ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3424/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3424/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr.

338 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova a fost condamnat inculpatul F.M.,

în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de

4 ani închisoare;

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.,

faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 4 ani închisoare;

În baza art. 24

alin. (1) teza finală și art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., faptă din cursul

anului 2007, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 27 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.,

faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 9 luni închisoare;

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., faptă din

cursul anului 2007, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.

33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate

inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4

(patru) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea

pedepsei principale.

În baza art.

71 C. pen., au fost interzise inculpatului F.M. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada

executării pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată

față de inculpat.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive de la data de 13 martie 2010, la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 56.840 lei despăgubiri civile, către partea civilă

R. Bank București, în solidar cu inculpații condamnați prin sentința

penală

nr. 174/2010 în Dosarul nr. 4476/105/2009 al Tribunalului Prahova.

A fost obligat

inculpatul la 9.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că prin Rechizitoriul nr. 38/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M., în prezent aflat în

Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1), (2) din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (1), (2), (5)

din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin.

(2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a

reținut în actul de sesizare că, din anul 2007 a aderat la un grup infracțional

organizat din care făceau parte și R.V., P.V., M.N.F., B.N., R.V.C.,

specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică falsificată.

În cadrul

grupului, în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în circulație

instrumente de plată electronică falsificate, a deținut astfel de instrumente

de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu

scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a

efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin

utilizarea fără drept de date cu identificare ale instrumentelor de plată

electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, cât și prin

utilizarea neautorizată de date de identificare și a încercat să efectueze

operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de

identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată

datorită faptului că soldul anumitor conturi de cârd nu conținea fonduri și a

accesat ilegal sisteme informatice.

În cauză

s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de P.C. zis „G.",

B.I. zis „G. din T.", R.V. zis „S.", P.V. zis „C.", precum și

față de ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

art. 24 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25

din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin.

(1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

27 alin. (1), (2), (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și vinovăția inculpatului F.M. au fost reținute în actul de sesizare pe

baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de redare a convorbirilor

interceptate și înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă -

echipamentul electronic artizanal pentru skimming; procese verbale încheiate de

organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări; declarații martori

audiați în conformitate cu dispozițiile art. 86

1

C. proc. pen.;

declarații părți vătămate; raport de constatare tehnico-științifică; imagini

surprinse de camerele de filmat la bancomate și jurnalele electronice aferente;

declarații inculpați.

În faza

de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele probe: a fost

audiat inculpatul F.M., au fost depuse acte: sentința penală nr. 386/2004

pronunțată de Judecătoria Deva, acte în circumstanțiere.

Examinând

actele și lucrările dosarului instanța a reținut:

În ultima

perioadă România se confruntă cu o creștere a infracționalității în domeniul

criminalității informatice în condițiile în care comiterea acestora reprezintă

un mijloc facil de a obține sume mari de bani în timp scurt și cu riscuri

minime de a răspunde penal datorită dificultăților întâlnite în obținerea

probațiunii.

Un mod

de operare frecvent utilizat este cunoscut sub denumirea de „skimming".

Infractorii instalează dispozitive de copiere a bandei magnetice și camere de

luat vederi la bancomate, fiind astfel înregistrat codul cârdului. Datele sunt

transferate în computere și, cu anumite programe informatice și dispozitive, se

fabrică un nou cârd cu care se fac extrageri de numerar.

Prin

rechizitoriul nr. 144/D/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

R.V.C. pentru fapte

similare, urmând a fi continuată

urmărirea penală față de ceilalți membri ai grupării, pentru a se stabili

probator activitatea fiecăruia în cadrul grupului infracțional organizat.

Membrii

rețelei au acționat organizat, fiecare având atribuțiile sale constând în: verificarea

tipurilor de A.T.M. compatibil fețelor de bancomat de care dispuneau,

instalarea la aceste A.T.M.-uri a dispozitivelor confecționate artizanal

destinate copierii datelor de pe cârdurile bancare și înregistrării codului

utilizat de titularii cârdurilor, ridicarea acestor echipamente, supravegherea

zonei în timpul cât aceste dispozitive erau montate, inscripționarea cârdurilor

blank cu datele cârdurilor bancare capturate în condițiile descrise mai sus și,

ca ultimă etapă a acestui circuit, folosirea cârdurilor astfel falsificate la

retrageri frauduloase de numerar.

