ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212/P din 11 iulie

2007, Tribunalul Bihor, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe

inculpatul B.C.D., la:

- 5 ani închisoare,

cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I, b) și c) C. pen., pe o durată de 3

ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus reținerea din 20 iunie  2002 și arestul preventiv de la 21 iunie 2002

la 18 iulie 2003.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) și 124 C.

pen. a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.,ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 248 rap.

la art. 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit.

a) și c) și 76 lit. b C. pen. au fost condamnați inculpații:

- H.V.F.;

- D.D.I.;

- C.A., la câte o

pedeapsă de câte:

- 3 ani închisoare

fiecare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C.

pen. fiecare, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit.

a) teza II, b) și c) C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. au fost obligați inculpații să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă

Tribunalul Bihor;

b) să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) și 124 C.

pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca

urmare a intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.C.D., H.V.F., D.D.I., C.A., în

solidar, la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 lei către partea

civilă S.N.P.P. SA București, Calea Dorobanților.

În baza art. 348 C.

proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului B.C.

asupra autoturismului marca P. (585-586 vol. I dosar u.p.), precum și

sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului H.V.F. asupra

imobilului situat în Oradea, str. Gh. Doja, (f. 592 vol. I dosar u.p.).

În baza art. 348 și

445 C. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat, fiecare inculpat în parte, la câte 700 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

S-a dispus virarea

din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor a sumei de

600.000 lei onorariul apărătorului din oficiu av. F.A., conform delegației nr. 4845/2004.

(f.117)

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților B.C.D., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune

și uz de fals, A.O., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, H.V.F.,

pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, D.D.I., pentru comiterea

infracțiunii de abuz în serviciu, C.A., pentru comiterea infracțiunilor de abuz

în serviciu și fals material, M.G. pentru comiterea infracțiunii de

complicitate la înșelăciune.

Prin sentința penală nr.

133/P/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr.

606/R din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea s-a disjuns cauza față de

inculpații A.O. și M.G., dispunându-se cu privire la aceștia restituirea cauzei

la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru refacerea urmăririi

penale.

S.N.P.P. SA București

s-a constituit parte civilă cu suma de 14.678.232.138 lei.

În vederea

soluționării cauzei, s-a luat declarație inculpaților H.V., f. 77-78, C.A., f. 159-160,

D.D., f. 161, B.C., f. 204-206, s-au audiat martorii P.O., f. 79, M.F.O., f. 118,

G.A., f. 136, F.F., f. 162, P.L.S., f. 163, Z.E., f. 182, B.P., f. 183-184, I.E.,

f. 185, B.C.G., f. 186, A.A., f. 207, A.T., f. 208, C.V., f. 217, B.M., f. 219,

C.D.P., f. 241, A.S., f. 243.

Din coroborarea

întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut în

fapt următoarele:

Datorită faptului că

produsele petroliere reprezintă o marfă extrem de solicitată, S.N.P.P. SA

București a dispus luarea unor măsuri care, coroborate cu dispozițiile legale

în materie, să conducă la reducerea riscului de afaceri, măsuri care au fost

comunicate de îndată tuturor sucursalelor din țară, în vederea aplicării lor în

activitatea curentă.

Astfel

prin adresa nr. 496 din 29 ianuarie 1999 s-a comunicat sucursalelor

obligativitatea încheierii de contracte pentru toate actele de comerț derulate

de acestea cu terții, în cuprinsul cărora să fie incluse clauze asigurătorii

„față de riscurile previzibile, inclusiv acela al neîncasării c/v produselor

livrate.”

De asemenea, s-a

instituit obligația urmăririi riguroase a executării tuturor contractelor în

baza unei evidențe stricte și a intervenției operative în situațiile în care se

impune acest lucru. (vol. 3, fila 49).

Urmare acestor

măsuri, prin adresa nr. 308 din 8 februarie 1999 a fost trimis de către S.N.P.P.

SA București modelul de contract, menționându-se că fiecare contract încheiat

cu agenții economici va fi semnat, din partea sucursalei, de către șeful de

secție ca o garanție a exactității datelor cu privire la stabilitatea economică

și posibilitățile financiare ale beneficiarului, de către persoana împuternicită

de acesta, cu semnătura certificată prin aplicarea ștampilei rotunde (vol. 3,

fila 50).

La 15 martie 1999,

prin adresa 1401, s-a comunicat faptul că aprobarea conducerii S.N.P.P. SA

privind livrarea produselor petroliere cu plata la un interval cuprins între 15

și 30 zile de livrare, nu reprezintă o „derogare de la necesitatea de a se

încheia contract și de a se livra produse petroliere strict pe bază de garanție

bancară în conformitate cu prevederile legii (vol. 3, f. 54).

La data de 3 iunie 1999,

prin adresa nr. 2969, s-a instituit pentru sucursale obligația urmăririi

riguroase a executării contractelor și executării gajurilor în situația

depășirii termenului de plată sau neachitării contravaloarea produselor

livrate. (vol. 3, f. 57, 170-171).

Toate aceste măsuri

au culminat cu cea dispusă și comunicată prin adresa nr. 3275 din 31 iulie 2000,

prin care s-a instituit obligativitatea efectuării vânzărilor de produse

petroliere numai cu plata la livrare. (vol. 3, f. 60).

Prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu și a acestor măsuri stabilite și impuse de S.N.P.P. SA

București, inculpații, în calitate de persoane cu funcții de conducere și

angajați ai Sucursalei P. Bihor, în perioada iunie-iulie 1999, au livrat

produse petroliere către SC R.I. SRL Oradea, SC O.I. SRL Oradea, SC M.C. SRL

București și SC M.M.T. SRL Oradea în valoare de 14.678.232.138 lei pe baza unor

contracte nesemnate de beneficiari, lipsite de garanții asigurătorii și în

condițiile neachitării produselor petroliere livrate anterior.

Pentru crearea unor

aparențe de legalitate, inculpatul B.C. a achiziționat produsele respective,

atât pentru firma sa, SC R.I. SRL, cât și pentru celelalte firme puse la

dispoziție de inculpatul M.G., ai căror administratori erau cetățeni străini,

plecați din țară sau care nu figurau intrați pe teritoriul României, ori

persoane care nu mai desfășuraseră activități prin intermediul firmelor

respective de mai mult timp.

