ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3968/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția penală prin sentința penală nr. 76 din 13 februarie 2009 a condamnat pe inculpații: 1. - P.A.I. (fiul lui D. și E.) deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., toate aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A menținut starea de arest iar conform art. 88 C. pen. a computat reținerea și arestarea preventivă începând cu 04 septembrie 2008, la zi. 2. - D.A.G. (fiul lui N. și M.) la pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul D.A.G. a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004. În baza art. 71 C. pen. s-au aplicat pedepsele accesorii privind limitarea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru ambii inculpați. Conform art. 86 1 , art. 86 2 și art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a suspendat executarea pedepsei principale și accesorii, sub supraveghere stabilită inculpatului D.G. pe o durată de 5 ani. în condițiile respectării măsurilor prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. pen. Ca urmare, s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat în altă cauză, computându-se reținerea și arestarea preveni de la 04 septembrie 2008 la zi. Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale, dispunându-se confiscarea de la ambii inculpați a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în locuința din Timișoara, județul Timiș, bunuri produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Măsura s-a luat și față de sumele de bani ridicate cu aceeași ocazie și consemnate la dispoziția Tribunalului Prahova prin chitanțele aferente recipiselor (filele 38-45; 63-68 dosar urmărire penală, vol. II). În fine, fiecare inculpat a fost obligat și la plata sumei de câte 3.600 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La începutul anului 2005 învinuitul Ș.C.A., persoană cunoscută în mediul infracțional, s-a orientat către frauda informatică ca mijloc de a obține lesne câștiguri considerabile. În acest scop, a inițiat și condus o grupare de infractori care și-a desfășurat activitatea pe teritoriul mai multor state.

Modalitatea de operare consta în montarea unor dispozitive de copiere a benzii magnetice de pe cardurile persoanelor fizice care le utilizau legal la bancomate, precum și camere de luat vederi ce înregistrau codul PIN al acestora (varianta skimming). În continuare, datele erau transferate în computere și cu anume programe informatice și dispozitive, tip "MSR", prin inscripționarea unor carduri blank, se fabricau altele noi, utilizate pentru extrageri de numerar. Atât această tehnică cât și cea phishing au fost folosite de membrii grupării inițiate și conduse de învinuitul Ș.C.A. pentru "spargerea" măsurilor de securitate ale calculatoarelor sau rețelelor de calculatoare, gruparea acționând pe teritoriul mai multor state Fiind contactat prin rețeaua Internet de o persoană cunoscută la acel moment sub numele D., în anul 2005 inculpatul P.A.I.

a aderat la acest grup infracțional ce acționa în Cehia, activitatea sa constând în crearea unei pagini de spam. identică cu pagina oficială "Paypal" și un validator de e-mail, folosind ca model programe de acest tip care nu funcționau, furnizate de liderul grupării. În urma unor neînțelegeri financiare cu acesta din urmă, inculpatul a revenit în România însă ulterior a fost contactat de același lider, situație în care a executat acte materiale ce intră în componența activități specifice de skimming, desfășurate de gruparea respectivă. Astfel, în perioada noiembrie - decembrie 2007 la solicitarea învinuitului Ș.C.A., utilizând mulajul unei fante de bancomat și fotografii în detaliu ale acesteia, el i-a confecționat și predat un aparat artizanal constând în montarea unui cap de citire pe un dispozitiv skimming la ATM în aceleași condiții și pentru același lider, inculpatul P.A.I.

a confecționat și alte dispozitive ce au fost folosite atât în state membre ale Uniunii Europene cât și în Thailanda. În intervalul următor, acesta a perfecționat aparatura electronică utilizată pentru decodarea datelor cardurilor magnetice, folosind ca bază, elemente din funcționarea componentei mai vechi, primită de la liderul grupării. Predarea acestora se realiza după ce în prealabil personal verifica funcționalitatea la diferite ATM-uri de pe raza municipiului București. În concret, actele de executare efectuate de inculpatul P.A.I. au constat în turnarea modelelor de fețe de bancomat pentru care a utilizat un material special achiziționat la indicațiile sale de învinuitul Ș.C.A., de la o societate din Budapesta, Ungaria; finisarea fețelor false de bancomat pentru a imita cât mai bine originalele, perfecționarea programului de "descărcare" a dispozitivelor de skimming și respectiv decodarea datelor capturate de acesta.