În concret,

aceștia achiziționau dispozitive electronice confecționate artizanal (denumite

în discuțiile dintre membrii grupului „skimmere", „guri",

„vampiri", „licurici", „ochi", „luminițe"), care ulterior

erau atașate pe A.T.M.-uri în zona de introducere a cârdurilor.

În același

timp inculpații introduceau într-o baghetă din plastic, un telefon mobil sau o

micro-cameră video, baghetă ce era atașată pe A.T.M.-uri, deasupra tastaturii,

având rolul de a surprinde momentele de introducere a codului de către

titulari, cu ocazia utilizării instrumentului de plată electronic (cârd).

Aceste dispozitive citeau și stocau datele de identificare ale cârdurilor

bancare autentice cu ocazia utilizării lor de către titulari de drept, iar

telefonul mobil înregistra, în mod video, codurile aferente.

La diverse

intervale de timp, după montarea pe A.T.M.-uri (variind între 1 și 4 ore),

dispozitivele descrise anterior erau recuperate de către membrii grupării. Datele

de identificare ale cârdurilor copiate și stocate de gura falsă de bancomat și

de telefonul mobil, erau descărcate într-un sistem informatic și, ulterior, era

rescrisă banda magnetică a unor cârduri blank, cu ajutorul M.S.R.-urilor și a

programelor informatice aferente acestora instalate în memoria calculatoarelor

și a laptopurilor, interconectate prin cabluri. Cu aceste cârduri blank,

membrii grupării efectuau retrageri frauduloase de numerar, de la diverse A.T.M.-uri.

Toate

aceste acțiuni desfășurate pe o perioadă mare de timp, pe teritoriul mai multor

state și în mod repetat, au

condus la crearea unor

prejudicii considerabile în dauna unor instituții bancare și a clienților

acestora.

Cu privire la

specializarea fiecărui membru al acestui grup infracțional au oferit detalii în

declarațiile date pe parcursul urmăririi penale o parte din participanți,

fiecare descriind segmente ale acțiunilor executate și care - privite în

ansamblu - au permis constituirea activității infracționale desfășurată de grup.

Inculpatul F.M.,

persoană cu o poziție importantă, a executat toată gama actelor materiale ce

intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor din sfera comerțului

electronic și având o experiență vastă în domeniu, era consultat ori de câte

ori erau întâmpinate probleme de software la dispozitivele electronice

utilizate în activitatea infracțională.

De

altfel, în convorbirile telefonice efectuate, inculpatul se referă la aceste

dispozitive, numindu-le codat „guri", „vampiri", „licurici",

„ochi", „luminițe" denumiri pe care le explică în declarațiile date

în fața procurorului la data de 13 martie 2010: „vampir" este denumirea

pentru carcasa mică de plastic care venea în dreapta bancomatului,

„baghetă" este partea de sus care se lipește deasupra tastaturii, „ochi"

este tot bagheta, „licurici" e alt tip de carcasă de plastic decât

„vampir".

La sfârșitul

lunii iulie 2007, patru din membrii grupului infracțional organizat: M.G.L., B.N.,

R.V.C. și F.M. s-au deplasat la Eforie Nord pentru a obține fraudulos date de

identificare ale cârdurilor bancare utilizate de turiști, profitând de

aglomerația specifică acestei perioade în sezonul estival.

În intervalul

01 august - 05 august 2007, aceștia au instalat zilnic un dispozitiv tip

„vampir" (echipament compus dintr-un ansamblu artizanal video, un

dispozitiv contrafăcut de introducere a cârdului în A.T.M., precum și

echipamente electronice atașate) la A.T.M.-ul din Eforie Nord, aparținând

Băncii R.

Fiind audiați,

atât B.N. și M.G.L., inițial, cât și R.V.C. și F.M., ulterior, au detaliat

desfășurarea acestei activități, insistând pe rolul fiecăruia, precum și pe

măsurile pe care le-au luat pentru a nu fi depistați.

