ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 48/2012

Asupra recursului penal de față, în baza actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 217 din 03 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în Dosarul nr. 4182/107/2011, s-a dispus, în temeiul art.13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., condamnarea inculpatului V.C.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplic.

art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33, art.34 C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul V.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 17 martie 2011 și până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Prin aceiași hotărâre, în temeiul art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.F.R. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1505/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care a fost adăugată fiecăreia din pedepsele susmenționate, rezultând prin cumul aritmetic pedepsele de 5 ani și 2 luni închisoare și, respectiv, 4 ani și 2 luni închisoare, pedepse care, în temeiul art. 33 și art.34 C. pen., au fost contopite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare cu aplic.

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 15 martie 2011 și până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Totodată, în temeiul art. 13 alin. (1) și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata L.F.L., cercetată în stare de libertate, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.. În baza art. 33, art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

Conform art. 86 3 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să respecte măsurile de supraveghere enumerate de textul de lege precitat. Totodată, s-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 86 C. pen., iar în baza art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la data de 17 martie 2011 la data de 21 martie 2011. Totodată, a fost menținută măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a sentinței. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. b) și e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.C.N. a sumei de 12.000 lei (sumă rezultată din exploatarea părților vătămate), iar în solidar, de la : inculpații M.F.R.

și L.F.L. a sumelor de 326 lei, a sumei de 8.000 lei (sume rezultate din exploatarea pârtilor vătămate), precum și de la inculpatul M.F.R. a 7 prezervative marca „V.” și a unui aparat telefonic marca „N.” cu cartela SIM, iar de la inculpata L.F. confiscarea aparatului telefonic marca „L.” cu cartela SIM. În latura civilă a cauzei, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă T.A. sens în care a fost obligat inculpatul V.C.N. la plata sumei de 10.000 lei daune materiale în favoarea acestei părți civile. De asemenea, în baza art. 14 și art. 17 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații V.C.N., M.F.R.

și L.F.L., în solidar, la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile minore T.A. Deopotrivă, s-a constatat ca partea vătămată Ș.A.P. nu s-a constituit parte civila in cauză. Totodată, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul V.C.N. la plata sumei 6.592 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care sumele de câte 435 lei și 300 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în ambele faze, iar suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului să asigure asistența juridică a victimelor infracțiunilor, sume care au fost avansate de fondurile M.J.L.C. în contul B.C.A.J. Alba. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul M.F.R. la plata sumei 6.292 lei reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care sumele de câte 435 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale, iar suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului să asigure asistența juridică a victimelor infracțiunilor, sume care au fost avansate de fondurile M.J.L.C. în contul B.C.A.J. Alba. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata L.F.L. la plata sumei 6.492 lei reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care sumele de câte 435 lei și 200 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în ambele faze, iar suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului să asigure asistența juridică a victimelor infracțiunilor, sume care au fost avansate de fondurile M.J.L.C.

în contul B.C.A.J. Alba. Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut, în urma analizei mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 106D/P/2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Alba Iulia au fost trimiși în judecată inculpații M.F.R. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.C.N.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și L.F.L. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, în sarcina inculpatului V.C.N. s-a reținut că în cursul lunii decembrie 2010 a recrutat-o în scopul exploatării sexuale pe minora T.A., aceasta fiind bătută și amenințată pentru a accepta să se prostitueze, a cazat-o la o locuință folosită de el în Alba Iulia, a transportat-o la stradă pentru a se prostitua și și-a însușit banii obținuți din prostituție de către minoră.

De asemenea,s-a mai reținut că în cursul verii anului 2010, profitând de boala psihică a numitei Ș.A.P., inculpatul a recrutat-o pe aceasta în scopul exploatării sexuale, a cazat-o într-o locuință folosită de el în Alba Iulia, a transportat-o și supravegheat-o la stradă pe aceasta pentru a se prostitua, și-a însușit banii obținuți la stradă din prostituție de fată și a bătut-o pe aceasta de mai multe ori deoarece nu obținea destui bani; ulterior, la data de 21 iulie 2010, a transportat-o cu un autocar în Franța unde a obligat-o la prostituție, fata fiind lipsită tot timpul de actele de identitate care se aflau la inculpat. În sarcina inculpatului M.F.R. s-a reținut că, în perioada jumătatea lunii ianuarie 2011 - 15 martie 2011, împreună cu concubina sa, inculpata L.F.L., a recrutat-o pe minora T.A.