În actele întocmite

cu prilejul recepționării mărfurilor au fost inserate fictiv nume de persoane

care nu aveau nicio legătură cu operațiunile respective sau numere de

înmatriculare ale unor autoturisme care, din punct de vedere tehnic, erau

improprii transportului produselor petroliere. Accesul inculpatului B.C. la

persoanele din conducerea Sucursalei Bihor a S.N.P.P. SA, abilitată a aviza

livrările către cele 4 societăți, a fost favorizat de faptul că în perioada

1985-1992 acesta a lucrat în cadrul sucursalei și a avut posibilitatea de a-i

cunoaște pe inculpați.

Toate acestea au

condus la neachitarea c/v produselor petroliere achiziționate în condițiile

arătate și, implicit, la înregistrarea unui prejudiciu în patrimoniul S.N.P.P.

- Sucursala Bihor de 14.678.232.138 lei.

- I. În anul 1994

inculpatul B.C.D. a înființat SC R.I. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a Județului Bihor - ORC nr. J05/2289/1994, în cadrul acestei

societăți, inculpatul cumulând calitățile de asociat unic și administrator

(vol. 4, filele 1-175).

La început,

inculpatul a derulat activități de comerț și de transport, pentru ca în luna

martie 1999 să desfășoare activități de comercializare și intermediere cu

produse petroliere achiziționate în principal de la S.N.P.P. - Sucursala P.

Bihor.

Astfel, inculpatul

știind că are asigurată desfacerea, s-a ocupat în exclusivitate de

aprovizionare.

Achiziționarea

produselor petroliere de la unitatea menționată era facilitată de faptul că

inculpatul B. era cunoscut în cadrul ei de către persoanele care aveau putere

de decizie în ceea ce privește livrarea.

În cadrul sucursalei,

ca și în toate subunitățile S.N.P.P. SA, existau reguli stricte de acces în

interiorul depozitelor și de circulație a documentelor ce se întocmeau cu

prilejul vânzării produselor petroliere.

Astfel,

reprezentanții solicitanților unor astfel de produse, având delegații de

ridicare completate cu datele societăților pe care le reprezentau, se prezentau

pentru aprobarea livrării la persoanele abilitate să facă acest lucru:

directorul general al sucursalei, directorul depozitului, adjunctul șefului de

depozit sau persoana desemnată în acest sens de către conducere, în lipsa șefului

sau adjunctului de depozit.

Delegațiile aprobate

erau apoi prezentate compartimentului „facturări” din cadrul depozitului care

întocmea factura de livrare, cuprinzând și cantitatea de produs petrolier

aprobată de conducere.

Ulterior, facturile

și delegațiile de livrare erau prezentate gestionarului, care, după ce încărca

în mijloacele de transport cantitatea de combustibil trecută în factură,

întocmea avizul de însoțire a mărfii.

Toate aceste

documente erau suspuse controlului de poartă la ieșirea din depozit, precum și

verificării calității produsului din mijlocul de transport. În registrul de

poartă se evidenția numărul mașinii, numele delegatului, cantitatea livrată,

numărul facturii sau avizului de însoțire a mărfii, precum și ora intrării și

ieșirii din unitate. Acest circuit era obligatoriu în condițiile în care

livrările se efectuau până la orele 15,00.

Când acest lucru se

realiza după-amiază, posibilitate oferită de faptul că gestionarii de depozit

lucrează în ture de 12 ore, factura de livrare se întocmea de către

compartimentul de specialitate a doua zi, după datele înscrise în delegațiile

de livrare și avizele de însoțire a mărfurilor.

Pentru a eluda acest

circuit, inculpatul B.C. a propus atât inculpatului H.V., cât și inculpatului C.A.,

șeful depozitului P. Oradea și gestionarului coordonator, ca livrările făcute

către firma sa să se efectueze numai după-amiază.

Aceștia,

încălcându-și atribuțiile de serviciu cuprinse în fișa postului, (vol. 3,

filele 1-2, 21-23) potrivit cărora șeful de depozit era obligat să „organizeze

primirea, recepția, descărcarea, depozitarea, manipularea, livrarea și

transportul produselor petroliere în condițiile respectării stricte a

reglementărilor specifice în vigoare”, iar gestionarul coordonator „să

elibereze și să livreze produsele petroliere în baza actelor prevăzute în

legislația în vigoare și instrucțiunile avute în acest sens”, au acceptat

propunerea inculpatului.

Acest lucru a fost

favorizat și de faptul că acordul de principiu fusese obținut de la inculpatul A.O.,

directorul Sucursalei Bihor, care, în cursul cercetărilor, s-a demonstrat că

s-a implicat efectiv în livrările de produse petroliere către inculpatul B.C.D.

Inculpatul C.A., deși

își desfășura activitatea numai în tura de dimineață (până la orele 15,00),

dată fiind calitatea sa de gestionar coordonator, în zilele în care inculpatul B.

urma să ridice produse petroliere rămânea să se ocupe de toate formalitățile,

completând dispozițiile de livrare, deși acest lucru cădea în sarcina

solicitantului și le aproba.

Constatările

tehnico-științifice grafice efectuate în cauză au pus în evidență faptul că

dintre toate delegațiile prezentate de inculpatul B., numai una dintre acestea

a fost completată de el, respectiv cea din data de 9 aprilie 1999 (vol. II fila

217), celelalte fiind completate de inculpatul C.A., unele dintre acestea având

trecut pe verso inițialele A.O.

Cu prilejul audierii,

cei doi inculpați au explicat semnificația acestor inițiale. Erau situațiile în

care inculpatul A. suna personal la depozit și dădea dispoziție să se livreze

combustibil inculpatului B.C. (vol. I, filele 142-146, 149-152, 163-169,

272-281, 284-298).

Datorită faptului că

delegațiile au fost completate de inculpatul C.A., la numele inculpatului B.C.

a fost adăugată lit. a), astfel încât acesta apare ca „B.C.”. De asemenea, în

cuprinsul acestora au fost inserate, în mod fictiv, ca delegați sau conducători

auto, persoane care în timpul urmăririi penale au declarat că nu au avut niciun

fel de raporturi juridice cu SC R.I. SRL, cu S.N.P.P. SA Sucursala P. Bihor sau

cu inculpatul B.C., necunoscând persoanele implicate în aceste activități (vol.

3, filele 55-72).

De asemenea, au fost

trecute numerele de înmatriculare ale unor autovehicule care, ulterior, s-a

dovedit că nu au efectuat transportul produselor petroliere achiziționate de

inculpat, deoarece erau improprii acestei activități, fiind autoturisme (D., M.,

etc.) (vol. 2 filele 87-11) sau deși erau apte pentru acest lucru, în zilele

respective efectuaseră alte curse, sens în care conducătorii auto au prezentat

documente doveditoare (vol. 2 filele 55-74, vol. 1 filele 528-541).