Vizualizând

imaginile oferite de către reprezentanții băncii, s-a putut constata că

declarațiile date de M.G.L. și B.N. reflectă realitatea, în sensul

că,

în intervalul 01 august - 05 august 2007, atât cei doi, cât și inculpații R.V.C.

și F.M. au instalat și demontat dispozitivul destinat copierii datelor bancare.

De

precizat faptul că, fiecare participant a descris acest episod, doar după ce au

văzut imaginile surprinse de camerele de înregistrare. Inculpatul F.M., care a

intrat în posesia unei copii a Rechizitoriului nr. 64/D/P/2009, cunoștea, de

asemenea, mijloacele de probă administrate care îi incriminau activitatea, ceea

ce 1-a determinat să recunoască executarea acestor acte.

După

instalarea feței false de bancomat, inculpații supravegheau zona, dispozitivul

fiind ridicat după un interval de o oră, o oră și jumătate.

La data de 05

august 2007, la A.T.M., lucrătorii Poliției Eforiei Nord au descoperit

dispozitivele mai sus-menționate, anunțând ulterior B.C.C.O. Constanța care a

procedat la ridicarea acestora începând cu ora 02

30

din data de 06

august 2007. Asupra ansamblului de echipamente confecționate artizanal (față

falsă de bancomat și baghetă) a fost dispusă efectuarea unei constatări

tehnico-științifice.

Conform

concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică din 22 octombrie 2007

a Institutului pentru Tehnologii Avansate, dispozitivul este realizat

artizanal, dintr-o placă de sticlotextolit simplu placat pe care s-au lipit

ornamente din material plastic, produsul final fiind vopsit cu spray de culoare

gri. Principalul element al dispozitivului îl reprezintă fanta, cu dimensiuni

similare celor aflate pe partea frontală a echipamentelor A.T.M. Prin forma și

dimensiunile sale, fanta permite introducerea unui cârd magnetic similar celor

folosite în sistemele de plată electronică. Pe spatele dispozitivului se

găsește un montaj electronic miniatural realizat prin interconectarea

circuitelor integrate cu ajutorul firelor.

Ansamblul

video este alcătuit dintr-un telefon mobil fără carcasă, o tastatură (fără

tastele aferente) de telefon mobil și un acumulator. Telefonul mobil este fixat

pe o baghetă din material plastic, cu o formă asemănătoare unui ornament de

echipament A.T.M., ornament care prezintă o fantă circulară dispusă central.

S-a

constatat că dispozitivul artizanal, permite achiziționarea datelor de pe

cârdurile ce tranzitează fanta, precum și memorarea și transmiterea acestora unor

echipamente

care permit acest tip de comunicație (ex.: calculator personal). în memoria

nevolatilă a dispozitivului au fost identificate date cu un format similar

celui utilizat pe pista a doua a cârdurilor de tip bancar.

Telefonul

mobil identificat a fost cu siguranță utilizat pentru funcțiile ansamblului

video. Acesta poate fi poziționat pe carcasa echipamentului A.T.M. într-un loc

convenabil ales, astfel încât să permită filmarea tastaturii acestuia și deci

implicit, activitatea de introducere a codurilor.

Ulterior, au

fost solicitate și obținute imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale

A.T.M.-ului respectiv în perioada descrisă anterior, precum și jurnalul

electronic cuprinzând operațiunile efectuate la A.T.M., stabilindu-se că

membrii grupării au compromis prin skimming câteva sute de numere de cârd.

Cu toate că au

conștientizat faptul că dispozitivele montate pe A.T.M.-ul în cauză fuseseră

descoperite, fiind capturate de autorități, R.V.C., B.N., M.G.L., F.M. au

trecut la faza următoare a circuitului infracțional, în sensul că au scris

datele copiate de pe card-urile autentice, realizând „clone" ale acestora,

pe card-uri blank.

Cu

aceste instrumente de plată falsificate, începând cu dimineața zilei de 06 august

2007 cei patru au efectuat retrageri frauduloase de numerar de pe raza

municipiului București, de la diferite A.T.M.-uri aparținând mai multor unități

bancare, aspecte ce au rezultat în urma comunicării de aceste unități a

imaginilor video și a registrelor cuprinzând operațiunile efectuate la A.T.M.-uri.