în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o locuință! folosită de el și de concubina sa în Alba Iulia, a transportat-o la stradă pentru a se prostitua, i-a găsit clienți acesteia și și-a însușit banii obținuți din prostituție de către minoră. Totodată, în cursul anului 2011, inculpatul a săvârșit acte de înlesnire a practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestor activități ilicite cu privire la numitele V.A.G., M.M.C. și C.D.A. În sarcina inculpatei L.F.L. s-a reținut că, în perioada jumătatea lunii ianuarie 2011 - 15 martie 2011, împreună cu concubinul ei, inculpatul M.F.R., a recrutat-o pe minora T.A. în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o locuință folosită de ea și de concubinul ei în Alba Iulia, și-a însușit banii obținuți la stradă din prostituție de către minoră și a găsit clienți minorei.

Totodată, în cursul anului 2011, inculpata a săvârșit acte de înlesnire a practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestor activități ilicite cu privire la numita M.M.C. În cursul cercetării judecătorești, la termenul din 2 iunie 2011, cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și au solicitat judecarea lor pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le-au însușit. Ca urmare, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.320 1 C. proc.

pen., Tribunalul Alba a aplicat procedura simplificată prevăzută de textul de lege precitat și, constatând că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate și că starea de fapt rezultată din acestea corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpați, reținând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, i-a condamnat la pedepse la a căror individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: antecedentele penale ale inculpatului M.F.R., contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptei și recunoașterea săvârșirii faptelor, apreciind că o pedeapsă cu detenția se impune doar în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați, V.C.

și M.F.R., în cazul inculpatei L.F. scopul pedepsei putând fi atins și fără privarea sa de libertate, față de circumstanțele sale personale și familiale, motiv pentru care în cazul acesteia a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , 86 2 și 86 3 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații V.C. și M.F.R. În apelul parchetului a fost invocată nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaților V.C., M. Florian și L.F. pentru infracțiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (inculpatul V.C.), respectiv de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (inculpații M.F.R.

și L.F.L.), arătându-se că, urmare aplicării dispozițiilor art. 320 1 al. 7 C. proc. pen., noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile menționate se situează între 4 ani și 8 luni și 12 ani închisoare, astfel încât aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, fără a reține în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare, constituie o încălcare a legii. În cadrul aceleiași critici, parchetul a arătat că nici nu s-ar justifica reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, având în vedere modul de comitere a faptelor și situațiile celor două părți vătămate - minoritatea victimei T.A., nivelul mediocru de instruire, absența unui mediu familial adecvat unei dezvoltări corespunzătoare, respectiv afecțiunile psihice ale victimei Stea Adina care nu a fost găsită, din cercetările efectuate rezultând că a fost scoasă din țară de inculpatul V. transportată în Franța, unde a fost vândută unor proxeneți.

Totodată, în raport de antecedentele penale ale inculpatului V.C.(cercetat în altă cauză, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie), precum și cele ale inculpatului M.F.R., recidivist, condamnat anterior la pedepse cu închisoarea în condițiile art. 86 1 C. pen., parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina acestora. O altă critică a parchetului a vizat nelegalitatea aplicării disp. art. 88 C. pen. referitor la inculpata L.F., arătându-se că inculpata a executat în arest preventiv perioada 15-21 martie 2011, iar nu perioada 15-17 martie 2011, cum greșit a reținut instanța de fond.

O ultimă critică a parchetului a vizat greșita soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul despăgubirilor materiale acordate părții civile T.A., în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că, în mod eronat, prima instanță a considerat că suma o fost obținută în mod legal de minoră, motiv pentru care a calificat-o drept prejudiciu material cauzat acesteia. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, sumele dobândite de inculpat prin infracțiunea de trafic de minori sunt supuse confiscării speciale, iar minora, ca urmare a exploatării sale, a săvârșit infracțiunea de prostituție, astfel că sumele de bani dobândite nu au caracter licit. În apelurile lor, inculpații V.C.

