ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3425/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpaților, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

- B.N., recidivist, la două pedepse de câte 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pentru instigare la infracțiunile prev. de art. 24 alin. (1) și (2) și prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002; două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și instigare la infracțiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen..

Conform art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat restul de 810 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/16 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Orășenesc din Praga, definitivă prin Decizia penală nr. 10/To/118/2004 a Tribunalului Superior Praga, recunoscută prin sentința penală nr. 153 din 02 noiembrie 2005.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit fiecare dintre pedepsele stabilite prin prezenta sentință cu restul de 810 zile închisoare mai sus menționat iar în baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.;

- G.A. (din eroare menționat A.) P., la pedepsele de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002; 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002; un an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru fiecare dintre inculpați, ca pedeapsă accesorie.

S-a menținut starea de arest iar potrivit art. 88 C. pen. s-a computat din durata pedepselor de executat reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 30 martie 2010, la zi.

În latură civilă, potrivit art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.N. și G.A.(din eroare menționat A.) P., ambii și în solidar cu inculpații M.N.C., M.I.T., K.B.A. și T.G.I. la plata sumei de 40.852,82 euro cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Equens Nederland B.V.Postbus 30500 3505 AH Utrecht, Eedrathtrlaan 3153526 LB Utrecht, Olanda.

În fine, fiecare inculpat a fost obligat și la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoașterii vinovăției conform art. 320

1

C. proc. pen., prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada imediat următoare punerii sale în libertate, după ce executase o pedeapsă pentru comiterea unor infracțiuni de skimming în Cehia, inculpatul B.N. a persistat în comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, sursă sigură de venit, însă pentru a preîntâmpina identificarea sa și tragerea la răspundere penală, a considerat că este mai prudent să coordoneze activitatea unor persoane, care să execute în mod organizat atari fapte. Ca urmare, pentru început s-a asigurat de loialitatea persoanelor apte să desfășoare acțiunile concepute și comandate, gruparea infracțională fiind formată din persoane apropiate, respectiv inculpații G.A.P., „prieten încă din perioada copilăriei", nepotul său, B.F.A., S.M., L.A. și C.C. În calitatea deținută, inculpatul B.N. a coordonat întreaga activitate a entității criminale, a procurat dispozitivele folosite la falsificarea mijloacelor de plată electronică, a stabilit zonele de acțiune a acesteia și a recrutat noi membrii.

Starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., în cazul inculpatului B.N., s-a constatat în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/16 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Orășenesc din Praga, definitivă prin Decizia penală nr. 10/To/118/2004 a Tribunalului Superior Praga,(recunoscută prin sentința penală nr. 153 din /02 noiembrie 2005 a Curții de Apel București), din a cărei executare s-a liberat condiționat cu un rest de 810 zile care nu a fost considerat executat până în ianuarie 2008, când a reluat activitatea infracțională coordonată de pe teritoriul României. Ca urmare conform art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea acestui beneficiu și executarea restului de pedeapsă, prin cumul juridic sancțiunile aplicate pentru faptele stabilite în prezenta cauză. Pentru inculpatul G.A.P., s-au reținut prevederile art. 37 lit. b) C. pen., apreciindu-se că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunile de omor prev. de art. 174 alin. (1), lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și ultraj prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 51 din 04 septembrie 1986 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 19 noiembrie 1986 a fostului Tribunal Suprem.

La individualizarea pedepselor stabilite pentru faptele reținute în prezenta cauză, s-au avut în vedere dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor speciale înscrise sub textele încriminatorii, în cazul recunoașterii vinovăției, dificultățile întâmpinate de organele judiciare pentru aflarea adevărului în asemenea cauze, gravitatea prezentată pentru ordinea publică, concretizată în prejudiciile importante produse patrimoniului privat și credibilității activității bancare desfășurate prin folosirea dispozitivelor A.T.M. pentru operațiuni financiare, cu mijloace de plată electronică, dar și antecedentele penale și perseverența acestora la săvârșirea faptelor de același gen, cu implicații transfrontaliere.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.N. și G.A.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Calea de atac exercitată de unitatea de parchet, a vizat greșita admitere a cererii formulate de coinculpați privind parcurgerea procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Pentru considerentele de fapt și de drept dezvoltate în scris și susținute oral de procurorul de ședință, în esență, s-a susținut că în mod nelegal s-a recunoscut un asemenea beneficiu, determinându-se pedepsele judiciare în raport de reducerea cu o treime a limitelor speciale încriminatorii, deoarece la momentul formulării cererii, prima instanță începuse cercetarea judecătorească în cauză, prin audierea celorlalți coinculpați, în ședința publică din data de 10 ianuarie 2011, când intimații declaraseră în mod expres, că nu înțeleg să folosească procedura simplificată introdusă prin Legea nr. 202/2010. Mai mult, cererea formulată s-a admis încă de la termenul din 01 februarie 2011, deși audierea inculpaților B.N. și G.A.P. s-a realizat abia la 07 februarie 2011 iar în lipsa unor declarații date în ședință publică nici nu au existat elemente concrete pentru a se aprecia asupra îndeplinirii condițiilor legale impuse la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Ca urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei iar pe fond reîncadrarea juridică a faptelor în sensul înlăturării prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și majorarea pedepselor stabilite la primul grad de jurisdicție cu luarea în considerare a limitelor speciale ce sancționează infracțiunile recunoscute de cei doi inculpați.Apelurile exercitate de inculpații B.N. și G.A.P. au vizat netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor, susținându-se că față de conduita adoptată după sesizarea instanței (secundul și la urmărirea penală) în sensul recunoașterii necondiționate a faptelor reținute în sarcină, se impunea atenuarea răspunderii penale conform art. 74 C. pen. și dozarea cuantumului acestora sub limita minimă specială rezultată prin aplicarea reducerii prev. de art. 320

