ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4901/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4901/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212/P din 11 iulie

2007, Tribunalul Bihor, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe

inculpatul B.C.D., fiul lui T. și I., născut la 20 aprilie 1964 în Nucet, jud.

Bihor, cetățean român, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, fără ocupație,

fără antecedente penale, dom. în Oradea, str. P. jud. Bihor, la:

- 5 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani cu

titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus reținerea din 20 iunie 2002 și arestul preventiv de la 21 iunie

2002 la 18 iulie 2003.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) și 124

C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 248

raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a) și c) și 76 lit. b) C. pen. au fost condamnați inculpații:

- H.V.F., fiul lui I.

și F., născut la 1 iunie 1953 în Drăgești, jud. Bihor, cetățean român, studii

superioare, economist la SC A. SA Oradea, necăsătorit, fără antecedente penale,

dom. în Oradea, str. Gh.D., jud. Bihor

- D.D.I., fiul lui G.

și M., născut la 30 august 1964 în Popești, jud. Bihor, cetățean român, studii

superioare, inginer, Sucursala Peco Bihor, căsătorit, 1 copil minor, fără

antecedente penale, dom. în Oradea, str. D., jud. Bihor.

- C.A., fiul lui A.

și I., născut la 5 septembrie 1969 în Oradea, cetățean român, studii medii,

șomer, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, dom. în Oradea, str.

D.C., jud. Bihor la câte o pedeapsă de câte:

- 3 ani închisoare

fiecare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II, b) și c)

C. pen. fiecare, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64

lit. a) teza II, b) și c) C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. au fost obligați inculpații să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă

Tribunalul Bihor;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu art. 10 lit. g) C.

proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) și 124 C. pen. a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii

prescripției speciale.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.C.D., H.V.F., D.D.I., C.A., în

solidar, la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 ROL către partea

civilă SNP P. SA București, Calea Dorobanților, nr. 239.

În baza art. 348 C.

proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului

B.C.asupra autoturismului marca Peugeot 405, precum și sechestrul asigurător

instituit în sarcina inculpatului H.V.F. asupra imobilului situat în Oradea,

str. Gh.D.

În baza art. 348 și

445 C. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat, fiecare inculpat în parte, la câte 700 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus virarea

din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor a sumei de

600.000 RON onorariul apărătorului din oficiu av. F.A., conform delegației nr.

X/2004.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților B.C.D., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune

și uz de fals, A.O., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, H.V.F.,

pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, D.D.I., pentru comiterea

infracțiunii de abuz în serviciu, C.A., pentru comiterea infracțiunilor de abuz

în serviciu și fals material, M.G. pentru comiterea infracțiunii de

complicitate la înșelăciune.

Prin Sentința penală

nr. 133/P/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin Decizia penală

nr. 606/R din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea s-a disjuns cauza față

de inculpații A.O. și M.G., dispunându-se cu privire la aceștia restituirea

cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru refacerea

urmăririi penale.

SNP P. SA București

s-a constituit parte civilă cu suma de 14.678.232.138 ROL.

În vederea

soluționării cauzei, s-a luat declarație inculpaților H.V., C.A., D.D., B.C.,

s-au audiat martorii P.O., M.F.O., G.A., F.F., P.L.S., Z.E., B.P., I.E.,

B.C.G., A.A., A.T., C.V., B.M., C.D.P., A.S.

Din coroborarea

întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut

în fapt următoarele:

Datorită faptului că

produsele petroliere reprezintă o marfă extrem de solicitată, SNP P. SA

București a dispus luarea unor măsuri care, coroborate cu dispozițiile legale

în materie, să conducă la reducerea riscului de afaceri, măsuri care au fost

comunicate de îndată tuturor sucursalelor din țară, în vederea aplicării lor în

activitatea curentă.

Astfel prin adresa

din 29 ianuarie 1999 s-a comunicat sucursalelor obligativitatea încheierii de

contracte pentru toate actele de comerț derulate de acestea cu terții, în

cuprinsul cărora să fie incluse clauze asigurătorii „față de riscurile

previzibile, inclusiv acela al neîncasării c/v produselor livrate.”

De asemenea, s-a instituit

obligația urmăririi riguroase a executării tuturor contractelor în baza unei

evidențe stricte și a intervenției operative în situațiile în care se impune

acest lucru.

Urmare acestor

măsuri, prin adresa din 8 februarie 1999 a fost trimis de către SNP P. SA

București modelul de contract, menționându-se că fiecare contract încheiat cu

agenții economici va fi semnat, din partea sucursalei, de către șeful de secție

ca o garanție a exactității datelor cu privire la stabilitatea economică și

posibilitățile financiare ale beneficiarului, de către persoana împuternicită

de acesta, cu semnătura certificată prin aplicarea ștampilei rotunde.

La 15 martie 1999,

prin adresa 1401, s-a comunicat faptul că aprobarea conducerii SNP P. SA

privind livrarea produselor petroliere cu plata la un interval cuprins între 15

și 30 zile de livrare, nu reprezintă o „derogare de la necesitatea de a se

încheia contract și de a se livra produse petroliere strict pe bază de garanție

bancară în conformitate cu prevederile legii.

La data de 3 iunie

1999, prin adresa nr. 2969, s-a instituit pentru sucursale obligația urmăririi

riguroase a executării contractelor și executării gajurilor în situația

depășirii termenului de plată sau neachitării c/v produselor livrate.

Toate aceste măsuri

au culminat cu cea dispusă și comunicată prin adresa din 31 iulie 2000, prin

care s-a instituit obligativitatea efectuării vânzărilor de produse petroliere

numai cu plata la livrare. Prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și a

acestor măsuri stabilite și impuse de SNP P. SA București, inculpații, în

calitate de persoane cu funcții de conducere și angajați ai Sucursalei PECO

Bihor, în perioada iunie - iulie 1999, au livrat produse petroliere către SC

R.I. SRL Oradea, SC O.I. SRL Oradea, SC M.C. SRL București și SC ME&ME

Trade” SRL Oradea în valoare de 14.678.232.138 ROL pe baza unor contracte

nesemnate de beneficiari, lipsite de garanții asigurătorii și în condițiile

neachitării produselor petroliere livrate anterior.