Cu privire la aceasta, inculpatul F.M. a precizat „G. ne-a spus că am putea

merge în Italia să facem același lucru ca la Eforie Nord și ne-a propus să ne

dea niște cărți ca să scoatem bani de la bancomate. A zis că o să ne dea bani,

că o să fim mulțumiți, dar eu l-am refuzat pentru că nu am mai vrut să comit

infracțiuni. Nu știu dacă ceilalți trei au acceptat propunerea lui G. După ce

mi-au fost prezentate fotografiile din dosar, în care apar imaginile mele la

bancomate în timp ce efectuam retrageri de bani cu cârduri falsificate,

precizez că în schimbul sumei de 10 milioane lei am primit de la G. mai multe

„cărți" (cârduri falsificate) pe care le-am folosit la bancomate pentru a

scoate bani. Mi-a dat cam opt cărți, din

care două nu au mers, iar

din restul am scos cam 60-70 de milioane. De fiecare dată am fost singur la

bancomat".

Conform

declarațiilor lui F.M. atât activitatea de „skimming", cât și retragerile

frauduloase de numerar ar fi fost coordonate de un lider al unei alte grupări,

cunoscut ca fiind „G.", a cărei identitate nu a putut fi, însă, stabilită,

inculpatul încercând să-și diminueze astfel participația.

Încercând

să-și diminueze participația, fiecare inculpat a invocat acțiunea de determinare

și coordonare efectuată de un anume „G." interlop din Craiova, care

conducea un grup infracțional organizat. Verificările ulterioare au demonstrat

neimplicarea unei astfel de grupări în activitatea inculpaților.

Prin adresa din

15 aprilie 2008 R. Bank a comunicat organelor de cercetare penală numerele

cârdurilor clonate și datele de identificare ale acestora, date care sunt cele

ale cârdurilor compromise în Eforie Nord și utilizate pentru retrageri

frauduloase la București.

O parte dintre

persoanele prejudiciate în urma activității acestora au realizat faptul că de

pe card-urile pe care le dețineau au fost efectuate operațiuni financiare

frauduloase, sesizând în acest sens organele de poliție și băncile emitente.

Prejudiciul total cauzat în acest interval de timp a fost stabilit la suma de

56.840 lei.

Inculpatul

F.M. și-a continuat activitatea infracțională în cadrul grupării până când o

parte din membrii acesteia au fost arestați preventiv, aspect ce rezultă din

exploatarea autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate

în cauză, cât și din relațiile oferite de către autoritățile din Australia.

Deși în

declarațiile sale din 13 martie 2010, inculpatul a precizat că nu a mai

întreprins astfel de acțiuni, intenționând să stopeze activitatea infracțională

la momentul august 2007, motivează convorbirile în care face referire la

skimmere prin intenția de a obține în viitor bani prin „donarea"

cârdurilor bancare.

Această

motivație a fost infirmată de faptul că în convorbirile telefonice F.M. se

referea la acte deja executate sau în curs de desfășurare, activități specifice

de skimming și retrageri frauduloase de numerar.

La data

de 09 noiembrie 2008 a fost interceptată o convorbire între inculpatul F.M. și

un utilizator a unui post telefonic, când acesta și-a exprimat nemulțumirea în

legătură

cu dificultățile întâmpinate la „descărcarea" unor numere de cârd, iar la

data de 31 octombrie 2008 a fost interceptată o convorbire între R.V. și un alt

utilizator al unui post telefonic, când îi comunică faptul că au fost

descoperite date cu privire la activitatea grupului infracțional.

Fiind

audiat, inculpatul F.M. și-a menținut în fața instanței aceiași atitudine

procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată.

Ulterior,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, inculpatul si-a reafirmat

poziția, de recunoaștere integrală a tuturor infracțiunilor reținute împotriva

sa în actul de sesizare, menționând că înțelege să beneficieze de dispozițiile

actului normativ sus-menționat.

Este adevărat

că normele procedurale, cum sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, sunt de imediată aplicare.