1

C. proc. pen., astfel cum permit dispozițiile art. 76 C. pen.Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru mai multe acte materiale comise de alți inculpați participanți la activitatea infracțională, judecați fiind de autoritățile olandeze, s-au aplicat pedepse privative de libertate, mult reduse, situate între 9 și 11 luni închisoare.în plus, la momentul reținerii își câștigau existența prin mijloace licite, sunt singuri întreținători de familie, sunt afectați de boli cronice grave, ce s-au acutizat în perioada detenției preventive iar inculpatul B.N. are în îngrijire un copil diagnosticat inclusiv cu retard motor, impunând intervenție medicală de specialitate și supunerea la programe de recuperare.Separat de aceasta apelul inculpatului G.A. (menționat din eroare A.) P. a privit și încadrarea juridică a faptelor, susținându-se că în mod nelegal s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. deoarece în antecedentele sale penale există o singură condamnare de 12 ani închisoare aplicată în anul 1986, redusă la jumătate conform art. 2 din Decretul nr. 11/1988 și în a cărei executare s-a aflat începând cu data de 11 iunie 1986, astfel că termenul de reabilitare s-a împlinit anterior anului 2008 când a comis faptele ce formează obiectul prezentei cauze. Ambii inculpați au solicitat admiterea apelurilor declarate, desființarea în parte în latură penală a sentinței adoptată la primul grad de jurisdicție și înlăturarea aspectelor de netemeinicie și nelegalitate în sensul celor mai sus menționate.La susținerea motivelor de reformare invocate s-au depus în xerocopie înscrisuri constând în acte de stare civilă și acte medicale, privind persoana și membrii familiei acestora.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art. 371 alin. (2) rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., a rezultat că într-adevăr sentința primei instanțe este afectată de nelegalitate și netemeinicie în ce privește soluționarea acțiunii penale, iar apelurile exercitate de unitatea de parchet și coinculpații B.N. și G.A. (din eroare menționat A.) P, sunt fondate în limitele ce s-au expus în continuare:

Faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția celor doi inculpați apelanți s-au stabilit corect, fiind în deplină concordanță cu probele administrate în faza de urmărire penală și însușite de aceștia în condițiile art. 320

1

alin. (1) - (4) C. proc. pen., ce au fost complet analizate și just apreciate. S-au avut în vedere astfel declarațiile constante efectuate în cursul urmăririi penale de inculpații T.G.I., G.A. (din eroare menționat A.) P. și martorul cu identitate atribuită "E.F.", coroborate cu procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate conform art. 91

1

și urm. C. proc. pen., documentația transmisă în cadrul cooperării judiciare, prin comisii rogatorii de către autoritățile judiciare olandeze (respectiv imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale A.T.M.-urilor efracționate, instalate de societățile bancare în mai multe localități de pe teritoriul Olandei în perioada 2008-2009 precum și jurnalele electronice anexe), procesele verbale conținând rezultatul perchezițiilor domiciliare și în sistem informatic și planșele fotografice. La acestea se adaugă probele materiale ridicate cu această ocazie (echipamente electronice, artizanale pentru skimming, cârduri donate, dispozitiv electronic tip M.S.R. pentru copiat și rescris date de identificare de pe/și pe banda magnetică a cârdurilor, suporți optici tip C.D. .și D.V.D. conținând programe informatice concepute în scopul descărcării datelor de cârduri bancare de pe dispozitivele de skimming), constatările tehnico-științifice efectuate de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații, precum și procesele verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia verificării sesizărilor depuse în cauză. Or, din analiza acestor mijloace de probă specifice stabilirii adevărului în cazul infracțiunilor săvârșite de entități criminale anume organizate și structurate ierarhic în vederea obținerii de beneficii financiare, din infracțiuni informatice și privind comerțul electronic, a rezultat cu certitudine că începând cu anul 2008 inculpatul B.N. a inițiat și coordonat din România un grup infracțional organizat, profilat pe comiterea unor astfel de fapte, folosindu-se ca modalitate de operare skimming-ul electronic și reușindu-se ca prin contrafacerea cârdurilor cu date capturate de la A.T.M.-urile bancare de pe teritoriul altor state europene, să se realizeze retrageri în numerar totalizând cel puțin 40.852,82 euro.

