ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2288/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2288/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 138 din 5 iunie 2008 Tribunalul Mureș i-a condamnat pe

inculpații:

- V.O.Z., fiul lui O. și I., în baza art. 174 C. pen.

raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.C. pen., la 8

ani și 4 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin.

(1) lit. a), b) C. pen.

A dedus durata reținerii și arestării preventive de la

2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006.

- B.M.E., fiul lui M. și I., în baza art. 174 C. pen.

raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.,

art. 76 lit. b) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006.

- K.A.Z., fiul lui A. și I.K., în baza art. 174 C.

pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c C.

pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 99 și urm.C. pen. la 5 ani și 10 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C.

pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.J.G.

și i-a obligat în solidar pe inculpați, în solidar și cu părțile responsabile

civilmente la 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune

materiale.

Instanța a respins acțiunile părților civile F.S. și F.C.

Inculpații au fost obligați, în solidar cu părțile

responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.J.G.,

precum și către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la data de 1 octombrie

2006, în pădurea situată în apropierea Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureș, a fost

descoperit cadavrul unei persoane de sex masculin, prezentând multiple leziuni

pe corp.

A doua zi s-a reușit identificarea victimei în

persoana numitului F.J., în vârstă de 34 ani, pe baza comparării impresiunilor

digitale prelevate de la cadavru cu cele aflate în fișa dactiloscopică de la I.P.J.

Mureș.

S-a stabilit prin cercetări că victima nu avea

locuință, adăpostindu-se într-o baracă situată în zona Cornișa din municipiul

Tg. Mureș, în care locuiau și alte persoane.

Audiate fiind persoanele din anturajul victimei, a

rezultat că la data de 1 octombrie 2006 la baraca în care locuiau au venit doi

tineri care au convins-o pe victimă să-i însoțească în pădure pentru a-i ajuta

să transporte material feros, după care aceasta nu s-a mai întors.

Așa s-a ajuns la identificarea inculpaților V.O.Z. și K.A.Z.,

care au arătat că împreună cu ei s-a aflat și inculpatul B.M.E.

Din declarațiile acestora a rezultat că la data de 1

octombrie 2006 inculpatul V.O.Z. le-a propus celorlalți doi să îl însoțească

pentru a bate un „boschetar”.

În jurul orelor 13,00 s-au întâlnit cu victima în

piața, stabilind o nouă întâlnire la orele 14,00. Întrucât victima nu a venit,

inculpații, la propunerea inculpatului V., au mers în zona C. unde acesta din

urmă știa că o poate întâlni pe victimă.

În apropierea barăcii, în timp ce inculpatul B.M.E. a

rămas mai în urmă, inculpatul V.O.Z., însoțit de inculpatul K.A., a chemat-o pe

victimă din grupul de persoane în care se afla și i-a propus să-i însoțească în

pădure pentru a-i ajuta la transportul de material feros.

Auzind discuția, martorul R.A.C. s-a oferit să-i ajute

și el, însă inculpatul V. l-a chemat deoparte și i-a cerut să nu vină întrucât

intenția sa este să-l bată pe F.J.

În aceste împrejurări victima a plecat cu cei doi

inculpați spre pădure, urmați îndeaproape de inculpatul B.M.E.

Pătrunzând în pădure, după circa 250 m inculpatul V.O. i-a pus piedică victimei și imediat după ce aceasta a căzut a început să o

lovească cu picioarele, mai întâi în zona capului și apoi în abdomen.

Din acest moment, pe rând, au intervenit și ceilalți

doi inculpați, lovind victima cu piciorul în spate și abdomen.

Concomitent, inculpatul V.O. a continuat să aplice

victimei lovituri cu picioarele, după care, în mod repetat, s-a trântit cu

șezutul peste pieptul și abdomenul acesteia lovind-o în cădere controlată și cu

cotul și umărul în aceleași zone, în stilul unor sporturi extreme.

Diversificând modalitățile de exercitare a actelor de

violență, inculpatul V.O.Z. a lovit victima cu crengile de copaci din jur și

apoi, coborându-i pantalonii până la nivelul genunchilor și scoțându-i cureaua,

a lovit-o cu aceasta în mod repetat peste fese, urcându-se în final cu

genunchii peste victimă și lovind-o cu pumnii în zona pieptului. Întrucât

victima nu mai reacționa, inculpatul a încetat agresiunea și apoi toți 3 au

fugit de la fața locului. Victima a fost găsită în aceeași seară, decedată.

