ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3968/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3968/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția penală prin sentința penală nr. 76

din 13 februarie 2009 a condamnat pe inculpații:

deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004,

urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A menținut starea de arest iar

conform art. 88 C. pen. a computat reținerea și arestarea preventivă începând

cu 04 septembrie 2008, la zi.

pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunile

prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 25 din

Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 18 din Legea

nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul D.A.G. a fost achitat pentru infracțiunea

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplic. art. 18 din Legea nr.

508/2004.

În baza art. 71 C. pen. s-au aplicat

pedepsele accesorii privind limitarea exercițiului drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru ambii inculpați.

Conform art. 86

1

, art. 86

2

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale și

accesorii, sub supraveghere stabilită inculpatului D.G. pe o durată de 5 ani.

în condițiile respectării măsurilor prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit.

a), b), c) și d) C. pen.

Ca urmare, s-a dispus punerea de

îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat în altă cauză,

computându-se reținerea și arestarea preveni de la 04 septembrie 2008 la zi.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale, dispunându-se

confiscarea de la ambii inculpați a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare efectuată în locuința din Timișoara, județul Timiș, bunuri produse,

modificate sau adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost

condamnați.

Măsura s-a luat și față de sumele de

bani ridicate cu aceeași ocazie și consemnate la dispoziția Tribunalului

Prahova prin chitanțele aferente recipiselor (filele 38-45; 63-68 dosar

urmărire penală, vol. II).

În fine, fiecare inculpat a fost

obligat și la plata sumei de câte 3.600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza

probelor administrate prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La începutul anului 2005 învinuitul

Ș.C.A., persoană cunoscută în mediul infracțional, s-a orientat către frauda

informatică ca mijloc de a obține lesne câștiguri considerabile.

În acest scop, a inițiat și condus o

grupare de infractori care și-a desfășurat activitatea pe teritoriul mai multor

state.

Modalitatea de operare consta în

montarea unor dispozitive de copiere a benzii magnetice de pe cardurile

persoanelor fizice care le utilizau legal la bancomate, precum și camere de

luat vederi ce înregistrau codul PIN al acestora (varianta skimming).

În continuare, datele erau

transferate în computere și cu anume programe informatice și dispozitive, tip

"MSR", prin inscripționarea unor carduri blank, se fabricau altele

noi, utilizate pentru extrageri de numerar.

Atât această tehnică cât și cea

phishing au fost folosite de membrii grupării inițiate și conduse de învinuitul

Ș.C.A. pentru "spargerea" măsurilor de securitate ale calculatoarelor

sau rețelelor de calculatoare, gruparea acționând pe teritoriul mai multor

state

Fiind contactat prin rețeaua

Internet de o persoană cunoscută la acel moment sub numele D., în anul 2005

inculpatul P.A.I. a aderat la acest grup infracțional ce acționa în Cehia,

activitatea sa constând în crearea unei pagini de spam. identică cu pagina

oficială "Paypal" și un validator de e-mail, folosind ca model

programe de acest tip care nu funcționau, furnizate de liderul grupării.

În urma unor neînțelegeri financiare

cu acesta din urmă, inculpatul a revenit în România însă ulterior a fost contactat

de același lider, situație în care a executat acte materiale ce intră în

componența activități specifice de skimming, desfășurate de gruparea

respectivă.

Astfel, în perioada noiembrie -

decembrie 2007 la solicitarea învinuitului Ș.C.A., utilizând mulajul unei fante

de bancomat și fotografii în detaliu ale acesteia, el i-a confecționat și

predat un aparat artizanal constând în montarea unui cap de citire pe un

dispozitiv skimming la ATM în aceleași condiții și pentru același lider,

inculpatul P.A.I. a confecționat și alte dispozitive ce au fost folosite atât

în state membre ale Uniunii Europene cât și în Thailanda.

În intervalul următor, acesta a

perfecționat aparatura electronică utilizată pentru decodarea datelor cardurilor

magnetice, folosind ca bază, elemente din funcționarea componentei mai vechi,

primită de la liderul grupării.

