ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2011

Asupra recursurilor de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 212/P din 11 iulie 2007, Tribunalul Bihor, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.C.D., la: - 5 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea din 20 iunie 2002 și arestul preventiv de la 21 iunie 2002 la 18 iulie 2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu art. 10 lit. g) C. proc.

pen. raportat la art. 122 lit. d) și 124 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,ca urmare a intervenirii prescripției speciale. În baza art. 248 rap. la art. 248 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și 76 lit. b C. pen. au fost condamnați inculpații: - H.V.F.; - D.D.I.; - C.A., la câte o pedeapsă de câte: - 3 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. fiecare, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen.

pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. au fost obligați inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu art. 10 lit. g) C. proc.

pen. raportat la art. 122 lit. d) și 124 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.C.D., H.V.F., D.D.I., C.A., în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 lei către partea civilă S.N.P.P. SA București, Calea Dorobanților. În baza art. 348 C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului B.C. asupra autoturismului marca P. (585-586 vol. I dosar u.p.), precum și sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului H.V.F.

asupra imobilului situat în Oradea, str. Gh. Doja, (f. 592 vol. I dosar u.p.). În baza art. 348 și 445 C. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat, fiecare inculpat în parte, la câte 700 RON, cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor a sumei de 600.000 lei onorariul apărătorului din oficiu av. F.A., conform delegației nr. 4845/2004.

(f.117) Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.C.D., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, A.O., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, H.V.F., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, D.D.I., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, C.A., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material, M.G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. Prin sentința penală nr. 133/P/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 606/R din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea s-a disjuns cauza față de inculpații A.O.

și M.G., dispunându-se cu privire la aceștia restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru refacerea urmăririi penale. S.N.P.P. SA București s-a constituit parte civilă cu suma de 14.678.232.138 lei. În vederea soluționării cauzei, s-a luat declarație inculpaților H.V., f. 77-78, C.A., f. 159-160, D.D., f. 161, B.C., f. 204-206, s-au audiat martorii P.O., f. 79, M.F.O., f. 118, G.A., f. 136, F.F., f. 162, P.L.S., f. 163, Z.E., f. 182, B.P., f. 183-184, I.E., f. 185, B.C.G., f. 186, A.A., f. 207, A.T., f. 208, C.V., f. 217, B.M., f. 219, C.D.P., f. 241, A.S., f. 243. Din coroborarea întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele: Datorită faptului că produsele petroliere reprezintă o marfă extrem de solicitată, S.N.P.P.

SA București a dispus luarea unor măsuri care, coroborate cu dispozițiile legale în materie, să conducă la reducerea riscului de afaceri, măsuri care au fost comunicate de îndată tuturor sucursalelor din țară, în vederea aplicării lor în activitatea curentă. Astfel prin adresa nr. 496 din 29 ianuarie 1999 s-a comunicat sucursalelor obligativitatea încheierii de contracte pentru toate actele de comerț derulate de acestea cu terții, în cuprinsul cărora să fie incluse clauze asigurătorii „față de riscurile previzibile, inclusiv acela al neîncasării c/v produselor livrate.” De asemenea, s-a instituit obligația urmăririi riguroase a executării tuturor contractelor în baza unei evidențe stricte și a intervenției operative în situațiile în care se impune acest lucru.

(vol. 3, fila 49). Urmare acestor măsuri, prin adresa nr. 308 din 8 februarie 1999 a fost trimis de către S.N.P.P. SA București modelul de contract, menționându-se că fiecare contract încheiat cu agenții economici va fi semnat, din partea sucursalei, de către șeful de secție ca o garanție a exactității datelor cu privire la stabilitatea economică și posibilitățile financiare ale beneficiarului, de către persoana împuternicită de acesta, cu semnătura certificată prin aplicarea ștampilei rotunde (vol. 3, fila 50). La 15 martie 1999, prin adresa 1401, s-a comunicat faptul că aprobarea conducerii S.N.P.P.

SA privind livrarea produselor petroliere cu plata la un interval cuprins între 15 și 30 zile de livrare, nu reprezintă o „derogare de la necesitatea de a se încheia contract și de a se livra produse petroliere strict pe bază de garanție bancară în conformitate cu prevederile legii (vol. 3, f. 54). La data de 3 iunie 1999, prin adresa nr. 2969, s-a instituit pentru sucursale obligația urmăririi riguroase a executării contractelor și executării gajurilor în situația depășirii termenului de plată sau neachitării contravaloarea produselor livrate. (vol. 3, f. 57, 170-171). Toate aceste măsuri au culminat cu cea dispusă și comunicată prin adresa nr. 3275 din 31 iulie 2000, prin care s-a instituit obligativitatea efectuării vânzărilor de produse petroliere numai cu plata la livrare.

(vol. 3, f. 60). Prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și a acestor măsuri stabilite și impuse de S.N.P.P. SA București, inculpații, în calitate de persoane cu funcții de conducere și angajați ai Sucursalei P. Bihor, în perioada iunie-iulie 1999, au livrat produse petroliere către SC R.I. SRL Oradea, SC O.I. SRL Oradea, SC M.C. SRL București și SC M.M.T. SRL Oradea în valoare de 14.678.232.138 lei pe baza unor contracte nesemnate de beneficiari, lipsite de garanții asigurătorii și în condițiile neachitării produselor petroliere livrate anterior. Pentru crearea unor aparențe de legalitate, inculpatul B.C. a achiziționat produsele respective, atât pentru firma sa, SC R.I. SRL, cât și pentru celelalte firme puse la dispoziție de inculpatul M.G., ai căror administratori erau cetățeni străini, plecați din țară sau care nu figurau intrați pe teritoriul României, ori persoane care nu mai desfășuraseră activități prin intermediul firmelor respective de mai mult timp.