Acest lucru a fost

posibil și datorită faptului că inculpatul C.A. se ocupa de toate

formalitățile, documentația neparcurgând traseul menționat întrucât livrările

erau făcute după-amiază.

Rolul inculpatului C.

nu s-a limitat la cele mai sus menționate, ci acesta întocmea și avizele de

însoțire a mărfii, îi însoțea pe delegați la locurile de încărcare și dădea

dispoziții gestionarilor să încarce cantitățile de combustibili înscrise în

delegații.

La poartă, unde

trebuia efectuat ultimul control înainte de părăsirea unității, inculpatul C.A.

le solicita controlorilor de poartă sau pompierilor de serviciu să înscrie în

registrul de poartă datele pe care el le furniza sau îi trimitea să execute

rondul, făcând el însuși mențiunile în registru. (vol. 1, filele 501-526).

Tot din declarațiile

acestora a rezultat că inculpatul B. era prezent frecvent în incinta

depozitului, în compania inculpaților C.A. și H.V., de mai multe ori

întâlnindu-se și cu inculpatul A.O.

Acest procedeu a fost

uzitat de inculpatul B.C. și de ceilalți inculpați atât înainte cât și după

încheierea contractului nr. x/1999 între S.N.P.P. SA - Sucursala P. Bihor și SC

R.S. SRL (vol. 2 fila 249).

Cu privire la

livrările efectuate către SC R.I. SRL s-a constatat că inculpații A.O., H.V. și

C.A. și-au încălcat atribuțiile de serviciu deoarece au avizat și aprobat

livrarea de produse petroliere în lipsa unui contract, deși prin adresa 496 din

29 ianuarie 1999, S.N.P.P. SA stabilise obligativitatea încheierii de contracte

juridice cu toți agenții economici care solicitau livrarea de produse

petroliere.

Nici prin încheierea

contractului nr. x/1999 (vol.2, fila 249) nu s-a intrat în legalitate, întrucât

nici după această dată nu au fost respectate măsurile impuse de S.N.P.P. SA și

anume:

- contractul nu avea

inserată în cuprinsul său data încheierii;

- deși a fost semnat

de inculpații H.V. și A.O., nu s-au solicitat beneficiarului măsuri

asigurătorii care să garanteze plata prețului sau recuperarea c/v mărfurilor

livrate;

- prin încheierea

contractului s-au făcut livrări către SC R.I. SRL, deși produsele livrate

anterior nu fuseseră achitate;

În maniera arătată,

în perioada 31 martie - 29 iulie 1999, inculpatul B.C. a achiziționat de la

Sucursala P. Bihor a S.N.P.P. SA, în numele SC R.I. SRL, produse petroliere în

valoarea totală de 3.415.223.825 lei, din care 2.643.916.165 în baza contractului

nr. x/1999 (vol. 1, filele 21-27, vol. 2 fila 287).

Produsele au fost refacturate

și livrate către SC M. SA (în valoare de 1.611.700.000 lei), către SC O.I. SRL

(în valoare de 405.100.000 lei) și către SC M.M.T. SRL (în valoare de

132.000.000 lei), firme reprezentate de numitul M.G. (vol. 5, filele 2-19).

Din valoarea totală a

mărfurilor livrate către SC R.I. SRL, inculpatul B.C. a achitat numai

707.000.000 lei, pentru diferența de 2.608.223.825 lei, S.N.P.P. SA - Sucursala

P. Bihor constituindu-se parte civilă (vol. 2, fila 140-141).

Cu privire la neplata

prețului produselor livrate, inculpatul B.C. a declarat că această împrejurare

s-a datorat faptului că mărfurile nu au fost plătite de către firmele cărora

le-au fost livrate, afirmație infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, de la început

inculpatul nu a intenționat să plătească integral produsele achiziționate, din

moment ce, conform înțelegerii inițiale avute cu inculpatul M., le-a livrat la

rândul său firmelor acestuia fără a mai solicita contravaloarea lor, deși

cunoștea că ele au fost revândute mai departe altor clienți, mulțumindu-se

numai cu încasarea pentru sine a comisionului convenit.

Mai mult, a permis ca

de contabilitatea firmei sale să se ocupe angajații firmei inculpatului M.G.,

singura preocupare fiind aceea de a se prezenta la sediul Sucursalei P. Bihor

cu delegațiile pentru a fi vizate de către inculpatul A.O. sau, în lipsa

acestuia, de către H.V.F. (vol. 1, fila 124).

Deși partea civilă a

făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului, obținând chiar o hotărâre

judecătorească de obligare a SC R.I. SRL la plata contravalorii mărfurilor

livrate, acest fapt nu a fost posibil, debitorul intrând în procedura de

lichidare judiciară (vol.3 fila 553).

Ca urmare, S.N.P.P.

SA - Sucursala Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 2.704.245.539 lei.

II.

SC O.I. SRL Oradea a

fost una dintre firmele care, conform înțelegerii inițiale dintre inculpatul B.C.

și M.G., a fost utilizată pentru achiziționarea de produse petroliere de la Sucursala

P. Bihor.

Societatea

a fost înființată de către martorul M.F. în calitate de asociat unic, fiind

înregistrată la O.R.C. Bihor sub x (vol. 3, filele 266,272). Din declarațiile

martorului rezultă că societatea a fost înființată la îndemnul inculpatului M.G.,

în același timp el fiind încadrat și la SC M. SA, societate administrată tot de

inculpat. De aceea, activitatea SC O.I. SRL a fost extrem de redusă, conform

declarației martorului limitându-se la o singură tranzacție având ca obiect

produse alimentare. În legătură cu firma SC M. SA, martora I.E. audiată la f. 185

arată că inițial ea a fost administratorul firmei, după care a intrat și M., cu

care trăia în concubinaj, ca titular de părți sociale. Din 1997, martora afirmă

că s-a certat cu inculpatul M., care i-a interzis accesul la activitatea

firmei, aducând un alt bărbat, iar peste un an a obligat-o să se prezinte la un

notar unde s-au întocmit actele necesare pentru cesionarea firmei către

cetățeanul arab, S.S. În mod cert, martora arată că a cesionat firma fără să cunoască

persoana cesionarului.

