ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

nr. 87 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza

art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei

inculpatului J.D., astfel:

- din infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- din infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (3 infracțiuni), cu

aplicarea art. 33 C. pen.

A fost condamnat inculpatul

J.D., astfel:

- în baza art. 254 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 și aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, fapta din iunie -

octombrie 2005, la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b) și c) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege;

- în baza art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 19 din

O.U.G. nr. 43/2002, fapta din iulie 2006 la: pedeapsa de 2 ani și 9 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege;

- în baza art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 19 din

O.U.G. nr. 43/2002, fapta din iunie - iulie 2006, la: pedeapsa de 2 ani și

9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64, lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege;

- în baza art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 19 din

O.U.G. nr. 43/2002, fapta din anul 2005, la: pedeapsa de 2 ani și 9 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64,

lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege;

- în baza art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea

art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, fapta din iunie-octombrie 2005, la pedeapsa de

9 luni închisoare;

- în baza art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2002 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, fapta din

iulie 2006, la: pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2002 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, fapta din

iunie-iulie 2006, la: pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2002 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, fapta din

anul 2005, la: pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea

de 2 ani si 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului

de la 23 mai 2007 la zi, iar potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest.

În baza art. 254 alin. (3)

C. pen. și art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpatul J.D. a sumei de 6900 euro și 900 lei ca beneficiu

obținut în urma săvârșirii infracțiunii.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului M.P.C.,

pentru fapta din iulie 2006, din infracțiunea prevăzută de art.

26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul,

în baza acestei noi încadrări, să execute pedeapsa de 2 ani si 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de alege.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus perioada reținerii de o zi a inculpatului din data de 23 mai 2007.

În baza art. 254 alin. (3)

C. pen. și art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpatul M.P.C. a sumei de 17.000 euro ca beneficiu obținut în urma

săvârșirii infracțiunii.

S-a menținut

măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara

dispusă prin încheierea de ședință din 19 iunie 2007

până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 267 alin. (4)

C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit

asupra cotei de ½ din imobilul situat în Ploiești.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului D.G. pentru

faptele din iulie 2006 și anul 2005 (2 fapte) din infracțiunile

prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7

din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul

D.G., potrivit noii încadrări, astfel:

- în baza art. 26 raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., faptă din iulie 2006, la:

pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege;

- în baza art. 26 raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., faptă din anul 2005 la:

pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de alege.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus perioada reținerii de o zi a inculpatului din data de 23 mai 2007.

În baza art. 254 alin. (3)

C. pen. și art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpatul D.G. a sumei de 6100 euro ca beneficiu obținut în urma

săvârșirii infracțiunii.

S-a menținut

măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara,

dispusă prin încheierea de ședință din 19 iunie 2007,

până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului L.L., din

perioada iunie - iulie 2006, din infracțiunea prevăzută de art.

26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000

în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin.

(1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 și

76 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul, în baza acestei noi încadrări,

să execute pedeapsa de 2 ani închisoare si un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3)

C. pen. și art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpatul L.L. a sumei de 3.000 euro ca beneficiu obținut în urma

săvârșirii infracțiunii.

S-a menținut

măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara,

dispusă prin încheierea de ședință din 19 iunie 2007,

până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, pe baza mijloacelor de probă

administrate, următoarele:

În perioada 2005 - 2006,

inculpatul J.D., subcomisar de poliție în cadrul D.G.I.P.I. – S.I.I.P.I. Prahova,

urmărind obținerea unor foloase necuvenite, a permis accesul

martorilor C.N., I.I.A., Ț.R. și I.N., la informații nedestinate

publicității, obținute prin accesarea bazelor de date

informatizate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Subcomisarul J.D., cu

complicitatea inculpaților D.G., zis „M.”, L.L. zis „G.” și M.P.C.

zis „B.”, a pretins în patru rânduri, sume cuprinse între 5.000 euro și

30.000 euro de la C.N., I.I.A., Ț.R. și I.N. pentru a-și

îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu referitoare

la identificarea activităților ilicite săvârșite de

către sus-numiții martori, prin întocmirea notelor informative

specifice. Sumele de bani primite cu titlu de mită de la martori au fost

împărțite între inculpatul J.D. și inculpații D.G., L.L. și

M.P.C., lui J.D. revenind-i suma de 4.000 euro din cei 25.000 euro primiți

de la C.N., 2.000 euro din cei 5.000 euro primiți de la I.I.A., 900 euro

din cei 3.000 euro primiți de la Ț.R. și 900 euro primiți

de la I.N. La rândul lor, inculpații complici au primit din sumele

obținute de la martorii denunțători 17.000 euro – M.P.C., 3.000

euro – L.L., 6.100 euro, D.G. (4.000 euro din cei 25.000 euro primiți de

la C.N. și 2.100 euro din cei 3.000 euro primiți de la Ț.R.).