Cu toate

acestea, este evident că făcând referire la cuantumul pedepsei sunt aplicabile

și normele de drept substanțial, respectiv cele C. pen., instanța fiind

obligată să aplice legea penală mai favorabilă în acest caz, de reducere a

limitelor de pedeapsă conform art. 13 C. pen.

În prezenta

cauză, așa cum s-a menționat, inculpatul a avut de la început o poziție

procesuală sinceră, nesolicitând probe, iar după apariția legii, a recunoscut

necondiționat toate infracțiunile reținute în sarcina sa în actul de acuzare.

În raport de

aceste considerente, instanța va condamna pe inculpatul F.M., în prezent

deținut în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa

închisorii;

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.,

faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii.

În baza art.

24 alin. (1) teza finală și art. 65 alin. (2) C. pen., va interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei

principale.

- pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art.

13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii;

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 27 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.,

faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii;

-

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., faptă din

cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii.

Având în

vedere că faptele au fost săvârșite în concurs real, în baza art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

II. împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul F.M.

În motivele de

apel depuse în scris de către parchet și susținute oral în ședință cu ocazia

dezbaterilor, s-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și

netemeinică, pentru următoarele considerente:

În primul

rând s-a arătat că, hotărârea este netemeinică prin cuantumul redus al

pedepselor cu închisoarea, aplicate, ca efect al reducerii cu 1/3 a limitelor

de pedeapsă, efect al dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea

ce privește nelegalitatea hotărârii, aceasta se reflectă în faptul că, în mod

greșit instanța de fond a admis cererea inculpatului F.M., privind parcurgerea

procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen., care prevede că, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul

poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecată să

se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

A apreciat

parchetul că, în speța de față, nu se poate da eficiență acestui text de lege,

deoarece dosarul cauzei a fost înregistrat la data de 7 mai 2010, instanța verificând

legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art. 300

1

C. proc. pen.

De

aceea, sub acest aspect norma de procedură prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen. nu poate retroactiva și chiar dacă are ca efect o atenuare a

pedepsei, natura instituției este în mod esențial procesuală, astfel încât este

de imediată aplicare, nefiind incident principiul legii penale mai favorabile.

Ca atare,

reducerea pedepsei în această situație este condiționată de judecarea cauzei,

după procedura simplificată și nu de simpla recunoaștere a inculpatului, iar în

măsura în care această condiție nu este îndeplinită, textul nu poate fi

aplicat.

Declarația

inculpatului de la termenul din 10 iunie 2010 nu poate fi considerată ca o

declarație de recunoaștere totală și necondiționată a faptelor reținute în

actul de sesizare al instanței, iar după acest moment cauza a suferit mai multe

amânări succesive datorită unor cereri de amânare formulate de inculpat, prin apărător,

până la momentul intrării în vigoare a Legiinr. 202/2010.

Prin

suplimentul din declarație dat ulterior la cererea inculpatului, acesta a

arătat că, recunoaște în întregime faptele pentru care a fost trimis în

judecată, inclusiv cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În concluzie,

s-a susținut netemeinicia hotărârii atacate, referitor la cuantumul redus al

pedepselor cu închisoare aplicate inculpatului, ca efect al reținerii în cauză

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, înlăturarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., cu

consecința majorării cuantumului pedepsei rezultante.

Inculpatul F.M.,

prin apărător ales, a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică

și nelegală cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, pe care a

considerat-o prea aspră, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a

sentinței, reținerea circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C.

pen., iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere

a pedepsei, potrivit art. 86

1

C. pen.

Această

cerere a fost argumentată de faptul că inculpatul este singurul întreținător al

familiei, are un copil minor în întreținere, tatăl său a decedat între timp, nu

s-a sustras de la

urmărirea penală, nu este recidivist

și a avut o conduită procedurală corespunzătoare în sensul că a colaborat cu

organele de anchetă.

Curtea a

verificat hotărârea atacată, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., constatând că apelurile declarate de parchet și de către inculpatul

F.M. sunt nefondate.

Situația

de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg mai înainte, corespunde probelor

administrate în cauză, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar

încadrarea juridică a faptelor este legală, aspecte față de care nu s-au

formulat critici.