Conform indicațiilor

inculpatului M.G., la 26 ianuarie 1998 părțile sociale ale SC O.I. SRL au fost

cedate de către asociatul M.F., cetățenilor sirieni M.L.K. și C.C. (vol.3, fila

268).

Totodată, sediul societății

a fost mutat în Oradea, str. Rogerius, într-un bloc aparținând inculpatului M.G.

și în care își aveau sediul și celelalte firme administrate de către acesta. (vol.3,

fila 272).

Cesiunea firmei către

cetățenii sirieni a avut un caracter formal, din moment ce la 2 martie 1998

aceștia l-au împuternicit pe inculpatul M.G. să se ocupe de activitatea SC O.I.

SRL. (vol. 2, fila 147).

Din verificările

efectuate la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Direcția

pentru Străini și Probleme de Migrări a rezultat că în timp ce M.L.K. a intrat

în țară la 16 noiembrie 1997 și a plecat la 15 mai 1998, C.C. a intrat în

România la 29 noiembrie 1999 și a ieșit la 6 februarie 1998 (vol. 2, filele

151-152). Însuși M.F.O., care a cesionat firma către cetățenii străini, audiat

în calitate de martor la f. 118 și fără să recunoască implicarea inculpatului M.

în această cesionare, arată că până în luna februarie 1998 când s-a desesizat

total de firmă, aceasta a avut o singură activitate comercială având ca obiect

produse alimentare, dar nu a întocmit niciun document în numele acestei firme

după februarie 1998, ceea ce dovedește implicarea inculpaților M. și B. în

derularea activității comerciale a firmei după această dată.

Cu privire la

aspectul legat de condițiile în care a fost emisă procura pentru inculpatul M.G.,

deși C.C. era ieșit din România la data întocmirii acesteia, s-a dispus

disjungerea în vederea continuării cercetărilor.

Cum inițiatorul SC O.I.

SRL și al modificărilor intervenite în acționariatul acesteia a fost inculpatul

M.G., se trage concluzia că scopul urmărit de acesta a fost acela al obținerii

unei societăți pe care să o utilizeze în afacerile sale, dar care, aparent, să

nu aibă legătură cu acesta.

După începerea

colaborării cu inculpatul B.C., în circuitul afacerilor cu produse petroliere a

fost introdusă și SC O.I. SRL prin încheierea contractului nr. X/1999 cu

Sucursala P. Bihor.

Ca și în cazul SC

R.I. SRL, la încheierea contractului au fost încălcate de către semnatarii

acestuia, inculpații A.O. și H.V., toate dispozițiile S.N.P.P. SA privitoare la

încheierea și derularea contractelor economice, analizate anterior în sensul

că:

- contractul nu avea

dată, deși din registrul de contracte rezultă că a fost încheiat la 7 iunie  1999

(vol. 3, fila 167).

- contractul nu purta

semnătura beneficiarului și ștampila rotundă, fiind aplicată numai o ștampilă

dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă;

- nu s-a solicitat

beneficiarului și ștampila rotundă, fiind aplicată numai o ștampilă

dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă;

- nu s-au solicitat

beneficiarului garanții bancare care să garanteze recuperarea contravalorii

mărfurilor livrate sau plata prețului;

- nu s-au făcut verificări

cu privire la existența firmei sau bonitatea acesteia. Așa se explică de ce în

cuprinsul contractului a fost trecut ca reprezentant al SC O.I. SRL martorul M.F.,

care în realitate nu mai avea nici o calitate în cadrul acesteia din 26

ianuarie 1998;

- în timpul derulării

contractului nu au luat măsuri de încasare a contravalorii mărfurilor livrate

(vol.2, fila 245).

De formalitățile

legate de încheierea contractului s-a ocupat inculpatul B.C., datorită

relațiilor pe care acesta le avea în cadrul Sucursalei P. Bihor, inculpatul M.G.

necunoscându-l nici pe inculpatul A. și nici pe ceilalți inculpați.

Ca și în cazul SC

R.I. SRL Oradea, inculpatul B.C. a fost cel care a adus delegațiile de ridicare

a mărfurilor, ocupându-se de obținerea avizului de livrare de la inculpatul D.D.I.,

adjunctul șefului de depozit. (vol. 4, filele 193-245, filele 234-235).

Fiind audiat,

inculpatul D.D. a precizat că avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul B.C.

a făcut-o cu aprobarea inculpaților H.V. și A.O., care aveau cunoștință de

livrările efectuate la firmele pentru care se prezenta B.C.D. (vol.1 filele

339-357).

Ca și în cazul

precedent, în delegații au fost evidențiate în fals numele unor persoane care

în realitate nu s-au prezentat niciodată pentru ridicarea de produse petroliere

și numerele unor autovehicule improprii transportului unor astfel de produse.

Delegațiile au fost

completate de inculpatul C.A., fapt recunoscut de către acesta și atestat de

raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză. (vol. 2

filele 208-215)

De asemenea,

inculpatul C.A. a făcut consemnări în registrul de poartă cu ocazia livrării de

produse petroliere către SC O.I. SRL, livrări care erau efectuate după orele de

program. (vol. 2 filele 208-215).

În derularea contractului,

în perioada 9 iunie 1999-12 iulie 1999, SC O.I. SRL a achiziționat de la S.N.P.P.

SA - Sucursala P. Bihor produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 lei, pe

care nu le-a achitat în termenul de 30 zile stipulat în contract.

Singura plată făcută

în contul mărfurilor livrate a fost realizată la 9 august 1999, după sistarea

livrărilor și a constat în 50 milioane lei, ordonată de SC M. SA în contul SC

O.I. SRL (vol. 3, fila 483).

Acest lucru

demonstrează că produsele petroliere au fost destinate firmei inculpatului M.G.,

SC M. SA, aspect confirmat și de controlul efectuat la această firmă la 26

iulie 2002 și care a concluzionat că de la SC O.I. SRL au fost achiziționate

mărfuri în valoare de 8,4 miliarde lei, din care au fost achitate numai 1,4

miliarde lei (vol.5, filele 2-19).

Suma achitată de SC

M. SA societății SC O.I. SRL a fost ridicată din conturile acesteia de către

inculpatul M.G. și cu privire la care declară că a dat-o administratorilor

societății.

Această apărare este

infirmată de faptul că la data efectuării acestor operațiuni, administratorii SC

O.I. SRL nu se mai aflau în țară.

S.N.P.P. SA -

Sucursala P. Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 5.252.488.669 lei

(vol. 2, filele 140-141).

