei.

În

apel, s-a procedat la audierea apelanților inculpați M.F.R. și V.C.N., conform

art. 378 alin. (1)

1

C. proc. pen., intimata inculpată L.F.L. uzând

de dreptul la tăcere.

Prin

decizia penală nr. 19/A/2011 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații V.C. și M.F.R. și a extins

efectele apelurilor inculpaților și în privința inculpatei L.F.L., a

desființat, în parte, sentința penală nr. 217 din 03 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul Alba, în latură penală numai în ceea ce privește individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților V.C.N., M.F.R. și L.F.L. și conținutul

pedepselor complementare aplicate acestora, iar în latură civilă numai în

privința despăgubirilor civile acordate părții civile T.A. și, procedând la o

nouă judecată în aceste limite, a dispus următoarele:

l.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului V.C.N. în pedepsele componerite

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de

trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen., de la 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani și 8

luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b C. pen., înlăturând din conținutul pedepsei complementare aplicate de

prima instanță dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele

aplicate inculpatului V.C.N. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

A

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2)

C. pen.

A

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 17 martie 2011 la zi.

În

baza art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului.

2.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.R. în pedepsele componente și

a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de

trafic de minor, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

C.

proc. pen., de la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani și 8 luni închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen.,

înlăturând din conținutul pedepsei complementare aplicate de prima instanță

dispozițiile art. 64 lit. a) teza 1 C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele

aplicate inculpatului M.F.R. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen. a adăugat la pedeapsa de 4 ani șh8 luni închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

stabilită în cauză, pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1505/2006 a Judecătoriei Alba Iulia,

urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani și 10 luni

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

A

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive începând cu data de 15 martie 2011 la zi, iar în baza art. 383 alin.

(1)

1

rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului.

3.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatei L.F.L. în pedepsele componente și,

reținând în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare prev. de

art.74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., a menținut pedeapsa de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și

(3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2)

C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și a înlăturării din conținutul pedepsei

complementare aplicate de prima instanță a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I

C. pen.

A

stabilit la 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pedeapsa aplicată inculpatei pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen.,

art. 76 lit. d) C. pen. și ca urmare a înlăturării din conținutul pedepsei

complementare aplicate de prima instanță a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I

C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele

susmenționate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Totodată,

a menținut dispozițiile primei instanțe privind suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei astfel stabilite.

A

dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării

preventive, de la data de 15 martie 2011 până la data de 21 martie 2011 și a menținut

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpată prin

încheierea penală nr. 6 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iuia.

În

latură civilă, a înlăturat obligarea inculpatului V.C.N. la plata

despăgubirilor materiale în sumă de 10.000 lei în favoarea părții civile T.A.,

iar în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ

a obligat inculpatul V.C.N. la plata sumei de 10.000 lei în favoarea părții

civile T.A., cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În

baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a obligat

în solidar inculpații M.F.R. și L.F.L. la plata sumei de 5.000 lei daune morale

în favoarea părții civile T.A.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că

tribunalul a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de

urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății și

dispozițiile legale aplicabile, aceasta în condițiile în care inculpații au

înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În

ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a

reținut, în esență că, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., în cazul în care inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va pronunța

condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

În

acest sens, s-a constatat că infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, reținută în sarcina inculpatului V.C.,

respectiv cea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001,

imputată inculpaților M.F.R. și L.F.L., este sancționată de lege cu pedeapsa

închisorii de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

S-a

mai reținut că, urmare a aplicării dispozițiilor art.320

1

alin. (7)

C. proc. pen. și a reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, pedeapsa minimă

ce putea fi aplicată celor trei inculpați era de 4 ani și 8 luni, astfel încât,

sancționând inculpații cu o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunile

menționate, fără a reține în favoarea acestora circumstanțe atenuante

judiciare, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală.

Ca

urmare, instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de

parchet sub acest aspect, constatând ca majorarea la un cuantum de 4 ani și 8

luni închisoare a pedepselor stabilite pentru infracțiunea de trafic de minori

prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 13 alin.

(1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

în privința inculpaților V.C., respectiv M.F.R. este suficientă pentru

realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Solicitarea

parchetului de majorare a pedepselor aplicate inculpaților M.C.R. și V.C.N. și

pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina acestora a fost ca

neîntemeiată, instanța de apel apreciind sub acest aspect că prima instanță a

realizat o justă individualizare a sancțiunilor, prin prisma criteriilor

generale prev. de art. 72 C. pen., cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Pentru

aceleași argumente, instanța de apel a apreciat că nu se impune nici reducerea

pedepselor susmenționate, conform solicitării celor doi apelanți inculpați,

după cum nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în

favoarea acestora, reținându-se în acest sens că inculpații M.C.R. și V.C.N. au

avut o atitudine sinceră doar în fața instanțelor de judecată, în cursul

urmăririi penale nerecunoscând faptele comise, și că atitudinea lor de

recunoaștere în fața instanței a fost deja valorificată prin aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În

consecință, având în vedere că atitudinea sinceră manifestată de cei doi

inculpați susmenționați pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței

de fond a constituit o cauză de reducere a pedepsei, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., aceeași instanță a reținut că nu se mai justifică și

reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

în favoarea acestora, deoarece s-ar da o, dublă eficiență juridică aceleiași

împrejurări.