Practic, după reproiectarea plăcilor primite de la învinuit și alți membri ai grupării acesta a modificat camere video miniaturale care să permită citirea și copierea de carduri, prin amplificarea semnalelor provenite de la cititorul de card magnetic. Un astfel de echipament, inclusiv codurile sursă de la electronică și soft-ul de descărcare, schemele și lista de componente au fost vândute pentru suma de 10.000 euro învinuitului Ș.A.C. (echivalată drept compensația unor datorii din Cehia de secundul) în luna mai 2008, predarea realizându-se în municipiul Ploiești, după inițierea prealabilă asupra utilizării și în prezența învinuitului G.F., zis N., (un alt membru al grupării respective, cu atribuții și supravegherea celorlalți precum și cu transportul ansamblurilor electronice).

După verificarea funcționalității, imputându-i datoriile din Cehia, învinuitul a refuzat remiterea sumei solicitate, amenințându-l în același timp să nu-l mai contacteze pe „omul său", învinuitului S.S.S., electronistul din Turnu Măgurele ce asigura asistența de specialitate în același scop. Ca urmare, ulterior inculpatul P.A.I. a refuzat să mai dea curs solicitărilor transmise telefonic de același învinuit Ș.A.C., pentru confecționarea unui dispozitiv electronic artizanal folosit la skimming. Fără a ține cont de amenințările adresate la întâlnirea din municipiul Ploiești, acesta a păstrat legătura cu învinuitul S.S.S., secundul continuând să-i efectueze diverse activități, cum ar fi lipirea componentelor microelectronice pe plăcile cu circuite folosite în activitatea de skimming și respectiv modificarea micro-camerelor video, prin crearea unei extensii ce permitea amplasarea obiectivului în orice poziție pe dispozitivele de skimming la ATM-uri.

Echipamentele realizate au fost vândute în schimbul unor sume considerabile nu numai grupării căreia îi aparținea dar și altor persoane contactate prin intermediari ori prin rețeaua Internet. Prin ultima modalitate, în luna august 2008 o persoană apelată sub numele D.S. din municipiul Buzău, i-a intermediat vânzarea unui atare echipament contra sumei de 3.400 euro unor cumpărători din București (G. și C.A.I.). În perioada imediat următoare, cei doi cumpărători l-au pus în legătură cu o altă persoană A., căruia în decursul a trei luni i-a vândut trei carcase ce imitau fanta de intrare a bancomatului, fără dispozitivele electronice aferente, precum și un dispozitiv complet pentru skimming, primind în schimb suma de 2100 euro (700 euro/carcasă) și respectiv 2.500-3.000 euro pentru echipamentul complet.

Tot prin intermediul lui D.S., la sfârșitul lunii iulie 2008, inculpatul P.A.I. a cunoscut o altă persoană apelată A., la cererea căruia s-a deplasat în Spania pentru a-i vinde echipamente electronice artizanale folosite în același scop, respectiv o carcasă nefinisată și 5-10 piese electronice (confecționate de el cu sprijinul învinuitului S.S.S). După remiterea acestora s-a convenit ca plata să se facă ulterior prin expedierea unei „părți" din sumele extrase de la ATM-uri, în final, intrând în posesia sumei de 3.500 euro. Referitor la inculpatul D.A.G., tribunalul a reținut că în vara anului 2007, pentru suma de 400 euro, acesta și-a achiziționat de pe internet un aparat de scriere de carduri de tip MSR, cablurile de conectare la calculator și 40 de carduri tip blank.

În aceeași modalitate a luat legătura cu diferite persoane care i-au transmis informații despre folosirea echipamentului respectiv, iar pe baza acestora și a cunoștințelor posedate în domeniul informatic, el a reușit să obțină datele mai multor titulari legali de carduri bancare, după care le-a inscripționai pe circa 40 blank-uri. Prin folosirea cardurilor donate, prin accesarea ATM-urilor de pe raza municipiului Timișoara, fără drept, inculpatul D.A.G. a intrat în posesia sumei de 300 lei. Tot în vara anului 2007, aflându-se la mare acesta l-a cunoscut pe inculpatul P.A.I. Ulterior vizitându-l în locuința sa din București și constatând că deținea și construia fețe false de bancomat, i-a cerut să-l învețe să confecționeze asemenea echipamente.

Acceptând propunerea, la circa o lună de zile, trecând prin Timișoara, secundul i-a dăruit schița unui echipament și componentele necesare realizării acestuia, precum și o trusă folosită la lipirea componentelor, inclusiv un mulaj de gură ATM. S-a mai stabilit că pentru executarea echipamentelor de skimming confecționate artizanal, aprovizionarea cu materiale specifice s-a realizat atât de inculpatul P.A.I. cât și ceilalți membri ai grupării, camerele video fiind achiziționate de la societatea comercială N. SRL Piatra Neamț.