Critica

invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, în sensul că hotărârea primei

instanțe este netemeinică și nelegală, cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen. și art. 13 C. pen., este neîntemeiată.

Într-adevăr,

textul introdus, prevăzut de art. 320

1

C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010,

are caracter de noutate în procedura penală și dispozițiunile acestuia se

circumscriu exclusiv judecății în primă instanță și se aplică în situația în

care inculpatul recunoaște în integralitate faptele reținute în actul de

sesizare, declanșând o procedură simplificată și mult mai rapidă de judecată, fiind

de natură a asigura celeritatea unor procese penale, cu beneficii atât pentru

inculpat, rezultând din aplicarea unor pedepse în limite reduse față de

dispozițiile legii penale, cât și pentru stat, prescurtarea procedurilor, a

costurilor implicate de acestea, precum și degrevarea organelor judiciare de

unele proceduri greoaie și deseori inutile.

Este

adevărat că, în cauza de față cercetarea judecătorească a început cu mult mai

devreme de modificările arătate, dar în opinia Curții, prin suplimentul de declarație

luat de instanța de fond, a dat posibilitatea inculpatului F.M. să recunoască

integral săvârșirea faptelor reținute prin actul de sesizare.

Cum, în

procesul de individualizare judiciară a pedepselor Tribunalul Prahova a dat o interpretare

corespunzătoare

criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., prin reținerea și a dispozițiilor art. 13 C. pen., nu a afectat în esență

legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate.

De

observat că, pentru trei din patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului

F.M., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedepse cuprinse în limitele

textului de lege și stabilind o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, în

opinia Curții, s-a făcut o individualizare corespunzătoare a pedepsei atât în

ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare.

Prima

instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modul și

condițiile concrete de săvârșire a acestora, elementele ce caracterizează

persoana făptuitorului, în sensul că are o situație familială grea, nu este

recidivist și a manifestat sinceritate, recunoscând în totalitate faptele.

Pentru

aceste considerente, Curtea a concluzionat că, nu se justifică majorarea

cuantumurilor pedepselor așa cum s-a solicitat de către parchet.

Referitor

la apelul declarat de inculpatul F.M., care de asemenea vizează

individualizarea pedepsei, critica invocată sub acest aspect este neîntemeiată.

Pentru

aspectele arătate mai înainte, raportate la faptele săvârșite și consecințele

acestora prin crearea unui prejudiciu de 56.840 lei, cauzat părții civile R.

Bank, nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante

personale prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepselor și schimbarea

modalității de executare prin dispunerea suspendării executării pedepsei

rezultante sub supraveghere, în condițiile prevăzute de art. 86

1

C.

pen., așa cum s-a cerut.

Pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare este o pedeapsă corect proporționalizată și

corespunde rolului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință,

atât apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești cât și de inculpatul F.M.,

apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Întrucât

inculpatul este arestat preventiv în cauză, urmează să se mențină arestarea

preventivă a acestuia, conform art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., să se compute reținerea și

arestarea preventivă a acestuia de la 13 martie 2010 la zi.

Așa

fiind, prin Decizia penală nr. 77 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpatul F.M.,

deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva sentinței

penale nr. 338 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală.

Conform art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.

88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a

acestuia de la 13 martie 2010, la zi.

A fost

obligat inculpatul la 150 lei cheltuielile judiciare către stat.

III.

împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.OT. - Serviciul Teritorial Ploiești și

inculpatul F.M.

În recursul

procurorului, decizia a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, s-a arătat că în mod greșit s-a aplicat procedura

simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., după citirea

actului de sesizare, după începerea cercetării judecătorești, arătând că la

termenul din 10 iunie 2009 s-a verificat regularitatea actului de sesizare, s-a

citit actul de sesizare al instanței și a fost audiat inculpatul, care nu a

recunoscut toate infracțiunile reținute în sarcina sa, s-au acordat mai multe

termene în cauză, astfel încât a apreciat că instanța de fond nu mai putea face

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Cu

privire la al doilea caz de casare, s-a criticat greșita individualizare

judiciară a pedepsei aplicate, s-au reținut cinci infracțiuni grave în concurs

real, valoarea mare a prejudiciului, inculpatul a continuat activitatea

infracțională, iar din declarațiile date la urmărirea penală rezultă că a

încercat să limiteze activitatea infracțională.

