ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2288/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 5 iunie 2008 Tribunalul Mureș i-a condamnat pe inculpații: - V.O.Z., fiul lui O. și I., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.C. pen., la 8 ani și 4 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. A dedus durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006. - B.M.E., fiul lui M. și I., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen.

și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006. - K.A.Z., fiul lui A. și I.K., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 99 și urm.C. pen. la 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2006 la 30 decembrie 2006. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.J.G.

și i-a obligat în solidar pe inculpați, în solidar și cu părțile responsabile civilmente la 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale. Instanța a respins acțiunile părților civile F.S. și F.C. Inculpații au fost obligați, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.J.G., precum și către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 1 octombrie 2006, în pădurea situată în apropierea Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureș, a fost descoperit cadavrul unei persoane de sex masculin, prezentând multiple leziuni pe corp. A doua zi s-a reușit identificarea victimei în persoana numitului F.J., în vârstă de 34 ani, pe baza comparării impresiunilor digitale prelevate de la cadavru cu cele aflate în fișa dactiloscopică de la I.P.J.

Mureș. S-a stabilit prin cercetări că victima nu avea locuință, adăpostindu-se într-o baracă situată în zona Cornișa din municipiul Tg. Mureș, în care locuiau și alte persoane. Audiate fiind persoanele din anturajul victimei, a rezultat că la data de 1 octombrie 2006 la baraca în care locuiau au venit doi tineri care au convins-o pe victimă să-i însoțească în pădure pentru a-i ajuta să transporte material feros, după care aceasta nu s-a mai întors. Așa s-a ajuns la identificarea inculpaților V.O.Z. și K.A.Z., care au arătat că împreună cu ei s-a aflat și inculpatul B.M.E. Din declarațiile acestora a rezultat că la data de 1 octombrie 2006 inculpatul V.O.Z. le-a propus celorlalți doi să îl însoțească pentru a bate un „boschetar”.

În jurul orelor 13,00 s-au întâlnit cu victima în piața, stabilind o nouă întâlnire la orele 14,00. Întrucât victima nu a venit, inculpații, la propunerea inculpatului V., au mers în zona C. unde acesta din urmă știa că o poate întâlni pe victimă. În apropierea barăcii, în timp ce inculpatul B.M.E. a rămas mai în urmă, inculpatul V.O.Z., însoțit de inculpatul K.A., a chemat-o pe victimă din grupul de persoane în care se afla și i-a propus să-i însoțească în pădure pentru a-i ajuta la transportul de material feros. Auzind discuția, martorul R.A.C. s-a oferit să-i ajute și el, însă inculpatul V. l-a chemat deoparte și i-a cerut să nu vină întrucât intenția sa este să-l bată pe F.J. În aceste împrejurări victima a plecat cu cei doi inculpați spre pădure, urmați îndeaproape de inculpatul B.M.E.

Pătrunzând în pădure, după circa 250 m inculpatul V.O. i-a pus piedică victimei și imediat după ce aceasta a căzut a început să o lovească cu picioarele, mai întâi în zona capului și apoi în abdomen. Din acest moment, pe rând, au intervenit și ceilalți doi inculpați, lovind victima cu piciorul în spate și abdomen. Concomitent, inculpatul V.O. a continuat să aplice victimei lovituri cu picioarele, după care, în mod repetat, s-a trântit cu șezutul peste pieptul și abdomenul acesteia lovind-o în cădere controlată și cu cotul și umărul în aceleași zone, în stilul unor sporturi extreme. Diversificând modalitățile de exercitare a actelor de violență, inculpatul V.O.Z. a lovit victima cu crengile de copaci din jur și apoi, coborându-i pantalonii până la nivelul genunchilor și scoțându-i cureaua, a lovit-o cu aceasta în mod repetat peste fese, urcându-se în final cu genunchii peste victimă și lovind-o cu pumnii în zona pieptului.

Întrucât victima nu mai reacționa, inculpatul a încetat agresiunea și apoi toți 3 au fugit de la fața locului. Victima a fost găsită în aceeași seară, decedată. Din raportul medico-legal de autopsiere rezultă că moartea numitului F.J. a fost violentă, datorată hemoragiei interne masive (hemotorax și hemiperitoneu) în condițiile unui politraumatism cu ruptură de ficat și splină, fractură de stern și coaste bilaterale în multiple planuri. Leziunile traumatice tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp contondent și comprimare între două planuri dure. Instanța a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de omor pe baza materialului probator, între altele declarațiile martorilor R.A.C., K.K.A.

și N.F.L., cărora inculpații le-au spus fie că intenționează, fie că au bătut un boschetar. Raportul de expertiză biocriminalistică efectuat de I.M.l. Tg. Mureș, prin care se confirmă existența sângelui aparținând victimei pe obiecte găsite la fața locului, Raportul de expertiză biocriminalistică efectuat de Institutul de Criminalistică din I.G.P.R., potrivit căruia genotiparea ADN extras din urma găsită pe pantoful inculpatului V.O.Z. a evidențiat un profil genetic identic cu cel al victimei, Raportul medico-legal-autopsie, coroborate cu declarațiile inculpaților care, deși într-un moment al urmăririi penale au încercat, la sugestia inculpatului V., să transfere întreaga răspundere asupra acestui inculpat, în cele din urmă au recunoscut fiecare și concordant cu ceilalți modul concret de participare la săvârșirea actelor de violență asupra victimei, detalii care corespund împrejurărilor reținute.

