ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2374/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2374/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința penală nr. 316 din 11

octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 6142/2004,

s-a dispus:

- în baza art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art.42 C. pen.

și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, condamnarea

inculpatului T.l.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapte de pretindere și

primire de la denunțătorul C.M. de bani și bunuri

în valoare totală de 26.000

RON);

- în baza art.

10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 – art. 42 C. pen., cu

referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, condamnarea aceluiași

inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (fapte

de acordare de credite cu încălcarea

normelor de creditare și

neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor

către SC G.C. SRL);

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea

inculpatului T.l. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzute de

art. 254 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

referire la art. 1 lit. b) din Legea nr.

78/2000

(pentru fapta denunțată de denunțătorul I.D.);

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea aceluiași inculpat pentru

săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și a II-a din

Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (faptele

de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărirea,

conform normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor către

SC X. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL);

- în baza art. 33 lit. a) și a art.

34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicabile

inculpatului

au fost contopite, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 5

ani

închisoare;

- în baza art. 254 alin. (1) C. pen.

și art. 10 din Legea nr. 78/2000 i s-a aplicat inculpatului T.l. pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani și 6 luni după executarea pedepsei

principale, precum și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale;

- în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

reținerii

și al arestării preventive de la 15 octombrie 2004 la 27 ianuarie 2006;

- condamnarea

inculpatului C.M.,

în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 10

lit. b) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., și art. 19 din O.U.G. nr.

43/2000, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare;

- condamnarea aceluiași inculpat în

baza art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen., și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare;

- condamnarea inculpatului C.M., în

baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 19 din

O.U.G. nr. 43/2000 la pedeapsa de un an închisoare și în baza art. 291 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42

C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000, la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6

luni închisoare;

- în baza art. 71 C. pen., i-au fost

aplicate inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și în baza art. 10

din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară constând în interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- achitarea inculpatei M.M.,

în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 10 lit.

b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1

lit. b) din Legea nr.

78/2000;

- art. 289 C. pen., raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen., raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (fapte privind SC X. SRL);

- art. 10 lit. b) teza I și teza a

II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000

și art. 41 – art. 42 C. pen.;

- art. 289 C. pen., raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 și 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen., raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 41 și 42 C. pen. (fapte

privind SC G.C. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL);

- achitarea

inculpatului M.D.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26 C. pen., raportat la art.

10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- art. 10 lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- în baza art. 334 C. proc. pen.,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice a următoarelor fapte:

- din art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art.

41 – art. 42

C. pen., în baza cărora inculpatul M.D. a fost

condamnat la un an și 6 luni închisoare;

- din art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în baza cărora îl

condamnă pe inculpat la un an închisoare;

- din art. 10

din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000,

în art. 10 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., în baza cărora îl condamnă pe inculpat

la un an și 6 luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.D., urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, a cărei

executare a fost suspendată în condițiile art. 81 C. pen., pe un termen de

încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv a borderourilor de

achiziții reținute în cauză ca fiind falsificate, iar inculpatul M.D. a fost

obligat la plata către D.G.F.P. Dâmbovița a sumei de 47.943,21 lei,

reprezentând impozit pe profit cu majorările și penalitățile aferente, cu

dobânda legală.

D.N.A. – S.T. Ploiești a declarat

apel împotriva acestei sentințe, care a fost criticată pentru următoarele

motive de nelegalitate:

1.

În mod greșit instanța de fond a

dispus achitarea inculpatului T.I. pentru infracțiunea de luare de mită,

considerând că nu a fost dovedită fapta denunțătorului I.D. de a-i da

inculpatului T.I suma de 700 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru acordarea

unei linii de credit cu încălcarea normelor de creditare, pe baza unor

documente cu conținut nereal.

2.

În mod greșit s-a dispus achitarea

inculpaților T.I. pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art. 10

lit. b) Teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b)

din aceeași lege (fapte de acordare de credite cu încălcarea normelor de

creditare și neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinațiilor

contractate ale creditelor către SC X. SRL, SC N.SRL, SC C.C. SRL), a

inculpatei M.M. pentru infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) Teza I și a

II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege (4

infracțiuni, dintre care 3 în formă continuată) și a inculpatului M.D. pentru

infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., motivat de faptul că infracțiunile

prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 pot fi reținute numai

atunci când sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de

bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, iar suma obținută cu titlu de credit,

chiar cu nerespectarea normelor de creditare, nu poate fi considerată ca

reprezentând scopul prevăzut de legiuitor pentru existența acestor infracțiuni.