La rândul său, începând cu primăvara aceluiași an, inculpatul G.A. (din eroare menționat A.) P. a aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpatul B.N., iar în considerarea încrederii acordate de secundul a deținut echipamente electronice în vederea falsificării de cârduri și a efectuat operațiuni financiare prin utilizarea neautorizată de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, accesând ilegal sisteme informatice. Astfel, au recunoscut inculpații și s-a reținut prin actul de trimitere în judecată, confirmat la primul grad de jurisdicție conform art. 320

1

alin. (1)-4 C. proc. pen., că în perioada imediat următoare punerii în libertate (ianuarie 2008) din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/T6/2004 al Tribunalului Orășenesc din Praga, (recunoscută prin sentința penală nr. 153/2005), inculpatul B.N. a reluat comiterea infracțiunilor de skimming electronic. De această dată, el a acționat prin coordonarea activității desfășurate de alte persoane, atrase în contextul afinităților ori relațiilor de prietenie preexistente, respectiv inculpatul B.F.A. (nepotul său), inculpatul G.A.P. și învinuiții S.M., L.A., C.C. și P.A., ultimii patru cunoscuți în mediul interlop prin conduita infracțională.Gruparea inițiată și-a desfășurat activitatea alături de o altă grupare condusă de coinculpatul M.N.C., structurile criminale acționând până în luna martie 2010, când liderii și o parte dintre membri acestora au fost arestați preventiv. Actele materiale au fost comise separat sau împreună, utilizându-se aceleași echipamente și vizând în principal, societățile bancare de pe teritoriul Olandei, Belgiei, dar și Italia, Australia, Polonia, Germania și Grecia. Modalitatea de operare folosită era aceea de skimming, ceea ce presupunea realizarea în România a unor dispozitive artizanale de citire a informațiilor de pe cârdul folosit de titularul legitim la bancomat, instalație "exportată" și instalată pe A.T.M.-urile administrate de persoanele juridice în țările menționate, după care datele capturate erau transferate în computere și cu anumite programe informatice și dispozitive pentru inscripționarea benzii magnetice se reușea contrafacerea unui nou card - clonă, care în final era folosit la retragerile în numerar.în ultima fază intrau în acțiune așa numitele "săgeți", persoane racolate special pentru efectuarea de atari operațiuni bancare și care primeau un procent de circa 5 % din sumele retrase. Prin urmare, în cadrul entității criminale inițiate și coordonate de inculpatul B.N., fiecare dintre membrii aveau roluri prestabilite și reguli de comportare specifice, actele materiale derulându-se potrivit planificării și traseului stabilit de acesta.în aceste condiții unul sau doi membri se deplasau în străinătate în orașele determinate de lider, unde închiriau un imobil pentru a fi locuit de membrii grupului, pe tot parcursul activității infracționale și eventual un spațiu pentru donarea cârdurilor (atunci când operațiunea nu se desfășura în România), depozitarea dispozitivelor și identificau bancomatele compatibile cu tipul de echipament de skimming ce urma a fi utilizat.Pe baza informațiilor transmise, prin intermediul serviciilor de coletărie sau prin alți membri ai grupării, ulterior liderul B.N. trimitea tipul de echipament de skimming apt a fi utilizat și folosit la copierea datelor. Astfel, activitatea inculpatului B.N., lider al entității criminale inițiate și coordonate a privit deopotrivă acte materiale implicând procurarea dispozitivelor folosite la capturarea și falsificarea mijloacelor de plată electronice, cât și de stabilire a zonelor de acțiune a membrilor rețelei și recrutare de noi membrii.In executarea rezoluției infracționale acesta s-a aprovizionat cu dispozitive de skimming livrate de o persoană apelată "M." din București și a susținut financiar membrii structurii criminale, achitându-le cheltuielile curente și cazarea, pe perioada executării sarcinilor încredințate, în străinătate.

