ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 188/2010

Asupra recursurilor de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 374 din 20 iunie 2007, Tribunalul Prahova a condamnat pe: - inculpatul D.N. (fiul lui V. și T.) la pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen. și de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată prin Legea nr. 169/2002. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 29 decembrie 2005 la 18 decembrie 2006. - inculpatul F.D. (fiul lui I. și E.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 18 ianuarie 2006 la 18 decembrie 2006. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte menționate în procesul-verbal din 11 mai 2006. În baza art. 14 și art. 246 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă C.G.A. În esență, s-au reținut următoarele: În seara zilei de 26 decembrie 2005, în cadrul unui conflict izbucnit într-o discotecă, pe fondul unei stări de tensiune existente între inculpatul D.N. și una dintre persoanele care o însoțeau pe partea vătămată C.G.A., respectiv B.L.D., inculpatul a mers la vărul său, C.C., de la care a împrumutat o sabie. Ulterior, inculpatul s-a întors la discotecă, având sabia ascunsă sub haine. După ce partea vătămată și persoanele din grupul său au părăsit discoteca, după miezul nopții, la circa 50 de metri de discotecă, au fost ajunși din urmă de inculpați și de cei care îi însoțeau.

în acel moment a avut loc o confruntare între cele două grupuri, inculpatul D. aruncând cu o sticlă către partea vătămată, care s-a ferit și l-a ridicat pe inculpat, după care i-a dat drumul și acesta a căzut. După acest moment, inculpatul D. a atacat-o pe partea vătămată cu sabia, iar inculpatul F. cu un briceag, în timp ce persoanele prezente s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele. În urma incidentului, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 38 din 16 martie 2009, admițând apelul declarat de inculpatul F.D., a desființat sentința atacată, în parte, în latura penală și, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) - art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, iar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.N. A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Urlați pentru ambii inculpați.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambii inculpați. Prin recursul declarat, inculpatul D.N. a solicitat admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate, în temeiul art. 385 9 pct. 18, 14 și 17 C. proc. pen., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. În susținerea temeiurilor de casare, a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., înlăturarea circumstanței agravante a premeditării, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., ca urmare a reținerii art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 74 - 76 C. pen., pe baza circumstanțelor personale ale inculpatului.

Prin recursul declarat de recurentul inculpat F.D., s-a solicitat admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate în temeiul art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., în sensul înlăturării circumstanței agravante a premeditării, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedepsele aplicate. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de apărătorii ambilor inculpați, în sensul greșitei încadrări juridice a faptei, prin reținerea elementului circumstanțial agravant al premeditării, se constată că nu este incident în cauză, pentru următoarele motive: În ce privește critica inculpatului F.D.

formulată în acest sens, prin apărător, se constată că ea este lipsită de obiect, întrucât instanțele nu au reținut această agravantă în încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, deoarece premeditarea este o circumstanță personală, ale cărei efecte nu se transmit asupra celorlalți participanți la săvârșirea faptei. În ce privește reținerea elementului circumstanțial agravant al premeditării în conținutul infracțiunii de omor calificat pentru care a fost condamnat inculpatul D.N., se constată că, în raport cu declarațiile martorilor P.M.C., L.L., C.C.R. și C.B., inculpatul a luat hotărârea prealabilă de a săvârși infracțiunea, exteriorizată prin procurarea săbiei.

Pentru a exista premeditare, în sensul legii penale, nu este suficientă interpunerea unui interval de timp între luarea hotărârii de a săvârși o infracțiune și punerea în executare a acesteia, ci este necesar ca acea rezoluție infracțională să fi fost neapărat manifestată într-o activitate premergătoare, obiectivizată în acte de pregătire, cum ar fi procurarea de mijloace, pândirea victimei, elemente care se regăsesc în prezenta cauză și care relevă faptul că săvârșirea tentativei la omor calificat de către inculpat nu a avut loc în mod spontan, accidental. Așa fiind, instanțele au dat o corectă încadrare juridică faptei, în art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen. pentru inculpatul D.N.

și, respectiv, în art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. pentru inculpatul F.D. În ce privește vinovăția inculpatului D.N., din coroborarea probelor strânse în cursul urmăririi penale și a celor administrate în cursul cercetării judecătorești, precum și din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, efectuată în cursul judecării apelului, rezultă că inculpatul a avut o sabie asupra sa în momentul producerii conflictului, iar partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată la nivelul coapsei drepte prin lovire cu sabia corp delict și plăgi înjunghiate de la nivelul abdomenului, care au lezat ficatul, iar cele de la nivelul hipocondrului drept și al coapsei drepte pledează pentru producerea leziunilor cu același corp delict, respectiv prin lovire cu sabia (concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, fila 274, dosar instanța de apel).

Analizând toate aceste date și elemente, se constată că nu există niciun dubiu privitor la vinovăția inculpatului D.N., astfel că nu se impune achitarea sa și casarea hotărârilor sub acest aspect. Nici criticile referitoare la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului F.D., nu sunt întemeiate. Din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit tentativa la omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ci, dimpotrivă, în cadrul unui conflict generat de inculpați, care i-au urmărit pe partea vătămată și persoanele care o însoțeau la ieșirea din discotecă, cu ocazia căruia nu s-a dovedit nici o acțiune provocatoare din partea părții vătămate, produsă prin violență, o atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă, astfel că nu se impune reținerea circumstanței atenuante legale a provocării.

Drept urmare, instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora inculpatul a săvârșit fapta și au constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat. Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat tentativa la omor calificat, precum și de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.D., al cărei cuantum a fost deja coborât, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, pe care, în mod corect, Ie-a valorificat în favoarea acestuia, prin reținerea circumstanțelor atenuante legale. Sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate, se constată că, în mod corect, în raport de gravitatea faptei săvârșite, instanțele au apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea în regim de detenție. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților D.N. și F.D. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați D.N. și F.D. împotriva Deciziei penale nr. 38 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat D.N. la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat F.D. la plata sumei de 675 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.