ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3333/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul Bihor i-a condamnat pe inculpații: - N.R. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepse pe o durată de 7 ani termen de încercare, obligându-l la îndeplinirea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. și atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.; - N.C.D.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de detenție și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară, deducând prevenția de la 25 martie 2004 la 05 mai 2004; - B.Z. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare (10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen. și 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) cu executare în regim de detenție și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă complementară. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpații N.R., N.C.D. și B.Z. și pentru două infracțiuni prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. ca urmare prescripției răspunderii penale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpații N.R. și N.C.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și pe inculpatul B.Z. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. față de inculpatul N.R. ca urmare a prescripției răspunderii penale. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul N.C.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b) și d) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul N.C.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a constatat că Banca A.R. - Sucursala Bihor Oradea nu s-a constituit parte civilă în cauză și s-au respins pretențiile părților civile Banca B. SA - Sucursala Bihor și Ministerul Finanțelor, prin A.N.A.F. București. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul N.R.

10.000 RON și 159.506,75 RON și de la inculpatul B.Z. 40.640,3 RON și 159.506,75 RON. S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului inculpatului N.R. marca D. și asupra celor 32 de acțiuni deținute de acesta la S.I. În baza art. 348 C. proc. pen., au fost anulate ca false borderourile de achiziție. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 69/P din 12 februarie 2008 a Tribunalului Bihor, inculpații N.R., N.C.D. și B.Z.

au fost condamnați la câte o pedepsă cu suspendarea sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune, fiind încetat procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiuni de fals și achitați pentru infracțiuni Ia legi speciale, sentință ce a fost desființată de Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 24/A din 24 februarie 2009, care admițând apelurile declarate în cauză a dispus trimiterea spre rejudecare, întrucât în mod nelegal instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.C.D. În rejudecare, s-a reținut că la data de 17 noiembrie 1999, inculpatul N.C.D., în calitate de administrator al SC C.C.

SRL Oradea a încheiat un contract cu Banca B. Oradea având ca obiect „acceptarea card-uri de plată V.”, motiv pentru care magazinul acestei societăți s-a amplasat un dispozitiv POS, la care, în perioada 01 decembrie 1999 - 11 ianuarie 2000, au fost efectuate circa 500 de tranzacții, dintre acestea cea mai mare parte fost refuzate de către sistemul electronic fiind realizate de SC C.C. SRL. În cursul lunii ianuarie 2000, băncile emitente a card-urilor internaționale V. au refuzat la plata tranzacțiile autorizate și decontate la SC C.C. SRL Oradea, ca urmare a nerecunoașterii acestor operațiuni de către unii posesori de card-uri, care au contestat semnăturile de pe chitanțele eliberate de POS-ul instalat la magazinul acestei societăți ce au fost prezentate de inculpat alături de borderourile de achiziții care în opinia sa făceau dovada achiziționării bunurilor de către titularii instrumentelor de plată.

Totodată, V. a sesizat efectuarea unor operațiuni cu card-uri, cu încălcarea dispozițiilor specifice. În acest context, în data de 12 ianuarie 2000, a fost înregistrată la Banca B. România cererea operatorului internațional interbancar E. de a se suspenda activitatea POS-ului aflat în posesia SC C.C. SRL Oradea, solicitare ce a fost aprobată în aceeași zi din cauza încălcării clauzei nr. 5.4 din contractul cadru din 17 noiembrie 1999, Capitolul 5 și Anexa 5.2.2. Deși inculpatul N.C.D.

a contestat orice implicare în operațiunile frauduloase, instanța de fond a constatat că magazinul acestuia nu a desfășurat activitate de vânzare până la data de 01 decembrie 1999 așa cum rezultă din actele contabile și din declarația martorei I.A., contabilul firmei, potrivit căreia, începând din luna decembrie 1999, inculpatul i-a prezentat chitanțe emise de aparatul POS, moment în care a realizat că vânzările au fost făcute doar cu plata electronică, precum și din împrejurarea că nicio persoană dine cele indicate în borderourile de achiziții nu a putut fi identificată. Au fost înlăturate depozițiile martorilor propuși de inculpat în dovedire faptului că a desfășurat activități comerciale la magazin și anterior datei de 01 decembrie 1999, întrucât fie au fost apreciate ca subiective, fie au fost în contradicție cu restul materialului probator.