În actele întocmite cu prilejul recepționării mărfurilor au fost inserate fictiv nume de persoane care nu aveau nicio legătură cu operațiunile respective sau numere de înmatriculare ale unor autoturisme care, din punct de vedere tehnic, erau improprii transportului produselor petroliere. Accesul inculpatului B.C. la persoanele din conducerea Sucursalei Bihor a S.N.P.P. SA, abilitată a aviza livrările către cele 4 societăți, a fost favorizat de faptul că în perioada 1985-1992 acesta a lucrat în cadrul sucursalei și a avut posibilitatea de a-i cunoaște pe inculpați. Toate acestea au condus la neachitarea c/v produselor petroliere achiziționate în condițiile arătate și, implicit, la înregistrarea unui prejudiciu în patrimoniul S.N.P.P.

- Sucursala Bihor de 14.678.232.138 lei. - I. În anul 1994 inculpatul B.C.D. a înființat SC R.I. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a Județului Bihor - ORC nr. J05/2289/1994, în cadrul acestei societăți, inculpatul cumulând calitățile de asociat unic și administrator (vol. 4, filele 1-175). La început, inculpatul a derulat activități de comerț și de transport, pentru ca în luna martie 1999 să desfășoare activități de comercializare și intermediere cu produse petroliere achiziționate în principal de la S.N.P.P. - Sucursala P. Bihor. Astfel, inculpatul știind că are asigurată desfacerea, s-a ocupat în exclusivitate de aprovizionare. Achiziționarea produselor petroliere de la unitatea menționată era facilitată de faptul că inculpatul B. era cunoscut în cadrul ei de către persoanele care aveau putere de decizie în ceea ce privește livrarea.

În cadrul sucursalei, ca și în toate subunitățile S.N.P.P. SA, existau reguli stricte de acces în interiorul depozitelor și de circulație a documentelor ce se întocmeau cu prilejul vânzării produselor petroliere. Astfel, reprezentanții solicitanților unor astfel de produse, având delegații de ridicare completate cu datele societăților pe care le reprezentau, se prezentau pentru aprobarea livrării la persoanele abilitate să facă acest lucru: directorul general al sucursalei, directorul depozitului, adjunctul șefului de depozit sau persoana desemnată în acest sens de către conducere, în lipsa șefului sau adjunctului de depozit. Delegațiile aprobate erau apoi prezentate compartimentului „facturări” din cadrul depozitului care întocmea factura de livrare, cuprinzând și cantitatea de produs petrolier aprobată de conducere.

Ulterior, facturile și delegațiile de livrare erau prezentate gestionarului, care, după ce încărca în mijloacele de transport cantitatea de combustibil trecută în factură, întocmea avizul de însoțire a mărfii. Toate aceste documente erau suspuse controlului de poartă la ieșirea din depozit, precum și verificării calității produsului din mijlocul de transport. În registrul de poartă se evidenția numărul mașinii, numele delegatului, cantitatea livrată, numărul facturii sau avizului de însoțire a mărfii, precum și ora intrării și ieșirii din unitate. Acest circuit era obligatoriu în condițiile în care livrările se efectuau până la orele 15,00. Când acest lucru se realiza după-amiază, posibilitate oferită de faptul că gestionarii de depozit lucrează în ture de 12 ore, factura de livrare se întocmea de către compartimentul de specialitate a doua zi, după datele înscrise în delegațiile de livrare și avizele de însoțire a mărfurilor.

Pentru a eluda acest circuit, inculpatul B.C. a propus atât inculpatului H.V., cât și inculpatului C.A., șeful depozitului P. Oradea și gestionarului coordonator, ca livrările făcute către firma sa să se efectueze numai după-amiază. Aceștia, încălcându-și atribuțiile de serviciu cuprinse în fișa postului, (vol. 3, filele 1-2, 21-23) potrivit cărora șeful de depozit era obligat să „organizeze primirea, recepția, descărcarea, depozitarea, manipularea, livrarea și transportul produselor petroliere în condițiile respectării stricte a reglementărilor specifice în vigoare”, iar gestionarul coordonator „să elibereze și să livreze produsele petroliere în baza actelor prevăzute în legislația în vigoare și instrucțiunile avute în acest sens”, au acceptat propunerea inculpatului.

Acest lucru a fost favorizat și de faptul că acordul de principiu fusese obținut de la inculpatul A.O., directorul Sucursalei Bihor, care, în cursul cercetărilor, s-a demonstrat că s-a implicat efectiv în livrările de produse petroliere către inculpatul B.C.D. Inculpatul C.A., deși își desfășura activitatea numai în tura de dimineață (până la orele 15,00), dată fiind calitatea sa de gestionar coordonator, în zilele în care inculpatul B. urma să ridice produse petroliere rămânea să se ocupe de toate formalitățile, completând dispozițiile de livrare, deși acest lucru cădea în sarcina solicitantului și le aproba. Constatările tehnico-științifice grafice efectuate în cauză au pus în evidență faptul că dintre toate delegațiile prezentate de inculpatul B., numai una dintre acestea a fost completată de el, respectiv cea din data de 9 aprilie 1999 (vol. II fila 217), celelalte fiind completate de inculpatul C.A., unele dintre acestea având trecut pe verso inițialele A.O.

Cu prilejul audierii, cei doi inculpați au explicat semnificația acestor inițiale. Erau situațiile în care inculpatul A. suna personal la depozit și dădea dispoziție să se livreze combustibil inculpatului B.C. (vol. I, filele 142-146, 149-152, 163-169, 272-281, 284-298). Datorită faptului că delegațiile au fost completate de inculpatul C.A., la numele inculpatului B.C. a fost adăugată lit. a), astfel încât acesta apare ca „B.C.”. De asemenea, în cuprinsul acestora au fost inserate, în mod fictiv, ca delegați sau conducători auto, persoane care în timpul urmăririi penale au declarat că nu au avut niciun fel de raporturi juridice cu SC R.I. SRL, cu S.N.P.P. SA Sucursala P. Bihor sau cu inculpatul B.C., necunoscând persoanele implicate în aceste activități (vol. 3, filele 55-72).