Pentru crearea unor

aparențe de legalitate, inculpatul B.C. a achiziționat produsele respective,

atât pentru firma sa, SC R.I. SRL, cât și pentru celelalte firme puse la

dispoziție de inculpatul M.G., ai căror administratori erau cetățeni străini,

plecați din țară sau care nu figurau intrați pe teritoriul României, ori

persoane care nu mai desfășuraseră activități prin intermediul firmelor

respective de mai mult timp.

În actele întocmite

cu prilejul recepționării mărfurilor au fost inserate fictiv nume de persoane

care nu aveau nicio legătură cu operațiunile respective sau numere de

înmatriculare ale unor autoturisme care, din punct de vedere tehnic, erau

improprii transportului produselor petroliere. Accesul inculpatului B.C. la

persoanele din conducerea Sucursalei Bihor a SNP P. SA, abilitată a aviza

livrările către cele 4 societăți, a fost favorizat de faptul că în perioada

1985 - 1992 acesta a lucrat în cadrul sucursalei și a avut posibilitatea de a-i

cunoaște pe inculpați.

Toate acestea au

condus la neachitarea c/v produselor petroliere achiziționate în condițiile

arătate și, implicit, la înregistrarea unui prejudiciu în patrimoniul SNP P.

Sucursala Bihor de 14.678.232.138 ROL.

- I. În anul 1994

inculpatul B.C.D. a înființat SC R.I. SRL Oradea, înregistrată la Camera de

Comerț și Industrie a Județului Bihor - ORC, în cadrul acestei societăți,

inculpatul cumulând calitățile de asociat unic și administrator.

La început,

inculpatul a derulat activități de comerț și de transport, pentru ca în luna

martie 1999 să desfășoare activități de comercializare și intermediere cu

produse petroliere achiziționate în principal de la SNP P. - Sucursala PECO

Bihor.

Astfel, inculpatul

știind că are asigurată desfacerea, s-a ocupat în exclusivitate de

aprovizionare.

Achiziționarea

produselor petroliere de la unitatea menționată era facilitată de faptul că

inculpatul B. era cunoscut în cadrul ei de către persoanele care aveau putere

de decizie în ceea ce privește livrarea.

În cadrul sucursalei,

ca și în toate subunitățile SNP P. SA, existau reguli stricte de acces în

interiorul depozitelor și de circulație a documentelor ce se întocmeau cu

prilejul vânzării produselor petroliere.

Astfel,

reprezentanții solicitanților unor astfel de produse, având delegații de

ridicare completate cu datele societăților pe care le reprezentau, se prezentau

pentru aprobarea livrării la persoanele abilitate să facă acest lucru:

directorul general al sucursalei, directorul depozitului, adjunctul șefului de

depozit sau persoana desemnată în acest sens de către conducere, în lipsa

șefului sau adjunctului de depozit.

Delegațiile aprobate

erau apoi prezentate compartimentului „facturări” din cadrul depozitului care

întocmea factura de livrare, cuprinzând și cantitatea de produs petrolier

aprobată de conducere.

Ulterior, facturile

și delegațiile de livrare erau prezentate gestionarului, care, după ce încărca

în mijloacele de transport cantitatea de combustibil trecută în factură,

întocmea avizul de însoțire a mărfii.

Toate aceste

documente erau supuse controlului de poartă la ieșirea din depozit, precum și

verificării calității produsului din mijlocul de transport. În registrul de

poartă se evidenția numărul mașinii, numele delegatului, cantitatea livrată,

numărul facturii sau avizului de însoțire a mărfii, precum și ora intrării și

ieșirii din unitate. Acest circuit era obligatoriu în condițiile în care

livrările se efectuau până la orele 15,00.

Când acest lucru se

realiza după-amiază, posibilitate oferită de faptul că gestionarii de depozit

lucrează în ture de 12 ore, factura de livrare se întocmea de către

compartimentul de specialitate a doua zi, după datele înscrise în delegațiile

de livrare și avizele de însoțire a mărfurilor.

Pentru a eluda acest

circuit, inculpatul B.C. a propus atât inculpatului H.V., cât și inculpatului

C.A., șeful depozitului Peco Oradea și gestionarului coordonator, ca livrările

făcute către firma sa să se efectueze numai după-amiază.

Aceștia,

încălcându-și atribuțiile de serviciu cuprinse în fișa postului, potrivit

cărora șeful de depozit era obligat să „organizeze primirea, recepția,

descărcarea, depozitarea, manipularea, livrarea și transportul produselor

petroliere în condițiile respectării stricte a reglementărilor specifice în

vigoare”, iar gestionarul coordonator „să elibereze și să livreze produsele

petroliere în baza actelor prevăzute în legislația în vigoare și instrucțiunile

avute în acest sens”, au acceptat propunerea inculpatului.

Acest lucru a fost

favorizat și de faptul că acordul de principiu fusese obținut de la inculpatul

A.O., directorul Sucursalei Bihor, care, în cursul cercetărilor, s-a demonstrat

că s-a implicat efectiv în livrările de produse petroliere către inculpatul

B.C.D.

Inculpatul C.A., deși

își desfășura activitatea numai în tura de dimineață (până la orele 15,00),

dată fiind calitatea sa de gestionar coordonator, în zilele în care inculpatul

B. urma să ridice produse petroliere rămânea să se ocupe de toate

formalitățile, completând dispozițiile de livrare, deși acest lucru cădea în

sarcina solicitantului și le aproba.

Constatările

tehnico-științifice grafice efectuate în cauză au pus în evidență faptul că

dintre toate delegațiile prezentate de inculpatul B., numai una dintre acestea

a fost completată de el, respectiv cea din data de 9 aprilie 1999, celelalte

fiind completate de inculpatul C.A., unele dintre acestea având trecut pe verso

inițialele A.O.

Cu prilejul audierii,

cei doi inculpați au explicat semnificația acestor inițiale. Erau situațiile în

care inculpatul A. suna personal la depozit și dădea dispoziție să se livreze

combustibil inculpatului B.C.

Datorită faptului că

delegațiile au fost completate de inculpatul C.A., la numele inculpatului B.C.

a fost adăugată lit. a), astfel încât acesta apare ca „B.C.”. De asemenea, în

cuprinsul acestora au fost inserate, în mod fictiv, ca delegați sau conducători

auto, persoane care în timpul urmăririi penale au declarat că nu au avut niciun

fel de raporturi juridice cu SC R.I. SRL, cu SNP P. SA Sucursala Peco Bihor sau

cu inculpatul B.C., necunoscând persoanele implicate în aceste activități.