Aceste sume erau scăzute din banii obținuți din retragerile cu cârduri donate, iar după reținerea unui procent de 35 - 40 % de către liderul B.N., diferența era împărțită între ceilalți făptuitori participanți la activitatea infracțională. S-a dovedit de asemenea, că parte dintre membrii grupului condus de inculpatul B.N., respectiv învinuiții B.F.A., C.S. și P.B., pentru comiterea acestui tip de infracțiuni au fost arestați în Olanda, în luna septembrie 2009. Calitatea de lider a inculpatului B.N. și atributele ce decurg dintr-un asemenea ascendent, s-a constatat și de ceilalți membrii ai grupării conduse de inculpatul M.N.C., inculpatul T.G.I. percepând direct cu cursul lunii decembrie 2008 pe teritoriul Olandei, legăturile telefonice interceptate autorizat, purtate chiar de două ori pe zi și cu regularitate între acesta și coinculpatul G.A.P.,toate având drept scop realizarea în bune condiții a actelor materiale de skimming bancar și operațiuni financiare de retrageri frauduloase.

Coordonându-și acțiunile coinculpații B.N. și G.A.P. au sprijinit și acțiunile derulate de gruparea condusă de Manea Nicolae Cristian în aceeași perioadă, primul ordonând secundului să folosească dispozitivul de skimming în condițiile în care ultimii pierduseră fața falsă de bancomat, astfel că sumele obținute prin retrageri frauduloase au fost împărțite în mod egal între aceștia.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză a rezultat și faptul că apelantul B.N. a executat personal act materiale ce intră în compunerea infracțiunii de deținere de echipamente confecționate artizanal și în scopul copierii datelor bancare de pe cârduri și falsificării instrumentelor de plată. Deși prin declarațiile date inculpatul G.A.P. nu a oferit date decât cu privire la activitățile de skimming desfășurate în vara anului 2009 pe teritoriul Olandei, prin documentația transmisă în cadrul comisiilor rogatorii instrumentate de autoritățile acestui stat (imagini captate de camerele de supraveghere și jurnalele electronice), s-a dovedit cu certitudine că alături un alt membru al grupării (rămas neidentificat) precum și coinculpații T.G.I., K.B.A. și alți membri ai entității conduse de liderul M.N.C., acesta a participat și la incidentele de skimming semnalate în lunile noiembrie și decembrie 2008, la A.T.M.-urile administrate de băncile I.N.G și F. într-o serie de localități între care Dodrecht, Heerhugowaard, Veenendaal și Ridderkerk.

Astfel, din detaliile transpuse pe planșele fotografice a rezultat că alături de coinculpații T.G.I. și C.C.T., apelantul G.A.P. și alte două persoane au instalat și ridicat echipamentele de skimming, apte capturării de date de identificare de pe cârdurile folosite de titularii legitimi la cel puțin patru bancomate, după care transmise fiind în țară s-au folosit la retragerile frauduloase de numerar în municipiul București.în aceste condiții, alături de partenerul său apelat M., inculpatul G.A.P. a reușit să captureze în total 120 de numere de cârd.

Datele de identificare au fost înscrise pe imprimate blank de către inculpatul K.B.A. iar clonele obținute s-au împărțit în mod egal. Potrivit planului stabilit de liderul B.N., clandestinitea existenței și funcționării entității criminale s-au asigurat prin contrafacerea mijloacelor de plată electronică în cadrul incidentelor produse la A.T.M.-urile de pe teritoriul Olandei, alternativ cu utilizarea acestora în cadrul retragerilor frauduloase de numerar, efectuate pe teritoriul Belgiei și României. Membrii celor două grupuri infracționale organizate în participația menționată și-au întrerupt activitatea în două state europene (Olanda și Belgia), reîntorcându-se în România datorită faptului că, aflându-se la Bruxelles în data de 19 decembrie 2008, învinuitul C.C.T. a fost depistat de autoritățile belgiene în timp de efectua retrageri frauduloase, folosind cârduri clonă copiate într-o agenție a băncii K.B.C., (capturate în Olanda la 06 decembrie 2008).Rezoluția infracțională a fost reluată în vara anului 2009, când la comanda apelantului B.N., o "echipă" alcătuită din inculpații G.A.P., B.F.A. și învinuiții C.S.C. și P.B.G., a revenit pe teritoriul Olandei cu intenția de a executa activități de skimming.Astfel, după o primă escală de două săptămâni în Londra, aceștia s-au stabilit într-un apartament închiriat de lider în localitatea Rotterdam și sub coordonarea acestuia în august 2009 au reușit să captureze date de identificare aparținând cârdurilor folosite de titularii legitimi iar pe baza clonelor realizate să obțină retrageri în numerar de la o serie de bancomate administrate în regiunea Brabante Centru Vest, (în localitățile Oosterhout, Terheijden, Soest și altele), parte din dispozitivele plantate fiind descoperite și recuperate de polițiștii olandezi. Este de menționat și faptul că pentru îndeplinirea sarcinilor încredințate și în contextul ascendentului creat în cadrul grupului infracțional coordonat de liderul B.N., apelantul G.A.P. a deținut echipamente electronice în vederea falsificării de cârduri, chiar la domiciliul său, astfel că la percheziția sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor, ridicate de la acesta, într-unui din folderele aflate pe hard disk, s-au identificat și două fișiere ce conțin două date menționate de track-ul 2 al unor cârduri bancare din cele sesizate în cadrul comisiilor rogatorii. Din coroborarea mijloacelor de probă detaliate în precedente, s-a confirmat și acuzația gravă că în realitate cei doi inculpați au fost implicați în mai multe activități de skimming bancar și operațiuni de retrageri frauduloase de numerar în această modalitate iar prejudiciul produs avutului privat pe teritoriul Olandei și Belgiei, în perioada 2008 - martie 2010 (când au fost arestați preventiv parte din membrii celor două structuri criminale), stabilit pe baza verificării imaginilor stocate de către camerele video instalate la A.T.M.-uri și jurnalelor electronice aferente, totalizează suma de 40.852,82 euro.