De asemenea, au fost trecute numerele de înmatriculare ale unor autovehicule care, ulterior, s-a dovedit că nu au efectuat transportul produselor petroliere achiziționate de inculpat, deoarece erau improprii acestei activități, fiind autoturisme (D., M., etc.) (vol. 2 filele 87-11) sau deși erau apte pentru acest lucru, în zilele respective efectuaseră alte curse, sens în care conducătorii auto au prezentat documente doveditoare (vol. 2 filele 55-74, vol. 1 filele 528-541). Acest lucru a fost posibil și datorită faptului că inculpatul C.A. se ocupa de toate formalitățile, documentația neparcurgând traseul menționat întrucât livrările erau făcute după-amiază. Rolul inculpatului C. nu s-a limitat la cele mai sus menționate, ci acesta întocmea și avizele de însoțire a mărfii, îi însoțea pe delegați la locurile de încărcare și dădea dispoziții gestionarilor să încarce cantitățile de combustibili înscrise în delegații.

La poartă, unde trebuia efectuat ultimul control înainte de părăsirea unității, inculpatul C.A. le solicita controlorilor de poartă sau pompierilor de serviciu să înscrie în registrul de poartă datele pe care el le furniza sau îi trimitea să execute rondul, făcând el însuși mențiunile în registru. (vol. 1, filele 501-526). Tot din declarațiile acestora a rezultat că inculpatul B. era prezent frecvent în incinta depozitului, în compania inculpaților C.A. și H.V., de mai multe ori întâlnindu-se și cu inculpatul A.O. Acest procedeu a fost uzitat de inculpatul B.C. și de ceilalți inculpați atât înainte cât și după încheierea contractului nr. x/1999 între S.N.P.P. SA - Sucursala P. Bihor și SC R.S.

SRL (vol. 2 fila 249). Cu privire la livrările efectuate către SC R.I. SRL s-a constatat că inculpații A.O., H.V. și C.A. și-au încălcat atribuțiile de serviciu deoarece au avizat și aprobat livrarea de produse petroliere în lipsa unui contract, deși prin adresa 496 din 29 ianuarie 1999, S.N.P.P. SA stabilise obligativitatea încheierii de contracte juridice cu toți agenții economici care solicitau livrarea de produse petroliere. Nici prin încheierea contractului nr. x/1999 (vol.2, fila 249) nu s-a intrat în legalitate, întrucât nici după această dată nu au fost respectate măsurile impuse de S.N.P.P. SA și anume: - contractul nu avea inserată în cuprinsul său data încheierii; - deși a fost semnat de inculpații H.V.

și A.O., nu s-au solicitat beneficiarului măsuri asigurătorii care să garanteze plata prețului sau recuperarea c/v mărfurilor livrate; - prin încheierea contractului s-au făcut livrări către SC R.I. SRL, deși produsele livrate anterior nu fuseseră achitate; În maniera arătată, în perioada 31 martie - 29 iulie 1999, inculpatul B.C. a achiziționat de la Sucursala P. Bihor a S.N.P.P. SA, în numele SC R.I. SRL, produse petroliere în valoarea totală de 3.415.223.825 lei, din care 2.643.916.165 în baza contractului nr. x/1999 (vol. 1, filele 21-27, vol. 2 fila 287). Produsele au fost refacturate și livrate către SC M. SA (în valoare de 1.611.700.000 lei), către SC O.I. SRL (în valoare de 405.100.000 lei) și către SC M.M.T.

SRL (în valoare de 132.000.000 lei), firme reprezentate de numitul M.G. (vol. 5, filele 2-19). Din valoarea totală a mărfurilor livrate către SC R.I. SRL, inculpatul B.C. a achitat numai 707.000.000 lei, pentru diferența de 2.608.223.825 lei, S.N.P.P. SA - Sucursala P. Bihor constituindu-se parte civilă (vol. 2, fila 140-141). Cu privire la neplata prețului produselor livrate, inculpatul B.C. a declarat că această împrejurare s-a datorat faptului că mărfurile nu au fost plătite de către firmele cărora le-au fost livrate, afirmație infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, de la început inculpatul nu a intenționat să plătească integral produsele achiziționate, din moment ce, conform înțelegerii inițiale avute cu inculpatul M., le-a livrat la rândul său firmelor acestuia fără a mai solicita contravaloarea lor, deși cunoștea că ele au fost revândute mai departe altor clienți, mulțumindu-se numai cu încasarea pentru sine a comisionului convenit.

Mai mult, a permis ca de contabilitatea firmei sale să se ocupe angajații firmei inculpatului M.G., singura preocupare fiind aceea de a se prezenta la sediul Sucursalei P. Bihor cu delegațiile pentru a fi vizate de către inculpatul A.O. sau, în lipsa acestuia, de către H.V.F. (vol. 1, fila 124). Deși partea civilă a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului, obținând chiar o hotărâre judecătorească de obligare a SC R.I. SRL la plata contravalorii mărfurilor livrate, acest fapt nu a fost posibil, debitorul intrând în procedura de lichidare judiciară (vol.3 fila 553). Ca urmare, S.N.P.P. SA - Sucursala Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 2.704.245.539 lei. II. SC O.I. SRL Oradea a fost una dintre firmele care, conform înțelegerii inițiale dintre inculpatul B.C.

și M.G., a fost utilizată pentru achiziționarea de produse petroliere de la Sucursala P. Bihor. Societatea a fost înființată de către martorul M.F. în calitate de asociat unic, fiind înregistrată la O.R.C. Bihor sub x (vol. 3, filele 266,272). Din declarațiile martorului rezultă că societatea a fost înființată la îndemnul inculpatului M.G., în același timp el fiind încadrat și la SC M. SA, societate administrată tot de inculpat. De aceea, activitatea SC O.I. SRL a fost extrem de redusă, conform declarației martorului limitându-se la o singură tranzacție având ca obiect produse alimentare. În legătură cu firma SC M. SA, martora I.E. audiată la f. 185 arată că inițial ea a fost administratorul firmei, după care a intrat și M., cu care trăia în concubinaj, ca titular de părți sociale.

Din 1997, martora afirmă că s-a certat cu inculpatul M., care i-a interzis accesul la activitatea firmei, aducând un alt bărbat, iar peste un an a obligat-o să se prezinte la un notar unde s-au întocmit actele necesare pentru cesionarea firmei către cetățeanul arab, S.S. În mod cert, martora arată că a cesionat firma fără să cunoască persoana cesionarului. Conform indicațiilor inculpatului M.G., la 26 ianuarie 1998 părțile sociale ale SC O.I. SRL au fost cedate de către asociatul M.F., cetățenilor sirieni M.L.K. și C.C. (vol.3, fila 268). Totodată, sediul societății a fost mutat în Oradea, str. Rogerius, într-un bloc aparținând inculpatului M.G. și în care își aveau sediul și celelalte firme administrate de către acesta.