și M.F.R. au solicitat reducerea pedepselor ca efect al reținerii în favoarea lor de circumstanțe atenuante, inculpatul V.C. solicitând, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86' C. pen. privind suspendarea executării pedepsei. În apel, s-a procedat la audierea apelanților inculpați M.F.R. și V.C.N., conform art. 378 alin. (1) 1 C. proc. pen., intimata inculpată L.F.L. uzând de dreptul la tăcere. Prin decizia penală nr. 19/A/2011 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații V.C.

și M.F.R. și a extins efectele apelurilor inculpaților și în privința inculpatei L.F.L., a desființat, în parte, sentința penală nr. 217 din 03 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, în latură penală numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților V.C.N., M.F.R. și L.F.L. și conținutul pedepselor complementare aplicate acestora, iar în latură civilă numai în privința despăgubirilor civile acordate părții civile T.A. și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, a dispus următoarele: l. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului V.C.N. în pedepsele componerite și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 ind.

1 C. proc. pen., de la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani și 8 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen., înlăturând din conținutul pedepsei complementare aplicate de prima instanță dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului V.C.N. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 17 martie 2011 la zi. În baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. 2. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.R. în pedepsele componente și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de minor, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen., de la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani și 8 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen., înlăturând din conținutul pedepsei complementare aplicate de prima instanță dispozițiile art. 64 lit. a) teza 1 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.R. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a adăugat la pedeapsa de 4 ani șh8 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. stabilită în cauză, pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1505/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 martie 2011 la zi, iar în baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. 3. A descontopit pedepsele aplicate inculpatei L.F.L. în pedepsele componente și, reținând în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., a menținut pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

și a înlăturării din conținutul pedepsei complementare aplicate de prima instanță a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen. A stabilit la 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și ca urmare a înlăturării din conținutul pedepsei complementare aplicate de prima instanță a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Totodată, a menținut dispozițiile primei instanțe privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei astfel stabilite. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, de la data de 15 martie 2011 până la data de 21 martie 2011 și a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpată prin încheierea penală nr. 6 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iuia. În latură civilă, a înlăturat obligarea inculpatului V.C.N. la plata despăgubirilor materiale în sumă de 10.000 lei în favoarea părții civile T.A., iar în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ a obligat inculpatul V.C.N. la plata sumei de 10.000 lei în favoarea părții civile T.A., cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații M.F.R. și L.F.L. la plata sumei de 5.000 lei daune morale în favoarea părții civile T.A. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că tribunalul a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile, aceasta în condițiile în care inculpații au înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a reținut, în esență că, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în cazul în care inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va pronunța condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În acest sens, s-a constatat că infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, reținută în sarcina inculpatului V.C., respectiv cea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, imputată inculpaților M.F.R. și L.F.L., este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

S-a mai reținut că, urmare a aplicării dispozițiilor art.320 1 alin. (7) C. proc. pen. și a reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, pedeapsa minimă ce putea fi aplicată celor trei inculpați era de 4 ani și 8 luni, astfel încât, sancționând inculpații cu o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunile menționate, fără a reține în favoarea acestora circumstanțe atenuante judiciare, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală. Ca urmare, instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de parchet sub acest aspect, constatând ca majorarea la un cuantum de 4 ani și 8 luni închisoare a pedepselor stabilite pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în privința inculpaților V.C., respectiv M.F.R.

este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Solicitarea parchetului de majorare a pedepselor aplicate inculpaților M.C.R. și V.C.N. și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina acestora a fost ca neîntemeiată, instanța de apel apreciind sub acest aspect că prima instanță a realizat o justă individualizare a sancțiunilor, prin prisma criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Pentru aceleași argumente, instanța de apel a apreciat că nu se impune nici reducerea pedepselor susmenționate, conform solicitării celor doi apelanți inculpați, după cum nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestora, reținându-se în acest sens că inculpații M.C.R.