În perioada

1998-2001, SC O.I. SRL nu a depus deconturile TVA și declarațiile privind

obligațiile de plată la bugetul de stat și nu a transmis Administrației

Financiare Oradea acte de control, în prezent, aflându-se în procedură de

lichidare judiciară (vol. 2, filele 293-294).

III.

O altă firmă utilizată

de inculpații B.C. și M.G. pentru achiziționarea de produse petroliere este SC

M.C. SRL București. Societatea a fost înființată în luna februarie 1998, fiind

înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București și având ca asociat

unic și administrator pe cetățeanul irakian K.J.G. (vol. 4, filele 251-257).

La data de 13

ianuarie 1999, inculpatul M.G. a intrat în posesia unei „împuterniciri” din

partea asociatului unic al societății, prin care era abilitat să efectueze

operațiuni bancare pentru SC M.C. SRL București.

Împuternicirea nu

este semnată de K.J.G., având aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară în

interiorul căreia se află o semnătură indescifrabilă. (vol.3, fila 378).

Pe

de altă parte, verificările efectuate cu privire la persoana asociatului unic

al SC M.C. SRL București, au pus în evidență faptul că în perioada 1 ianuarie 1996-13

decembrie 1999, K.J.G. nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România (vol. 3,

fila 394).

Cu privire la acest

aspect s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor

penale.

Ca și în cazul

societăților anterioare, inculpatul M.G. l-a mandatat pe inculpatul B.C. să

încheie, în numele SC M.C. SRL, un contract cu Sucursala P. Bihor în aceleași

condiții cu cele precedente.

Ca urmare, la 7 iulie

1999 a fost încheiat contractul nr. X/1999, semnat din partea furnizorului de

către inculpații A.O. și H.V.F. (vol. 2, fila 247)

Pe contract este

aplicată, la rubrica „beneficiar”, aceeași ștampilă dreptunghiulară a cărei

impresiune se află și pe împuternicirea emisă pentru inculpatul M.G. și, deși

este semnat, semnătura este diferită de cea aflată în interiorul ștampilei

dreptunghiulare.

În contract a fost

trecută o persoană fictivă (C.G.) ca administrator al societății beneficiare,

deși această calitate o avea, conform mențiunilor de la O.R.C. București,

cetățeanul irakian K.J.G.

Ca și în cazul

societăților precedente, deși au semnat contractul prin încălcarea atribuțiilor

de serviciu și normelor impuse de S.N.P.P. SA, inculpații A.O. și H.V. nu au

solicitat beneficiarului prezentarea de garanții bancare.

De asemenea, au

permis livrarea de produse petroliere către SC M.C. SRL înainte de încheierea

contractului, acest lucru debutând la 9 iunie 1999, în timp ce contractul a

fost încheiat la 7 iulie 1999 (vol.2 fila 247).

În executarea

contractului, avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul B.C. și completate

de inculpatul C.A. a fost făcută de inculpatul D.D.

Acest lucru s-a

datorat faptului că inculpatul H.V., sesizând contradicția dintre dispozițiile

verbale ale inculpatului A.O. privind livrarea de produse petroliere către

inculpatul B.C. (chiar în adresele emise de Sucursala P. Oradea și semnate de

către directorul comercial R.C., prin care conducerea depozitului era

atenționată de neîncasarea produselor livrate - vol. 3 filele 55-59), a refuzat

să mai avizeze livrările către inculpatul B.C.

Astfel de adrese au

fost semnate și de către inculpatul A.O., dar numai după încetarea livrărilor

către firmele reprezentate de B.C. (vol. 3, filele 61-63, 67).

Și în acest caz,

livrările au fost efectuate după orele de program, iar consemnările în

registrul de poartă au fost făcute de inculpatul C.A.. (vol.2 filele 208-215).

Conform documentelor

emise de Sucursala P. Bihor și concluziilor expertizei financiar-contabile efectuate

în cauză, în perioada 9 iunie - 12 iulie 1999, SC M.C. SRL a achiziționat

produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 lei, pe care le-a livrat către SC

M. SA (vol.3, filele 504,551)

Deși SC M.C. SRL a

încasat de la SC M. SA în contul produselor petroliere suma de 1.559.400.000

lei, Sucursalei P. nu i-au fost achitate mărfurile ridicate.

Această plată a fost

formală, întrucât banii au fost ridicați din conturile societății de către

inculpatul M.G. Cu privire la destinația lor, inculpatul afirmă că i-a predat

administratorului societății, deși acesta, așa cum s-a arătat, nu a fost

niciodată prezent în România.

Singura plată făcută

în contul Sucursalei P. Bihor a fost de 499.000.000 lei efectuată la 9 august  1999,

în baza unui ordin de plată prin care SC R.I. SRL a plătit în numele SC M.C.

SRL.

Acest lucru

demonstrează încă o dată faptul că între toate firmele implicate în aceste

tranzacții comerciale există legături foarte strânse.

De altfel, toate

firmele aveau sediul în blocul deținut de inculpatul M.G., iar contabilitatea

lor era ținută de aceleași persoane, angajate ale SC M. SA.

În cauză, Sucursala P.

Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 5.077.754.551 lei, reprezentând

contravaloarea mărfurilor neachitate (vol. 2, filele 140-141)

Cu privire la sumele

de bani ridicate din conturile SC O.I. SRL și SC M.C. SRL, inculpatul M.G. a

fost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru evaziune fiscală la o

pedeapsă de 4 ani 10 luni închisoare, prin sentința penală nr.14 din 15

ianuarie 2002 a Judecătoriei Sighișoara. (vol. 3, filele 330-347)

IV.

SC M.M.T. SRL a fost

înființată în anul 1993 de către administratorul B.F., fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Bihor (vol. 4, fila 350).

La data de 25 iulie 1996

a fost încheiat actul adițional la contractul de societate prin care părțile

sociale au fost cesionate martorei G.A.M., concubina inculpatului M.G. (vol. 3,

fila 275).

Preluarea SC M.M.T.

SRL a fost făcută de către martoră la propunerea inculpatului M.G., intenția

acestuia fiind aceea de a putea controla activitatea unei alte societăți prin

intermediul căreia să-și deruleze afacerile comerciale.

În

realizarea acestui scop, la data de 14 martie 1997 inculpatul M.G. a solicitat

și a obținut de la martora G.A.M. o procură care îi conferea dreptul de a se

ocupa de întreaga activitate a SC M.M.T. SRL (vol. 4, fila 374).