(vol.3, fila 272). Cesiunea firmei către cetățenii sirieni a avut un caracter formal, din moment ce la 2 martie 1998 aceștia l-au împuternicit pe inculpatul M.G. să se ocupe de activitatea SC O.I. SRL. (vol. 2, fila 147). Din verificările efectuate la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Direcția pentru Străini și Probleme de Migrări a rezultat că în timp ce M.L.K. a intrat în țară la 16 noiembrie 1997 și a plecat la 15 mai 1998, C.C. a intrat în România la 29 noiembrie 1999 și a ieșit la 6 februarie 1998 (vol. 2, filele 151-152).

Însuși M.F.O., care a cesionat firma către cetățenii străini, audiat în calitate de martor la f. 118 și fără să recunoască implicarea inculpatului M. în această cesionare, arată că până în luna februarie 1998 când s-a desesizat total de firmă, aceasta a avut o singură activitate comercială având ca obiect produse alimentare, dar nu a întocmit niciun document în numele acestei firme după februarie 1998, ceea ce dovedește implicarea inculpaților M. și B. în derularea activității comerciale a firmei după această dată. Cu privire la aspectul legat de condițiile în care a fost emisă procura pentru inculpatul M.G., deși C.C. era ieșit din România la data întocmirii acesteia, s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor.

Cum inițiatorul SC O.I. SRL și al modificărilor intervenite în acționariatul acesteia a fost inculpatul M.G., se trage concluzia că scopul urmărit de acesta a fost acela al obținerii unei societăți pe care să o utilizeze în afacerile sale, dar care, aparent, să nu aibă legătură cu acesta. După începerea colaborării cu inculpatul B.C., în circuitul afacerilor cu produse petroliere a fost introdusă și SC O.I. SRL prin încheierea contractului nr. X/1999 cu Sucursala P. Bihor. Ca și în cazul SC R.I. SRL, la încheierea contractului au fost încălcate de către semnatarii acestuia, inculpații A.O. și H.V., toate dispozițiile S.N.P.P.

SA privitoare la încheierea și derularea contractelor economice, analizate anterior în sensul că: - contractul nu avea dată, deși din registrul de contracte rezultă că a fost încheiat la 7 iunie 1999 (vol. 3, fila 167). - contractul nu purta semnătura beneficiarului și ștampila rotundă, fiind aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă; - nu s-a solicitat beneficiarului și ștampila rotundă, fiind aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă; - nu s-au solicitat beneficiarului garanții bancare care să garanteze recuperarea contravalorii mărfurilor livrate sau plata prețului; - nu s-au făcut verificări cu privire la existența firmei sau bonitatea acesteia.

Așa se explică de ce în cuprinsul contractului a fost trecut ca reprezentant al SC O.I. SRL martorul M.F., care în realitate nu mai avea nici o calitate în cadrul acesteia din 26 ianuarie 1998; - în timpul derulării contractului nu au luat măsuri de încasare a contravalorii mărfurilor livrate (vol.2, fila 245). De formalitățile legate de încheierea contractului s-a ocupat inculpatul B.C., datorită relațiilor pe care acesta le avea în cadrul Sucursalei P. Bihor, inculpatul M.G. necunoscându-l nici pe inculpatul A. și nici pe ceilalți inculpați. Ca și în cazul SC R.I. SRL Oradea, inculpatul B.C. a fost cel care a adus delegațiile de ridicare a mărfurilor, ocupându-se de obținerea avizului de livrare de la inculpatul D.D.I., adjunctul șefului de depozit.

(vol. 4, filele 193-245, filele 234-235). Fiind audiat, inculpatul D.D. a precizat că avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul B.C. a făcut-o cu aprobarea inculpaților H.V. și A.O., care aveau cunoștință de livrările efectuate la firmele pentru care se prezenta B.C.D. (vol.1 filele 339-357). Ca și în cazul precedent, în delegații au fost evidențiate în fals numele unor persoane care în realitate nu s-au prezentat niciodată pentru ridicarea de produse petroliere și numerele unor autovehicule improprii transportului unor astfel de produse. Delegațiile au fost completate de inculpatul C.A., fapt recunoscut de către acesta și atestat de raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză.

(vol. 2 filele 208-215) De asemenea, inculpatul C.A. a făcut consemnări în registrul de poartă cu ocazia livrării de produse petroliere către SC O.I. SRL, livrări care erau efectuate după orele de program. (vol. 2 filele 208-215). În derularea contractului, în perioada 9 iunie 1999-12 iulie 1999, SC O.I. SRL a achiziționat de la S.N.P.P. SA - Sucursala P. Bihor produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 lei, pe care nu le-a achitat în termenul de 30 zile stipulat în contract. Singura plată făcută în contul mărfurilor livrate a fost realizată la 9 august 1999, după sistarea livrărilor și a constat în 50 milioane lei, ordonată de SC M. SA în contul SC O.I. SRL (vol. 3, fila 483). Acest lucru demonstrează că produsele petroliere au fost destinate firmei inculpatului M.G., SC M. SA, aspect confirmat și de controlul efectuat la această firmă la 26 iulie 2002 și care a concluzionat că de la SC O.I.

SRL au fost achiziționate mărfuri în valoare de 8,4 miliarde lei, din care au fost achitate numai 1,4 miliarde lei (vol.5, filele 2-19). Suma achitată de SC M. SA societății SC O.I. SRL a fost ridicată din conturile acesteia de către inculpatul M.G. și cu privire la care declară că a dat-o administratorilor societății. Această apărare este infirmată de faptul că la data efectuării acestor operațiuni, administratorii SC O.I. SRL nu se mai aflau în țară. S.N.P.P. SA - Sucursala P. Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 5.252.488.669 lei (vol. 2, filele 140-141). În perioada 1998-2001, SC O.I. SRL nu a depus deconturile TVA și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și nu a transmis Administrației Financiare Oradea acte de control, în prezent, aflându-se în procedură de lichidare judiciară (vol. 2, filele 293-294).