La data de 4 septembrie 2008. efectuându-se percheziție domiciliară în locuința folosită de cei doi inculpați, au fost găsite echipamente electronice, bunuri și alte obiecte destinate contrafacerii cardurilor bancare și obținerii de date de identificare pentru inscripționare benzii magnetice a acestora, circuit electronic miniatural prevăzut cu mini-cameră video, un număr de 32 carduri contrafăcute, mulajul din ghips al unei fante de intrare a cardului ATM, mai multe ambalaje ale unor camere video miniaturale tip „guma" și dispozitiv de citire-scriere carduri 'bancare tip MSR. Cu aceeași ocazie, s-au ridicat din imobil sisteme informatice (laptop-uri, memory stick-uri) și suporturi optice, parte din sisteme neputând fi percheziționate.

informatic față de refuzul inculpaților de a furniza parola. În aceste condiții s-a reușit identificarea unor fișiere ce conțineau adrese de e-mail capturate ilegal precum și pagini de „publishing", utilizate pentru capturarea datelor de pe cărțile de credit ale victimelor, fișiere ce reprezintă kit-ul de instalare al unui program apt generării codurilor PIN (primele șase cifre ale numărului de card) ale cardurilor bancare. Au fost găsite fișiere ce conțineau date despre cărți de credit (numărul cardului, codul PIN, data expirării, datele de identificare ale titularilor cardurilor bancare, date despre tipul și banca emitentă a acestora), fotografii ale unor ATM-uri, fante de introducere a cardului în bancomat, confecționate artizanal, alte circuite electronice alcătuite în același scop.

un aparat de citire/scriere bandă magnetică a cardului, dezasamblat, precum și trei scheme de circuite electrice. În ce privește determinarea prejudiciilor civile produse prin actele materiale stabilite, s-a observat că deși s-au solicitat relații în legătură cu identificarea părților vătămate ce ar fi putut exercita acțiunea civilă în procesul penal, până la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nu s-au putut obține nici un fel de informații. S-a apreciat că atitudinea procesuală era previzibilă față de discrepanța prejudiciilor suferite și cheltuielile aferente deplasării acestora din SUA în România iar băncile emitente a cardurilor falsificate preferă să-și despăgubească clienții cu sumele ce le-au fost sustrase, evitând astfel o publicitate negativă.

Pe de altă parte, s-a reținut că fantezia și cunoștințele aprofundate în materia utilizării aparaturii IT ca și a navigației pe internet deținute de membrii grupului infracțional, astfel cum au fost detaliate în precedente, au fost canalizate într-un singur scop și anume acela de a obține într-un timp foarte scurt câștiguri materiale foarte importante, neținându-se cont de calitatea sau puterea financiară a persoanelor păgubite. În privința inculpatului D.A.G. s-a considerat că în cauză nu au fost administrate probe certe, decisive, care să confirme aderarea la grupul infracțional organizat, condus de învinuitul Ș.C.A., că ar fi cunoscut sau ar fi sprijinit în vreun fel gruparea respectivă. Dimpotrivă, inculpatul P.A.I.

a declarat constant că acesta a cunoscut întâmplător pe unii dintre membrii grupului cu care el a colaborat, nedeținând vreo informație privind existența și activitatea rețelei infracționale. S-a apreciat în lipsa administrării altor probe din care să rezulte că el a cunoscut această structură, că a acceptat să adere sau să o sprijine, că a primit un rol în cadrul ei și că a acționat în mod coordonat sau în alt mod în cadrul grupului, simplu fapt că l-a cunoscut pe inculpatul P.A.I. nu constituie o dovadă; suficientă pentru a se reține în sarcina sa „calitatea" de membru al grupului și implicit comiterea infracțiunii prev. și ped. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Ca urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea acestuia pentru această faptă. S-a considerat însă ca fiind probate actele materiale constând în confecționarea diferitelor dispozitive artizanale, achiziționarea de echipamente de falsificare a instrumentelor de plată, falsificarea acestora și deținerea unor asemenea instrumente de plată, fapte ce realizează conținutul infracțiunilor prevăzute și pedepsite prin dispozițiile art. 24 alin. (1) și respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu art. 41 alin. (2) C. pen. Reținându-se că în cursul urmăririi penale inculpatul P.A.I.