Predarea acestora se realiza după ce

în prealabil personal verifica funcționalitatea la diferite ATM-uri de pe raza

municipiului București.

În concret, actele de executare

efectuate de inculpatul P.A.I. au constat în turnarea modelelor de fețe de

bancomat pentru care a utilizat un material special achiziționat la indicațiile

sale de învinuitul Ș.C.A., de la o societate din Budapesta, Ungaria; finisarea

fețelor false de bancomat pentru a imita cât mai bine originalele,

perfecționarea programului de "descărcare" a dispozitivelor de

skimming și respectiv decodarea datelor capturate de acesta.

Practic, după reproiectarea plăcilor

primite de la învinuit și alți membri ai grupării acesta a modificat camere

video miniaturale care să permită citirea și copierea de carduri, prin

amplificarea semnalelor provenite de la cititorul de card magnetic.

Un astfel de echipament, inclusiv

codurile sursă de la electronică și soft-ul de descărcare, schemele și lista de

componente au fost vândute pentru suma de 10.000 euro învinuitului Ș.A.C. (echivalată

drept compensația unor datorii din Cehia de secundul) în luna mai 2008,

predarea realizându-se în municipiul Ploiești, după inițierea prealabilă asupra

utilizării și în prezența învinuitului G.F., zis N., (un alt membru al grupării

respective, cu atribuții și supravegherea celorlalți precum și cu transportul

ansamblurilor electronice).

După verificarea funcționalității,

imputându-i datoriile din Cehia, învinuitul a refuzat remiterea sumei solicitate,

amenințându-l în același timp să nu-l mai contacteze pe „omul său",

învinuitului S.S.S., electronistul din Turnu Măgurele ce asigura asistența de

specialitate în același scop.

Ca urmare, ulterior inculpatul P.A.I.

a refuzat să mai dea curs solicitărilor transmise telefonic de același învinuit

Ș.A.C., pentru confecționarea unui dispozitiv electronic artizanal folosit la

skimming.

Fără a ține cont de amenințările

adresate la întâlnirea din municipiul Ploiești, acesta a păstrat legătura cu

învinuitul S.S.S., secundul continuând să-i efectueze diverse activități, cum

ar fi lipirea componentelor microelectronice pe plăcile cu circuite folosite în

activitatea de skimming și respectiv modificarea micro-camerelor video, prin

crearea unei extensii ce permitea amplasarea obiectivului în orice poziție pe

dispozitivele de skimming la ATM-uri.

Echipamentele realizate au fost

vândute în schimbul unor sume considerabile nu numai grupării căreia îi

aparținea dar și altor persoane contactate prin intermediari ori prin rețeaua

Internet.

Prin ultima modalitate, în luna

august 2008 o persoană apelată sub numele D.S. din municipiul Buzău, i-a

intermediat vânzarea unui atare echipament contra sumei de 3.400 euro unor

cumpărători din București (G. și C.A.I.).

În perioada imediat următoare, cei

doi cumpărători l-au pus în legătură cu o altă persoană A., căruia în decursul

a trei luni i-a vândut trei carcase ce imitau fanta de intrare a bancomatului,

fără dispozitivele electronice aferente, precum și un dispozitiv complet pentru

skimming, primind în schimb suma de 2100 euro (700 euro/carcasă) și respectiv

2.500-3.000 euro pentru echipamentul complet.

Tot prin intermediul lui D.S., la

sfârșitul lunii iulie 2008, inculpatul P.A.I. a cunoscut o altă persoană

apelată A., la cererea căruia s-a deplasat în Spania pentru a-i vinde

echipamente electronice artizanale folosite în același scop, respectiv o

carcasă nefinisată și 5-10 piese electronice (confecționate de el cu sprijinul

învinuitului S.S.S).

După remiterea acestora s-a convenit

ca plata să se facă ulterior prin expedierea unei „părți" din sumele

extrase de la ATM-uri, în final, intrând în posesia sumei de 3.500 euro.