De asemenea, au fost

trecute numerele de înmatriculare ale unor autovehicule care, ulterior, s-a

dovedit că nu au efectuat transportul produselor petroliere achiziționate de

inculpat, deoarece erau improprii acestei activități, fiind autoturisme (Dacia,

Mercedes, etc.) sau deși erau apte pentru acest lucru, în zilele respective

efectuaseră alte curse, sens în care conducătorii auto au prezentat documente

doveditoare.

Acest lucru a fost

posibil și datorită faptului că inculpatul C.A. se ocupa de toate formalitățile,

documentația neparcurgând traseul menționat întrucât livrările erau făcute

după-amiază.

Rolul inculpatului C.

nu s-a limitat la cele mai sus menționate, ci acesta întocmea și avizele de

însoțire a mărfii, îi însoțea pe delegați la locurile de încărcare și dădea

dispoziții gestionarilor să încarce cantitățile de combustibili înscrise în

delegații.

La poartă, unde

trebuia efectuat ultimul control înainte de părăsirea unității, inculpatul C.A.

le solicita controlorilor de poartă sau pompierilor de serviciu să înscrie în

registrul de poartă datele pe care el le furniza sau îi trimitea să execute

rondul, făcând el însuși mențiunile în registru.

Tot din declarațiile

acestora a rezultat că inculpatul B. era prezent frecvent în incinta

depozitului, în compania inculpaților C.A. și H.V., de mai multe ori

întâlnindu-se și cu inculpatul A.O.

Acest procedeu a fost

uzitat de inculpatul B.C. și de ceilalți inculpați atât înainte cât și după

încheierea contractului nr. A/1999 între SNP P. SA Sucursala Peco Bihor și SC

R.S. SRL.

Cu privire la

livrările efectuate către SC R.I. SRL s-a constatat că inculpații A.O., H.V. și

C.A. și-au încălcat atribuțiile de serviciu deoarece au avizat și aprobat

livrarea de produse petroliere în lipsa unui contract, deși prin adresa din 29

ianuarie 1999, SNP P. SA stabilise obligativitatea încheierii de contracte

juridice cu toți agenții economici care solicitau livrarea de produse

petroliere.

Nici prin încheierea

contractului nr. A/1999 nu s-a intrat în legalitate, întrucât nici după această

dată nu au fost respectate măsurile impuse de SNP P. SA și anume:

- contractul nu avea

inserată în cuprinsul său data încheierii;

- deși a fost semnat

de inculpații H.V. și A.O., nu s-au solicitat beneficiarului măsuri

asigurătorii care să garanteze plata prețului sau recuperarea c/v mărfurilor

livrate;

- prin încheierea

contractului s-au făcut livrări către SC R.I. SRL, deși produsele livrate

anterior nu fuseseră achitate;

În maniera arătată,

în perioada 31.03 - 29 iulie 1999, inculpatul B.C. a achiziționat de la

Sucursala Peco Bihor a SNP P. SA, în numele SC R.I. SRL, produse petroliere în

valoarea totală de 3.415.223.825 ROL, din care 2.643.916.165 în baza

contractului nr. X/1999.

Produsele au fost

refacturate și livrate către SC „M.” SA (în valoare de 1.611.700.000 ROL),

către SC „O.I." SRL (în valoare de 405.100.000 ROL) și către SC „ME&ME

T.” SRL (în valoare de 132.000.000 ROL), firme reprezentate de numitul M.G.

Din valoarea totală a

mărfurilor livrate către SC R.I. SRL, inculpatul B.C. a achitat numai

707.000.000 ROL, pentru diferența de 2.608.223.825 ROL, SNP P- SA - Sucursala

Peco Bihor constituindu-se parte civilă.

Cu privire la neplata

prețului produselor livrate, inculpatul B.C. a declarat că această împrejurare

s-a datorat faptului că mărfurile nu au fost plătite de către firmele cărora

le-au fost livrate, afirmație infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, de la început

inculpatul nu a intenționat să plătească integral produsele achiziționate, din

moment ce, conform înțelegerii inițiale avute cu inculpatul M., le-a livrat la

rândul său firmelor acestuia fără a mai solicita contravaloarea lor, deși

cunoștea că ele au fost revândute mai departe altor clienți, mulțumindu-se

numai cu încasarea pentru sine a comisionului convenit.

Mai mult, a permis ca

de contabilitatea firmei sale să se ocupe angajații firmei inculpatului M.G.,

singura preocupare fiind aceea de a se prezenta la sediul Sucursalei PECO Bihor

cu delegațiile pentru a fi vizate de către inculpatul A.O. sau, în lipsa

acestuia, de către H.V.F.

Deși partea civilă a

făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului, obținând chiar o hotărâre

judecătorească de obligare a SC R.I. SRL la plata contravalorii mărfurilor

livrate, acest fapt nu a fost posibil, debitorul intrând în procedura de

lichidare judiciară.

Ca urmare, SNP P. SA

- Sucursala Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 2.704.245.539 ROL.

II. SC „O.I.” SRL

Oradea a fost una dintre firmele care, conform înțelegerii inițiale dintre

inculpatul B.C. și M.G., a fost utilizată pentru achiziționarea de produse

petroliere de la Sucursala Peco Bihor.

Societatea a fost

înființată de către martorul M.F. în calitate de asociat unic, fiind

înregistrată la ORC Bihor. Din declarațiile martorului rezultă că societatea a

fost înființată la îndemnul inculpatului M.G., în același timp el fiind

încadrat și la SC M. SA, societate administrată tot de inculpat. De aceea,

activitatea SC O.I. SRL a fost extrem de redusă, conform declarației martorului

limitându-se la o singură tranzacție având ca obiect produse alimentare. În

legătură cu firma SC M., martora I.E. audiată arată că inițial ea a fost

administratorul firmei, după care a intrat și M., cu care trăia în concubinaj,

ca titular de părți sociale. Din 1997, martora afirmă că s-a certat cu inculpatul

M., care i-a interzis accesul la activitatea firmei, aducând un alt bărbat, iar

peste un an a obligat-o să se prezinte la un notar unde s-au întocmit actele

necesare pentru cesionarea firmei către cetățeanul arab, S.S. În mod cert,

martora arată că a cesionat firma fără să cunoască persoana cesionarului.