dar și inculpatul D.A.G., în măsura în care a avut cunoștință, au denunțat activitatea frauduloasă a altor persoane, respectiv au făcut cunoscute identitatea, activitatea, mijloacele de probă și au facilitat administrarea probelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora, tribunalul a primit ca legală propunerea: procurorului privind aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 ambii apelanți. Cât privește individualizarea pedepselor, s-a apreciat că infracțiunile stabilite în sarcină sunt grave, cu impact negativ atât în rândul populației cât și a sistemului; bancar, deosebit de greu de probat iar făptuitorii greu de depistat, situație în care chiar dacă inculpatul P.A.I. nu are antecedente penale se impune sancționarea cu o pedeapsă care să fie executată cu privare de libertate.

În schimb, circumstanțele reale și personale ale inculpatului D.A.G., au condus la concluzia că a comis faptele mai mult din curiozitate specifică vârstei și că perioada infracțională a reprezentat un episod pasager în comportamentul său, ce a fost bine conștientizat, astfel că scopul pedepsei poate fi atins în condiția suspendării executării sub supraveghere conform art. 86 1 - 86 4 C. pen. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații. Prin apelul procurorului sentința a fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică, soluția de achitare a inculpatului D.A.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 contravenind probelor administrate, inclusiv declarațiilor date în cursul urmăririi penale și primă instanță prin care a arătat că a arătat că a cunoscut despre existența grupului infracțional din care făcea parte inculpatul P.A.I. și la care a aderat fiind racolat de acesta. Inculpatul P.A.I. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică susținând că: - greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pretinsul lider al grupării învinuitul Ș.C.A.

este cercetat în stare de libertate, nefiind inculpat din lipsă de probe sau indicii temeinice de săvârșirea vreunei infracțiuni; - din probele administrate nu rezultă existența unui grup infracțional cu structură bine organizată care să acționeze după reguli bine stabilite inițiată sau constituită de inculpați ori la care acesta să fi aderat; - numai două persoane au fost trimise în judecată, inculpații din cauza de față, în final inculpatul D. fiind achitat. În subsidiar a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen.

Alt motiv de apel vizează greșita reținere a infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/20002 deoarece: - fapta sa a constat în fabricarea și deținerea de echipamente cu scopul de a intercepta și prelua ilicit date personale, echipamente inapte care confecționării instrumentelor de plată determinate de Legea nr. 365/2002 și pe care nu le-a folosit personal la retragerea de numerar de la ATM-uri; - nu a achiziționat carduri blank, n-a deținut și nu a pus în circulație blank-uri pe care să fie lipită bandă magnetică inscripționată cu datele preluate ilicit de la bancomate; - cardurile găsite la percheziție în imobilul din Timișoara au aparținut inculpatului D.A.G., aspect recunoscut de acesta.

Prin alt motiv de apel a cerut desființarea sentinței și schimbarea încadrării judiciare din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică,în aceea prevăzută de art. 46 din Legea nr. 161/2003 ce protejează confidențialitatea și integritatea datelor și sistemelor informatice. În fine, a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări și a solicitat ca ținând seama de faptul că a denunțat și alte persoane implicate în comiterea unor fapte de același gen, de conduita personală sinceră și lipsa antecedentelor penale să se dispună reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Inculpatul D.A.G. a criticat sentința numai în ce privește cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță și a arătat că nu s-a făcut o deplină aplicare a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 și a art. 74 și art. 76 C. pen. Instanța de apel i-a audiat pe inculpați după care verificând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, și a înscrisurilor depuse ca acte noi a reținut că apelurile declarate de procuror și inculpați sunt nefondate și prin Decizia nr. 56 din 14 mai 2009 le-a respins ca atare. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații. Prin recursul procurorului, decizia instanței de apel este criticată susținându-se că în mod nelegal a fost respins apelul declarat în ce privește achitarea inculpatului D.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002. Motivele recursului reiau în integritate motivarea din apel. În plus s-a arătat că din situația de fapt prezentată în motivele de recurs rezultă că inculpatul D.A. a cunoscut existența grupului infracțional și pe unii din membri, că a aderat la acest grup fiind racolat de inculpatul P. În fine, se susține că din moment ce prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 aceasta vine în contradicție cu achitarea inculpatului pe motiv că nu a cunoscut existența grupului infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni în domeniul informatic. La fel și inculpatul D.A., prin recursul scris a reluat aceleași critici de netemeinicie din apel, și a solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății după care să se facă aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Prin motivele de recurs scrise, depuse la termenul din 29 septembrie 2009 inculpatul P.A.I. a reluat și el criticile din apel solicitând în principal, achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în subsidiar reducerea pedepsei care a fost greșit individualizate - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14. A cerut casarea hotărârilor și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. În fine, a cerut ca în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 în urma casării și rejudecării să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 46 din Legea nr. 161/2003 și prin reținerea de circumstanțe atenuante pedeapsa să fie redusă. A mai cerut ca să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Recursurile sunt nefondate. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate au dat faptelor încadrarea juridică legală, au stabilit corect vinovăția inculpatului și tot astfel au dispus achitarea inculpatului D.A.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002. Prima instanță a făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.A. și a concluzionat că este stabilit cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 că nu s-au administrat probe certe decisive din care să rezulte comiterea acestei infracțiuni. S-a motivat că împrejurarea că inculpatul D.A.G.