Referitor la inculpatul D.A.G.,

tribunalul a reținut că în vara anului 2007, pentru suma de 400 euro, acesta și-a

achiziționat de pe internet un aparat de scriere de carduri de tip MSR,

cablurile de conectare la calculator și 40 de carduri tip blank.

În aceeași modalitate a luat

legătura cu diferite persoane care i-au transmis informații despre folosirea

echipamentului respectiv, iar pe baza acestora și a cunoștințelor posedate în

domeniul informatic, el a reușit să obțină datele mai multor titulari legali de

carduri bancare, după care le-a inscripționai pe circa 40 blank-uri.

Prin folosirea cardurilor donate,

prin accesarea ATM-urilor de pe raza municipiului Timișoara, fără drept,

inculpatul D.A.G. a intrat în posesia sumei de 300 lei.

Tot în vara anului 2007, aflându-se

la mare acesta l-a cunoscut pe inculpatul P.A.I. Ulterior vizitându-l în

locuința sa din București și constatând că deținea și construia fețe false de

bancomat, i-a cerut să-l învețe să confecționeze asemenea echipamente.

Acceptând propunerea, la circa o

lună de zile, trecând prin Timișoara, secundul i-a dăruit schița unui

echipament și componentele necesare realizării acestuia, precum și o trusă

folosită la lipirea componentelor, inclusiv un mulaj de gură ATM.

S-a mai stabilit că pentru

executarea echipamentelor de skimming confecționate artizanal, aprovizionarea

cu materiale specifice s-a realizat atât de inculpatul P.A.I. cât și ceilalți

membri ai grupării, camerele video fiind achiziționate de la societatea

comercială N. SRL Piatra Neamț.

La data de 4 septembrie 2008.

efectuându-se percheziție domiciliară în locuința folosită de cei doi

inculpați, au fost găsite echipamente electronice, bunuri și alte obiecte

destinate contrafacerii cardurilor bancare și obținerii de date de identificare

pentru inscripționare benzii magnetice a acestora, circuit electronic

miniatural prevăzut cu mini-cameră video, un număr de 32 carduri contrafăcute,

mulajul din ghips al unei fante de intrare a cardului ATM, mai multe ambalaje

ale unor camere video miniaturale tip „guma" și dispozitiv de

citire-scriere carduri 'bancare tip MSR.

Cu aceeași ocazie, s-au ridicat din

imobil sisteme informatice (laptop-uri, memory stick-uri) și suporturi optice,

parte din sisteme neputând fi percheziționate. informatic față de refuzul

inculpaților de a furniza parola.

În aceste condiții s-a reușit

identificarea unor fișiere ce conțineau adrese de e-mail capturate ilegal

precum și pagini de „publishing", utilizate pentru capturarea datelor de

pe cărțile de credit ale victimelor, fișiere ce reprezintă kit-ul de instalare

al unui program apt generării codurilor PIN (primele șase cifre ale numărului

de card) ale cardurilor bancare.

Au fost găsite

fișiere ce conțineau date despre

cărți de credit (numărul cardului, codul PIN, data expirării, datele de

identificare ale titularilor cardurilor bancare, date despre tipul și banca

emitentă a acestora), fotografii ale unor ATM-uri, fante de introducere a

cardului în bancomat, confecționate artizanal, alte circuite electronice

alcătuite în același scop. un aparat de citire/scriere bandă magnetică a

cardului, dezasamblat, precum și trei scheme de circuite electrice.

În ce privește determinarea

prejudiciilor civile produse prin actele materiale stabilite, s-a observat că

deși s-au solicitat relații în legătură cu identificarea părților vătămate ce

ar fi putut exercita acțiunea civilă în procesul penal, până la momentul

prezentării materialului de urmărire penală, nu s-au putut obține nici un fel

de informații.

S-a apreciat că atitudinea

procesuală era previzibilă față de discrepanța prejudiciilor suferite și cheltuielile

aferente deplasării acestora din SUA în România iar băncile emitente a

cardurilor falsificate preferă să-și despăgubească clienții cu sumele ce le-au

fost sustrase, evitând astfel o publicitate negativă.