În cauză s-au administrat probe

certe și concludente, care au confirmat că destinația creditelor, care nu a

fost urmărită de inculpații T.I. și M.M. a fost schimbată, virându-se sume de

bani fie către administratori și societăți comerciale în alte scopuri decât

cele pentru care au fost acordate, fie către persoane fizice și juridice cu

care societățile nu aveau raporturi comerciale reale, așa încât cerința

scopului este realizată în înțelesul legii, inculpații fiind vinovați de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr.

78/2000, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.

3.

În mod greșit instanța de fond a

dispus achitarea inculpatei M.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C.

pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (câte 4 infracțiuni),

deoarece nu poate fi reținută motivarea Tribunalului Dâmbovița formulată în

sensul că inculpata nu a comis nici o infracțiune din secțiunile II și III ale

Legii nr. 78/2000 și nici nu a urmărit realizarea scopului prevăzut pentru o

astfel de faptă, probele administrate în cauză demonstrând vinovăția inculpatei

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea

nr. 78/2000.

Mai mult, chiar dacă ar fi fost

corectă aprecierea instanței de fond, aceasta ar fi trebuit să rețină în

sarcina inculpatei, așa cum a procedat și în cazul inculpatului M.D., comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., texte de lege

în baza cărora ar fi trebuit să se dispună condamnarea acesteia.

4.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate atunci când nu și-a

îndeplinit

obligația prevăzută de art. 334 C. proc. pen. și, fără a pune în discuția

părților, a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.D.

din

infracțiunea

prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 și 42 C. pen., în

art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art.

41 și 42 C. pen., din infracțiunea prevăzute de art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., și din art. 10 din Legea

nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din

Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

5.

Hotărârea instanței de fond este

netemeinică în ceea ce privește

individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului M.D. pentru infracțiunile

săvârșite, în

raport cu pericolul social concret al acestora, modalitatea de săvârșire și

poziția sa procesuală.

6.

Instanța de fond nu a dispus efectuarea

înregistrării hotărârii definitive pronunțată în cauză în Registrul Comerțului,

deși l-a condamnat pe inculpatul M.D., la o pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994.

Ulterior datei

motivării apelului, având în vedere faptul că art. 10 lit. b)

din Legea nr. 78/2000 a fost

modificat de articolul unic din Legea nr. 69/1997,

D.N.A. – S.T. Ploiești a solicitat Curții de Apel

Ploiești

modificarea motivelor de apel formulate la pct. 2, 3, 4 și 5, solicitând

totodată extinderea apelului și cu privire la inculpatul C.M., în favoarea

acestuia, după cum urmează:

I – În temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a solicitat achitarea:

- inculpatului

T.I.

pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 10 lit. b) teza I și teza a

II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr.

78/2000;

- art. 1 lit. b) teza I și teza a

II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., cu referire

la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (trei infracțiuni continuate);

- inculpatei M.M.

pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 1 lit.

b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1

lit. b) din Legea nr.

78/2000;

- art. 10 lit.

b) teza I-a și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42

C. pen., cu referire la art.

1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (trei infracțiuni continuate);

- inculpatului

M.D.

pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 26 C. pen., raportat la art.

10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- art. 10 lit. c) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

Inculpatului C.M.

pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 26 C. pen., raportat la art.

10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- art. 10 lit. c) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.

II. Întrucât

din probele administrate în cauză a rezultat, așa cum a reținut, de

altfel

și instanța de fond, că inculpații M.M., M.D. și C.

M. au falsificat documente ale unor

societăți comerciale, persoane juridice de

drept

privat care nu intră sub incidența prevederilor art. 145 C. pen., și ale căror

înscrisuri

emise de acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art.

150 alin. (2) din același cod,

având în

vedere și faptul că, datorită modificărilor art. 10 lit. b) și c) din Legea nr.