și V.C.N. au avut o atitudine sinceră doar în fața instanțelor de judecată, în cursul urmăririi penale nerecunoscând faptele comise, și că atitudinea lor de recunoaștere în fața instanței a fost deja valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În consecință, având în vedere că atitudinea sinceră manifestată de cei doi inculpați susmenționați pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței de fond a constituit o cauză de reducere a pedepsei, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., aceeași instanță a reținut că nu se mai justifică și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în favoarea acestora, deoarece s-ar da o, dublă eficiență juridică aceleiași împrejurări.

Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că nici circumstanța atenuantă judiciară reglementată de art. 74 lit. a) C. pen. nu se impune a fi reținută în favoarea inculpaților, având în vedere faptul că inculpatul V.C.N. este arestat în altă cauză, sub acuzația comiterii unei infracțiuni grave - tâlhărie, iar inculpatul M.F.R. este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., faptele ce îi sunt imputate în cauza pendinte fiind comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 15105/2006 a Judecătoriei Alba Iulia prin care fusese condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Totodată, s-a apreciat că în favoarea inculpaților nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. întrucât nici unul dintre acuzați nu a făcut dovada unui minim demers pentru repararea pagubelor pricinuite victimelor infracțiunilor. Referitor la circumstanțele atenuante reglementate de art. 74 alin. (2) C. pen., instanța de apel a constatat că împrejurările concrete ale comiterii faptelor, urmările produse, perioada de derulare a activității infracționale, scopul urmărit și ansamblul circumstanțelor ce caracterizează persoana inculpaților V.C.N. și M.F.R., nu justifică nici reținerea acestora, sub acest aspect criticile aduse de inculpații apelanți fiind considerate nefondate.

Din aceiași perspectivă, solicitarea inculpatului V.C.N. de suspendare a executării pedepsei, a fost apreciată ca nefondată, reținându-se în acest sens, pe de o parte, faptul că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 81, respectiv 86 1 C. pen. sub aspectul cuantumului pedepsei, iar pe de altă parte împrejurarea că, raportat la gravitatea faptelor comise, la modalitatea concretă de săvârșire, inclusiv prin folosirea violenței, se impune executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante stabilite. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, astfel cum prevede art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că apelurile inculpaților sunt fondate în ceea ce privește conținutul pedepselor complementare ce le-au fost aplicate în fond, reținându-se că, raportat la natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, interzicerea dreptului de a alege reglementat de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

ar constitui o sancțiune excesivă, fiind suficientă instituirea nedemnității electorale prin interzicerea dreptului inculpaților de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, conform art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. Ca urmare, în raport de argumentele anterior expuse și având în vedere faptul că sub acest ultim aspect apelurile inculpaților M.F.R. și V.C.N. profită și inculpatei L.F.L., instanța de apel, în temeiul art. 373 C. proc. pen., a extinde efectele apelurilor și raportat la aceasta, dispunând înlăturarea din conținutul pedepselor complementare aplicate fiecărui inculpat a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen. Deopotrivă, analizând situația inculpatei L.F.L.

ca urmare a extinderii efectelor apelurilor inculpaților și asupra sa, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și că a avut o implicare mai redusă în activitatea infracțională, motiv pentru care în favoarea acesteia au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare reglementate de art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate pentru infracțiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, respectiv proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., conform prevederilor art. 76 C. pen., sub limita minimă prevăzută de lege, redusă conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Raportat la aceiași inculpată, instanța de apel a constatat fondată și critica adusă de parchet referitoare la deducerea perioadei executate în arest preventiv, din durata pedepselor aplicate, reținându-se în acest sens că inculpata a fost reținută la data de 15 martie 2011, apoi arestată preventiv până la data de 21 martie 2011, când prin încheierea penală nr. 6 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost luată față de aceasta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., instanța de apel a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei intimate L.F.L.