Activitățile

infracționale ale inculpaților s-au desfășurat pe fondul

unor relații mai vechi ale ofițerului de poliție cu D.G. și

L.L., pe care i-a cunoscut în virtutea atribuțiilor de serviciu,

aceștia fiind cercetați de poliție pentru săvârșirea

unor fapte penale (D.G. a fost condamnat în perioada minoratului pentru

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat).

Inculpații D.G., L.L. și M.P.C. au oferit ofițerului de

poliție date privind posibile infracțiuni de crimă

organizată săvârșite de rude ale acestora sau de persoane din

anturajul lor, informații pe care au convenit să le utilizeze pentru

a obține foloase necuvenite de la persoanele vizate. Complicii

inculpați și-au asumat rolul de a întreprinde demersurile necesare pe

lângă martorii denunțători, de a crea o stare de presiune asupra

acestora și a-i convinge că singura soluție pentru rezolvarea

problemelor judiciare pe care le-ar fi avut constă în oferirea unor sume

de bani ofițerului de poliție. La rândul său, inculpatul J.D.

urma să le prezinte martorilor înscrisurile obținute prin accesarea

bazelor de date informatizate, să confirme astfel situațiile

prezentate anterior de către complicii săi și, în schimbul unor

sume de bani, să le garanteze acestora stoparea verificărilor

specifice.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești și

inculpații J.D., M.P.C., L.L. și D.G.

Reprezentantul Ministerului

Public a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita

înlăturare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în cazul

inculpatului M.P.C., pentru greșita aplicare a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., față de inculpații

M.P.C., D.G. și L.L., pentru greșita aplicare a dispozițiilor

art. 254 alin. (3) raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., referitoare

la confiscarea specială, pentru omisiunea de a se pronunța asupra

măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale

față de inculpatul J.D. prin ordonanța nr. 167/P/2006 a D.N.A.,

secția de combatere a corupției, precum și pentru indicarea

greșită a textului de lege în baza căruia s-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător aplicat inculpatului M.P.C.

Apelantul inculpat J.D. a

criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita

individualizare a pedepselor, susținând că acestea nu corespund

circumstanțelor sale personale și nici circumstanțelor reale în

care au fost comise faptele.

La rândul lor,

inculpații M.P.C., L.L. și D.G. au solicitat, în principal,

achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., iar în subsidiar, au cerut să se dea mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante facultative, reducerea

pedepselor precum și a se dispune schimbarea modalității de

executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art.

86

1

C. pen., avându-se în vedere situația familială

și starea de sănătate ale fiecăruia dintre ei.

Prin decizia penală nr.

86 din 29 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 3840/105/2007 al

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești

și de inculpatul J.D., s-a desființat în parte hotărârea

atacată și, în rejudecare:

pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare,

aplicată inculpatului J.D., în componentele sale și au fost reduse

pedepsele principale, după cum urmează: pentru fiecare din

infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, de

la câte 2 ani și 9 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare, iar pentru

fiecare din infracțiunile prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, de la câte 9 luni

închisoare la câte 6 luni închisoare, urmând ca după aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să

execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare.

încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M.P.C. a dispozițiilor

art. 37 lit. b) C. pen. și s-a înlăturat aplicarea

față de acesta a dispozițiilor art. 74 și

76 lit. c) C. pen., majorându-se pedeapsa principală aplicată

inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni

închisoare.

pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului D.G. în componentele sale și înlăturând în privința

inculpatului aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 lit. c)

C. pen., au fost majorate pedepsele principale aplicate acestuia de la câte 2

ani închisoare la câte 3 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 74

și 76 lit. c) C. pen., față de inculpatul L.L. și a fost

majorată pedeapsa principală aplicată acestuia de la 2 ani

închisoare la 3 ani închisoare.

juridic în privința confiscării sumelor de bani de la inculpați

din dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art.