În aceste condiții,

în anul 1999, după debutul „colaborării” cu inculpatul B.C., inculpatul M.G. a

convenit cu acesta ca și societatea concubinei sale să fie utilizată pentru

achiziționarea de produse petroliere de la S.N.P.P. SA Sucursala P. Bihor.

Martora G., audiată în cauză la f. 136, arată că a avut calitatea de

administrator al acestei firme, dar nu își poate aduce aminte nici măcar

obiectul de activitate, pentru că nu ea era cea care a înființat-o, ceea ce

denotă implicarea inculpaților M. și B. și în activitatea acestei firme, pe

ultimul dintre ei martora susținând că îl și cunoaște, cu atât mai mult cu cât,

chiar înainte de arestare, M. i-a cerut acesteia să vândă firma.

Ca și în cazurile

precedente, inculpatul B.C. s-a ocupat de formalitățile legate de încheierea

contractului nr. x/1999 între Sucursala P. Bihor și SC M.M.T. SRL. (vol. 2,

fila 243).

Deși contractul nu

are înscrisă data încheierii, din registrul de evidență a contractelor

încheiate de sucursală rezultă că perfectarea acestuia a avut loc la 19 aprilie

1999 (vol.3, fila 169).

Spre deosebire de

celelalte contracte, acesta poartă semnătura rotundă a beneficiarului, dar nici

în acest caz nu s-au solicitat garanții asigurătorii care să garanteze plata

prețului (vol.2, fila 243)

Din partea Sucursalei

P. Bihor, contractul a fost semnat de către inculpatul H.V. și, în lipsa

inculpatului A.O., de către directorul comercial R.C. care, în afară de

semnarea contractului, nu a mai avut nicio altă contribuție la derularea

afacerii comerciale cu SC M.M.T. SRL.

Ca și în celelalte

cazuri, inculpatul A.O. a dat dispoziții să se facă livrări și către această

societate, chiar și în condițiile în care a fost avertizat de către șeful de

depozit că datoria acumulată de SC R.I. SRL, reprezentată de inculpatul B.C.,

depășește 2 miliarde lei. (vol. 1, filele 277-296).

Ca urmare, pe

delegațiile de ridicare marfă avizate de inculpatul H.V., acesta a făcut

mențiunea „fără gaj”, intenționând să confirme astfel faptul că a primit

dispoziții în acest sens de la directorul A.O. și, în același timp, să-și

exprime dezacordul față de ordinul primit (vol. 2, filele 223-227)

Și în acest caz,

delegațiile au fost completate de către inculpatul C.A., numele

administratorului este trecut „G.A.”, deși numele corect este „G.A.” (vol. 4,

filele 389-420).

Deși inculpatul B.C.

a negat achiziționarea produselor petroliere pentru SC M.M.T. SRL, din

cercetări rezultă că el a fost cel care s-a ocupat de încheierea contractului,

de avizarea delegațiilor și cel care s-a prezentat la Depozitul P. Oradea în

zilele în care se livrau mărfuri către societatea respectivă, fapt confirmat de

către personalul depozitului (vol. 1, filele 277-296; 354, 493).

În condițiile

arătate, SC M.M.T. SRL a achiziționat în perioada 29 aprilie-25 mai 1999 de la S.N.P.P.

SA Sucursala P. Bihor, produse petroliere în valoare de 1.643.743.379 lei, care

au fost valorificate de către inculpatul M.G. către alte societăți comerciale

și fără a se achita furnizorului contravaloarea acestora (vol. 3, fila 527).

Deși Sucursala P. Bihor

a acționat societatea debitoare în instanță, obținând o hotărâre judecătorească

de obligare la plata contravalorii mărfurilor neachitate (vol. 3, fila 556), hotărârea

nu a putut fi pusă în executare, întrucât debitorul a intrat în procedură de

lichidare judiciară.

Acest lucru a fost

posibil și datorită faptului că, după achiziționarea de produse petroliere, la

12 iulie 1999 inculpatul M.G. a determinat-o pe concubina sa, administrator la SC

M.M.T. SRL, să cesioneze părțile sociale numitei A.E.

După cesiune, practic

activitatea societății a încetat, întrucât A.E. a părăsit țara, stabilindu-se

în Ungaria.

În aceste condiții,

Sucursala P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.643.743.379 lei (vol.2,

filele 140-141).

V.

Prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu, inculpatul A.O. l-a favorizat pe inculpatul B.C. în

detrimentul instituției pe care o reprezenta și al cărei patrimoniu era dator

să-l apere conform fișei postului (vol.3, filele 579-580), nu numai prin

încheierea și derularea contractelor susmenționate, dar și prin aprobarea dată SC

R.I. SRL de a lăsa în custodia Depozitului P. Oradea cantități mari de

combustibil, în condițiile în care această unitate nu efectua în mod normal și

uzual astfel de servicii, neavând stabilite tarife pentru acestea.

Astfel, la datele de

17 iunie 1999, 9 iulie 1999 și 20 iulie 1999, inculpatul C.A. a întocmit trei

procese verbale de custodie, în baza cărora inculpatul B.C., în numele SC R.I.

SRL, a lăsat în custodia depozitului P. Oradea 141.000 litri benzină (vol. 2, filele 168-183).

Prin aprobarea

custodiilor, inculpatul A.O. a angajat răspunderea Sucursalei P. Bihor în

schimbul sumei modice de 300.000 lei, încasată de depozit pentru serviciul

prestat.

Pe de altă parte,

aprobând aceste procese-verbale, a legitimat existența unor raporturi

contractuale ilegale, întrucât perfectarea de astfel de raporturi cu agenți

economici și angajarea răspunderii prin intermediul acestora era atributul

sucursalei și în niciun caz al depozitului.

În cauză,

procesele-verbale de custodie au fost încheiate pe perioade nedeterminate,

ulterior benzina a fost ridicată de către inculpatul B.C., inculpatul C.A.

întocmind procesele verbale de recepție din 1999 (vol. 2, filele 237-242).

Audiat fiind în fața

instanței la f. 77-78, inculpatul H. nu a recunoscut comiterea faptei pentru care

a fost trimis în judecată.