A rezultat de asemenea, că urmările atacurilor realizate prin actele materiale executate de entitatea criminală condusă de apelantul B.N. și având participatia coinculpatului G.A.P., în realitate sunt foarte mari, dacă se iau în considerare aspecte ce țin de blocarea și schimbarea tuturor cârdurilor care au fost utilizate în această perioadă la bancomatele sau automatele de plată respective, prejudiciul de imagine privind siguranța plăților electronice, înregistrat de societățile, precum și pierderile la cifra de afaceri, pentru lanțurile comerciale. Actele materiale detaliate în precedente și dovedite prin mijloacele de probă analizate atât în actul de sesizare a instanței cât și considerentele hotărârii atacate, au fost recunoscute necondiționat de apelanții B.N. și G.A.P. S-a probat așadar, că în perioada ianuarie 2008 - martie 2010 inculpatul B.N. a inițiat și coordonat un grup infracțional profilat pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică, la care au aderat inculpații G.A.P., B.F.A., învinuiții L.A.C., S.M., C.C. și alții (pentru care s-a disjuns urmărirea penală conform art. 38 C. proc. pen.). Pentru îndeplinirea scopului ce a stat la baza înființării și funcționării entității criminale, același lider-inculpat a determinat cu intenție parte din membrii aceseia (între care și inculpații G.A.P. și B.F.A.) să falsifice instrumente de plată electronică, să pună în circulație atari instrumente contrafăcute, a instigat la efectuarea de operațiuni financiare prin utilizarea neautorizată de date de identificare ale instrumentelor legitime de plată electronică și implicit la accesul ilegal la sisteme informatice, precum și a deținut echipamente electronice în vederea falsificării de cârduri. Aceste acte materiale întregesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, (autorat), prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (autorat), prev. de art. 24 alin. (1) și (2), prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și prev. De art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ultimele trei cu aplic. art. 25 C. pen. (instigare), toate cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) cod penal. S-a dovedit de asemenea, că începând cu primăvara anului 2008 inculpatul G.A. (menționat din eroare A.) P. a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul B.N., profilat pe comiterea de infracțiuni de mijloace de plată electronică iar în executarea sarcinilor ordonate, a deținut echipamente electronice în vederea falsificării de cârduri și a efectuat operațiuni financiare prin utilizarea neautorizată de date de identificare a instrumentelor de plată electronică, accesând ilegal sistemele informatice, astfel că reținerea în sarcina acestuia a infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (aderare), prev. de art. 25, prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., este legală. Deoarece în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 și art. 33 lit. a) C. pen., sentinței penale nr.  10/T6 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Orășenesc din Praga, definitivă prin Decizia penală nr. 10/To/118/2004 a Tribunalului Superior Praga, (recunoscută prin sentința penală nr. 153 din 02 noiembrie 2005 a Curții de Apel București), inculpatul B.N. a fost arestat în data de 01 aprilie 2004, liberându-se condiționat la 11 ianuarie 2008 iar mai înaintea considerării ca executată (aprilie 2010), acesta a comis infracțiunile intenționate reținute în prezenta sentință, sancționate cu închisoarea mai mare de un an, în mod legal la încadrarea juridică s-au reținut dispozițiile art.  37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, revocându-se și beneficiul acordat, conform art. 61 C. pen. Sub acest aspect, încadrarea juridică a faptelor stabilite în sarcina inculpatului G.A.P., în sensul constatării comiterii acestora în stare de recidivă postexecutorie, este nelegală. A reținut prima instanță și rezultă din fișa de cazier judiciar că anterior anului 2008 apelantul a suferit o singură condamnare de 12 ani închisoare, (compusă din 12 ani închisoare pentru omor prev. de art. 174 alin. (1) și art. 75 lit. a) C. pen. și un an și șase luni închisoare pentru ultraj prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.), aplicată prin sentința penală nr. 51/04 septembrie 1986 a Tribunalului Militar București, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 19 noiembrie 1986 a fostului Tribunal Suprem, arestat fiind începând cu data de 11 iunie 1986. Se impunea a se observa că ulterior acestei date, inculpatul a beneficiat de prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 11 din 26 ianuarie 1988, privind amnistierea unor infracțiuni și reducerea unor pedepse, în sensul că pedeapsa rezultantă a fost redusă la jumătate din cuantumul stabilit inițial, situație în care în lipsa altor întreruperi privind procesul execuțional, restul de șase ani închisoare a fost considerat executat la 10 iunie 1992. Ca urmare, chiar dacă inculpatul G.A.P. nu a promovat procedura pentru reabilitarea judecătorească, întrucât în luna iunie 2002 s-a împlinit termenul de 10 ani cerut de prevederile art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa de șase ani închisoare nu poate atrage starea de recidivă postexecutorie, știut fiind că potrivit art. 38 alin. (2) C. pen. la stabilirea acesteia, nu se ține seama de condamnările în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Așa fiind, motivul de reformare invocat de apelant sub acest aspect, s-a apreciat a fi fondat. Criticile vizând individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B.N. și G.A.P., au fost considerate întemeiate în parte. Sub un prim aspect s-a observat că stabilirea pedepselor principale, luându-se în considerare reducerea cu o treime a limitelor înscrise sub textele încriminatorii, prin admiterea cererii de judecare a cauzei, potrivit procedurii simplificate reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., este legală. Conform acestui text de lege, un atare beneficiu poate fi acordat numai inculpatului care personal sau prin înscris autentic declară că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, până la începerea cercetării judecătorești, admiterea cererii nefiind condiționată de audiarea în ședință publică. Analiza sistematică a dispozițiilor art. 321 - art. 323 