l-a cunoscut pe inculpatul P.A., care a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat fără a se administra probe din care să rezulte că inculpatul a cunoscut această structură, că a acceptat să adere sau să o sprijine, că a primit un rol în cadrul grupului și că a acționat în mod coordonat sau în alt mod în cadrul grupului, nu constituie dovada suficientă pentru a se reține în sarcina sa calitatea de membru a grupului. Întreaga situație de fapt a arătat prima instanță rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarațiile date de inculpat de recunoaștere a faptelor atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.

La rândul ei instanța de apel i-a audiat pe inculpați și a făcut o nouă analiză minuțioasă a materialului probator și printr-o amplă motivare a respins cele trei apeluri menținând hotărârea primei instanțe. Curtea a motivat că din examinarea mijloacelor de probă arătate în cuprinsul deciziei precum și a proceselor verbale conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate propuse în actul de sesizare a instanței ca probă în acuzare se confirmă faptul că cei doi inculpați s-au cunoscut întâmplător în cursul anului 2007, actele materiale au fost realizate separat, fără vreun control sau coordonare cu structura organizată la care aderase P.A.I. Existând un serios dubiu în ce privește acuzarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 reținându-se situația de fapt în limitele recunoașterii acestuia confirmate de inculpatul P.A.I.

și martorul S.S.S., instanța de apel a apreciat temeinică soluția de condamnare pentru infracțiunile dovedite și de achitare pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat. Este de necontestat că inculpații au recunoscut faptele comise, de fapt că au desfășurat unele activități prin care au încălcat legea penală. inculpatul P. a contestat și contestă și în recurs faptul că a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat cu toate că acest lucru este dovedit cu probele administrate. În ce-l privește pe inculpatul D.A. și acesta a recunoscut că a desfășurat o activitate infracțională. Sarcina de a proba revine organelor de urmărire penală iar încadrarea juridică o face instanța de judecată și în măsura în care reține vinovăția pronunță o hotărâre de condamnare pentru fapta sau faptele care au fost săvârșite.

Așa cum au reținut cele două instanțe și în special instanța de apel, din toate actele dosarului rezultă un lucru cert, acela că P.A. avea „niște” legături cu D.A. - acest lucru rezultând prin deducție din convorbirile telefonice interceptate, și necontestat nici un moment de cei doi. Nu rezultă din aceste acte în nici un fel că inculpatul Doandeș ar fi aderat la grupul din care făcea parte P.A. În fine, recursul încearcă să argumenteze greșita soluție de achitare prin aceea că instanța reținând și făcând aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 își contrazice soluția. Este doar o alegație contrazisă de însăși soluția dispusă de prima instanță și de Legea nr. 508/2004.

Astfel câtă vreme inculpatul D. a fost trimis în judecată și condamnat pentru două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, infracțiuni de competența D.I.I.C.O.T., denunțând alți participanți la săvârșirea unor fapte de același gen în mod temeinic și legal instanțele au reținut și aplicat dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004. Recursurile formulate de inculpați așa cum rezultă din conținutul lor conțin apărări sau critici pe care inculpații le-au făcut și susținut în cele două instanțe și care au fost verificate și analizate în mod amănunțit. Câtă vreme nu sunt aduse alte critici, argumente sau probe de natură a schimba hotărârea primei instanțe menținută în apel ca legală și temeinică Înalta Curte urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursurile ca nefondate. În temeiul art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul de la 4 septembrie 2008 la 27 noiembrie 2009 în ce-l privește pe inculpatul P.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații P.A.l. și D.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.A.I., timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2008 la 27 noiembrie 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 noiembrie 2009.