118 alin. (1) lit. e) C. pen., în dispozițiile art. 19 din Legea nr.

78/2000.

În baza art.

357 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 343 alin. (3) C. proc.

pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător

dispusă prin Ordonanța nr. 167/P/2006 din 28 mai 2007 a D.N.A. – S.C.C.,

asupra cotei indivize de ½ din terenul intravilan în suprafață de

3.924 mp situat în comuna Ariceștii Rahtivani, proprietatea inculpatului J.D.

și a soției acestuia J.E.A., bun indisponibilizat prin procesul

verbal din 29 mai 2007 al D.N.A.

A fost ridicată

măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr.

167/P/2006 din 28 mai 2007 a D.N.A. – S.C.C. asupra cotei de ½ din

autoturismul, aflat în custodia soției inculpatului.

A fost modificat temeiul

juridic al ridicării sechestrului asigurător, instituit asupra cotei

de ½ din imobilul situat în Ploiești, din dispozițiilor art. 267

alin. (4) C. proc. pen., în dispozițiile art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 343 alin. (3) C. proc. pen.

Totodată, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.P.C., D.G.

și L.L.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului J.D. și s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23

mai 2007 până la zi.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Apelanții

inculpați M.P.C., D.G. și L.L. au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în

privința inculpatului J.D., susținând că pedeapsa aplicată

este mult prea blândă în raport cu gravitatea faptelor

săvârșite.

La rândul lor

inculpații M.P.C., L.L. și D.G. au declarat recurs, criticând

hotărârea instanței de apel.

Astfel, recurentul inculpat

M.P.C. a susținut, prin apărătorul ales, că în mod

greșit instanțele au reținut în sarcina sa recidiva

postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în

condițiile în care printre infracțiunile săvârșite din

culpă sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, a solicitat

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.

81 C. pen., sau art. 86

1

C. pen.

Inculpații L.L. și

D.G. au solicitat să se rețină în favoarea lor

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și 76 C. pen.

și să se dispună suspendarea executării pedepselor, în

condițiile art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul represiv și o finalitate

de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și

judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

Operațiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În speța de

față, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a

pedepselor aplicate celor patru inculpați, atât sub aspectul naturii

și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind

respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, instanța de

apel nu putea să ignore, fără a încălca dispozițiile

legale, poziția de recunoaștere sinceră a faptelor de către

inculpatul J.D., precum și faptul că a înțeles să

colaboreze cu organele de urmărire penală, ceea ce constituie o

garanție că a conștientizat urmările socialmente

periculoase ale faptei sale, manifestând regret față de cele

întâmplate.

Înalta Curte constată

că împrejurările în care s-au comis faptele și persoana

inculpatului au fost evaluate corespunzător de către instanța de

apel care, în mod justificat, a redus pedeapsa principală la 2 ani

închisoare, cuantum care asigură pe deplin realizarea scopului pedepsei.

Cât privește pe

inculpații M.P.C., D.G. și L.L., Înalta Curte constată că,

în mod corect, instanța de apel a înlăturat circumstanțele

atenuante reținute de instanța de fond, întrucât contribuția

fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, scopul urmărit de

aceștia, dar mai ales atitudinea acestora după comiterea lor îi

exclud de la un astfel de tratament.

Nejustificată este

și solicitarea inculpatului M.P.C. de a se înlătura, în ceea ce-l

privește, dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În mod corect, instanța

de apel a stabilit că termenul de reabilitare stabilit în raport de

condamnarea la pedeapsa cea mai grea (3 ani închisoare) a început să

curgă de la data de 4 octombrie 2002 și că la data

săvârșirii faptelor pentru care a fost dedus judecății în

prezenta cauză acest termen nu se împlinise.

Având în vedere cele care

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T.

Ploiești și de inculpații M.P.C., L.L. și D.G.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului J.D.

durata reținerii și arestării preventive de la 27 mai 2007

până la 3 noiembrie 2008.

Potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții inculpați M.P.C., L.L. și D.G. vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești și de

inculpații M.P.C., L.L. și D.G. împotriva deciziei penale nr. 86 din

29 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe

inculpatul J.D.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului J.D., durata reținerii și arestării

preventive de la 23 mai 2007 la 3 noiembrie 2008.

Obligă recurenții

inculpați M.P.C. și L.L. la plata sumelor de câte 250 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu,

până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat

D.G. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 3 noiembrie 2008.