S-a mai reținut că inculpatul nu a respectat obligațiile izvorâte din contractul cadru încheiat cu Banca B. în condițiile în care aparatul POS nu putea verificarea identitatea posesorului card-ului și semnătura acestuia. De asemenea, inculpatul N.C.D., la sfârșitul anului 1999, i l-a prezentat pe inculpatul B.Z. finului său, inculpatul N.R. Acesta la solicitarea inculpatului B.Z. a închiriat, în calitatea de administrator la SC I.S.C. SRL Oradea, în baza contractului din 16 iunie 2000 un aparat POS de la Banca A.R. - Sucursala Bihor, pentru efectuarea plăților cu card-uri, având ca obligații să identifice persoanele care utilizează card-uri nesecurizate și să depună documente financiar contabile care să dovedească cumpărarea bunurilor de către posesorul instrumentului de plată electronic în valoarea trecută pe chitanțe.

Încălcându-și aceste obligații, inculpatul N.R., care știa că societatea sa nu deține bunuri în regim de consignație, a permis inculpatului B.Z. să acceseze în perioada 03-05 iulie 2000 card-uri aparținând unor cetățeni străini pentru suma de 50.640,30 RON. S-a constatat că inculpatul N.R. a folosit același mod de operare ca și inculpatul N.C.D., inclusiv sub aspectul produselor achiziționate în sistem consignație și vândute prin sistemul de plăți cu card, acesta susținând că înscrisurile eliberate de aparatul POS au fost semnate de inculpatul B.Z., care era însoțit de o persoană numită „P.”, ulterior chitanțele predându-le împreună cu registrul borderou de achiziții Băncii A.R., acțiune prin care a indus în eroare unitatea bancară care având convingerea că tranzacțiile cu card-uri au avut un caracter licit, iar cele consemnate în borderouri corespundeau realității a eliberat suma de 50.640,30 RON, din care 429,00 RON a transferat-o în contul Băncii M.B.

și suma de 6.000 RON a fost ridicată în numerar de inculpatul N.R. Persoanele menționate în borderourile de achiziții întocmite de către inculpatul N.R. au arătat că nu au vândut societății acestuia niciun obiect, relevante fiind declarațiile martorilor P.I.M., P.O.M., R.N., C.V., O.C. și C.A., care au susținut că nu îl cunosc pe inculpat, precum și că semnăturile din borderouri nu le aparțin. În plus, instanța de fond a înlăturat declarațiile date de inculpatul N.R. în faza cercetării judecătorești, apreciind că sunt în contradicție cu celelalte mijloace de probă, inclusiv propriile declarații de la urmărire penală care corespund realității. În drept, s-a reținut că deși fapta inculpatului N.C.D.

care a acceptat în mod repetat efectuarea de plăți prin POS-ul instalat la SC C.C. SRL, cunoscând că sunt falsificate card-urile realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în forma continuată, activitatea infracțională a acestuia va fi încadrată tot în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată, așa cum a reținut procurorul prin actul de sesizare al instanței, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. privind legea penală mai favorabilă. S-a constatat că fapta inculpatului N.C.D. de a pune circulație, în mod repetat, card-uri contrafăcute nu este dovedită, activitatea acestuia concretizându-se doar în acceptarea efectuării plaților prin POS-ul amplasat în magazinul societății, motiv pentru care s-a apreciat că se impune achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