Inculpatul B.C. nu a

recunoscut comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals reținute în

sarcina sa. În declarația de la f.204 acesta face următoarele precizări: „În

1992 am încetat raporturile de muncă cu S.N.P.P. În 1994 am înființat firma SC

R. SA având ca obiect de activitate transportul de persoane interne și

internaționale. Primele operațiuni cu petrol ale firmei R. au avut loc în

primăvara anului 1992. Pur și simplu m-am prezentat la serviciul livrări din

cadrul depozitului P. Oradea unde se aflau redactate formulare tip pentru

contractele de vânzare cumpărare având ca obiect produse petroliere, cum este

și cel de la dosar, eu însumi am completat denumirea firmei, sediul, elementele

de identificare și l-am lăsat la același serviciu pentru a fi trimis spre

aprobare.

Nu am purtat nici un

fel de tranzacții sau discuții comerciale cu directorul A. sau cu alte persoane

cu funcții de conducere din cadrul depozitului P. După o perioadă de timp, am

aflat că, contractul a fost aprobat. Ca urmare, am și început să ridic produse

petroliere pe care le-am vândut altor firme, în principal firmelor lui M.

Precizez că deși

aveam încheiat contractul de livrare cu S.N.P.P., pentru fiecare cumpărare era

nevoie să prezint o declarație emisă din partea firmei R. pe care se treceau

aprobarea scrisă a directorului sau a altei persoane din conducere, în funcție

de împrejurarea dacă în acel moment exista sau nu spre vânzare combustibilul

cerut de mine și specificat pe delegație.

În marea majoritate a

cazurilor m-am prezentat personal pentru ridicarea de combustibil la depozitul P.,

nu am beneficiat de nici un tratament favorabil și, ori de câte ori cisternele

mele au fost încărcate după programul obișnuit de serviciu, aceasta s-a

întâmplat datorită modului în care era organizată activitatea depozitului, în

sensul că dimineața începea livrarea către propriile stații de benzină și numai

după ce se finaliza această activitate începea livrarea către alte persoane.

Nu înțeleg de ce, în

registrele de poartă ale depozitului au fost trecute numeroase mențiuni

cuprinzând numere de înmatriculare aparținând unor mașini mici, sau numere de

înmatriculare aparținând unor cisterne, care în zilele respective se aflau în

altă parte sau efectuau alte transporturi, cu atât mai mult cu cât, eu am

transportat pentru firma SC R. SA combustibili cumpărați de la depozitul P., în

cea mai mare parte cu cisternele închiriate de la depozitul P. În măsura în

care există astfel de mențiuni necorespunzătoare adevărului în evidențele

depozitului, acestea nu pot constitui decât greșeli de organizare internă care

nu au nici o legătură cu mine.

Deși sunt întrebat în

instanță declar că nu pot în nici un mod și cu nici un efort să-mi amintesc

data încheierii contractului nr. X/1999 care a fost situată în primăvara anului

1999 între lunile februarie și aprilie. Nu pot da nici o explicație faptului

că, deși eu am completat formularul de contract cu mențiunile necesare am omis

să completez rubrica cu data încheierii contractului.

(…) Nu s-a solicitat

firmei R. să aducă vreo garanție privitoare la posibilitățile de plată sau să

achite livrările anterioare pentru a dovedi astfel stabilitatea economică și

pentru a asigura derularea contractului. De altfel, consider că nici nu a fost

nevoie pentru că, până în luna iulie 1999 am achitat în mod regulat fiecare

livrare în termenul de 30 zile stabilit în contract, însă în cursul lunii iulie

1999 ca urmare a arestării lui M. către firmele căruia vindeam la rândul meu

produsele cumpărate de la depozitul P., aceste firme s-au aflat în

imposibilitate de plată, conturile lor fiind blocate și la rândul său SC R. SA nu

a mai putut plăti către S.N.P.P. Din acest moment, firmei nici nu i s-au mai

livrat produse petroliere, iar diferența de plată nu a mai putut fi achitată

firma intrând în lichidare judiciară.

Nu am avut nici o

înțelegere cu nici o persoană din conducerea depozitului P., SC R. SA nu a fost

cu nimic favorizată.

Cred că în primăvara

anului 1999, când am încheiat contractul cu nr. x/1999 procedura de perfectare

a contractelor de vânzare-cumpărare între S.N.P.P. și orice beneficiar era

aceeași, în sensul că era suficient ca orice firmă interesată să completeze pur

și simplu formularul contractului, să-l lase la serviciul livrări și dacă i se

aproba să procedeze la comercializarea produsului cumpărat. În cazul în care în

aceeași perioadă S.N.P.P. ar fi avut niște norme interne de funcționare mai

aspre pentru alegerea și stabilirea beneficiarilor, consider că încheierea

contractelor în modalitatea mai sus arătată de mine a fost pur și simplu o

greșeală de organizare și funcționare a S.N.P.P.

Este adevărat că una

singură dintre delegațiile ce erau obligatoriu a fi prezentate la S.N.P.P. pentru

ridicarea de produse petroliere a fost completată de mine, act pe care l-am

văzut la dosar și conține scrisul meu.

Despre toate

celelalte nu am nici o explicație decât aceea că ar fi fost posibil ca eu să fi

lăsat oricăruia dintre șefii de depozit prezenți, un formular de delegație

semnat și ștampilat de mine, iar acesta să fi completat delegația cu mențiunile

necesare, eronat sau necorespunzătoare realității.

Nu cunosc pe ce înscrisuri

însoțitoare ale mărfii se trec numele șoferului și numărul de înmatriculare al

cisternei, dar știu că ultima operațiune este înregistrarea actelor însoțitoare

în registrul de poartă. După plecarea mea din calitatea de angajat al S.N.P.P.,

eu personal nu am mai fost niciodată în depozitul propriu-zis ci doar la

birourile sucursalei.

Nu am prezentat

niciodată personal actele însoțitoare ale mărfurilor livrate la poartă și nu am

fost ajutat niciodată de nici unul dintre inculpații din prezenta cauză la înregistrarea

în registrul de poartă, pentru că toate aceste operațiuni se efectuau de

șoferul angajat și plătit să procedeze efectiv la încărcarea și transportul

produselor petroliere.

Nu am solicitat

niciodată lui C.A. să completeze cu mențiuni eronate sau false, delegații, acte

însoțitoare sau mențiunile din registrul de poartă.

Nu cunosc programul

depozitului P. Oradea, comenzile mele au fost onorate atât dimineața, cât și

după-amiaza, iar atunci când mașina mea a așteptat până târziu, așa s-a

întâmplat ca și mașinile altor firme beneficiare să fie încărcate târziu și să

aștepte la rând până seara. Nu am adus nici un fel de garanție imobiliară,

mobiliară, nici un titlu de valoare recilculatorie pentru garantarea

contractului nr. x/1999 pentru că nu mi s-a cerut niciodată astfel de garanție.