Pe de altă parte, s-a reținut că

fantezia și cunoștințele aprofundate în materia utilizării aparaturii IT ca și

a navigației pe internet deținute de membrii grupului infracțional, astfel cum

au fost detaliate în precedente, au fost canalizate într-un singur scop și

anume acela de a obține într-un timp foarte scurt câștiguri materiale foarte

importante, neținându-se cont de calitatea sau puterea financiară a persoanelor

păgubite.

În privința inculpatului D.A.G. s-a

considerat că în cauză nu au fost administrate probe certe, decisive, care să

confirme aderarea la grupul infracțional organizat, condus de învinuitul Ș.C.A.,

că ar fi cunoscut sau ar fi sprijinit în vreun fel gruparea respectivă.

Dimpotrivă, inculpatul P.A.I. a

declarat constant că acesta a cunoscut întâmplător pe unii dintre membrii

grupului cu care el a colaborat, nedeținând vreo informație privind existența

și activitatea rețelei infracționale.

S-a apreciat în lipsa administrării

altor probe din care să rezulte că el a cunoscut această structură, că a

acceptat să adere sau să o sprijine, că a primit un rol în cadrul ei și că a

acționat în mod coordonat sau în alt mod în cadrul grupului, simplu fapt că l-a

cunoscut pe inculpatul P.A.I. nu constituie o dovadă; suficientă pentru a se

reține în sarcina sa „calitatea" de membru al grupului și implicit

comiterea infracțiunii prev. și ped. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Ca urmare, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

acestuia pentru această faptă.

S-a considerat însă ca fiind probate

actele materiale constând în confecționarea diferitelor dispozitive artizanale,

achiziționarea de echipamente de falsificare a instrumentelor de plată,

falsificarea acestora și deținerea unor asemenea instrumente de plată, fapte ce

realizează conținutul infracțiunilor prevăzute și pedepsite prin dispozițiile art.

24 alin. (1) și respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu art. 41 alin.

(2) C. pen.

Reținându-se că în cursul urmăririi

penale inculpatul P.A.I. dar și inculpatul D.A.G., în măsura în care a avut

cunoștință, au denunțat activitatea frauduloasă a altor persoane, respectiv au

făcut cunoscute identitatea, activitatea, mijloacele de probă și au facilitat

administrarea probelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora,

tribunalul a primit ca legală propunerea: procurorului privind aplicarea

dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 ambii apelanți.

Cât privește individualizarea

pedepselor, s-a apreciat că infracțiunile stabilite în sarcină sunt grave, cu

impact negativ atât în rândul populației cât și a sistemului; bancar, deosebit

de greu de probat iar făptuitorii greu de depistat, situație în care chiar dacă

inculpatul P.A.I. nu are antecedente penale se impune sancționarea cu o

pedeapsă care să fie executată cu privare de libertate.

În schimb, circumstanțele reale și

personale ale inculpatului D.A.G., au condus la concluzia că a comis faptele

mai mult din curiozitate specifică vârstei și că perioada infracțională a

reprezentat un episod pasager în comportamentul său, ce a fost bine

conștientizat, astfel că scopul pedepsei poate fi atins în condiția suspendării

executării sub supraveghere conform art. 86

1

- 86

4

C.

pen.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații.

Prin apelul procurorului sentința a

fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică, soluția de achitare a

inculpatului D.A.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 contravenind probelor administrate, inclusiv declarațiilor date în

cursul urmăririi penale și primă instanță prin care a arătat că a arătat că a

cunoscut despre existența grupului infracțional din care făcea parte inculpatul

P.A.I. și la care a aderat fiind racolat de acesta.

Inculpatul P.A.I. a criticat

sentința ca nelegală și netemeinică susținând că:

- greșit a fost condamnat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pretinsul

lider al grupării învinuitul Ș.C.A. este cercetat în stare de libertate,

nefiind inculpat din lipsă de probe sau indicii temeinice de săvârșirea vreunei

infracțiuni;

- din probele administrate nu

rezultă existența unui grup infracțional cu structură bine organizată care să

acționeze după reguli bine stabilite inițiată sau constituită de inculpați ori

la care acesta să fi aderat;

- numai două persoane au fost

trimise în judecată, inculpații din cauza de față, în final inculpatul D. fiind

achitat.