Din oficiu, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice prin reținerea formei calificate a săvârșirii omorului în public, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. și a reținut-o ca atare, în considerarea realității locale, potrivit căreia pădurea situată deasupra Clinicii de Psihiatrie Tg. Mureș, în care a fost comisă fapta, este totdeauna accesibilă publicului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care a criticat-o pentru nelegala aplicare a pedepsei complementare inculpaților minori, sancțiune contrară prevederilor art. 109 alin. (3) C. pen. și cei 3 inculpați, care au solicitat schimbarea încadrării juridice, alternativ, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în omor simplu, prevăzută de art. 174 C. pen., prin înlăturarea formei calificate prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., reducerea pedepselor și înlăturarea pedepsei complementare.

Prin Decizia penală nr. 8 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel Tg. Mureș a admis toate apelurile, a desființat în parte hotărârea atacată și, în rejudecare: - a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru fiecare inculpat; - a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.; - a redus pedeapsa aplicată inculpatului K.A.Z. la 5 ani închisoare; - a eliminat dispozițiile referitoare la obligarea inculpatului apelant K.A.Z. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către partea civilă B.J.G., a sumelor de bani datorate cu titlu de daune materiale și cheltuieli judiciare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța de control judiciar a constatat, pe baza probelor administrate, că cei 3 inculpați, prin acțiuni conjugate - de frecvență și intensitate, însă, diferite - au cauzat victimei leziunile descrise în raportul medico-legal de autopsie și care au condus la decesul acesteia. În aceste împrejurări, fapta comisă de fiecare inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Nu se poate face - arată instanța de apel - o determinare strictă a aportului concret al fiecărui inculpat la comiterea faptei, însă este evident suportul moral oferit de coinculpații K.A.Z. și B.M.E., inculpatului V.O.Z. Nici criticile privind încadrarea juridică nu au fost primite. S-a arătat că, deși fapta a fost comisă într-o pădure, aceasta nu era îngrădită, se află situată în vecinătatea Clinicii de Psihiatrie Tg.

Mureș, fiind frecventată des de locuitorii orașului și de pacienții instituției medicale. Față de numărul loviturilor aplicate de inculpați, zonele corpului victimei vizate și intensitatea loviturilor, s-a conchis că inculpații, sub aspect subiectiv, au acționat cu intenția de a ucide. S-a reținut, însă, că pedepsele complementare au fost aplicate nelegal celor trei inculpați, minori, prin încălcarea prevederilor art. 109 alin. (3) C. pen. În examinarea motivului de apel referitor la individualizarea pedepselor, a fost reținut ca întemeiat doar cel susținut de inculpatul K.A.Z. și aceasta în considerarea împrejurării achitării de către acest inculpat, ulterior judecății la fond, a părții din despăgubiri ce îi revenea și a conduitei procesuale, prin renunțarea la dreptul la tăcere.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, aceștia solicitând, în comun, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu au avut intenția de a ucide, ci doar de a aplica o corecție victimei, reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării acestora. Inculpații B.M.E. și K.A.Z. au invocat și nelegalitatea pedepselor aplicate, în sensul că, reținându-le circumstanțe atenuante judiciare, față de limita minimă a pedepsei, prevăzută de art. 109 alin. (1) C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunii de către un minor, care este de 5 ani, pedepsele trebuiau coborâte sub această limită.

Aceiași doi inculpați au solicitat înlăturarea agravantei legale speciale prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., susținând că fapta nu a fost săvârșită în public, ci în pădure. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților privesc cazurile de casare de la art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., însă este fondat numai recursul inculpatului B.M.E. În cauză instanțele - de fond și apel - au reținute corect situația de fapt, pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății. Probele au fost judicios analizate și acestea susțin fără echivoc vinovăția inculpaților în săvârșirea actelor de violență care au avut ca urmare decesul numitului F.J.

De altfel, inculpații au recunoscut participarea lor la comiterea faptei. Susținerile inculpaților B.M.E. și K.A.Z. în sensul contribuției lor reduse la producerea leziunilor care au cauzat decesul sunt întemeiate, instanțele în precedent reținând această modalitate faptică, de care au ținut seama la individualizarea pedepselor. Inițiativa săvârșirii faptei, din motive derizorii, a aparținut, fără îndoială, inculpatului V.O.Z., care i-a atras și pe ceilalți doi inculpați. Încadrarea juridică dată faptei este legală. Nici critica făcută de inculpați referitoare la greșita încadrare juridică în dispozițiile legale care sancționează omorul, în locul celor care incriminează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte și nici cea referitoare la greșita reținere a agravantei omorului calificat, săvârșit în public, nu sunt întemeiate.