III. O altă firmă utilizată de inculpații B.C. și M.G. pentru achiziționarea de produse petroliere este SC M.C. SRL București. Societatea a fost înființată în luna februarie 1998, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București și având ca asociat unic și administrator pe cetățeanul irakian K.J.G. (vol. 4, filele 251-257). La data de 13 ianuarie 1999, inculpatul M.G. a intrat în posesia unei „împuterniciri” din partea asociatului unic al societății, prin care era abilitat să efectueze operațiuni bancare pentru SC M.C. SRL București. Împuternicirea nu este semnată de K.J.G., având aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară în interiorul căreia se află o semnătură indescifrabilă.

(vol.3, fila 378). Pe de altă parte, verificările efectuate cu privire la persoana asociatului unic al SC M.C. SRL București, au pus în evidență faptul că în perioada 1 ianuarie 1996-13 decembrie 1999, K.J.G. nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România (vol. 3, fila 394). Cu privire la acest aspect s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor penale. Ca și în cazul societăților anterioare, inculpatul M.G. l-a mandatat pe inculpatul B.C. să încheie, în numele SC M.C. SRL, un contract cu Sucursala P. Bihor în aceleași condiții cu cele precedente. Ca urmare, la 7 iulie 1999 a fost încheiat contractul nr. X/1999, semnat din partea furnizorului de către inculpații A.O. și H.V.F.

(vol. 2, fila 247) Pe contract este aplicată, la rubrica „beneficiar”, aceeași ștampilă dreptunghiulară a cărei impresiune se află și pe împuternicirea emisă pentru inculpatul M.G. și, deși este semnat, semnătura este diferită de cea aflată în interiorul ștampilei dreptunghiulare. În contract a fost trecută o persoană fictivă (C.G.) ca administrator al societății beneficiare, deși această calitate o avea, conform mențiunilor de la O.R.C. București, cetățeanul irakian K.J.G. Ca și în cazul societăților precedente, deși au semnat contractul prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și normelor impuse de S.N.P.P. SA, inculpații A.O. și H.V. nu au solicitat beneficiarului prezentarea de garanții bancare.

De asemenea, au permis livrarea de produse petroliere către SC M.C. SRL înainte de încheierea contractului, acest lucru debutând la 9 iunie 1999, în timp ce contractul a fost încheiat la 7 iulie 1999 (vol.2 fila 247). În executarea contractului, avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul B.C. și completate de inculpatul C.A. a fost făcută de inculpatul D.D. Acest lucru s-a datorat faptului că inculpatul H.V., sesizând contradicția dintre dispozițiile verbale ale inculpatului A.O. privind livrarea de produse petroliere către inculpatul B.C. (chiar în adresele emise de Sucursala P. Oradea și semnate de către directorul comercial R.C., prin care conducerea depozitului era atenționată de neîncasarea produselor livrate - vol. 3 filele 55-59), a refuzat să mai avizeze livrările către inculpatul B.C.

Astfel de adrese au fost semnate și de către inculpatul A.O., dar numai după încetarea livrărilor către firmele reprezentate de B.C. (vol. 3, filele 61-63, 67). Și în acest caz, livrările au fost efectuate după orele de program, iar consemnările în registrul de poartă au fost făcute de inculpatul C.A.. (vol.2 filele 208-215). Conform documentelor emise de Sucursala P. Bihor și concluziilor expertizei financiar-contabile efectuate în cauză, în perioada 9 iunie - 12 iulie 1999, SC M.C. SRL a achiziționat produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 lei, pe care le-a livrat către SC M. SA (vol.3, filele 504,551) Deși SC M.C. SRL a încasat de la SC M. SA în contul produselor petroliere suma de 1.559.400.000 lei, Sucursalei P. nu i-au fost achitate mărfurile ridicate.

Această plată a fost formală, întrucât banii au fost ridicați din conturile societății de către inculpatul M.G. Cu privire la destinația lor, inculpatul afirmă că i-a predat administratorului societății, deși acesta, așa cum s-a arătat, nu a fost niciodată prezent în România. Singura plată făcută în contul Sucursalei P. Bihor a fost de 499.000.000 lei efectuată la 9 august 1999, în baza unui ordin de plată prin care SC R.I. SRL a plătit în numele SC M.C. SRL. Acest lucru demonstrează încă o dată faptul că între toate firmele implicate în aceste tranzacții comerciale există legături foarte strânse. De altfel, toate firmele aveau sediul în blocul deținut de inculpatul M.G., iar contabilitatea lor era ținută de aceleași persoane, angajate ale SC M. SA.

În cauză, Sucursala P. Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 5.077.754.551 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor neachitate (vol. 2, filele 140-141) Cu privire la sumele de bani ridicate din conturile SC O.I. SRL și SC M.C. SRL, inculpatul M.G. a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru evaziune fiscală la o pedeapsă de 4 ani 10 luni închisoare, prin sentința penală nr.14 din 15 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sighișoara. (vol. 3, filele 330-347) IV. SC M.M.T. SRL a fost înființată în anul 1993 de către administratorul B.F., fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Bihor (vol. 4, fila 350). La data de 25 iulie 1996 a fost încheiat actul adițional la contractul de societate prin care părțile sociale au fost cesionate martorei G.A.M., concubina inculpatului M.G.

(vol. 3, fila 275). Preluarea SC M.M.T. SRL a fost făcută de către martoră la propunerea inculpatului M.G., intenția acestuia fiind aceea de a putea controla activitatea unei alte societăți prin intermediul căreia să-și deruleze afacerile comerciale. În realizarea acestui scop, la data de 14 martie 1997 inculpatul M.G. a solicitat și a obținut de la martora G.A.M. o procură care îi conferea dreptul de a se ocupa de întreaga activitate a SC M.M.T. SRL (vol. 4, fila 374). În aceste condiții, în anul 1999, după debutul „colaborării” cu inculpatul B.C., inculpatul M.G. a convenit cu acesta ca și societatea concubinei sale să fie utilizată pentru achiziționarea de produse petroliere de la S.N.P.P.