În plus, probele nu susțin nici acuzația de spălare de bani în formă continuată, întrucât fapta inculpatului N.C.D. de a ridica sumele de bani rezultate din acceptarea efectuării unor operațiuni frauduloase cu card-uri falsificate în scopul însușirii, nu s-a materializat în nicio acțiune de schimbare/transfer de bunuri în vederea ascunderii/disimulării origini ilicite a acestor sume, motiv pentru care a fost achitat și pentru această infracțiune. Aceeași soluție s-a dispus și față de infracțiunea de evaziune fiscală întrucât actele de achiziție bunuri în regim de consignație și cele de vânzare a acestora prin sistemul de plăți cu card-uri au avut un caracter simulat, prin respectivele operațiuni fictive s-a urmărit doar justificarea ridicării sumei de 341.514,99 RON de la Banca B., iar nu sustragerea în totalitate sau în parte de la plata obligațiilor fiscale.

Pentru infracțiunea de fals sub semnătură privată s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale. Fapta inculpatului N.R. de a accepta, în mod repetat, efectuarea de plăți prin POS-ul instalat la SC l. SRL, cunoscând că sunt folosite card-uri falsificate, s-a considerat că realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în formă continuată, deși procurorul a reținut dispozițiile art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. în formă continuată. Pentru aceleași rațiuni ca în cazul inculpatului N.C.D. s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului N.R. pentru infracțiunea de spălare de bani în condițiile în care activitatea acestuia s-a limitat la a transfera banii obținuți din acceptarea efectuării de operațiuni frauduloase cu card-uri bancare de la Banca A.R.

Ia Banca M.B. fără a urmări disimularea originii ilicite a acestora, motiv pentru care a fost achitat pentru complicitate la spălare de bani și inculpatul B.Z. Pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale și în cazul inculpatului N.R., împrejurare ce a atras încetarea procesului penal în baza acestui temei. Fapta inculpatului B.Z. de a efectua operațiuni frauduloase cu card-uri bancare falsificate la POS-ul amplasat în magazinul SC C.C. SRL, inducând astfel în eroare, în mod repetat, Banca B. cu privire la legalitatea acestor tranzacții comerciale cu scopul de a obține pentru sine și pentru inculpatul N.C.D.

un folos material injust în valoare de 341.514,99 RON s-a considerat că se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată. Inducerea în eroare, în mod repetat, a Băncii A.R. de către același inculpat cu privire la legalitatea tranzacțiilor comerciale efectuate cu plata prin card-urile electronice falsificate la SC I. SRL în scopul de a obține pentru sine sau pentru inculpatul N.R. foloase materiale injuste s-a reținut că se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar fapta acestuia de a pune în circulație, în mod repetat, card-urile contrafăcute, prin accesarea lor la aparatul POS aparținând Băncii A.R.

s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, modificată și cu completările ulterioare, în formă continuată, fiind incidente și dispozițiile art. 13 C. pen. Pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale și pentru inculpatul B.Z., cu consecința încetării procesului penal. La stabilirea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea de comitere a infracțiunilor, mijloacele întrebuințate, urmarea produsă, nerecunoașterea faptelor, excepție făcând inculpatul N.R.

care însă a revenit în fața instanței, lipsa antecedentelor penale, elemente în raport de care a apreciat că executarea pedepsei poate fi suspendată sub supraveghere pentru inculpatul N.R., în timp ce pentru inculpații B.Z. și N.C.D. se impune executarea în regim de detenție. Constatând că o parte din persoanele prejudiciate de activitatea inculpaților nu s-au constituit părți civile, instanța de fond a confiscat sumele de bani dobândite de aceștia din comiterea faptelor. Având în vedere că prin sentința comercială nr. 1104/COM/2001 a Tribunalului Bihor au admise pretențiile părții civile Banca B. - Sucursala Bihor, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată în procesul penal pe motiv că există deja un titlu executoriu cu privire la aceleași sume de bani.