C. proc. pen. determină concluzia că cercetarea judecătorească începe atunci când președintele dispune citirea actului de sesizare și își îndeplinește obligațiile constând în explicațiile date inculpatului asupra învinuirii ce i se aduce, încunoștințarea cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, dreptul a de pune întrebări celorlalți participanți la procesul penal, după care se trece la ascultarea nemijlocită a acestuia, în cazul în care nu înțelege să se folosească de preved. art. 70 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen.. Din actele procedurale instrumentate la soluționarea cauzei în primă instanță s-a confirmat faptul că în ședința publică de la 10 ianuarie 2011, s-a procedat la încunoștințarea celor 13 inculpați, obiect al cauzei penale nr. 4735/105/2010 asupra dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. iar apelanții B.N. și G.A.P., asistați fiind de avocați aleși au învederat că nu doresc să uzeze de procedura simplificată și doresc să se administreze probatorii. Din considerentele încheierii de ședință rezultă și faptul că în această situație s-a dispus disjungerea cauzei și declarându-se stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri, punându-se concluzii pe fond pentru fiecare dintre cei 11 inculpați ce au înțeles să se judece în condițiile recunoașterii vinovăției.în final, prima instanță a rămas în pronunțare asupra faptelor reținute în sarcina acestora, amânând deliberarea la data de 14 ianuarie 2011, după care fără a îndeplini vreun act procedural privind pe apelanții B.N. și G.A.P., a dispus aducerea acestora la termenul din 01 februarie 2011, în vederea administrării probatoriilor. Prezentați fiind la termenul stabilit și mai înaintea citirii actului de sesizare, având pe rând cuvântul, fiecare dintre inculpați a învederat că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare, că doresc ca judecata să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care și-l însușesc necondiționat și nu solicită alte probe.Or, în atare situație, chiar dacă aceste declarații reprezintă o revenire asupra poziției procesuale, adoptată în ședința publică din 10 ianuarie 2011, atâta timp cât deși s-a disjuns judecata, la aceea dată prima instanță nu a efectuat nici un act procedural în sensul art. 321 și art. 322 C. proc. pen., privind pe apelanții B.N. și G.A.P., (citirea actului de sesizare, explicarea drepturilor procesuale, punerea în discuție și încuviințarea probelor ce urmează a fi administrate), rezultă că în cazul lor cercetarea judecătorească a început abia în ședința publică de la 07 februarie 2011, prin luarea declarațiilor în care s-a reiterat recunoașterea vinovăției în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. De aceea, știut fiind că orice alte măsuri premergătoare începerii cercetării judecătorești nu pot fi imputate inculpatului ca intenție de tergiversare a soluționării cauzei, concluzia primei instanțe în sensul recunoașterii beneficiului dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. s-a apreciat că este legală, astfel că apelul exercitat de unitatea de parchet sub acest aspect, nu este fondat. Pedepsele de 7 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare aplicate inculpaților B.N. și G.A.P. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sunt însă injuste în raport de criteriile de individualizare determinate în art. 72 C. pen.într-adevăr, actele materiale reținute în sarcină prezintă gravitate ridicată atât prin rolul deținut la realizarea scopului infracțional pentru care s-a constituit și a funcționat entitatea criminală, cât și consecințele prejudiciabile materiale și morale produse societăților bancare, modalitatea de operare, derulată în principal pe teritoriul altor state din spațiul european dar și măsurile luate pentru asigurarea clandestinității entității criminale, obținându-se beneficii financiare de cel puțin 40.000 euro. Având însă în vedere faptul că după sesizarea instanței de judecată aceștia au înțeles să recunoască necondiționat vinovăția, însușindu-și faptele descrise prin actul de trimitere în judecată și probele administrate, că după punerea în libertate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare (redusa la 6 ani), circa 15 ani inculpatul G.A.P. nu a mai intrat în conflict cu legea penală, că atât acesta cât și coinculpatul B.N. se confruntă cu probleme sociale de excepție (primul fiind internat pentru afecțiuni acute de natură cardiacă chiar pe perioada arestării preventive, iar secundul are în întreținere un copil cu retard motor, implicat în program special recuperator), curtea a apreciat că atât funcția de control a statului asupra ordinii de drept, cât și aceea retributivă pot fi realizate prin reducerea pedepselor menționate, cu câte un an închisoare.La determinarea cuantumului au fost avute în vedere și pedepsele aplicate celorlalți inculpați judecați separat prin sentința penală nr. 15 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, precum și faptul că pentru motivele detaliate în precedente se constată că inculpatul G.A.P. nu a comis faptele în stare de recidivă. Pedepsele principale aplicate pentru celelalte infracțiuni privind regimul comerțului electronic prev. de art. 25, art. 24 și art. 27 din Legea nr. 365/2002 precum și protecția datelor personale prin sisteme informatice, încriminate prin Legea nr. 161/2003, s-a apreciat că nu sunt însă excesive ci necesare în contextul modalității de operare derulate pe o perioadă de circa doi ani, beneficiile financiare obținute, rolurile importante deținute în cadrul structurii criminale, (apelantul B.N. asigurând suportul logistic și financiar ca și planul de operare iar inculpatul G.A.P. aducând la îndeplinire sarcinile comandate), dar și pentru descurajarea comiterii faptelor de acest gen de către alte persoane, în contextul escaladării și extinderii fenomenului în afara teritoriului statului român.Față de cele expuse, curtea de apel a apreciat că problemele sociale invocate reprezintă riscuri asumate voluntar la încălcarea legii penale, au primit suficientă eficiență juridică atunci când s-a determinat cuantumul pedepselor la media dintre minimul și maximul rezultat din reducerea limitelor speciale înscrise sub textele incriminatorii și deci, nu există temei legal pentru atenuarea răspunderii penale conform art. 74 și 76 C. pen.