Ceea ce deosebește infracțiunea de omor de cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul produs. În ambele situații, făptuitorul acționează cu intenția de a lovi. Dacă în cazul infracțiunii de omor acesta urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat, în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul fie prevede acest rezultat, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă, existând, așadar, în ipoteza acestei din urmă infracțiuni vinovăția cunoscută în doctrină în forma praeterintenției. În cauza de față nu există nici o îndoială că inculpații au acționat cu intenția de a ucide victima și aceasta rezultă din materialitatea faptei.

Gravele și multiplele leziuni produse victimei, între care echimoze, excoriații, plăgi contuze, fractură stern, fracturi costale multiple, hemotorax stâng, hemoperitoneu, ruptură de ficat și splină, dispuse pe întreaga suprafață de corpului, cauzate prin mecanismul de lovire directă, repetată, cu corp dur, cu corp în formă alungită (posibil curea) și comprimare între 2 planuri dure, așa cum rezultă din raportul medico-legal de autopsie al I.M.L. - Tg. Mureș, și care au provocat moartea urmare hemoragiei interne masive exteriorizează fără echivoc intenția inculpaților de a ucide. Această formă de vinovăție este evidentă odată în plus și din comportarea ulterioară a inculpaților, care, încetând actele de violență numai după ce au constatat că victima era în stare de inconștiență, au abandonat-o în pădure, unde, spre seară, a fost găsită fără viață.

Agravanta legală specială a săvârșirii omorului „în public”, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., a fost reținută justificat. Pădurea în care a fost săvârșit omorul este, conform amplasamentului acesteia și obiceiului zonei, totdeauna accesibilă publicului, fiind frecventată de pacienții clinicii medicale din apropiere și ceilalți locuitori în scop de recreere. Cererile inculpaților de reducere și schimbare a modalității de executare a pedepselor din privative de libertate în suspendarea executării acestora sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen., sunt neîntemeiate. Funcțiile de constrângere și reeducare ale pedepsei, cât și scopul acesteia, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, ținând seama de gradul de pericol social - generic și concret - al infracțiunii săvârșite, nu pot fi realizate decât prin executarea sancțiunilor prin privare de libertate, în cuantumul stabilit, cu excepția ce va fi examinată ulterior.

Inculpații au adus atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale apărate de legea penală, nefiind suficient doar avertismentul rezultând din pronunțarea condamnărilor, fără executarea pedepselor. Referitor la critica formulată de inculpații B.M.E. și K.A.Z. privind nelegalitatea pedepselor în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, față de limita minimă, prevăzută de art. 109 alin. (1) C. pen., care nu poate depăși 5 ani, Curtea constată că nu este fondată. În adevăr, potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., limitele pedepselor pentru minori se reduc la jumătate, iar în urma acestei reduceri în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani. Pe de altă parte, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se coboară sub minimul special.

În cauză, instanțele - de fond și apel - au reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în favoarea inculpaților B.M.E. și K.A.Z., aplicându-le, în final, în apel, pedepsele de 5 ani și 10 luni și, respectiv, 5 ani. Curtea constată că, osebit de circumstanțele atenuante judiciare reținute de instanțe celor doi inculpați, omorul a fost săvârșit în condițiile circumstanței agravante legale generale, prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv de trei sau mai multe persoane împreună. Ori, potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante - ca și în cauza de față - coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Recursul inculpatului B.M.E. este însă, fondat. Așa cum s-a arătat, inculpații B.M.E. și K.A.Z. au fost determinați să participe la săvârșirea faptei de către inculpatul V.O.Z. iar contribuția acestora - altfel reală, atât moral cât și prin acte materiale - a fost mai redusă. Instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului K.A.Z. de la 5 ani și 10 luni închisoare la 5 ani, în considerarea achitării, de către acesta, a unei părți din prejudiciul material și a conduitei sale procesual cooperante. Aceleași elemente de apreciere se regăsesc și în privința inculpatului B.M.E., acesta depunând la instanța de recurs recipisa de consemnare a sumei de 600 RON la C.E.C. B. pe seama și la dispoziția părții civile B.J.G.

În consecință, constatând că participarea inculpaților B.M.E. și K.A.Z. la săvârșirea faptei precum și împrejurările de caracterizare a conduitelor lor ulterioare, sunt asemănătoare, se impune același tratament sancționator, reducând, astfel, și pedeapsa pentru inculpatul B.M.E. la 5 ani închisoare. Cu toate acestea, nu va fi înlăturată obligarea inculpatului B.M.E. și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor materiale către partea civilă, întrucât recipisa de consemnare la C.E.C. B. nu este și o dovadă de remitere efectivă a sumei. Față de cele ce preced, recursurile inculpaților V.O.Z. și K.A.Z. vor fi respinse ca nefondate, iar cel al inculpatului B.M.E. va fi admis, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.M.E. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală. Casează decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.M.E. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.M.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 C. pen., art. 99 și urm. C. pen. de la 5 ani și 10 luni închisoare la 5 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.O.O.Z. și K.A.A.Z. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat V.O.O.Z.

la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă recurentul inculpat K.A.A.Z. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.