Pe

de altă parte, instanța de apel a apreciat că nici circumstanța atenuantă

judiciară reglementată de art. 74 lit. a) C. pen. nu se impune a fi reținută în

favoarea inculpaților, având în vedere faptul că inculpatul V.C.N. este arestat

în altă cauză, sub acuzația comiterii unei infracțiuni grave - tâlhărie, iar

inculpatul M.F.R. este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist în

condițiile art. 37 lit. a) C. pen., faptele ce îi sunt imputate în cauza

pendinte fiind comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală

nr. 15105/2006 a Judecătoriei Alba Iulia prin care fusese condamnat la o

pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Totodată,

s-a apreciat că în favoarea inculpaților nu poate fi reținută nici circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. întrucât nici unul dintre

acuzați nu a făcut dovada unui minim demers pentru repararea pagubelor

pricinuite victimelor infracțiunilor.

Referitor

la circumstanțele atenuante reglementate de art. 74 alin. (2) C. pen., instanța

de apel a constatat că împrejurările concrete ale comiterii faptelor, urmările

produse, perioada de derulare a activității infracționale, scopul urmărit și

ansamblul circumstanțelor ce caracterizează persoana inculpaților V.C.N. și

M.F.R., nu justifică nici reținerea acestora, sub acest aspect criticile aduse

de inculpații apelanți fiind considerate nefondate.

Din

aceiași perspectivă, solicitarea inculpatului V.C.N. de suspendare a executării

pedepsei, a fost apreciată ca nefondată, reținându-se în acest sens, pe de o

parte, faptul că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 81, respectiv 86

1

C. pen. sub aspectul cuantumului pedepsei, iar pe de altă parte împrejurarea

că, raportat la gravitatea faptelor comise, la modalitatea concretă de

săvârșire, inclusiv prin folosirea violenței, se impune executarea în regim de

detenție a pedepsei rezultante stabilite. Examinând și din oficiu hotărârea

atacată, astfel cum prevede art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Cu

toate acestea, instanța de apel a apreciat că apelurile inculpaților sunt

fondate în ceea ce privește conținutul pedepselor complementare ce le-au fost

aplicate în fond, reținându-se că, raportat la natura infracțiunilor pentru

care sunt cercetați inculpații, interzicerea dreptului de a alege reglementat

de art. 64 lit. a) teza I C. pen. ar constitui o sancțiune excesivă, fiind

suficientă instituirea nedemnității electorale prin interzicerea dreptului

inculpaților de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, conform art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Ca

urmare, în raport de argumentele anterior expuse și având în vedere faptul că

sub acest ultim aspect apelurile inculpaților M.F.R. și V.C.N. profită și

inculpatei L.F.L., instanța de apel, în temeiul art. 373 C. proc. pen., a

extinde efectele apelurilor și raportat la aceasta, dispunând înlăturarea din

conținutul pedepselor complementare aplicate fiecărui inculpat a dispozițiilor

art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Deopotrivă,

analizând situația inculpatei L.F.L. ca urmare a extinderii efectelor

apelurilor inculpaților și asupra sa, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că

inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și că a avut o implicare mai

redusă în activitatea infracțională, motiv pentru care în favoarea acesteia au

fost reținute circumstanțele atenuante judiciare reglementate de art. 74 lit.

c) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate

pentru infracțiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza

I din Legea nr. 678/2001, respectiv proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C.

pen., conform prevederilor art. 76 C. pen., sub limita minimă prevăzută de

lege, redusă conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Raportat

la aceiași inculpată, instanța de apel a constatat fondată și critica adusă de

parchet referitoare la deducerea perioadei executate în arest preventiv, din

durata pedepselor aplicate, reținându-se în acest sens că inculpata a fost

reținută la data de 15 martie 2011, apoi arestată preventiv până la data de 21

martie 2011, când prin încheierea penală nr. 6 din 21 martie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia a fost luată față de aceasta măsura preventivă a obligării de a

nu părăsi țara.

În

consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., instanța de apel a

dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei intimate L.F.L. a duratei

executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu data de 15 martie

2011 până la data de 21 martie 2011.