Conform indicațiilor

inculpatului M.G., la 26 ianuarie 1998 părțile sociale ale SC O.I. SRL au fost

cedate de către asociatul M.F., cetățenilor sirieni M.L.K. și C.C.

Totodată, sediul

societății a fost mutat în Oradea, str. R., într-un bloc aparținând

inculpatului M.G. și în care își aveau sediul și celelalte firme administrate

de către acesta.

Cesiunea firmei către

cetățenii sirieni a avut un caracter formal, din moment ce la 2 martie 1998

aceștia l-au împuternicit pe inculpatul M.G. să se ocupe de activitatea SC

„O.I.” SRL.

Din verificările

efectuate la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Direcția

pentru Străini și Probleme de Migrări a rezultat că în timp ce M.L.K. a intrat

în țară la 16 noiembrie 1997 și a plecat la 15 mai 1998, C.C. a intrat în

România la 29 noiembrie 1999 și a ieșit la 6 februarie 1998. Însuși M.F.O.,

care a cesionat firma către cetățenii străini, audiat în calitate de martor și

fără să recunoască implicarea inculpatului M. în această cesionare, arată că

până în luna februarie 1998 când s-a desesizat total de firmă, aceasta a avut o

singură activitate comercială având ca obiect produse alimentare, dar nu a

întocmit niciun document în numele acestei firme după februarie 1998, ceea ce

dovedește implicarea inculpaților M. și B. în derularea activității comerciale

a firmei după această dată.

Cu privire la

aspectul legat de condițiile în care a fost emisă procura pentru inculpatul

M.G., deși C.C. era ieșit din România la data întocmirii acesteia, s-a dispus

disjungerea în vederea continuării cercetărilor.

Cum inițiatorul SC

„O.I.” SRL și al modificărilor intervenite în acționariatul acesteia a fost

inculpatul M.G., se trage concluzia că scopul urmărit de acesta a fost acela al

obținerii unei societăți pe care să o utilizeze în afacerile sale, dar care,

aparent, să nu aibă legătură cu acesta.

După începerea

colaborării cu inculpatul B.C., în circuitul afacerilor cu produse petroliere a

fost introdusă și SC „O.I.” SRL prin încheierea contractului nr. B/1999 cu

Sucursala Peco Bihor.

Ca și în cazul SC

R.I. SRL, la încheierea contractului au fost încălcate de către semnatarii

acestuia, inculpații A.O. și H.V., toate dispozițiile SNP P. SA privitoare la

încheierea și derularea contractelor economice, analizate anterior în sensul

că:

- contractul nu avea

dată, deși din registrul de contracte rezultă că a fost încheiat la 7 iunie

1999;

- contractul nu purta

semnătura beneficiarului și ștampila rotundă, fiind aplicată numai o ștampilă

dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă;

- nu s-a solicitat

beneficiarului și ștampila rotundă, fiind aplicată numai o ștampilă

dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă;

- nu s-au solicitat

beneficiarului garanții bancare care să garanteze recuperarea contravalorii

mărfurilor livrate sau plata prețului;

- nu s-au făcut

verificări cu privire la existența firmei sau bonitatea acesteia. Așa se

explică de ce în cuprinsul contractului a fost trecut ca reprezentant al SC

„O.I.” SRL martorul M.F., care în realitate nu mai avea nici o calitate în

cadrul acesteia din 26 ianuarie 1998;

- în timpul derulării

contractului nu au luat măsuri de încasare a contravalorii mărfurilor livrate.

De formalitățile

legate de încheierea contractului s-a ocupat inculpatul B.C., datorită

relațiilor pe care acesta le avea în cadrul Sucursalei Peco Bihor, inculpatul

M.G. necunoscându-l nici pe inculpatul A. și nici pe ceilalți inculpați.

Ca și în cazul SC R.I.

SRL Oradea, inculpatul B.C. a fost cel care a adus delegațiile de ridicare a

mărfurilor, ocupându-se de obținerea avizului de livrare de la inculpatul

D.D.I., adjunctul șefului de depozit.

Fiind audiat,

inculpatul D.D. a precizat că avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul

B.C. a făcut-o cu aprobarea inculpaților H.V. și A.O., care aveau cunoștință de

livrările efectuate la firmele pentru care se prezenta B.C.D.

Ca și în cazul

precedent, în delegații au fost evidențiate în fals numele unor persoane care

în realitate nu s-au prezentat niciodată pentru ridicarea de produse petroliere

și numerele unor autovehicule improprii transportului unor astfel de produse.

Delegațiile au fost

completate de inculpatul C.A., fapt recunoscut de către acesta și atestat de

raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză.

De asemenea,

inculpatul C.A. a făcut consemnări în registrul de poartă cu ocazia livrării de

produse petroliere către SC O.I. SRL, livrări care erau efectuate după orele de

program.

În derularea

contractului, în perioada 9 iunie 1999 - 12 iulie 1999, SC O.I. SRL a

achiziționat de la SNP P. SA - Sucursala PECO Bihor produse petroliere în

valoare de 5.304.508.373 ROL, pe care nu le-a achitat în termenul de 30 zile

stipulat în contract.

Singura plată făcută

în contul mărfurilor livrate a fost realizată la 9 august 1999, după sistarea

livrărilor și a constat în 50 milioane ROL, ordonată de SC M. SA în contul SC

O.I. SRL.

Acest lucru

demonstrează că produsele petroliere au fost destinate firmei inculpatului

M.G., SC M. SA, aspect confirmat și de controlul efectuat la această firmă la

26 iulie 2002 și care a concluzionat că de la SC O.I. SRL au fost achiziționate

mărfuri în valoare de 8,4 miliarde ROL, din care au fost achitate numai 1,4 miliarde

ROL.

Suma achitată de SC

M. SA societății O.I. SRL a fost ridicată din conturile acesteia de către

inculpatul M.G. și cu privire la care declară că a dat-o administratorilor

societății.

Această apărare este

infirmată de faptul că la data efectuării acestor operațiuni, administratorii

SC O.I. SRL nu se mai aflau în țară.

SNP P. SA - Sucursala

PECO Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 5.252.488.669 ROL.

În perioada 1998 -

2001, SC O.I. SRL nu a depus deconturile TVA și declarațiile privind obligațiile

de plată la bugetul de stat și nu a transmis Administrației Financiare Oradea

acte de control, în prezent, aflându-se în procedură de lichidare judiciară.