Față de

aceste susțineri, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și a sentinței instanței de

fond, și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea cauzei conform

procedurii obișnuite.

În recursul

inculpatului F.M., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a arătat că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante

și nici nu i s-a explicat de ce nu i-au fost reținute circumstanțele atenuante.

S-a mai

arătat că inculpatul este infractor primar, are situație familială stabilă, a

renunțat la dreptul la tăcere. S-a mai arătat că a fost „încondeiat" că ar

avea antecedente penale, fapt care nu este real, s-au făcut verificări la Deva

și nu rezultă că a fost cercetat și în alte dosare.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte are în vedere cu prioritate

examinarea primului motiv de critică din recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Ploiești, relativ la nelegalitatea sentinței instanței de fond ce a fost

menținută prin decizia instanței de apel în ceea ce privește greșita admitere a

cererii privind parcurgerea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art.

320

1

C. proc. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Se

reține cu titlu de premisă că Legea nr. 202/2010 din data de 25 octombrie 2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor a introdus un

nou articol cu nr. 320

1

, care prevede că, până la începerea

cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris

autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al

instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Dispozițiile

alin. (2) al aceluiași text de lege prevăd că judecata poate avea loc numai în

baza probelor administrate numai în faza de urmărire penală, doar atunci când

inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare

a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în

circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

În continuare,

în alin. (3) se arată că la termenul de judecată, instanța a întrebat pe

inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedând

la

audierea acestuia și apoi acordând cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Din

economia textelor de procedură susmenționate, rezultă pe de o parte că

inițierea cererii privind parcurgerea acestei proceduri simplificate este

obligatoriu să se realizeze într-un moment procesual strict determinat și anume

până la începerea cercetării judecătorești.

Este de

altfel evident că momentul începerii cercetării judecătorești coincide cu

momentul citirii actului de sesizare al instanței.

În situația

în care un inculpat solicită parcurgerea acestei proceduri până la inițierea

cercetării judecătorești, iar această cerere este încuviințată de instanță, ca

urmare și a constatării îndeplinirii tuturor celorlalte condiții impuse de

textele de procedură, se procedează la audierea acestuia, iar apoi, după o

eventuală administrare a probei cu înscrisuri în circumstanțiere, la același

termen, se acordă cuvântul în dezbateri, procedându-se la judecarea cauzei, tot

la același termen de judecată.

Această

modalitate de soluționare rapidă a cauzelor la același termen, fără a se mai

dispune amânarea cauzei pentru alte motive, vine să satisfacă scopul acestei

norme de procedură și anume acela de judecare cu celeritate a cauzei.

În speța

de față, ne aflăm într-o situație în care nu se poate da eficiență acestui text

prevăzut de art. 320

1

C. proc. pen., întrucât nu doar una, ci mai

multe dintre condițiile normei procedurale nu au fost îndeplinite.

În primul

rând se remarcă faptul că dosarul cauzei a ajuns pe rolul instanței de fond, la

un moment cu mult anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, la data de

07 mai 2010 - instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpatului, în temeiul art. 300

1

C. proc. pen.

Se poate

concluziona sub acest aspect că norma de procedură prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. nu poate retroactiva și chiar dacă are ca efect o atenuare a

pedepsei, natura instituției este în mod esențial procesuală, astfel încât este

de imediată aplicare, nefiind incident principiul legii penale mai favorabile.

Reducerea

pedepsei în această situație este condiționată de judecarea cauzei, după procedura

simplificată și nu de simpla recunoaștere a inculpatului, iar în măsura în care

această

condiție nu este îndeplinită, textul de lege susmenționat nu poate fi aplicat.

Pe lângă

faptul că în speță, cercetarea judecătorească debutase la un moment cu mult

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, este de remarcat faptul că

inculpatul F.M. a fost audiat încă de la data de 10 iunie 2010.