În subsidiar a cerut schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen.

Alt motiv de apel vizează greșita

reținere a infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/20002

deoarece:

- fapta sa a constat în fabricarea

și deținerea de echipamente cu scopul de a intercepta și prelua ilicit date

personale, echipamente inapte care confecționării instrumentelor de plată

determinate de Legea nr. 365/2002 și pe care nu le-a folosit personal la

retragerea de numerar de la ATM-uri;

- nu a achiziționat carduri blank,

n-a deținut și nu a pus în circulație blank-uri pe care să fie lipită bandă

magnetică inscripționată cu datele preluate ilicit de la bancomate;

- cardurile găsite la percheziție în

imobilul din Timișoara au aparținut inculpatului D.A.G., aspect recunoscut de

acesta.

Prin alt motiv de apel a cerut

desființarea sentinței și schimbarea încadrării judiciare din infracțiunea

prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind deținerea de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronică,în aceea prevăzută de art.

46 din Legea nr. 161/2003 ce protejează confidențialitatea și integritatea

datelor și sistemelor informatice.

În fine, a criticat sentința sub

aspectul greșitei individualizări și a solicitat ca ținând seama de faptul că a

denunțat și alte persoane implicate în comiterea unor fapte de același gen, de

conduita personală sinceră și lipsa antecedentelor penale să se dispună

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul D.A.G. a criticat

sentința numai în ce privește cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță

și a arătat că nu s-a făcut o deplină aplicare a dispozițiilor art. 18 din

Legea nr. 508/2004 și a art. 74 și art. 76 C. pen.

Instanța de apel i-a audiat pe

inculpați după care verificând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor

din dosar, și a înscrisurilor depuse ca acte noi a reținut că apelurile

declarate de procuror și inculpați sunt nefondate și prin Decizia nr. 56 din 14

mai 2009 le-a respins ca atare.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații.

Prin recursul procurorului, decizia

instanței de apel este criticată susținându-se că în mod nelegal a fost respins

apelul declarat în ce privește achitarea inculpatului D.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002. Motivele

recursului reiau în integritate motivarea din apel. În plus s-a arătat că din

situația de fapt prezentată în motivele de recurs rezultă că inculpatul D.A. a

cunoscut existența grupului infracțional și pe unii din membri, că a aderat la

acest grup fiind racolat de inculpatul P.

În fine, se susține că din moment ce

prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004

aceasta vine în contradicție cu achitarea inculpatului pe motiv că nu a

cunoscut existența grupului infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni

în domeniul informatic.

La fel și inculpatul D.A., prin

recursul scris a reluat aceleași critici de netemeinicie din apel, și a

solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de

lege pentru infracțiunile deduse judecății după care să se facă aplicarea art. 18

din Legea nr. 508/2004.

Prin motivele de recurs scrise,

depuse la termenul din 29 septembrie 2009 inculpatul P.A.I. a reluat și el

criticile din apel solicitând în principal, achitarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11

2

lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cazul de casare invocat fiind cel

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în subsidiar reducerea

pedepsei care a fost greșit individualizate - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14.

A cerut casarea hotărârilor și

achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

365/2002 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În fine, a cerut ca în ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 în urma casării și

rejudecării să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 46 din Legea nr. 161/2003 și prin reținerea de circumstanțe

atenuante pedeapsa să fie redusă.

A mai cerut ca să se facă aplicarea

dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă în concordanță cu probele administrate au dat faptelor încadrarea

juridică legală, au stabilit corect vinovăția inculpatului și tot astfel au

dispus achitarea inculpatului D.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2002.

Prima instanță a făcut o analiză

completă a tuturor probelor administrate în legătură cu activitatea

infracțională desfășurată de inculpatul D.A. și a concluzionat că este stabilit

cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25

din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 că nu

s-au administrat probe certe decisive din care să rezulte comiterea acestei

infracțiuni.