Deși Ministerul Finanțelor, prin A.N.A.F. București, s-a constituit parte civilă, pretențiile solicitate au fost respinse întrucât acestea reprezentau sumele datorate cu titlu de taxe și impozite pentru venituri ilicite. În vederea recuperării prejudiciului rezultat din activitatea infracțională a inculpaților s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor acestora de către organele de urmărire penală. Împotriva acestei hotărârii au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, părțile civile Banca B. și D.G.F.P. Bihor în reprezentarea A.N.A.F. și inculpații N.R., B.Z. și N.C.D.

Parchetul a solicitat condamnarea inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 C. pen., art. 282 C. pen., art. 27 din Legea nr. 365/2002, ca urmare a schimbării încadrării juridice din forma calificată a infracțiunii de înșelăciune în forma simplă a acestei infracțiuni pentru prejudiciul cauza părții civile Banca B., precizându-se, totodată, că speța nu vizează card-uri falsificate, ci de tranzacții frauduloase cu card-uri autentice sau clonate. Partea civilă Banca B. a solicitat obligarea inculpaților la pretențiile civile pretinse, întrucât hotărârea civilă nu a putut fi pusă în executare deoarece SC C.C. SRL a intrat în insolvență. Partea civilă D.G.F.P. Bihor în reprezentarea A.N.A.F., arătând că în cauză s-a încetat procesul penal pentru infracțiunile de evaziune fiscală, a solicitat obligarea inculpaților la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C.

SRL a sumei cu care s-a constituit parte civilă, întrucât reprezintă obligații față de bugetul de stat, cu accesoriile aferente calculate până la data achitării debitului. Inculpatul B.Z. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât a fost condamnat pentru fapte pentru care nu a fost trimis în judecată, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și achitarea pentru această faptă, deoarece la dosar nu există nicio probă în dovedirea acuzațiilor reținute în sarcina sa decât declarația inculpatului N.R. Inculpatul N.R. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond fără a indica motivul acestei solicitări.

Inculpatul N.C.D. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât a fost condamnat pentru fapte pentru care nu a fost trimis în judecată, iar, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 sau condamnarea la o pedeapsă orientată spre minim cu aplicarea art. 81 C. pen., fiind infractor primar, căsătorit, având un copil minor, iar fapta imputată comisă în anul 1999. Prin decizia penală nr. 35/A din 08 martie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpaților N.R., N.C.D. și B.Z. și al părții civile Banca B. București, a desființat hotărârea atacată și rejudecând: În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților N.R. și B.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a faptelor inculpatului N.C.D. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 aiin.(2) C. pen. și art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și a două fapte ale inculpatului B.Z.

din infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. față de inculpații N.R., N.C.D. și B.Z. A menținut condamnarea inculpatului N.R. la 3 ani închisoare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reducând termenul de încercare de la 7 ani până la 5 ani. A redus pedeapsa de 7 ani închisoare la 3 ani închisoare față de inculpatul N.C.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, pedepse pe care le-a contopit, în final, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani termen de încercare, obligându-l să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 lit. a)-d) C. pen., atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 84 C. proc. pen. A înlăturat soluția de achitare a inculpatului N.C.D.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 11 lit. b) și d) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încetând procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. ca urmare a prescripției răspunderii penale. A înlăturat soluția de achitare a inculpatului B.Z. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. L-a condamnat pe inculpatul B.Z.