III. O altă firmă

utilizată de inculpații B.C. și M.G. pentru achiziționarea de produse petroliere

este SC M.C. SRL București. Societatea a fost înființată în luna februarie

1998, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București și având

ca asociat unic și administrator pe cetățeanul irakian K.J.G.

La data de 13

ianuarie 1999, inculpatul M.G. a intrat în posesia unei „împuterniciri” din

partea asociatului unic al societății, prin care era abilitat să efectueze

operațiuni bancare pentru SC M.C. SRL București.

Împuternicirea nu

este semnată de K.J.G., având aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară în

interiorul căreia se află o semnătură indescifrabilă.

Pe de altă parte,

verificările efectuate cu privire la persoana asociatului unic al SC M.C. SRL

București, au pus în evidență faptul că în perioada 1 ianuarie 1996 - 13

decembrie 1999, K.J.G. nu figurează cu intrări/ieșiri în și din România.

Cu privire la acest

aspect s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor

penale.

Ca și în cazul

societăților anterioare, inculpatul M.G. l-a mandatat pe inculpatul B.C. să

încheie, în numele SC M.C. SRL, un contract cu Sucursala Peco Bihor în aceleași

condiții cu cele precedente.

Ca urmare, la 7 iulie

1999 a fost încheiat contractul nr. C/1999, semnat din partea furnizorului de

către inculpații A.O. și H.V.F.

Pe contract este

aplicată, la rubrica „beneficiar”, aceeași ștampilă dreptunghiulară a cărei

impresiune se află și pe împuternicirea emisă pentru inculpatul M.G. și, deși

este semnat, semnătura este diferită de cea aflată în interiorul ștampilei

dreptunghiulare.

În contract a fost

trecută o persoană fictivă (C.G.) ca administrator al societății beneficiare,

deși această calitate o avea, conform mențiunilor de la ORC București,

cetățeanul irakian K.J.G.

Ca și în cazul

societăților precedente, deși au semnat contractul prin încălcarea atribuțiilor

de serviciu și normelor impuse de SNP P. SA, inculpații A.O. și H.V. nu au

solicitat beneficiarului prezentarea de garanții bancare.

De asemenea, au

permis livrarea de produse petroliere către SC M.C. SRL înainte de încheierea

contractului, acest lucru debutând la 9 iunie 1999, în timp ce contractul a

fost încheiat la 7 iulie 1999.

În executarea

contractului, avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul B.C. și completate

de inculpatul C.A. a fost făcută de inculpatul D.D.

Acest lucru s-a

datorat faptului că inculpatul H.V., sesizând contradicția dintre dispozițiile

verbale ale inculpatului A.O. privind livrarea de produse petroliere către

inculpatul B.C. (chiar în adresele emise de Sucursala PECO Oradea și semnate de

către directorul comercial R.C., prin care conducerea depozitului era

atenționată de neîncasarea produselor livrate, a refuzat să mai avizeze

livrările către inculpatul B.C..

Astfel de adrese au

fost semnate și de către inculpatul A.O., dar numai după încetarea livrărilor

către firmele reprezentate de B.C.

Și în acest caz,

livrările au fost efectuate după orele de program, iar consemnările în

registrul de poartă au fost făcute de inculpatul C.A.

Conform documentelor

emise de Sucursala PECO Bihor și concluziilor expertizei financiar-contabile

efectuate în cauză, în perioada 9.06 - 12 iulie 1999, SC M.C. SRL a

achiziționat produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 ROL, pe care le-a

livrat către SC M. SA.

Deși SC M.C. SRL a

încasat de la SC M. SA în contul produselor petroliere suma de 1.559.400.000

ROL, Sucursalei Peco nu i-au fost achitate mărfurile ridicate.

Această plată a fost

formală, întrucât banii au fost ridicați din conturile societății de către

inculpatul M.G.. Cu privire la destinația lor, inculpatul afirmă că i-a predat

administratorului societății, deși acesta, așa cum s-a arătat, nu a fost

niciodată prezent în România.

Singura plată făcută

în contul Sucursalei Peco Bihor a fost de 499.000.000 ROL efectuată la 9 august

1999, în baza unui ordin de plată prin care SC R.I. SRL a plătit în numele SC

M.C. SRL.

Acest lucru

demonstrează încă o dată faptul că între toate firmele implicate în aceste

tranzacții comerciale există legături foarte strânse.

De altfel, toate

firmele aveau sediul în blocul deținut de inculpatul M.G., iar contabilitatea

lor era ținută de aceleași persoane, angajate ale SC M. SA.

În cauză, Sucursala

PECO Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 5.077.754.551 ROL,

reprezentând c/v mărfurilor neachitate.

Cu privire la sumele

de bani ridicate din conturile SC O.I. SRL și SC M.C. SRL, inculpatul M.G. a

fost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru evaziune fiscală la o

pedeapsă de 4 ani 10 luni închisoare, prin s.p. 14/15 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Sighișoara.

IV. SC ME&ME T.

SRL a fost înființată în anul 1993 de către administratorul B.F., fiind

înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Bihor.

La data de 25 iulie

1996 a fost încheiat actul adițional la contractul de societate prin care

părțile sociale au fost cesionate martorei G.A.M., concubina inculpatului M.G.

Preluarea SC

ME&ME T. SRL a fost făcută de către martoră la propunerea inculpatului

M.G., intenția acestuia fiind aceea de a putea controla activitatea unei alte

societăți prin intermediul căreia să-și deruleze afacerile comerciale.

În realizarea acestui

scop, la data de 14 martie 1997 inculpatul M.G. a solicitat și a obținut de la

martora G.A.M. o procură care îi conferea dreptul de a se ocupa de întreaga

activitate a SC ME&ME T. SRL.

În aceste condiții,

în anul 1999, după debutul „colaborării” cu inculpatul B.C., inculpatul M.G. a

convenit cu acesta ca și societatea concubinei sale să fie utilizată pentru

achiziționarea de produse petroliere de la SNP P. SA Sucursala PECO Bihor.

Martora G., audiată în cauză arată că a avut calitatea de administrator al

acestei firme, dar nu își poate aduce aminte nici măcar obiectul de activitate,

pentru că nu ea era cea care a înființat-o, ceea ce denotă implicarea

inculpaților M. și B. și în activitatea acestei firme, pe ultimul dintre ei martora

susținând că îl și cunoaște, cu atât mai mult cu cât, chiar înainte de

arestare, M. i-a cerut acesteia să vândă firma.