Sub

aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, instanța de apel a

constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001,

banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii

infracțiunilor prevăzute în lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor

infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din C. pen. sunt

supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol. Or,

raportat la dispoziția legală precitată, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat

că în mod corect prima instanță a dispus confiscarea de la inculpatul V.C.N. a

sumei de 10.000 lei, obținută de la partea civilă T.A. în urma exploatării

acesteia prin obligarea la practicarea prostituției.

Cu

toate acestea, având în vedere caracterul ilicit al acestor venituri, obținute

practic prin săvârșirea unei infracțiuni(prostituție), instanța de apel a reținut

că prima instanță nu putea obliga inculpatul să repare pretinsul prejudiciu

material cauzat părții vătămate prin acordarea acestora, criticile parchetului

în acest sens fiind apreciate ca fondate.

Deopotrivă,

în urma examinării modului de soluționare a laturii civile a cauzei, conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că în privința

inculpatului V.C.N., pe de o parte, respectiv a inculpatului M.F.R., pe de altă

parte, nu funcționează solidaritatea reglementată de art. 1003 C. civ., în

condițiile în care partea vătămată minoră a fost traficată mai întâi de

inculpatul V., singur, iar după încetarea activității infracționale a acestuia,

de către inculpații M. și L.

Ca

atare, s-a apreciat că nu se justifică obligarea solidară a celor trei

inculpați la repararea prejudiciului moral produs părții vătămare minore

întrucât acesta nu a fost cauzat prin fapta comună și culpabilă a acestora.

În

consecință, reținând că partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului

V.C.N. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanța de apel

a dispus obligarea inculpatului la plata sumei solicitate, pentru a se realiza

o compensare echitabilă a prejudiciului cauzat părții prin fapta ilicită a

inculpatului.

Totodată,

având în vedere starea de minoritate a părții civile și împrejurarea că aceasta

a declarat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpaților M.F.R. și L.F.L.,

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele

prev. de art. 17 alin. (3) C. proc. pen. pentru exercitarea din oficiu a

acțiunii civile, motiv pentru care a dispus ca inculpații menționați să fie

obligați, în solidar, la plata către partea civilă, a sumei de 5.000 lei,

considerată suficientă pentru repararea evidentului prejudiciu de natură morală

suferit ca urmare a traficării sale.

Împotriva

deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.F.R.,

solicitând reducerea pedepselor aplicate în apel, ca efect al reținerii

circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea

procesuală sinceră pe care a avut-o pe durata întregului proces penal și contribuția

redusă la săvârșirea faptelor deduse judecății.

Examinând

cauza în raport de criticile formulate care vor fi analizate prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.14 C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerentele:

Ambele

instanțe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în

cursul urmăririi și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă

soluționare a cauzei în planul acțiunii penale, stabilind o încadrare juridică

adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale

care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în

raport cu dispozițiile art.72 și 52 C. pen.

În

acest sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate

în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în

probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și care au fost recunoscute

în integralitate de inculpații V.C., M.F.R. și L.F. prin declarațiile date la

data de 2 iunie 2011, în fața primei instanțe, Înalta Curte constată că faptele

inculpatului M.F.R. constând în aceia că, în perioada ianuarie 2011 - 15 martie

2011, împreună cu concubina sa, coinculpata L.F.L., a recrutat-o pe minora T.A.

în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o locuință folosită de el și

concubina sa în Alba Iulia, a transportat-o la stradă pentru a se prostitua,

i-a găsit clienți și și-a însușit banii obținuți de aceasta din prostituție,

precum și activitatea aceluiași inculpat care, în cursul anului 2011, a

săvârșit acte de înlesnire a practicării prostituției și tragerea de foloase de

pe urma acestor activități ilicite cu privire la numitele V.A.G., M.M.C. și C.D.A.,

săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1)

și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, proxenetism în formă continuată prev. de

art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(3 acte

materiale), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

De

altfel, inculpatul nu contestă temeinicia acuzațiilor ce îi sunt aduse în cauza

pendinte și nici nu ar putea face acest lucru având în vedere caracterul

ireversibil al declarației de recunoaștere făcute în fața instanței de fond și

în raport de care în cauză s-a aplicat procedura simplificată prevăzută de art.

320

1

C. proc. pen., singurele critici formulate în recurs vizând, în

încadrarea prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. - greșita

individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului prin raportare la

omisiunea instanțelor de a reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă

judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

În

raport de limitele recursului declarat în cauză, trecând la analiza criticilor

formulate de inculpat, instanța de casație constată că optica instanțelor de

fond și de apel de a nu valorifica și reține în favoarea inculpatului M. ca și

circumstanță atenuantă judiciară în încadrarea prevăzută în art. 74 alin. (1)

lit. c) teza a II-a C. pen. a elementelor ținând de recunoașterea de către

acesta a faptelor deduse judecății și de regretul manifestat în raport de

faptele săvârșite, corespunde unei juste analize a datelor cauzei și unei

corecte aplicării a legii penale întrucât judecarea cauzei s-a făcut potrivit

procedurii simplificate prevăzute de dispozițiile art. 320 C. proc. pen.,

tocmai în considerarea atitudinii inculpaților (inclusiv a recurentului

inculpat M.F.R.) de recunoaștere a săvârșirii faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței, astfel încât, în lipsa unei alte atitudini a

recurentului, dintre cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., altele decât

comportarea sinceră în cursul procesului, recunoașterea faptelor nu poate avea

dublă valență juridică.