la două pedepse de 3 ani închisoare pentru două infracțiuni prevăzute art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., contopind pedepsele, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani termen de încercare, obligându-l să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a)-d) C. pen., atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 84 C. proc. pen. A înlăturat respingerea pretențiilor formulate de către partea civilă Banca B. București și în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

i-a obligat, în solidar, pe inculpații N.C.D. și B.Z. la 7.115,55 dolari S.U.A. sau contravaloarea în RON la data plății efective în favoarea părții civile. A înlăturat confiscarea în baza art. 118 C. pen. a câte 159.506,75 RON de la inculpații N.C.D. și B.Z. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, respingând ca nefondat apelul părții civile D.G.F.P. Bihor în reprezentarea A.N.A.F. Instanța de prim control judiciar a constatat că la fond, în ședința din 19 ianuarie 2010, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 365/2002, însă la pronunțarea hotărârii nu a mai făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. întrucât a apreciat că este incidentă legea penală mai favorabilă, adică actul normativ anterior menționat motiv pentru care a dispus condamnare inculpaților pentru faptele încriminate în Legea nr. 365/2002. Procedându-se în acest mod nu s-a adus atingere dreptului la apărare al inculpaților, care și-au formulat propriile apărări pe schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de judecătorul fondului, sens în care și-au exprimat acordul pentru admiterea cererii. Într-adevăr, s-a constatat că tehnica de întocmire a minutei este defectuoasă, întrucât se impunea în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridică a faptelor, însă pentru remedierea acestui viciu s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, acesta putând fi înlăturat în apel.

Din coroborarea mijloacelor de probă, instanța de apel a reținut că inculpatul N.R., în calitate de administrator la SC I.S.C. SRL Oradea, în perioada 03-05 iulie 2000, a permis accesarea aparatului POS aparținând Băncii A.R. de către inculpatul B.Z., cetățean maghiar, cu card-uri contrafăcute, creând un prejudiciu de 50.640,3 RON, sens în care pentru ridicarea acestei sume de la unitatea bancară a completat 6 file din borderoul de achiziții al societății cu date nereale privind recepția în regim de consignație a unor bunuri artizanale și articole de îmbrăcăminte și nu a evidențiat în contabilitate această sumă ca și venit aferent lunii iulie 2000, neachitând impozitul pe profit. În perioada 01 decembrie 1999-11 ianuarie 2000, și inculpatul N.C.D., în calitate de administrator la SC C. SRL, a permis accesarea aparatelor POS închiriate de la Banca B. și Banca A.R.

de către inculpatul B.Z., cu card-uri contrafăcute, cauzând în prejudiciu de peste 300.000 RON. S-a apreciat ca fiind relevante declarațiile martorilor I.A., P.O.M., O.C., C.V., R.N., C.R., B.I., B.F. și N.C.C. potrivit cărora cei inculpații N.R. și N.C.D. nu au desfășurat activități comerciale anterior perioadelor vizate de rechizitoriu, iar borderourile de achiziție au fost întocmite în fals de aceștia, persoanele a căror nume au apărut în aceste înscrisuri arătând că nu au vândut sau cumpărat mărfuri inculpați, precum și că semnăturile nu le aparțin. S-a mai reținut că inculpații N.R. și N.C.D. nu au respectat contractele cadru încheiate cu băncile pentru închirierea aparatelor POS, în baza cărora le revenea obligația să identifice persoanele care utilizează card-uri nesecurizate și să depună documente financiar contabile care să dovedească cumpărarea bunurilor de către posesorul card-ului în echivalența sumelor trecute pe chitanță.

În raport se situația de fapt s-a apreciat că și încadrarea juridică dată faptelor inculpaților N.R., N.C.D. și B.Z. de către prima instanță a fost corect a stabilit întrucât prin Legea nr. 365/2002 s-au încriminat acte materiale care anterior erau incluse în conținutul distinct al infracțiunilor de înșelăciune și de falsificare de monedă sau alte valori, sens în care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în acest sens. Constatându-se că nu operează dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a reținut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor de înșelăciune în infracțiunea prevăzută art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de inculpații N.R., N.C.D.

și B.Z. cu consecința înlăturării dispozițiilor art. 13 C. pen., dar și din infracțiunea prevăzută de art. 282 C. pen. în cea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 pentru inculpații B.Z. și N.C.D. Față de inculpatul N.R., în raport de perioada scurtă de timp în care a acționat, atitudinea procesuală, lipsa antecedentelor penale, ocuparea unui loc de muncă, s-a apreciat că se impune menținerea soluției de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, dar pe o durată mai scurtă a termenului de încercare.