a duratei executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu data de 15 martie 2011 până la data de 21 martie 2011. Sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, instanța de apel a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol. Or, raportat la dispoziția legală precitată, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în mod corect prima instanță a dispus confiscarea de la inculpatul V.C.N.

a sumei de 10.000 lei, obținută de la partea civilă T.A. în urma exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției. Cu toate acestea, având în vedere caracterul ilicit al acestor venituri, obținute practic prin săvârșirea unei infracțiuni(prostituție), instanța de apel a reținut că prima instanță nu putea obliga inculpatul să repare pretinsul prejudiciu material cauzat părții vătămate prin acordarea acestora, criticile parchetului în acest sens fiind apreciate ca fondate. Deopotrivă, în urma examinării modului de soluționare a laturii civile a cauzei, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat că în privința inculpatului V.C.N., pe de o parte, respectiv a inculpatului M.F.R., pe de altă parte, nu funcționează solidaritatea reglementată de art. 1003 C. civ., în condițiile în care partea vătămată minoră a fost traficată mai întâi de inculpatul V., singur, iar după încetarea activității infracționale a acestuia, de către inculpații M. și L. Ca atare, s-a apreciat că nu se justifică obligarea solidară a celor trei inculpați la repararea prejudiciului moral produs părții vătămare minore întrucât acesta nu a fost cauzat prin fapta comună și culpabilă a acestora. În consecință, reținând că partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului V.C.N. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanța de apel a dispus obligarea inculpatului la plata sumei solicitate, pentru a se realiza o compensare echitabilă a prejudiciului cauzat părții prin fapta ilicită a inculpatului.

Totodată, având în vedere starea de minoritate a părții civile și împrejurarea că aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpaților M.F.R. și L.F.L., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 17 alin. (3) C. proc. pen. pentru exercitarea din oficiu a acțiunii civile, motiv pentru care a dispus ca inculpații menționați să fie obligați, în solidar, la plata către partea civilă, a sumei de 5.000 lei, considerată suficientă pentru repararea evidentului prejudiciu de natură morală suferit ca urmare a traficării sale. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.F.R., solicitând reducerea pedepselor aplicate în apel, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea procesuală sinceră pe care a avut-o pe durata întregului proces penal și contribuția redusă la săvârșirea faptelor deduse judecății.

Examinând cauza în raport de criticile formulate care vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct.14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele: Ambele instanțe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei în planul acțiunii penale, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în raport cu dispozițiile art.72 și 52 C. pen. În acest sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și care au fost recunoscute în integralitate de inculpații V.C., M.F.R.

și L.F. prin declarațiile date la data de 2 iunie 2011, în fața primei instanțe, Înalta Curte constată că faptele inculpatului M.F.R. constând în aceia că, în perioada ianuarie 2011 - 15 martie 2011, împreună cu concubina sa, coinculpata L.F.L., a recrutat-o pe minora T.A. în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o locuință folosită de el și concubina sa în Alba Iulia, a transportat-o la stradă pentru a se prostitua, i-a găsit clienți și și-a însușit banii obținuți de aceasta din prostituție, precum și activitatea aceluiași inculpat care, în cursul anului 2011, a săvârșit acte de înlesnire a practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestor activități ilicite cu privire la numitele V.A.G., M.M.C.

și C.D.A., săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(3 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. De altfel, inculpatul nu contestă temeinicia acuzațiilor ce îi sunt aduse în cauza pendinte și nici nu ar putea face acest lucru având în vedere caracterul ireversibil al declarației de recunoaștere făcute în fața instanței de fond și în raport de care în cauză s-a aplicat procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., singurele critici formulate în recurs vizând, în încadrarea prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. - greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului prin raportare la omisiunea instanțelor de a reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. În raport de limitele recursului declarat în cauză, trecând la analiza criticilor formulate de inculpat, instanța de casație constată că optica instanțelor de fond și de apel de a nu valorifica și reține în favoarea inculpatului M. ca și circumstanță atenuantă judiciară în încadrarea prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen.

a elementelor ținând de recunoașterea de către acesta a faptelor deduse judecății și de regretul manifestat în raport de faptele săvârșite, corespunde unei juste analize a datelor cauzei și unei corecte aplicării a legii penale întrucât judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii simplificate prevăzute de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., tocmai în considerarea atitudinii inculpaților (inclusiv a recurentului inculpat M.F.R.) de recunoaștere a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, astfel încât, în lipsa unei alte atitudini a recurentului, dintre cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., altele decât comportarea sinceră în cursul procesului, recunoașterea faptelor nu poate avea dublă valență juridică.