Din raportul medico-legal de autopsiere rezultă că

moartea numitului F.J. a fost violentă, datorată hemoragiei interne masive

(hemotorax și hemiperitoneu) în condițiile unui politraumatism cu ruptură de

ficat și splină, fractură de stern și coaste bilaterale în multiple planuri.

Leziunile traumatice tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri directe,

repetate, cu corp contondent și comprimare între două planuri dure.

Instanța a reținut vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii de omor pe baza materialului probator, între altele

declarațiile martorilor R.A.C., K.K.A. și N.F.L., cărora inculpații le-au spus

fie că intenționează, fie că au bătut un boschetar. Raportul de expertiză

biocriminalistică efectuat de I.M.l. Tg. Mureș, prin care se confirmă existența

sângelui aparținând victimei pe obiecte găsite la fața locului, Raportul de

expertiză biocriminalistică efectuat de Institutul de Criminalistică din

I.G.P.R., potrivit căruia genotiparea ADN extras din urma găsită pe pantoful

inculpatului V.O.Z. a evidențiat un profil genetic identic cu cel al victimei, Raportul

medico-legal-autopsie, coroborate cu declarațiile inculpaților care, deși

într-un moment al urmăririi penale au încercat, la sugestia inculpatului V., să

transfere întreaga răspundere asupra acestui inculpat, în cele din urmă au

recunoscut fiecare și concordant cu ceilalți modul concret de participare la

săvârșirea actelor de violență asupra victimei, detalii care corespund

împrejurărilor reținute.

Din oficiu, instanța a pus în discuția părților

schimbarea încadrării juridice prin reținerea formei calificate a săvârșirii

omorului în public, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. și a reținut-o ca

atare, în considerarea realității locale, potrivit căreia pădurea situată

deasupra Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureș, în care a fost comisă fapta, este

totdeauna accesibilă publicului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Mureș, care a criticat-o pentru nelegala aplicare a

pedepsei complementare inculpaților minori, sancțiune contrară prevederilor art.

109 alin. (3) C. pen. și cei 3 inculpați, care au solicitat schimbarea

încadrării juridice, alternativ, în infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în omor simplu, prevăzută

de art. 174 C. pen., prin înlăturarea formei calificate prevăzută de art. 175 lit.

i) C. pen., reducerea pedepselor și înlăturarea pedepsei complementare.

Prin Decizia penală nr. 8 din 21 ianuarie 2009 Curtea

de Apel Tg. Mureș a admis toate apelurile, a desființat în parte hotărârea

atacată și, în rejudecare:

- a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru fiecare inculpat;

- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice

în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.;

- a redus pedeapsa aplicată inculpatului K.A.Z. la 5

ani închisoare;

- a eliminat dispozițiile referitoare la obligarea

inculpatului apelant K.A.Z. în solidar cu părțile responsabile civilmente la

plata către partea civilă B.J.G., a sumelor de bani datorate cu titlu de daune

materiale și cheltuieli judiciare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța de control judiciar a constatat, pe baza

probelor administrate, că cei 3 inculpați, prin acțiuni conjugate - de

frecvență și intensitate, însă, diferite - au cauzat victimei leziunile

descrise în raportul medico-legal de autopsie și care au condus la decesul

acesteia.

În aceste împrejurări, fapta comisă de fiecare

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Nu se poate face - arată instanța de apel - o

determinare strictă a aportului concret al fiecărui inculpat la comiterea

faptei, însă este evident suportul moral oferit de coinculpații K.A.Z. și B.M.E.,

inculpatului V.O.Z.

Nici criticile privind încadrarea juridică nu au fost

primite.

S-a arătat că, deși fapta a fost comisă într-o pădure,

aceasta nu era îngrădită, se află situată în vecinătatea Clinicii de Psihiatrie

Tg. Mureș, fiind frecventată des de locuitorii orașului și de pacienții

instituției medicale.

Față de numărul loviturilor aplicate de inculpați,

zonele corpului victimei vizate și intensitatea loviturilor, s-a conchis că

inculpații, sub aspect subiectiv, au acționat cu intenția de a ucide.