Tot în raport de durata relativ scurtă de timp în care a acționat inculpatul N.C.D., lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este căsătorit, având în întreținere un copil minor, ocupând un loc de muncă în Italia ca și asistent medical generalist de unde are caracterizări foarte bune, instanța de prim control judiciar a apreciat că se impune reducerea pedepsei la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cuantum ce a fost stabilit și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, executarea pedepsei rezultante fiind suspendată sub supraveghere întrucât scopul reeducativ poate fi atins și fără privarea de libertate.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută art. 11 lit. b) și d) din Legea nr. 87/1994 s-a reținut că termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit, motiv pentru care chiar dacă din probele aflate la dosar ar rezulta vinovăția inculpatului N.C.D., s-a încetat procesul penal, înlăturându-se soluția de achitare. Față de inculpatul B.Z. instanța de prim control judiciar a considerat că se impune condamnare acestuia la pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a căror executare a fost suspendată sub supravehgere.

S-a apreciat că inculpații N.C.D. și B.Z. ar fi trebuit să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 7.115,55 dolari S.U.A. sau a contravalorii în RON la data plății efective către partea civilă Banca B. București, în condițiile în care aceștia au fost condamnați pentru faptele care au avut ca rezultat prejudicierea acestei instituții bancare, chiar dacă există o sentință civilă prin care partea responsabilă civilmente, SC C.C. SRL Oradea, a fost obligată la plata suinei de 7.115,55 dolari S.U.A., în condițiile în care aceasta este în insolvență, iar între inculpați și partea responsabilă civilmente nu există o identitate de patrimoniu. S-a mai constatat că prima instanță în mod corect a respins pretențiile părții civile D.G.F.P.

Bihor, întrucât acestea vizează sustragerea inculpaților de la plata unor sume de bani datorate cu titlu de taxe și impozite asupra unor venituri ilicite, o faptă ilegală neputând genera taxe și impozite în mod legal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Bihor, criticând hotărârea întrucât din procesele-verbale de control întocmite de inspectorii fiscali rezultă că prin infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații N.R. și N.C.D. s-a cauzat un prejudiciu la bugetul de stat prin neplata obligațiilor fiscale. Analizând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Bihor, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: Conform art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-a făcut o greșită aplicare a legii. În speță, inculpații N.C.D. și N.R., în calitate de administratori ai unor societăți comerciale, au realizat venituri din activități infracționale care s-au circumscris conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. În acest context, Înalta Curte reține că sumele de bani constând în produsul infracțiunii nu constituie surse impozabile sau taxabile în sensul Legii nr. 87/1994, obligațiile fiscale decurgând din obținerea de venituri licite, așa cum rezultă din interpretarea teleologică a Capitolului II din acest act normativ care încriminează faptele de evaziune fiscală.

De altfel, instanțele inferioare pronunțând încetarea procesului penal în condițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 11 lit. b) și d) din Legea nr. 87/1994 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 față de inculpații N.C.D., respectiv N.R. nu au constatat vinovăția acestora sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, soluția fiind, deopotrivă, rezultatul împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale, dar și al manifestării de voință a celor doi inculpați care au arătat că nu solicită continuarea procesului penal. Ca atare, Înalta Curte apreciază că prin hotărârile atacate nu s-a făcut o greșită aplicare a legii, în circumstanțele date soluția de respingere ca nefondată a acțiunii civile exercitate de A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Bihor, apărând ca singura legală și temeinică. Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Bihor. Având în vedere că recurenta parte civilă este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei penale nr. 35/A din 08 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 875 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu pentru intimații inculpați N.R. și N.C.D. și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.Z., în sumă de 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2012.