În acest sens este de observat faptul că, raportat la atitudinile subiective prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. cărora legea le recunoaște valențe circumstanțiale atenuante, în cauza pendinte, în persoana inculpatului M.F.R. nu este îndeplinită decât ipoteza recunoașterii faptelor - materializată în declarațiile date la data de 2 iunie 2011, recunoaștere care a fost deja valorificată prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. Celelalte ipoteze prevăzute de textul de lege susmenționat, referitoare la prezentarea inculpatului, de bunăvoie, în fața autorității și înlesnirea descoperirii ori arestării celorlalți participanți nu operează în cauză, comportamentul recurentului inculpat în cursul procesului penal neputându-se circumscrie vreuneia dintre atitudinile susmenționate.

Astfel, potrivit actelor dosarului, se constată că inculpatul M. nu s-a prezentat benevol în fața organelor judiciare, după cum nici nu au recunoscut, în cursul urmăririi penale, săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, în cuprinsul declarațiilor date la acel moment procesual (filele 65-71 d.u.p.) acesta afirmând că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, deși, în raport de studiile universitare de drept pe care le efectua la acel moment, se prezumă că trebuia să înțeleagă pe deplin consecințele atitudinii sale procesuale. Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M.F.R. (ca, de altfel, și ceilalți doi coinculpați) a recunoscut săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, solicitând judecarea sa potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. Ca atare, în raport de argumentele prezentate, se constată că atitudinii subiective postdelictuale a inculpatului nu-i poate fi recunoscută valoarea de circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., criticile apărării sub acest aspect fiind întemeiate. Deopotrivă, corect au apreciat instanțele anterioare că în favoarea inculpatului M. nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., datele personale ale inculpatului conturând o atitudine predelictuală reprobabilă, inculpatul săvârșind faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.

Procedând în continuare la verificarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, înalta Curte constată că pedepsele de 4 ani și 8 luni, respectiv de 2 ani aplicate inculpatului pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(3 acte materiale), sunt corect individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și apte să asigure scopul pedepsei. În acest sens, se constată că pedepsele susmenționate se încadrează în limitele stabilite potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (limite situate între 4 ani și 8 luni - 12 ani pentru infracțiunea de trafic de minori, respectiv între 1 an și 4 luni - 4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de proxenetism) și răspund criteriilor privind gradul de pericol social al faptelor săvârșite și persoana inculpatului - pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracțiune fiind orientată peste limita minimă stabilită ca urmare a reducerii legale operate conform textului de lege susmenționat ca urmare a săvârșirii acesteia în formă continuată, în sarcina inculpatului fiind reținute nu mai puțin de 3 acte materiale de proxenetism. Ca atare, se constată că pedepsele aplicate inculpatului răspund și exigențelor de individualizare privind împrejurările care atenuează/ agravează răspunderea penală, pedepsele fiind stabilite la limita minimă calculată conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. pentru infracțiunea mai gravă, respectiv peste această limită în cazul infracțiunii de proxenetism, ca urmare a unei juste valorificări a datelor concrete ale cauzei și a datelor personale ale inculpatului, respectiv a formei continuate în care a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Argumentele anterior menționate justifică adecvat și modalitatea privativă de libertate de executare a pedepselor stabilită în cauză. Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivul de recurs invocat de inculpat este neîntemeiat și că nu pot fi reținute, din oficiu, alte cazuri de casare a căror incidență să determine desființarea deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 3 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.R. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.R. împotriva deciziei penale nr. 19/A/2011 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 15 martie 2011 la 16 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile T.A. și Ș.A.P., precum și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2012.