În

acest sens este de observat faptul că, raportat la atitudinile subiective

prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. cărora legea le recunoaște valențe

circumstanțiale atenuante, în cauza pendinte, în persoana inculpatului M.F.R.

nu este îndeplinită decât ipoteza recunoașterii faptelor - materializată în

declarațiile date la data de 2 iunie 2011, recunoaștere care a fost deja

valorificată prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Celelalte

ipoteze prevăzute de textul de lege susmenționat, referitoare la prezentarea

inculpatului, de bunăvoie, în fața autorității și înlesnirea descoperirii ori

arestării celorlalți participanți nu operează în cauză, comportamentul

recurentului inculpat în cursul procesului penal neputându-se circumscrie

vreuneia dintre atitudinile susmenționate.

Astfel,

potrivit actelor dosarului, se constată că inculpatul M. nu s-a prezentat

benevol în fața organelor judiciare, după cum nici nu au recunoscut, în cursul

urmăririi penale, săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, în

cuprinsul declarațiilor date la acel moment procesual (filele 65-71 d.u.p.)

acesta afirmând că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni,

deși, în raport de studiile universitare de drept pe care le efectua la acel

moment, se prezumă că trebuia să înțeleagă pe deplin consecințele atitudinii

sale procesuale.

Ulterior,

în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M.F.R. (ca, de altfel, și

ceilalți doi coinculpați) a recunoscut săvârșirea faptelor descrise în

rechizitoriu, solicitând judecarea sa potrivit procedurii simplificate

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Ca

atare, în raport de argumentele prezentate, se constată că atitudinii

subiective postdelictuale a inculpatului nu-i poate fi recunoscută valoarea de

circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.,

criticile apărării sub acest aspect fiind întemeiate.

Deopotrivă,

corect au apreciat instanțele anterioare că în favoarea inculpatului M. nu

poate fi reținută nici circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74

lit. a) C. pen., datele personale ale inculpatului conturând o atitudine

predelictuală reprobabilă, inculpatul săvârșind faptele deduse judecății în

stare de recidivă postcondamnatorie.

Procedând

în continuare la verificarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului,

înalta Curte constată că pedepsele de 4 ani și 8 luni, respectiv de 2 ani

aplicate inculpatului pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie

a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I

din Legea nr. 678/2001 și proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(3 acte materiale), sunt

corect individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și apte să asigure scopul pedepsei.

În

acest sens, se constată că pedepsele susmenționate se încadrează în limitele

stabilite potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (limite situate

între 4 ani și 8 luni - 12 ani pentru infracțiunea de trafic de minori,

respectiv între 1 an și 4 luni - 4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de

proxenetism) și răspund criteriilor privind gradul de pericol social al

faptelor săvârșite și persoana inculpatului - pedeapsa aplicată pentru cea de a

doua infracțiune fiind orientată peste limita minimă stabilită ca urmare a

reducerii legale operate conform textului de lege susmenționat ca urmare a

săvârșirii acesteia în formă continuată, în sarcina inculpatului fiind reținute

nu mai puțin de 3 acte materiale de proxenetism.

Ca

atare, se constată că pedepsele aplicate inculpatului răspund și exigențelor de

individualizare privind împrejurările care atenuează/ agravează răspunderea

penală, pedepsele fiind stabilite la limita minimă calculată conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea mai gravă, respectiv peste această

limită în cazul infracțiunii de proxenetism, ca urmare a unei juste

valorificări a datelor concrete ale cauzei și a datelor personale ale

inculpatului, respectiv a formei continuate în care a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Argumentele

anterior menționate justifică adecvat și modalitatea privativă de libertate de

executare a pedepselor stabilită în cauză.

Pentru

considerentele ce preced, constatându-se că motivul de recurs invocat de

inculpat este neîntemeiat și că nu pot fi reținute, din oficiu, alte cazuri de

casare a căror incidență să determine desființarea deciziei recurate, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

3

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.R.

Având

în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.R. împotriva deciziei penale

nr. 19/A/2011 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 15 martie 2011 la 16

ianuarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile T.A. și Ș.A.P., precum și

suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu pentru

inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi, 16 ianuarie 2012.