Ca și în cazurile

precedente, inculpatul B.C. s-a ocupat de formalitățile legate de încheierea

contractului nr. D/1999 între Sucursala PECO Bihor și SC ME&ME T. SRL.

Deși contractul nu

are înscrisă data încheierii, din registrul de evidență a contractelor

încheiate de sucursală rezultă că perfectarea acestuia a avut loc la 19 aprilie

1999.

Spre deosebire de

celelalte contracte, acesta poartă semnătura rotundă a beneficiarului, dar nici

în acest caz nu s-au solicitat garanții asigurătorii care să garanteze plata

prețului.

Din partea Sucursalei

PECO Bihor, contractul a fost semnat de către inculpatul H.V. și, în lipsa

inculpatului A.O., de către directorul comercial R.C. care, în afară de

semnarea contractului, nu a mai avut nicio altă contribuție la derularea

afacerii comerciale cu SC ME&ME T. SRL.

Ca și în celelalte

cazuri, inculpatul A.O. a dat dispoziții să se facă livrări și către această

societate, chiar și în condițiile în care a fost avertizat de către șeful de

depozit că datoria acumulată de SC R.I. SRL, reprezentată de inculpatul B.C.,

depășește 2 miliarde ROL.

Ca urmare, pe

delegațiile de ridicare marfă avizate de inculpatul H.V., acesta a făcut

mențiunea „fără gaj”, intenționând să confirme astfel faptul că a primit

dispoziții în acest sens de la directorul A.O. și, în același timp, să-și

exprime dezacordul față de ordinul primit.

Și în acest caz,

delegațiile au fost completate de către inculpatul C.A., numele

administratorului este trecut „G.A.”, deși numele corect este „G.A.”.

Deși inculpatul B.C.

a negat achiziționarea produselor petroliere pentru SC ME&ME T. SRL, din

cercetări rezultă că el a fost cel care s-a ocupat de încheierea contractului,

de avizarea delegațiilor și cel care s-a prezentat la Depozitul PECO Oradea în

zilele în care se livrau mărfuri către societatea respectivă, fapt confirmat de

către personalul depozitului.

În condițiile

arătate, SC ME&ME T. SRL a achiziționat în perioada 29.04 - 25 mai 1999 de

la SNP P. SA Sucursala PECO Bihor, produse petroliere în valoare de

1.643.743.379 ROL, care au fost valorificate de către inculpatul M.G. către

alte societăți comerciale și fără a se achita furnizorului contravaloarea

acestora.

Deși Sucursala PECO

Bihor a acționat societatea debitoare în instanță, obținând o hotărâre

judecătorească de obligare la plata contravalorii mărfurilor neachitate,

hotărârea nu a putut fi pusă în executare, întrucât debitorul a intrat în

procedură de lichidare judiciară.

Acest lucru a fost

posibil și datorită faptului că, după achiziționarea de produse petroliere, la

12 iulie 1999 inculpatul M.G. a determinat-o pe concubina sa, administrator la

SC ME&ME T. SRL, să cesioneze părțile sociale numitei A.E.

După cesiune, practic

activitatea societății a încetat, întrucât A.E. a părăsit țara, stabilindu-se

în Ungaria.

În aceste condiții,

Sucursala PECO s-a constituit parte civilă cu suma de 1.643.743.379 ROL.

V. Prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu, inculpatul A.O. l-a favorizat pe inculpatul B.C. în

detrimentul instituției pe care o reprezenta și al cărei patrimoniu era dator

să-l apere conform fișei postului, nu numai prin încheierea și derularea

contractelor susmenționate, dar și prin aprobarea dată SC R.I. SRL de a lăsa în

custodia Depozitului PECO Oradea cantități mari de combustibil, în condițiile

în care această unitate nu efectua în mod normal și uzual astfel de servicii,

neavând stabilite tarife pentru acestea.

Astfel, la datele de

17 iunie 1999, 9 iulie 1999 și 20 iulie 1999, inculpatul C.A. a întocmit trei

procese-verbale de custodie, în baza cărora inculpatul B.C., în numele SC R.I.

SRL, a lăsat în custodia depozitului PECO Oradea 141.000 litri benzină.

Prin aprobarea

custodiilor, inculpatul A.O. a angajat răspunderea Sucursalei PECO Bihor în

schimbul sumei modice de 300.000 ROL, încasată de depozit pentru serviciul

prestat.

Pe de altă parte,

aprobând aceste procese-verbale, a legitimat existența unor raporturi

contractuale ilegale, întrucât perfectarea de astfel de raporturi cu agenți

economici și angajarea răspunderii prin intermediul acestora era atributul

sucursalei și în niciun caz al depozitului.

În cauză,

procesele-verbale de custodie au fost încheiate pe perioade nedeterminate,

ulterior benzina a fost ridicată de către inculpatul B.C., inculpatul C.A.

întocmind procesele-verbale de recepție.

Audiat fiind în fața

instanței inculpatul H. nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost

trimis în judecată.

Inculpatul B.C. nu a

recunoscut comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals reținute în

sarcina sa. În declarație acesta face următoarele precizări: „În 1992 am

încetat raporturile de muncă cu SNP P. În 1994 am înființat firma SC R. având

ca obiect de activitate transportul de persoane interne și internaționale.

Primele operațiuni cu petrol ale firmei R. au avut loc în primăvara anului

PECO Oradea unde se aflau redactate formulare tip pentru contractele de

vânzare-cumpărare având ca obiect produse petroliere, cum este și cel de la

dosar, eu însumi am completat denumirea firmei, sediul, elementele de

identificare și l-am lăsat la același serviciu pentru a fi trimis spre

aprobare.

Nu am purtat nici un

fel de tranzacții sau discuții comerciale cu directorul A. sau cu alte persoane

cu funcții de conducere din cadrul depozitului PECO. După o perioadă de timp,

am aflat că, contractul a fost aprobat. Ca urmare, am și început să ridic

produse petroliere pe care le-am vândut altor firme, în principal firmelor lui

M.

Precizez că deși

aveam încheiat contractul de livrare cu SNP P., pentru fiecare cumpărare era

nevoie să prezint o declarație emisă din partea firmei R. pe care se treceau

aprobarea scrisă a directorului sau a altei persoane din conducere, în funcție

de împrejurarea dacă în acel moment exista sau nu spre vânzare combustibilul

cerut de mine și specificat pe delegație.