Examinând din oficiu, individualizarea pedepselor complementare s-a constatat că interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de câte un an, în cazul infracțiunilor prev. de art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002 (ambii inculpați) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (inculpatul B.N.), nu se justifică.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) și 2 C. pen., această pedeapsă complementară se aplică în mod obligatoriu atunci când este prevăzută de textele încriminatorii și facultativ, dacă este întrunită condiția cumulativă privind constatarea ca oportună raportat la natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului. Or, din examinarea dispozițiilor legale menționate în precedente s-a constatat că infracțiunile de deținere a echipamentelor în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, aceea privind accesul fără drept la date protejate în sistem informatic și respectiv efectuarea de operațiuni financiare în sistem electronic, sunt sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii de la șase luni până la cinci ani (primele două) și între 1 și 12 ani închisoare (ultima). Pe de altă parte, din considerentele hotărârii atacate nu au rezultat motivele pentru care instanța a considerat necesară aplicarea facultativă a acestei pedepse complementare, deși atât jurisprudența internă cât și aceea a curții europene de contencios în materia drepturilor omului impun constatarea existenței unor cauze justificative ce atrag limitarea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Aspectele de drept și de fapt expuse, ca și jurisprudența internă în materia sancționării acestui gen de infracțiuni, conduita procesuală adoptată de cei doi apelanți în sensul recunoașterii vinovăției, faptul că inculpatul G.A.P. anterior a fost condamnat pentru fapte de altă natură, a determinat convingerea că nu se impune menținerea pedepselor complementare stabilite în primă instanță pentru cele trei infracțiuni, cât timp legiuitorul nu a înțeles să le prevadă ca fiind obligatorii în sensul art. 65 alin. (2) C. pen. Rezultând așadar, că sub aspectele analizate sentința primei este afectată de nelegalitate și netemeinicie, că înlăturarea lor profită celor doi inculpați apelanți iar calea de atac exercitată de unitatea de parchet a vizat nelegalitatea pedepselor aplicate acestora, admițându-se apelurile declarate s-a procedat la desființarea acesteia, în parte, în latură penală. Ca urmare, rejudecându-se cauza potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 345 și urm C. proc. pen., pe fond s-a pronunțat o nouă hotărâre în sensul că după descontopirea pedepsele rezultante aplicate inculpaților B.N. și G.A.P., în elementele componente, s-au înlăturat dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. privind recidiva postexecutorie de la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului G.A.P. și s-au redus pedepsele principale stabilite ambilor apelanți pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare (primul) și respectiv de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare (secundul).Totodată, s-au înlăturat pedepsele complementare privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., astfel cum s-a expus, iar după recontopirea pedepselor aplicate conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus ca în final inculpatul B.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. iar inculpatul G.A.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.Restul dispozițiilor hotărârii apelate, au fost menținute apreciindu-se că sunt juste și conforme legii.în prezenta cauză, ambii inculpați au fost reținuți și arestați preventiv începând cu data de 30 martie 2010 conform ordonanțelor emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și încheierii de ședință nr. 12 din 31 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Deoarece la exercitarea controlului jurisdicțional curtea de apel a confirmat situația de fapt reținută în primă instanță și însușită conform art. 320