S-a motivat că împrejurarea că

inculpatul D.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul P.A., care a făcut parte dintr-un

grup infracțional organizat fără a se administra probe din care să rezulte că

inculpatul a cunoscut această structură, că a acceptat să adere sau să o

sprijine, că a primit un rol în cadrul grupului și că a acționat în mod coordonat

sau în alt mod în cadrul grupului, nu constituie dovada suficientă pentru a se

reține în sarcina sa calitatea de membru a grupului.

Întreaga situație de fapt a arătat

prima instanță rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi

penale, care se coroborează cu declarațiile date de inculpat de recunoaștere a

faptelor atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare

judecătorească.

La rândul ei instanța de apel i-a

audiat pe inculpați și a făcut o nouă analiză minuțioasă a materialului

probator și printr-o amplă motivare a respins cele trei apeluri menținând

hotărârea primei instanțe.

Curtea a motivat că din examinarea

mijloacelor de probă arătate în cuprinsul deciziei precum și a proceselor

verbale conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate

propuse în actul de sesizare a instanței ca probă în acuzare se confirmă faptul

că cei doi inculpați s-au cunoscut întâmplător în cursul anului 2007, actele

materiale au fost realizate separat, fără vreun control sau coordonare cu

structura organizată la care aderase P.A.I.

Existând un serios dubiu în ce

privește acuzarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2002 reținându-se situația de fapt în limitele recunoașterii acestuia

confirmate de inculpatul P.A.I. și martorul S.S.S., instanța de apel a apreciat

temeinică soluția de condamnare pentru infracțiunile dovedite și de achitare

pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat.

Este de necontestat că inculpații au

recunoscut faptele comise, de fapt că au desfășurat unele activități prin care

au încălcat legea penală. inculpatul P. a contestat și contestă și în recurs

faptul că a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat cu toate că acest

lucru este dovedit cu probele administrate.

În ce-l privește pe inculpatul D.A. și

acesta a recunoscut că a desfășurat o activitate infracțională.

Sarcina de a proba revine organelor

de urmărire penală iar încadrarea juridică o face instanța de judecată și în

măsura în care reține vinovăția pronunță o hotărâre de condamnare pentru fapta

sau faptele care au fost săvârșite.

Așa cum au reținut cele două

instanțe și în special instanța de apel, din toate actele dosarului rezultă un

lucru cert, acela că P.A. avea „niște” legături cu D.A. - acest lucru rezultând

prin deducție din convorbirile telefonice interceptate, și necontestat nici un

moment de cei doi.

Nu rezultă din aceste acte în nici

un fel că inculpatul Doandeș ar fi aderat la grupul din care făcea parte P.A.

În fine, recursul încearcă să

argumenteze greșita soluție de achitare prin aceea că instanța reținând și

făcând aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 își contrazice soluția.

Este doar o alegație contrazisă de

însăși soluția dispusă de prima instanță și de Legea nr. 508/2004.

Astfel câtă vreme inculpatul D. a

fost trimis în judecată și condamnat pentru două infracțiuni prevăzute de Legea

nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, infracțiuni de

competența D.I.I.C.O.T., denunțând alți participanți la săvârșirea unor fapte

de același gen în mod temeinic și legal instanțele au reținut și aplicat

dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Recursurile formulate de inculpați

așa cum rezultă din conținutul lor conțin apărări sau critici pe care

inculpații le-au făcut și susținut în cele două instanțe și care au fost

verificate și analizate în mod amănunțit. Câtă vreme nu sunt aduse alte critici,

argumente sau probe de natură a schimba hotărârea primei instanțe menținută în

apel ca legală și temeinică Înalta Curte urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile ca nefondate.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul de la

4 septembrie 2008 la 27 noiembrie 2009 în ce-l privește pe inculpatul P.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații P.A.l. și D.A.G. împotriva Deciziei

penale nr. 56 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.A.I., timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2008 la 27

noiembrie 2009.

Obligă recurenții inculpați la

plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 noiembrie 2009.