În marea majoritate a

cazurilor m-am prezentat personal pentru ridicarea de combustibil la depozitul

PECO, nu am beneficiat de nici un tratament favorabil și, ori de câte ori

cisternele mele au fost încărcate după programul obișnuit de serviciu, aceasta

s-a întâmplat datorită modului în care era organizată activitatea depozitului,

în sensul că dimineața începea livrarea către propriile stații de benzină și

numai după ce se finaliza această activitate începea livrarea către alte

persoane.

Nu înțeleg de ce, în

registrele de poartă ale depozitului au fost trecute numeroase mențiuni

cuprinzând numere de înmatriculare aparținând unor mașini mici, sau numere de

înmatriculare aparținând unor cisterne, care în zilele respective se aflau în

altă parte sau efectuau alte transporturi, cu atât mai mult cu cât, eu am

transportat pentru firma SC R. combustibili cumpărați de la depozitul PECO, în

cea mai mare parte cu cisternele închiriate de la depozitul PECO. În măsura în

care există astfel de mențiuni necorespunzătoare adevărului în evidențele

depozitului, acestea nu pot constitui decât greșeli de organizare internă care

nu au nici o legătură cu mine.

Deși sunt întrebat în

instanță declar că nu pot în nici un mod și cu nici un efort să-mi amintesc

data încheierii contractului nr. A/1999 care a fost situată în primăvara anului

1999 între lunile februarie și aprilie. Nu pot da nici o explicație faptului

că, deși eu am completat formularul de contract cu mențiunile necesare am omis

să completez rubrica cu data încheierii contractului.

(…) Nu s-a solicitat

firmei R. să aducă vreo garanție privitoare la posibilitățile de plată sau să

achite livrările anterioare pentru a dovedi astfel stabilitatea economică și

pentru a asigura derularea contractului. De altfel, consider că nici nu a fost

nevoie pentru că, până în luna iulie 1999 am achitat în mod regulat fiecare

livrare în termenul de 30 zile stabilit în contract, însă în cursul lunii iulie

1999 ca urmare a arestării lui M. către firmele căruia vindeam la rândul meu

produsele cumpărate de la depozitul PECO, aceste firme s-au aflat în

imposibilitate de plată, conturile lor fiind blocate și la rândul său SC R. nu

a mai putut plăti către SNP P. Din acest moment, firmei nici nu i s-au mai

livrat produse petroliere, iar diferența de plată nu a mai putut fi achitată

firma intrând în lichidare judiciară.

Nu am avut nici o

înțelegere cu nici o persoană din conducerea depozitului PECO, SC R. nu a fost

cu nimic favorizată.

Cred că în primăvara

anului 1999, când am încheiat contractul cu nr. A/1999 procedura de perfectare

a contractelor de vânzare-cumpărare între SNP P. și orice beneficiar era

aceeași, în sensul că era suficient ca orice firmă interesată să completeze pur

și simplu formularul contractului, să-l lase la serviciul livrări și dacă i se

aproba să procedeze la comercializarea produsului cumpărat. În cazul în care în

aceeași perioadă SNP P. ar fi avut niște norme interne de funcționare mai aspre

pentru alegerea și stabilirea beneficiarilor, consider că încheierea

contractelor în modalitatea mai sus arătată de mine a fost pur și simplu o

greșeală de organizare și funcționare a SNP P..

Este adevărat că una

singură dintre delegațiile ce erau obligatoriu a fi prezentate la SNP P. pentru

ridicarea de produse petroliere a fost completată de mine, act pe care l-am

văzut la dosar și conține scrisul meu.

Despre toate

celelalte nu am nici o explicație decât aceea că ar fi fost posibil ca eu să fi

lăsat oricăruia dintre șefii de depozit prezenți, un formular de delegație

semnat și ștampilat de mine, iar acesta să fi completat delegația cu mențiunile

necesare, eronat sau necorespunzătoare realității.

Nu cunosc pe ce

înscrisuri însoțitoare ale mărfii se trec numele șoferului și numărul de

înmatriculare al cisternei, dar știu că ultima operațiune este înregistrarea

actelor însoțitoare în registrul de poartă. După plecarea mea din calitatea de

angajat al SNP P., eu personal nu am mai fost niciodată în depozitul

propriu-zis ci doar la birourile sucursalei.

Nu am prezentat

niciodată personal actele însoțitoare ale mărfurilor livrate la poartă și nu am

fost ajutat niciodată de nici unul dintre inculpații din prezenta cauză la

înregistrarea în registrul de poartă, pentru că toate aceste operațiuni se

efectuau de șoferul angajat și plătit să procedeze efectiv la încărcarea și

transportul produselor petroliere.

Nu am solicitat

niciodată lui C.A. să completeze cu mențiuni eronate sau false, delegații, acte

însoțitoare sau mențiunile din registrul de poartă.

Nu cunosc programul

depozitului PECO Oradea, comenzile mele au fost onorate atât dimineața, cât și

după-amiaza, iar atunci când mașina mea a așteptat până târziu, așa s-a

întâmplat și cu mașinile altor firme beneficiare să fie încărcate târziu și să

aștepte la rând până seara. Nu am adus nici un fel de garanție imobiliară,

mobiliară, nici un titlu de valoare recaculatorie pentru garantarea contractului

nr. A/1999 pentru că nu mi s-a cerut niciodată astfel de garanție.

Atâta timp cât

raporturile comerciale s-au derulat în bune condiții, respectiv până în iulie

1999, firma beneficiară, de regulă, una dintre firmele lui M. achita către SC

R. prețul de cumpărare plus adaosul, SC R. făcea plata către SNP P. și doar

adaosul rămânea firmei intermediare. Nu s-a întâmplat niciodată și nu am avut

nici o înțelegere cu M. ca SC R. să primească doar adaosul comercial care să

reprezinte venitul firmei și în cele din urmă venitul meu.

Atunci când am

declarat că produsele petroliere cumpărate de R. de la SNP P. s-au livrat în

continuare către firmele aparținând lui M. m-am referit la firmele SC M. și SC

E., și altele pe care nu mi le amintesc, categoric însă SC R. nu a avut nici un

fel de raporturi comerciale cu firmele administrate în mod direct sau din umbră

de către M., între care SC O.I., SC M.C. sau SC ME&ME T. SRL.