78/2000 aduse prin art. unic din Legea nr. 69/2007 în sensul celor

anterior precizate,

nu se mai putea reține

că infracțiunile de fals au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 sau în

realizarea

scopului urmărit prin aceste infracțiuni, așa încât, în temeiul dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea

încadrărilor juridice a următoarelor infracțiuni

comise de:

- M.M.:

- din art. 289 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen., raportat la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 290 C. pen.;

- din art. 289 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și

art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 și 42 (trei infracțiuni) în art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 și 42 C. pen. (trei infracțiuni);

- M.D.:

- din art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., și art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în

art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

și 42 C. pen.;

- din art. 10

din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000

în art. 10 din Legea nr.

87/1994;

- C.M.:

- din art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și din art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în

art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 și 42 C. pen.

III. De

asemenea, s-a solicitat condamnarea inculpatului M.D, în

baza art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.

pen., la pedeapsa cu închisoare cu executare în regim de deținere, nefiind

aplicabile prevederile art. 81 C. pen., astfel cum a reținut instanța de fond

pentru considerentele astfel cum au fost formulate la punctul 5 din motivele de

apel care existau la dosar.

S-au menținut motivele de apel

astfel cum au fost formulate la pct. 1 și 6 la data de 05 februarie 2007.

Prin decizia penală nr. 149 din 12

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr.

412/42/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția privind nelegala sesizare a

instanței, s-au admis apelurile parchetului și ale inculpaților T.I., C.M. și M.D.,

s-a desființat în parte, în latura penală, sentința penală apelată și s-a

dispus:

închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunile

prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din

Legea nr. 78/2000;

- 5 ani închisoare pentru infracțiunile

prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr.

78/2000.

Conform art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni prevăzute de art. 254 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și

42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în 2

infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. 2 C. pen. (denunțător C.M. și I.D.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat pentru

cele 2 infracțiuni de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 254 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul și pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 lit. b) teza I și a II-a din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1

lit. b) din Legea nr. 78/2000, fapta fiind dezincriminată.

S-a schimbat temeiul achitării

pronunțate de prima instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b)

teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu

referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, din art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Au fost înlăturate pedeapsa

complementară aplicată inculpatului prin sentință și obligația de a restitui

denunțătorului suma de 26.000 RON.

ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. în pedepsele componente de:

- câte 2 ani și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b)

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 și respectiv prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002;

- un an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

și 42 C. pen. și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002;

- 6 luni închisoare pentru art. 291

C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Conform art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni prevăzute și pedepsite

de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și

art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, respectiv prevăzute și pedepsită de art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în infracțiunile prevăzute și

pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 și 42 C. pen., respectiv, art. 291 C. pen., cu aplicarea art.

41 și 42 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat pentru

infracțiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., respectiv art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 și 42 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat

același

inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și

42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și respectiv prevăzute și

pedepsite de art. 10 lit. c)

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002, acestea fiind dezincriminate.

A fost

înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentință.

art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor

pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M.M.:

- din art. 289 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 289 C. pen.;

- din art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 291 C. pen. (3 infracțiuni

privind pe SC X. SRL);

- din art. 289 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în

art. 289 C. pen., raportat la art. 41 și 42 C. pen.;

- din art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. (infracțiuni privind SC G.G.

SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru

toate infracțiunile de mai sus.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată

aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 10 lit. b)

Teza I și Teza a II-a din

Legea nr. 78/2000 și cu referire la

art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 10 lit.

b) teza I și a II-a din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și cu referire la art. 1

lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptele fiind dezincriminate.

descontopit pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului

M.D. în pedepsele componente

de:

- un an și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- un an închisoare pentru infracțiunile

prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- un an și 6

luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994

cu

aplicarea

art. 13 C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

acest

inculpat

pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de:

- art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen., cu aplicarea art.

41 și 42 C. pen.;

S-au menținut

restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– S.T. Ploiești, partea civilă D.G.F.P. Dâmbovița și inculpatul M.D.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești a criticat hotărârea pentru

următoarele motive:

instanța de apel având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

achitare a inculpatului T.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin.