1

C. proc. pen. de apelanții inculpați, pedepsele rezultante stabilite sunt mai mari de patru ani închisoare, unite cu modalitatea de operare cu implicații transfrontaliere și în condiții de crimă organizată, a fost justificată concluzia că temeiurile inițiale ce au determinat privarea de libertate nu s-au modificat, impunându-se menținerea stării de arest în continuare conform art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. Așa fiind în baza art. 381 C. proc. pen. comb. cu art. 88 C. pen. s-a computat din durata pedepselor, deținerea începând cu data de 30 martie 2010, la zi. Datele privind persoana acestora (respectiv problemele sociale și familiale cu care se confruntă) s-a apreciat că reprezintă riscuri asumate la încălcarea legii penale și nu suficiente garanții pentru formarea convingerii că protejarea interesului public s-ar putea realiza printr-o simplă restricționare a libertății de circulație, aceasta și în condițiile în care au primit suficientă eficiență juridică la individualizarea pedepselor principale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.N. și G.A.P., criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În ședință publică de astăzi 5 octombrie 2011, reprezentantul parchetului a arătat că nu mai susține critica cu privire aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen., ci solicită doar majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Recurenții inculpați au solicitat să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reținerea circumstanțelor atenuante având drept consecință reducerea pedepselor principale aplicate.

Examinând recursurile prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, a apreciat că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Astfel cu privire la unica critică formulată vizând individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților B.N. și G.A.P., Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpați, dar și de circumstanțele personale ale acestora, precum și faptul că aceștia au avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, permițând soluționarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., inculpații după sesizarea instanței de judecată au înțeles să-și recunoască necondiționat vinovăția, însușindu-și faptele descrise prin actul de trimitere în judecată și probele administrate, iar după punerea în libertate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare (redusa la 6 ani), circa 15 ani inculpatul G.A.P. nu a mai intrat în conflict cu legea penală, că atât acesta cât și coinculpatul B.N. se confruntă cu probleme sociale de excepție, primul având afecțiuni acute de natură cardiacă iar ce-l de-al doilea având în întreținere un copil cu retard motor, implicat în program special recuperator), Înalta Curte, reține că aceste aspecte nu pot constitui temei legal pentru atenuarea răspunderii penale conform art. 74 și 76 C. pen., aceasta și în condițiile în care inculpații au primit suficientă eficiență juridică la individualizarea pedepselor principale.

La stabilirea cuantumului pedepselor instanța a avut în vedere și pedepsele aplicate celorlalți inculpați judecați separat prin sentința penală nr. 15 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, precum și faptul că inculpatul G.A.P. nu a comis faptele în stare de recidivă.

Astfel că, pedepsele aplicate în cauză, reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte, apreciază că, critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.N. și G.A.P., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar cuantumul pedeapselor privative de libertate dispuse față de inculpații B.N. și G.A.P. inculpatul asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.N. și G.A.P. împotriva deciziei penale nr. 84 din 23 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2010 la 05 octombrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.N. și G.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 84 din 23 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2010 la 05 octombrie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.