S-a reținut, însă, că pedepsele complementare au fost

aplicate nelegal celor trei inculpați, minori, prin încălcarea prevederilor art.

109 alin. (3) C. pen.

În examinarea motivului de apel referitor la

individualizarea pedepselor, a fost reținut ca întemeiat doar cel susținut de

inculpatul K.A.Z. și aceasta în considerarea împrejurării achitării de către

acest inculpat, ulterior judecății la fond, a părții din despăgubiri ce îi

revenea și a conduitei procesuale, prin renunțarea la dreptul la tăcere.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs

de către inculpați, aceștia solicitând, în comun, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu au avut

intenția de a ucide, ci doar de a aplica o corecție victimei, reducerea

pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. referitoare la

suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Inculpații B.M.E. și K.A.Z. au invocat și

nelegalitatea pedepselor aplicate, în sensul că, reținându-le circumstanțe

atenuante judiciare, față de limita minimă a pedepsei, prevăzută de art. 109 alin.

(1) C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunii de către un minor, care este de 5

ani, pedepsele trebuiau coborâte sub această limită.

Aceiași doi inculpați au solicitat

înlăturarea agravantei legale speciale prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., susținând

că fapta nu a fost săvârșită în public, ci în pădure.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților

privesc cazurile de casare de la art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C.

proc. pen., însă este fondat numai recursul inculpatului B.M.E.

În cauză instanțele - de fond și apel - au

reținute corect situația de fapt, pe baza materialului probator administrat

atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății.

Probele au fost judicios analizate și

acestea susțin fără echivoc vinovăția inculpaților în săvârșirea actelor de

violență care au avut ca urmare decesul numitului F.J.

De altfel, inculpații au recunoscut

participarea lor la comiterea faptei.

Susținerile inculpaților B.M.E. și K.A.Z. în

sensul contribuției lor reduse la producerea leziunilor care au cauzat decesul

sunt întemeiate, instanțele în precedent reținând această modalitate faptică,

de care au ținut seama la individualizarea pedepselor.

Inițiativa săvârșirii faptei, din motive derizorii,

a aparținut, fără îndoială, inculpatului V.O.Z., care i-a atras și pe ceilalți

doi inculpați.

Încadrarea juridică dată faptei este

legală.

Nici critica făcută de inculpați

referitoare la greșita încadrare juridică în dispozițiile legale care

sancționează omorul, în locul celor care incriminează lovirile sau vătămările

cauzatoare de moarte și nici cea referitoare la greșita reținere a agravantei

omorului calificat, săvârșit în public, nu sunt întemeiate.

Ceea ce deosebește infracțiunea de omor de

cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, este atitudinea subiectivă a făptuitorului

față de rezultatul produs.

În ambele situații, făptuitorul acționează

cu intenția de a lovi.

Dacă în cazul infracțiunii de omor acesta

urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat, în cazul infracțiunii de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul fie prevede acest

rezultat, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu

prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă, existând,

așadar, în ipoteza acestei din urmă infracțiuni vinovăția cunoscută în doctrină

în forma praeterintenției.

În cauza de față nu există nici o îndoială

că inculpații au acționat cu intenția de a ucide victima și aceasta rezultă din

materialitatea faptei.

Gravele și multiplele leziuni produse

victimei, între care echimoze, excoriații, plăgi contuze, fractură stern,

fracturi costale multiple, hemotorax stâng, hemoperitoneu, ruptură de ficat și

splină, dispuse pe întreaga suprafață de corpului, cauzate prin mecanismul de

lovire directă, repetată, cu corp dur, cu corp în formă alungită (posibil

curea) și comprimare între 2 planuri dure, așa cum rezultă din raportul

medico-legal de autopsie al I.M.L. - Tg. Mureș, și care au provocat moartea

urmare hemoragiei interne masive exteriorizează fără echivoc intenția

inculpaților de a ucide.

Această formă de vinovăție este evidentă

odată în plus și din comportarea ulterioară a inculpaților, care, încetând

actele de violență numai după ce au constatat că victima era în stare de

inconștiență, au abandonat-o în pădure, unde, spre seară, a fost găsită fără

viață.

Agravanta legală specială a săvârșirii

omorului „în public”, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., a fost reținută

justificat.