SA Sucursala P. Bihor. Martora G., audiată în cauză la f. 136, arată că a avut calitatea de administrator al acestei firme, dar nu își poate aduce aminte nici măcar obiectul de activitate, pentru că nu ea era cea care a înființat-o, ceea ce denotă implicarea inculpaților M. și B. și în activitatea acestei firme, pe ultimul dintre ei martora susținând că îl și cunoaște, cu atât mai mult cu cât, chiar înainte de arestare, M. i-a cerut acesteia să vândă firma. Ca și în cazurile precedente, inculpatul B.C. s-a ocupat de formalitățile legate de încheierea contractului nr. x/1999 între Sucursala P. Bihor și SC M.M.T. SRL.

(vol. 2, fila 243). Deși contractul nu are înscrisă data încheierii, din registrul de evidență a contractelor încheiate de sucursală rezultă că perfectarea acestuia a avut loc la 19 aprilie 1999 (vol.3, fila 169). Spre deosebire de celelalte contracte, acesta poartă semnătura rotundă a beneficiarului, dar nici în acest caz nu s-au solicitat garanții asigurătorii care să garanteze plata prețului (vol.2, fila 243) Din partea Sucursalei P. Bihor, contractul a fost semnat de către inculpatul H.V. și, în lipsa inculpatului A.O., de către directorul comercial R.C. care, în afară de semnarea contractului, nu a mai avut nicio altă contribuție la derularea afacerii comerciale cu SC M.M.T. SRL. Ca și în celelalte cazuri, inculpatul A.O.

a dat dispoziții să se facă livrări și către această societate, chiar și în condițiile în care a fost avertizat de către șeful de depozit că datoria acumulată de SC R.I. SRL, reprezentată de inculpatul B.C., depășește 2 miliarde lei. (vol. 1, filele 277-296). Ca urmare, pe delegațiile de ridicare marfă avizate de inculpatul H.V., acesta a făcut mențiunea „fără gaj”, intenționând să confirme astfel faptul că a primit dispoziții în acest sens de la directorul A.O. și, în același timp, să-și exprime dezacordul față de ordinul primit (vol. 2, filele 223-227) Și în acest caz, delegațiile au fost completate de către inculpatul C.A., numele administratorului este trecut „G.A.”, deși numele corect este „G.A.” (vol. 4, filele 389-420).

Deși inculpatul B.C. a negat achiziționarea produselor petroliere pentru SC M.M.T. SRL, din cercetări rezultă că el a fost cel care s-a ocupat de încheierea contractului, de avizarea delegațiilor și cel care s-a prezentat la Depozitul P. Oradea în zilele în care se livrau mărfuri către societatea respectivă, fapt confirmat de către personalul depozitului (vol. 1, filele 277-296; 354, 493). În condițiile arătate, SC M.M.T. SRL a achiziționat în perioada 29 aprilie-25 mai 1999 de la S.N.P.P. SA Sucursala P. Bihor, produse petroliere în valoare de 1.643.743.379 lei, care au fost valorificate de către inculpatul M.G.

către alte societăți comerciale și fără a se achita furnizorului contravaloarea acestora (vol. 3, fila 527). Deși Sucursala P. Bihor a acționat societatea debitoare în instanță, obținând o hotărâre judecătorească de obligare la plata contravalorii mărfurilor neachitate (vol. 3, fila 556), hotărârea nu a putut fi pusă în executare, întrucât debitorul a intrat în procedură de lichidare judiciară. Acest lucru a fost posibil și datorită faptului că, după achiziționarea de produse petroliere, la 12 iulie 1999 inculpatul M.G. a determinat-o pe concubina sa, administrator la SC M.M.T. SRL, să cesioneze părțile sociale numitei A.E. După cesiune, practic activitatea societății a încetat, întrucât A.E.

a părăsit țara, stabilindu-se în Ungaria. În aceste condiții, Sucursala P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.643.743.379 lei (vol.2, filele 140-141). V. Prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul A.O. l-a favorizat pe inculpatul B.C. în detrimentul instituției pe care o reprezenta și al cărei patrimoniu era dator să-l apere conform fișei postului (vol.3, filele 579-580), nu numai prin încheierea și derularea contractelor susmenționate, dar și prin aprobarea dată SC R.I. SRL de a lăsa în custodia Depozitului P. Oradea cantități mari de combustibil, în condițiile în care această unitate nu efectua în mod normal și uzual astfel de servicii, neavând stabilite tarife pentru acestea.

Astfel, la datele de 17 iunie 1999, 9 iulie 1999 și 20 iulie 1999, inculpatul C.A. a întocmit trei procese verbale de custodie, în baza cărora inculpatul B.C., în numele SC R.I. SRL, a lăsat în custodia depozitului P. Oradea 141.000 litri benzină (vol. 2, filele 168-183). Prin aprobarea custodiilor, inculpatul A.O. a angajat răspunderea Sucursalei P. Bihor în schimbul sumei modice de 300.000 lei, încasată de depozit pentru serviciul prestat. Pe de altă parte, aprobând aceste procese-verbale, a legitimat existența unor raporturi contractuale ilegale, întrucât perfectarea de astfel de raporturi cu agenți economici și angajarea răspunderii prin intermediul acestora era atributul sucursalei și în niciun caz al depozitului.

În cauză, procesele-verbale de custodie au fost încheiate pe perioade nedeterminate, ulterior benzina a fost ridicată de către inculpatul B.C., inculpatul C.A. întocmind procesele verbale de recepție din 1999 (vol. 2, filele 237-242). Audiat fiind în fața instanței la f. 77-78, inculpatul H. nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul B.C. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals reținute în sarcina sa. În declarația de la f.204 acesta face următoarele precizări: „În 1992 am încetat raporturile de muncă cu S.N.P.P. În 1994 am înființat firma SC R. SA având ca obiect de activitate transportul de persoane interne și internaționale.