(2) C. pen. (două fapte, denunțători C.M. și I.D.);

asupra motivului de apel invocat de procuror referitor la schimbarea încadrării

juridice a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals în infracțiuni de

fals în înscrisuri sub semnătură privată;

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților C.M., M.M.,

M.D. pentru motivul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor de fals și uz de fals;

cu privire la unele probe administrate;

oficiului Registrului Comerțului dispozitivul hotărârii de condamnare a

inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Inculpatul M.D. a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., considerând că

ambele instanțe au săvârșit o gravă eroare de fapt, având drept consecință

greșita condamnare a acestuia.

De asemenea, a invocat nepronunțarea

asupra unor probe administrate (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.) și greșita soluționare a laturii civile.

Recurenta parte civilă D.G.F.P. Dâmbovița

a depus la dosar o cerere de retragere a recursului.

Recursurile sunt întemeiate, în

sensul celor ce urmează:

Înalta Curte, analizând decizia

recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în

conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat

de parchet referitor la schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de fals

intelectual și uz de fals în infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură

privată.

Cu prilejul judecării cauzei în

apel, la data de 6 iulie 2007 s-a depus la dosar o cerere a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești, de

modificare a motivelor de apel formulate inițial la pct. 2, 3, 4 și 5, precum

și de extindere a apelului și cu privire la C.M., în favoarea acestuia.

În cadrul acestei cereri s-a arătat,

corect de altfel, că inculpații M.M., M.D. și C.M. au falsificat documente ale

unor societăți comerciale, persoane juridice de drept privat, care nu intră sub

incidența prevederilor art. 145 C. pen. și ale căror înscrisuri emise de

acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. De

asemenea, s-a mai arătat că, datorită modificărilor art. 10 lit. b) și c) din

Legea nr. 78/2000 aduse prin Legea nr. 69/2007, nu se mai poate reține că

infracțiunile de fals au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 sau în

realizarea scopului urmărit prin aceste infracțiuni.

În aceste condiții, parchetul a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a infracțiunilor comise de inculpați, după cum urmează:

- pentru inculpata M.M., din art.

289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C.

pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 290 C. pen. și

din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 291 C. pen., raportat la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.;

- pentru inculpatul M.D. din art. 37

din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 291 C.

pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 –

art. 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., și din art. 10 din Legea nr. 87/1994

raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr.

87/1994;

- pentru inculpatul C.M. din art. 37

din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și din art. 291

C. pen., la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42

C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41-42 C. pen.

Instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra acestei cereri esențiale formulate de parchet ci, mai mult, a dispus o

soluție de achitare a inculpaților analizând elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., deși procurorul,

argumentat, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât înscrisurile falsificate în discuție nu

pot fi înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.

Această omisiune a instanței, de

natură a influența soluția procesului, atrage casarea pentru motivul prevăzut

de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., cu consecința trimiterii spre

rejudecare, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În aceste condiții, celelalte motive

de recurs invocate de recurenți nu se mai impun a fi analizate, câtă vreme

hotărârea pronunțată în apel este casată în întregime, ele urmând a fi avute în

vedere cu prilejul rejudecării de către instanța de apel.

Astfel, instanța va avea în vedere

primul motiv de recurs al parchetului urmând a analiza în ce măsură Hotărârea

C.E.D.O. din 24 mai 1997 în cauza D. și M.P. împotriva României poate fi

aplicată, câtă vreme legislația penală a fost modificată iar faptele din

prezenta cauză au fost comise după aceste modificări.

Se vor avea în vedere și celelalte

critici formulate de parchet, dar și de inculpatul recurent M.D., al cărui

recurs este întemeiat sub aspectul criticii parchetului privind nepronunțarea

instanței de apel pe schimbarea încadrării juridice, critică ce-l vizează și

care-i este în favoare.

În considerarea celor mai sus

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. e) C. proc.

pen., va admite recursurile declarate de parchet și de inculpatul M.D., va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În ceea ce privește recursul părții

civile D.G.F.P. Dâmbovița se va lua act de retragerea acestuia, în condițiile

art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești

și inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 12 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Ia act de retragerea recursului

formulat de partea civilă D.G.F.P. Dâmbovița.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2008.