Declarația

sa de la acest termen de judecată, în niciun caz nu poate fi considerată ca o

declarație de recunoaștere totală și necondiționată a faptelor reținute în

actul de sesizare a instanței, cel puțin sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiind evident că inculpatul nu a oferit

date cu privire la această faptă reținută, pe care nu a recunoscut-o.

După

acest moment al audierii sale, cauza a suferit mai multe amânări succesive, ca

urmare a unor cereri de amânare formulate de inculpat prin apărător,

urmărindu-se tergiversarea soluționării acesteia, până la un moment ulterior intrării

în vigoarea a Legii nr. 202/2010.

De

altfel, semnitificativ este faptul că la unul dintre termenele de judecată,

respectiv la data de 23 septembrie 2010, deci până la intrarea în vigoare a

legii susmenționate, instanța a admis cererea de amânare a cauzei formulata de

apărătorul inculpatului și a prorogat audierea martorului B.N., care era prezent,

invocând dispozițiile pct. 43 din Proiectul de lege privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor.

Sub

acest aspect este evident că la acel termen de judecată nu exista nici un

impediment legal sau procedural pentru a se realiza audierea martorului

prezent, cauza fiind amânată la data de 21 octombrie 2010, când au fost

prezenți martorii B.N. și M.N.F., însă cauza a suferit o nouă amânare, la

cererea apărătorului inculpatului, care a arătat că nu se poate prezenta din

motive medicale, fiind amânată la data de 01 noiembrie 2010, la un moment deci

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Cererea

formulată de inculpat, privind aplicarea procedurii simplificate, prevăzute de art.

320

1

din Legea nr. 202/2010, a fost adresată instanței, abia la data

de 09 decembrie 2010, când, urmare a solicitării formulate de procurorul de

ședință, de respingere a cererii privind parcurgerea procedurii simplificate,

cu argumentele susmenționate, inclusiv cele legate de declarația inculpatului

din

data de 10 iunie 2010, instanța a dispus „luarea unui supliment de

declarație" inculpatului.

În acest

supliment, inculpatul a arătat că recunoaște și faptul că face parte dintr-un

grup infracțional organizat, ceea ce nu evidențiase în anterioara declarație,

luată în urmă cu 7 luni de zile.

Scopul normei

procedurale prevăzute la art. 320

1

C. proc. pen. și anume acela de

accelerare a judecării cauzelor nu a fost îndeplinit, în speță fiind vorba de o

tergiversare repetată a judecării cauzei, ca urmare a demersurilor

inculpatului, tocmai în scopul de a se trece de momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010, cu consecința obținerii reducerii cu o treime a limitelor

pedepsei.

Față de cele

sus expuse rezultă că este sterilă cercetarea motivului secund de critică prin

recursul declarat de procuror prin care se tinde la majorarea pedepsei

rezultante aplicate și care este simetric invers în raport de motivul de critică

invocat de inculpatul F.M., care tinde la reducerea aceleiași pedepse.

Așa

fiind, urmează a se admite ca fondate atât recursul procurorului cât și cel al

inculpatului F.M. - pe al acestuia din urmă întrucât critica iterată în

recursul declarat de unitatea de parchet îi profită - în temeiul dispozițiilor art.

385

15

pct. 2 lit. c) teza a IlI-a C. proc. pen. și urmează a se

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Prahova, care va

proceda în consecința celor sus-indicate și nu va da eficiență incidenței

pretinse a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar cu ocazia

rejudecării va avea în vedere și critica iterată de inculpat pentru corecta

individualizare a pedepsei stabilite.

Având în

vedere menținerea în cauză a temeiurilor de fapt relative la gravitatea

infracțiunilor imputate aflate în concurs real și a temeiurilor de drept ce au

determinat luarea măsurii arestării preventive, urmează ca în baza

dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 160

b

C. proc. pen., să se mențină starea de arest a inculpatului F.M.

Urmează

ca onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 100 lei, să se

dispună a fi suportat din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului de față vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul F.M. împotriva

Deciziei penale nr. 77 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia recurată și sentința penală nr. 338 din 16 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond,

respectiv Tribunalul Prahova.

Menține starea

de arest a inculpatului F.M.

Onorariul

parțial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, până la

prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Ploiești și inculpatul F.M., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 05 octombrie 2011.