Atâta timp cât

raporturile comerciale s-au derulat în bune condiții, respectiv până în iulie

1999, firma beneficiară, de regulă, una dintre firmele lui M. achita către SC R.

SA prețul de cumpărare plus adaosul, SC Rompres făcea plata către S.N.P.P. și

doar adaosul rămânea firmei intermediare. Nu s-a întâmplat niciodată și nu am

avut nici o înțelegere cu M. ca SC R. SA să primească doar adaosul comercial

care să reprezinte venitul firmei și în cele din urmă venitul meu.

Atunci când am

declarat că produsele petroliere cumpărate de R. de la S.N.P.P. s-au livrat în

continuare către firmele aparținând lui M. m-am referit la firmele SC M. SA și

SC E. SA, și altele pe care nu mi le amintesc, categoric însă SC R. SA nu a

avut nici un fel de raporturi comerciale cu firmele administrate în mod direct

sau din umbră de către M., între care SC O.I. SA, SC M.C. SA sau SC M.M.T. SRL.

Nici în calitate de

mandatar al lui M. sau al firmelor mai sus menționate, nu am încheiat contracte

cu S.N.P.P. și nu am facilitat încheierea de contracte în interesul celor 3

firme administrate de M. și arătate în rechizitoriu, nu am ridicat produse de

la S.N.P.P. în calitate de mandatar al numitului M. și nici nu am înlesnit cu

nimic acestuia posibilitatea de a deveni beneficiar de produse petroliere de la

depozitul Oradea, nu l-am prezentat conducerii, nu am intervenit pentru a se

încheia contracte de livrare cu firmele de mai sus și, în consecință, nu cunosc

nimic despre raporturile dintre S.N.P.P. și aceste firme.

Nu am nici o

explicație pentru declarațiile date de martori în prezentul dosar, în sensul că

eu mi-aș fi adus contribuția la încheierea sau executarea contractelor între S.N.P.P.

și SC O. SA, SC M.C. SA sau SC M.M.T. SRL. În consecință, declar că nu am avut

nici o contribuție la contractele de mai sus, la perfectarea contractelor de

mai sus și nu m-am prezentat în nume personal sau în calitate de mandatar la

depozitul Oradea pentru a ridica produse petroliere în baza acestor contracte

și în interesul firmelor anterior enumerate.

Singura legătură

dintre cele 3 firme administrate de M. și SC R. SA este aceea că în blocul

Master se află biroul meu, unde se aflau și documentele contabile ale firmei R.

împreună cu contabilitatea SC M. SA, care aparținea lui M. și care conducea și

contabilitatea firmei SC R. SA. Așa s-a întâmplat că au fost ridicate de

organele de cercetare toate actele firmelor lui M. și ale firmei mele.”

Declarația

inculpatului B. din faza de judecată contrazice cele declarate de acesta în

faza de urmărire penală. Astfel, în declarația de la f. 124 dosar urmărire,

acesta arată că, în vederea perfectării contractelor de livrare produse

petroliere cu depozitul din Oradea, inculpatul se prezenta la directorul A.

având delegație din partea societății, iar delegațiile erau aprobate numai de

directorul A.O., iar în lipsa acestuia de H.F. De asemenea, în aceeași

declarație la f. 127, inculpatul arată că, la solicitarea lui M., acesta l-a

introdus pe M. la inculpatul H. în vederea încheierii unui contract, contract

care a și fost încheiat. De asemenea, tot inculpatul B. este cel care la f. 125

a arătat că se ducea la P. Oradea pentru a ridica marfă în baza contractului

aproape zilnic.

Și martora P.O.,

funcționar economic în 1999, audiată la f. 79, care îl cunoaște pe inculpat,

confirmă faptul că l-a văzut de mai multe ori în incinta depozitului, dar nu

reține cine s-a prezentat pentru încheierea contractului cu firmele SC O.I. SRL

și SC M.C. SA București. De asemenea, când a început întocmirea contractelor,

toată lumea încheia contracte, nu doar martora, contracte care după ce erau

încheiate ajungeau la inculpatul H. Martora mai face precizarea că evidența

plăților era ținută de contabilitate, ea ținând doar evidența ieșirilor din

unitate, iar la acea dată personal nu a cunoscut că societățile în cauză, SC O.

SA și SC M.C. SRL, nu au achitat produsele ridicate, abia ulterior aflând acest

lucru.

Deși în declarația

dată în fața instanței inculpatul a arătat că este posibil să fi predat

conducerii depozitului delegații în alb pe care aceștia să le fi completat cu

date eronate, la f. 125 dosar urmărire penală, același inculpat a arătat că

nu-și amintește să fi lăsat vreodată la P. Oradea vreun set de delegații

ștampilate în alb. De asemenea, mai face precizarea că toate documentele

referitoare la aceste achiziții de produse petroliere le-a predat lui M., ceea

ce dovedește legătura indisolubilă între acțiunile celor doi inculpați.

În declarația de la

f. 77-78, inculpatul H.V. a susținut următoarele: „Nu recunosc comiterea

faptelor. Am lucrat în calitate de șef depozit la S.N.P.P. - Sucursala P. Bihor

din 1994 și până în primăvara anului 2000 când am plecat la cerere prin

transfer la SC A. SA.

(…) Eu l-am cunoscut

pe B.C. din 1992 în perioada când acesta lucra în cadrul sucursalei.

Din câte îmi amintesc

eu, în februarie 1999 inculpatul B. a venit la mine și mi-a spus că are o

firmă, că dorește să cumpere produse petroliere și mi-a solicitat să-i livrez

produse petroliere. Deoarece eu am avut anterior cu acesta, în 1992 câteva

incidente, am refuzat și i-am spus să se prezinte la conducerea sucursalei și

dacă o să mi se dea dispoziție să-i livrez produse petroliere, am să fac acest

lucru, dar până atunci nu.

Menționez că

inculpatul B.C. ulterior acestei discuții, s-a prezentat la conducerea unității

astfel că eu, personal, am primit dispoziții de la conducătorul unității,

respectiv A.O. să-i livrez acestuia produse petroliere. Arăt faptul că, inițial

inculpatul B.C. respectiv firma acestuia, SC R.I. SRL nu avea nici un contract

cu Sucursala Oradea, cu toate acestea, în baza dispozițiilor verbale primite,

eu i-am livrat acestuia diferite cantități de produse petroliere, cantități

care în mai multe rânduri au fost achitate pe loc.

Ulterior,