Primele operațiuni cu petrol ale firmei R. au avut loc în primăvara anului 1992. Pur și simplu m-am prezentat la serviciul livrări din cadrul depozitului P. Oradea unde se aflau redactate formulare tip pentru contractele de vânzare cumpărare având ca obiect produse petroliere, cum este și cel de la dosar, eu însumi am completat denumirea firmei, sediul, elementele de identificare și l-am lăsat la același serviciu pentru a fi trimis spre aprobare. Nu am purtat nici un fel de tranzacții sau discuții comerciale cu directorul A. sau cu alte persoane cu funcții de conducere din cadrul depozitului P. După o perioadă de timp, am aflat că, contractul a fost aprobat.

Ca urmare, am și început să ridic produse petroliere pe care le-am vândut altor firme, în principal firmelor lui M. Precizez că deși aveam încheiat contractul de livrare cu S.N.P.P., pentru fiecare cumpărare era nevoie să prezint o declarație emisă din partea firmei R. pe care se treceau aprobarea scrisă a directorului sau a altei persoane din conducere, în funcție de împrejurarea dacă în acel moment exista sau nu spre vânzare combustibilul cerut de mine și specificat pe delegație. În marea majoritate a cazurilor m-am prezentat personal pentru ridicarea de combustibil la depozitul P., nu am beneficiat de nici un tratament favorabil și, ori de câte ori cisternele mele au fost încărcate după programul obișnuit de serviciu, aceasta s-a întâmplat datorită modului în care era organizată activitatea depozitului, în sensul că dimineața începea livrarea către propriile stații de benzină și numai după ce se finaliza această activitate începea livrarea către alte persoane.

Nu înțeleg de ce, în registrele de poartă ale depozitului au fost trecute numeroase mențiuni cuprinzând numere de înmatriculare aparținând unor mașini mici, sau numere de înmatriculare aparținând unor cisterne, care în zilele respective se aflau în altă parte sau efectuau alte transporturi, cu atât mai mult cu cât, eu am transportat pentru firma SC R. SA combustibili cumpărați de la depozitul P., în cea mai mare parte cu cisternele închiriate de la depozitul P. În măsura în care există astfel de mențiuni necorespunzătoare adevărului în evidențele depozitului, acestea nu pot constitui decât greșeli de organizare internă care nu au nici o legătură cu mine. Deși sunt întrebat în instanță declar că nu pot în nici un mod și cu nici un efort să-mi amintesc data încheierii contractului nr. X/1999 care a fost situată în primăvara anului 1999 între lunile februarie și aprilie.

Nu pot da nici o explicație faptului că, deși eu am completat formularul de contract cu mențiunile necesare am omis să completez rubrica cu data încheierii contractului. (…) Nu s-a solicitat firmei R. să aducă vreo garanție privitoare la posibilitățile de plată sau să achite livrările anterioare pentru a dovedi astfel stabilitatea economică și pentru a asigura derularea contractului. De altfel, consider că nici nu a fost nevoie pentru că, până în luna iulie 1999 am achitat în mod regulat fiecare livrare în termenul de 30 zile stabilit în contract, însă în cursul lunii iulie 1999 ca urmare a arestării lui M. către firmele căruia vindeam la rândul meu produsele cumpărate de la depozitul P., aceste firme s-au aflat în imposibilitate de plată, conturile lor fiind blocate și la rândul său SC R. SA nu a mai putut plăti către S.N.P.P.

Din acest moment, firmei nici nu i s-au mai livrat produse petroliere, iar diferența de plată nu a mai putut fi achitată firma intrând în lichidare judiciară. Nu am avut nici o înțelegere cu nici o persoană din conducerea depozitului P., SC R. SA nu a fost cu nimic favorizată. Cred că în primăvara anului 1999, când am încheiat contractul cu nr. x/1999 procedura de perfectare a contractelor de vânzare-cumpărare între S.N.P.P. și orice beneficiar era aceeași, în sensul că era suficient ca orice firmă interesată să completeze pur și simplu formularul contractului, să-l lase la serviciul livrări și dacă i se aproba să procedeze la comercializarea produsului cumpărat. În cazul în care în aceeași perioadă S.N.P.P.

ar fi avut niște norme interne de funcționare mai aspre pentru alegerea și stabilirea beneficiarilor, consider că încheierea contractelor în modalitatea mai sus arătată de mine a fost pur și simplu o greșeală de organizare și funcționare a S.N.P.P. Este adevărat că una singură dintre delegațiile ce erau obligatoriu a fi prezentate la S.N.P.P. pentru ridicarea de produse petroliere a fost completată de mine, act pe care l-am văzut la dosar și conține scrisul meu. Despre toate celelalte nu am nici o explicație decât aceea că ar fi fost posibil ca eu să fi lăsat oricăruia dintre șefii de depozit prezenți, un formular de delegație semnat și ștampilat de mine, iar acesta să fi completat delegația cu mențiunile necesare, eronat sau necorespunzătoare realității.

Nu cunosc pe ce înscrisuri însoțitoare ale mărfii se trec numele șoferului și numărul de înmatriculare al cisternei, dar știu că ultima operațiune este înregistrarea actelor însoțitoare în registrul de poartă. După plecarea mea din calitatea de angajat al S.N.P.P., eu personal nu am mai fost niciodată în depozitul propriu-zis ci doar la birourile sucursalei. Nu am prezentat niciodată personal actele însoțitoare ale mărfurilor livrate la poartă și nu am fost ajutat niciodată de nici unul dintre inculpații din prezenta cauză la înregistrarea în registrul de poartă, pentru că toate aceste operațiuni se efectuau de șoferul angajat și plătit să procedeze efectiv la încărcarea și transportul produselor petroliere.

Nu am solicitat niciodată lui C.A. să completeze cu mențiuni eronate sau false, delegații, acte însoțitoare sau mențiunile din registrul de poartă. Nu cunosc programul depozitului P. Oradea, comenzile mele au fost onorate atât dimineața, cât și după-amiaza, iar atunci când mașina mea a așteptat până târziu, așa s-a întâmplat ca și mașinile altor firme beneficiare să fie încărcate târziu și să aștepte la rând până seara. Nu am adus nici un fel de garanție imobiliară, mobiliară, nici un titlu de valoare recilculatorie pentru garantarea contractului nr. x/1999 pentru că nu mi s-a cerut niciodată astfel de garanție. Atâta timp cât raporturile comerciale s-au derulat în bune condiții, respectiv până în iulie 1999, firma beneficiară, de regulă, una dintre firmele lui M. achita către SC R. SA prețul de cumpărare plus adaosul, SC Rompres făcea plata către S.N.P.P.