Pădurea în care a fost săvârșit omorul

este, conform amplasamentului acesteia și obiceiului zonei, totdeauna

accesibilă publicului, fiind frecventată de pacienții clinicii medicale din

apropiere și ceilalți locuitori în scop de recreere.

Cererile inculpaților de reducere și

schimbare a modalității de executare a pedepselor din privative de libertate în

suspendarea executării acestora sub supraveghere, conform art. 86

1

C.

pen., sunt neîntemeiate.

Funcțiile de constrângere și reeducare ale

pedepsei, cât și scopul acesteia, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni,

ținând seama de gradul de pericol social - generic și concret - al infracțiunii

săvârșite, nu pot fi realizate decât prin executarea sancțiunilor prin privare

de libertate, în cuantumul stabilit, cu excepția ce va fi examinată ulterior.

Inculpații au adus atingere uneia dintre

cele mai importante valori sociale apărate de legea penală, nefiind suficient

doar avertismentul rezultând din pronunțarea condamnărilor, fără executarea

pedepselor.

Referitor la critica formulată de

inculpații B.M.E. și K.A.Z. privind nelegalitatea pedepselor în condițiile

reținerii circumstanțelor atenuante, față de limita minimă, prevăzută de art. 109

alin. (1) C. pen., care nu poate depăși 5 ani, Curtea constată că nu este

fondată.

În adevăr, potrivit art. 109 alin. (1) C.

pen., limitele pedepselor pentru minori se reduc la jumătate, iar în urma

acestei reduceri în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani.

Pe de altă parte, potrivit art. 76 alin.

(1) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa

principală pentru persoana fizică se coboară sub minimul special. În cauză,

instanțele - de fond și apel - au reținut circumstanțele atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în favoarea inculpaților B.M.E.

și K.A.Z., aplicându-le, în final, în apel, pedepsele de 5 ani și 10 luni și,

respectiv, 5 ani.

Curtea constată că, osebit de

circumstanțele atenuante judiciare reținute de instanțe celor doi inculpați,

omorul a fost săvârșit în condițiile circumstanței agravante legale generale,

prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv de trei sau mai multe persoane

împreună.

Ori, potrivit art. 80 alin. (2) C. pen.,

în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante - ca și în cauza

de față - coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Recursul inculpatului B.M.E. este însă,

fondat.

Așa cum s-a arătat, inculpații B.M.E. și K.A.Z.

au fost determinați să participe la săvârșirea faptei de către inculpatul V.O.Z.

iar contribuția acestora - altfel reală, atât moral cât și prin acte materiale

- a fost mai redusă.

Instanța de apel a redus pedeapsa aplicată

inculpatului K.A.Z. de la 5 ani și 10 luni închisoare la 5 ani, în considerarea

achitării, de către acesta, a unei părți din prejudiciul material și a

conduitei sale procesual cooperante.

Aceleași elemente de apreciere se regăsesc

și în privința inculpatului B.M.E., acesta depunând la instanța de recurs

recipisa de consemnare a sumei de 600 RON la C.E.C. B. pe seama și la

dispoziția părții civile B.J.G.

În consecință, constatând că participarea

inculpaților B.M.E. și K.A.Z. la săvârșirea faptei precum și împrejurările de

caracterizare a conduitelor lor ulterioare, sunt asemănătoare, se impune

același tratament sancționator, reducând, astfel, și pedeapsa pentru inculpatul

B.M.E. la 5 ani închisoare.

Cu toate acestea, nu va fi înlăturată obligarea

inculpatului B.M.E. și a părților responsabile civilmente la plata

despăgubirilor materiale către partea civilă, întrucât recipisa de consemnare

la C.E.C. B. nu este și o dovadă de remitere efectivă a sumei.

Față de cele ce preced, recursurile

inculpaților V.O.Z. și K.A.Z. vor fi respinse ca nefondate, iar cel al

inculpatului B.M.E. va fi admis, în considerarea cazului de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

B.M.E. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 21

ianuarie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală.

Casează decizia atacată numai cu privire la individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului B.M.E.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.M.E. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 C. pen., art. 99

și urm. C. pen. de la 5 ani și 10 luni închisoare la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații V.O.O.Z. și K.A.A.Z. împotriva aceleiași decizii.

Obligă

recurentul inculpat V.O.O.Z. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă

recurentul inculpat K.A.A.Z. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 iunie 2009.