Nici în calitate de

mandatar al lui M. sau al firmelor mai sus menționate, nu am încheiat contracte

cu SNP P. și nu am facilitat încheierea de contracte în interesul celor 3 firme

administrate de M. și arătate în rechizitoriu, nu am ridicat produse de la SNP

P. în calitate de mandatar al numitului M. și nici nu am înlesnit cu nimic

acestuia posibilitatea de a deveni beneficiar de produse petroliere de la

depozitul Oradea, nu l-am prezentat conducerii, nu am intervenit pentru a se

încheia contracte de livrare cu firmele de mai sus și, în consecință, nu cunosc

nimic despre raporturile dintre SNP P. și aceste firme.

Nu am nici o

explicație pentru declarațiile date de martori în prezentul dosar, în sensul că

eu mi-aș fi adus contribuția la încheierea sau executarea contractelor între

SNP P. și SC O., SC M.C. sau SC ME&ME. În consecință, declar că nu am avut

nici o contribuție la contractele de mai sus, la perfectarea contractelor de

mai sus și nu m-am prezentat în nume personal sau în calitate de mandatar la

depozitul Oradea pentru a ridica produse petroliere în baza acestor contracte

și în interesul firmelor anterior enumerate.

Singura legătură

dintre cele 3 firme administrate de M. și SC R. este aceea că în blocul M. se

află biroul meu, unde se aflau și documentele contabile ale firmei R. împreună

cu contabilitatea SC M., care aparținea lui M. și care conducea și

contabilitatea firmei SC R. Așa s-a întâmplat că au fost ridicate de organele

de cercetare toate actele firmelor lui M. și ale firmei mele.”

Declarația

inculpatului B. din faza de judecată contrazice cele declarate de acesta în

faza de urmărire penală. Astfel, în declarație acesta arată că, în vederea

perfectării contractelor de livrare produse petroliere cu depozitul din Oradea,

inculpatul se prezenta la directorul A. având delegație din partea societății,

iar delegațiile erau aprobate numai de directorul A.O., iar în lipsa acestuia

de H.F. De asemenea, în aceeași declarație inculpatul arată că, la solicitarea

lui M., acesta l-a introdus pe M. la inculpatul H. în vederea încheierii unui

contract, contract care a și fost încheiat. De asemenea, tot inculpatul B. este

cel care a arătat că se ducea la Peco Oradea pentru a ridica marfă în baza

contractului aproape zilnic.

Și martora P.O.,

funcționar economic în 1999, audiată, care îl cunoaște pe inculpat, confirmă

faptul că l-a văzut de mai multe ori în incinta depozitului, dar nu reține cine

s-a prezentat pentru încheierea contractului cu firmele SC O.I. SRL și SC M.C.

București. De asemenea, când a început întocmirea contractelor, toată lumea

încheia contracte, nu doar martora, contracte care după ce erau încheiate

ajungeau la inculpatul H. Martora mai face precizarea că evidența plăților era

ținută de contabilitate, ea ținând doar evidența ieșirilor din unitate, iar la

acea dată personal nu a cunoscut că societățile în cauză, SC O. și SC M.C. SRL,

nu au achitat produsele ridicate, abia ulterior aflând acest lucru.

Deși în declarația

dată în fața instanței inculpatul a arătat că este posibil să fi predat

conducerii depozitului delegații în alb pe care aceștia să le fi completat cu

date eronate, același inculpat a arătat că nu-și amintește să fi lăsat vreodată

la Peco Oradea vreun set de delegații ștampilate în alb. De asemenea, mai face

precizarea că toate documentele referitoare la aceste achiziții de produse

petroliere le-a predat lui M., ceea ce dovedește legătura indisolubilă între

acțiunile celor doi inculpați.

În declarație

inculpatul H.V. a susținut următoarele: „Nu recunosc comiterea faptelor. Am

lucrat în calitate de șef depozit la SNP P. - Sucursala Peco Bihor din 1994 și

până în primăvara anului 2000 când am plecat la cerere prin transfer la SC A..

SA.

(…) Eu l-am cunoscut

pe B.C. din 1992 în perioada când acesta lucra în cadrul sucursalei.

Din câte îmi amintesc

eu, în februarie 1999 inculpatul B. a venit la mine și mi-a spus că are o

firmă, că dorește să cumpere produse petroliere și mi-a solicitat să-i livrez

produse petroliere. Deoarece eu am avut anterior cu acesta, în 1992 câteva

incidente, am refuzat și i-am spus să se prezinte la conducerea sucursalei și

dacă o să mi se dea dispoziție să-i livrez produse petroliere, am să fac acest

lucru, dar până atunci nu.

Menționez că

inculpatul B.C. ulterior acestei discuții, s-a prezentat la conducerea unității

astfel că eu, personal, am primit dispoziții de la conducătorul unității,

respectiv A.O. să-i livrez acestuia produse petroliere. Arăt faptul că, inițial

inculpatul B.C. respectiv firma acestuia, R.I. SRL nu avea nici un contract cu

Sucursala Oradea, cu toate acestea, în baza dispozițiilor verbale primite, eu

i-am livrat acestuia diferite cantități de produse petroliere, cantități care

în mai multe rânduri au fost achitate pe loc.

Ulterior, la o

anumită perioadă de timp, fără a preciza când anume, am primit dispoziții de la

conducătorul unității, A.O., să-i livrez inculpatului B.C. produse până la

concurența sumei de 1 miliard jumătate ROL, urmând ca acesta să plătească cu

file CEC după ce se vor livra cantitățile respective. Această dispoziție am

primit-o după ce s-a încheiat un contract între sucursală și societatea

inculpatului SC R.I. SRL în care se stipula că se pot plăti produsele

petroliere și la 30 zile astfel că în cazul inculpatului B.C. s-a mers cu plata

la 30 zile.

Eu am început să

livrez către această societate produse petroliere informând sistematic

conducerea despre aceste livrări și nivelul la care s-a ajuns și de fiecare

dată mi s-a spus să stau liniștit că aceste produse se vor achita cu file CEC.

Când s-a ajuns cu livrările la nivelul sumei de cca. 1 miliard sau 1 miliard

jumătate, deoarece eu am insistat să se plătească produsele petroliere

ridicate, am fost informat de conducerea sucursalei, respectiv de către A.O. că

inculpatul B.C. se va prezenta cu altă firmă SC ME&ME.

După ce am livrat

produse petroliere către SC R.I. SRL până la concurența sumei