și doar adaosul rămânea firmei intermediare. Nu s-a întâmplat niciodată și nu am avut nici o înțelegere cu M. ca SC R. SA să primească doar adaosul comercial care să reprezinte venitul firmei și în cele din urmă venitul meu. Atunci când am declarat că produsele petroliere cumpărate de R. de la S.N.P.P. s-au livrat în continuare către firmele aparținând lui M. m-am referit la firmele SC M. SA și SC E. SA, și altele pe care nu mi le amintesc, categoric însă SC R. SA nu a avut nici un fel de raporturi comerciale cu firmele administrate în mod direct sau din umbră de către M., între care SC O.I. SA, SC M.C. SA sau SC M.M.T. SRL. Nici în calitate de mandatar al lui M. sau al firmelor mai sus menționate, nu am încheiat contracte cu S.N.P.P.

și nu am facilitat încheierea de contracte în interesul celor 3 firme administrate de M. și arătate în rechizitoriu, nu am ridicat produse de la S.N.P.P. în calitate de mandatar al numitului M. și nici nu am înlesnit cu nimic acestuia posibilitatea de a deveni beneficiar de produse petroliere de la depozitul Oradea, nu l-am prezentat conducerii, nu am intervenit pentru a se încheia contracte de livrare cu firmele de mai sus și, în consecință, nu cunosc nimic despre raporturile dintre S.N.P.P. și aceste firme. Nu am nici o explicație pentru declarațiile date de martori în prezentul dosar, în sensul că eu mi-aș fi adus contribuția la încheierea sau executarea contractelor între S.N.P.P. și SC O. SA, SC M.C.

SA sau SC M.M.T. SRL. În consecință, declar că nu am avut nici o contribuție la contractele de mai sus, la perfectarea contractelor de mai sus și nu m-am prezentat în nume personal sau în calitate de mandatar la depozitul Oradea pentru a ridica produse petroliere în baza acestor contracte și în interesul firmelor anterior enumerate. Singura legătură dintre cele 3 firme administrate de M. și SC R. SA este aceea că în blocul Master se află biroul meu, unde se aflau și documentele contabile ale firmei R. împreună cu contabilitatea SC M. SA, care aparținea lui M. și care conducea și contabilitatea firmei SC R. SA. Așa s-a întâmplat că au fost ridicate de organele de cercetare toate actele firmelor lui M. și ale firmei mele.” Declarația inculpatului B. din faza de judecată contrazice cele declarate de acesta în faza de urmărire penală.

Astfel, în declarația de la f. 124 dosar urmărire, acesta arată că, în vederea perfectării contractelor de livrare produse petroliere cu depozitul din Oradea, inculpatul se prezenta la directorul A. având delegație din partea societății, iar delegațiile erau aprobate numai de directorul A.O., iar în lipsa acestuia de H.F. De asemenea, în aceeași declarație la f. 127, inculpatul arată că, la solicitarea lui M., acesta l-a introdus pe M. la inculpatul H. în vederea încheierii unui contract, contract care a și fost încheiat. De asemenea, tot inculpatul B. este cel care la f. 125 a arătat că se ducea la P. Oradea pentru a ridica marfă în baza contractului aproape zilnic. Și martora P.O., funcționar economic în 1999, audiată la f. 79, care îl cunoaște pe inculpat, confirmă faptul că l-a văzut de mai multe ori în incinta depozitului, dar nu reține cine s-a prezentat pentru încheierea contractului cu firmele SC O.I.

SRL și SC M.C. SA București. De asemenea, când a început întocmirea contractelor, toată lumea încheia contracte, nu doar martora, contracte care după ce erau încheiate ajungeau la inculpatul H. Martora mai face precizarea că evidența plăților era ținută de contabilitate, ea ținând doar evidența ieșirilor din unitate, iar la acea dată personal nu a cunoscut că societățile în cauză, SC O. SA și SC M.C. SRL, nu au achitat produsele ridicate, abia ulterior aflând acest lucru. Deși în declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că este posibil să fi predat conducerii depozitului delegații în alb pe care aceștia să le fi completat cu date eronate, la f. 125 dosar urmărire penală, același inculpat a arătat că nu-și amintește să fi lăsat vreodată la P. Oradea vreun set de delegații ștampilate în alb.

De asemenea, mai face precizarea că toate documentele referitoare la aceste achiziții de produse petroliere le-a predat lui M., ceea ce dovedește legătura indisolubilă între acțiunile celor doi inculpați. În declarația de la f. 77-78, inculpatul H.V. a susținut următoarele: „Nu recunosc comiterea faptelor. Am lucrat în calitate de șef depozit la S.N.P.P. - Sucursala P. Bihor din 1994 și până în primăvara anului 2000 când am plecat la cerere prin transfer la SC A. SA. (…) Eu l-am cunoscut pe B.C. din 1992 în perioada când acesta lucra în cadrul sucursalei. Din câte îmi amintesc eu, în februarie 1999 inculpatul B. a venit la mine și mi-a spus că are o firmă, că dorește să cumpere produse petroliere și mi-a solicitat să-i livrez produse petroliere.

Deoarece eu am avut anterior cu acesta, în 1992 câteva incidente, am refuzat și i-am spus să se prezinte la conducerea sucursalei și dacă o să mi se dea dispoziție să-i livrez produse petroliere, am să fac acest lucru, dar până atunci nu. Menționez că inculpatul B.C. ulterior acestei discuții, s-a prezentat la conducerea unității astfel că eu, personal, am primit dispoziții de la conducătorul unității, respectiv A.O. să-i livrez acestuia produse petroliere. Arăt faptul că, inițial inculpatul B.C. respectiv firma acestuia, SC R.I. SRL nu avea nici un contract cu Sucursala Oradea, cu toate acestea, în baza dispozițiilor verbale primite, eu i-am livrat acestuia diferite cantități de produse petroliere, cantități care în mai multe rânduri au fost achitate pe loc.

Ulterior,