ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2374/2008

În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului T.I. pentru infracțiunea de luare de mită, considerând că nu a fost dovedită fapta denunțătorului I.D. de a-i da inculpatului T.I suma de 700 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru acordarea unei linii de credit cu încălcarea normelor de creditare, pe baza unor documente cu conținut nereal.

În mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților T.I. pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) Teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege (fapte de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor către SC X. SRL, SC N.SRL, SC C.C. SRL), a inculpatei M.M. pentru infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) Teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege (4 infracțiuni, dintre care 3 în formă continuată) și a inculpatului M.D. pentru infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., motivat de faptul că infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 pot fi reținute numai atunci când sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, iar suma obținută cu titlu de credit, chiar cu nerespectarea normelor de creditare, nu poate fi considerată ca reprezentând scopul prevăzut de legiuitor pentru existența acestor infracțiuni. În cauză s-au administrat probe certe și concludente, care au confirmat că destinația creditelor, care nu a fost urmărită de inculpații T.I. și M.M. a fost schimbată, virându-se sume de bani fie către administratori și societăți comerciale în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, fie către persoane fizice și juridice cu care societățile nu aveau raporturi comerciale reale, așa încât cerința scopului este realizată în înțelesul legii, inculpații fiind vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.

În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei M.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (câte 4 infracțiuni), deoarece nu poate fi reținută motivarea Tribunalului Dâmbovița formulată în sensul că inculpata nu a comis nici o infracțiune din secțiunile II și III ale Legii nr. 78/2000 și nici nu a urmărit realizarea scopului prevăzut pentru o astfel de faptă, probele administrate în cauză demonstrând vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Mai mult, chiar dacă ar fi fost corectă aprecierea instanței de fond, aceasta ar fi trebuit să rețină în sarcina inculpatei, așa cum a procedat și în cazul inculpatului M.D., comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., texte de lege în baza cărora ar fi trebuit să se dispună condamnarea acesteia.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate atunci când nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 334 C. proc. pen. și, fără a pune în discuția părților, a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.D. din infracțiunea prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 și 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., din infracțiunea prevăzute de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., și din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Hotărârea instanței de fond este netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.D. pentru infracțiunile săvârșite, în raport cu pericolul social concret al acestora, modalitatea de săvârșire și poziția sa procesuală.

Instanța de fond nu a dispus efectuarea înregistrării hotărârii definitive pronunțată în cauză în Registrul Comerțului, deși l-a condamnat pe inculpatul M.D., la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994. Ulterior datei motivării apelului, având în vedere faptul că art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a fost modificat de articolul unic din Legea nr. 69/1997, D.N.A. – S.T. Ploiești a solicitat Curții de Apel Ploiești modificarea motivelor de apel formulate la pct. 2, 3, 4 și 5, solicitând totodată extinderea apelului și cu privire la inculpatul C.M., în favoarea acestuia, după cum urmează: I – În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a solicitat achitarea: - inculpatului T.I. pentru infracțiunile prevăzute de: - art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - art. 1 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (trei infracțiuni continuate); - inculpatei M.M. pentru infracțiunile prevăzute de: - art. 1 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - art. 10 lit. b) teza I-a și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (trei infracțiuni continuate); - inculpatului M.D. pentru infracțiunile prevăzute de: - art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; - art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; Inculpatului C.M. pentru infracțiunile prevăzute de: - art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; - art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. II. Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat, așa cum a reținut, de altfel și instanța de fond, că inculpații M.M., M.D. și C. M. au falsificat documente ale unor societăți comerciale, persoane juridice de drept privat care nu intră sub incidența prevederilor art. 145 C. pen., și ale căror înscrisuri emise de acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) din același cod, având în vedere și faptul că, datorită modificărilor art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 aduse prin art. unic din Legea nr. 69/2007 în sensul celor anterior precizate, nu se mai putea reține că infracțiunile de fals au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 sau în realizarea scopului urmărit prin aceste infracțiuni, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea încadrărilor juridice a următoarelor infracțiuni comise de: - M.M.: - din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 290 C. pen.; - din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 (trei infracțiuni) în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. (trei infracțiuni); - M.D.: - din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; - din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr. 87/1994; - C.M.: - din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. III. De asemenea, s-a solicitat condamnarea inculpatului M.D, în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa cu închisoare cu executare în regim de deținere, nefiind aplicabile prevederile art. 81 C. pen., astfel cum a reținut instanța de fond pentru considerentele astfel cum au fost formulate la punctul 5 din motivele de apel care existau la dosar. S-au menținut motivele de apel astfel cum au fost formulate la pct. 1 și 6 la data de 05 februarie 2007. Prin decizia penală nr. 149 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 412/42/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția privind nelegala sesizare a instanței, s-au admis apelurile parchetului și ale inculpaților T.I., C.M. și M.D., s-a desființat în parte, în latura penală, sentința penală apelată și s-a dispus: 1. Descontopirea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente de: - 4 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - 5 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Conform art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în 2 infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. 2 C. pen. (denunțător C.M. și I.D.). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat pentru cele 2 infracțiuni de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul și pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 lit. b) teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fapta fiind dezincriminată. S-a schimbat temeiul achitării pronunțate de prima instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Au fost înlăturate pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentință și obligația de a restitui denunțătorului suma de 26.000 RON. 2. A fost descontopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. în pedepsele componente de: - câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și respectiv prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002; - un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002; - 6 luni închisoare pentru art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, respectiv prevăzute și pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în infracțiunile prevăzute și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., respectiv, art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., respectiv art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și respectiv prevăzute și pedepsite de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, acestea fiind dezincriminate. A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentință. 3. Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M.M.: - din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 289 C. pen.; - din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 291 C. pen. (3 infracțiuni privind pe SC X. SRL); - din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în art. 289 C. pen., raportat la art. 41 și 42 C. pen.; - din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. (infracțiuni privind SC G.G. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru toate infracțiunile de mai sus. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 10 lit. b) Teza I și Teza a II-a din Legea nr. 78/2000 și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 10 lit. b) teza I și a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen. și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptele fiind dezincriminate. 4. S-a descontopit pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.D. în pedepsele componente de: - un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; - un an închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; - un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de: - art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; - art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.; S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești, partea civilă D.G.F.P. Dâmbovița și inculpatul M.D. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești a criticat hotărârea pentru următoarele motive: 1. Grava eroare de fapt comisă de instanța de apel având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului T.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. (două fapte, denunțători C.M. și I.D.); 2. Nepronunțarea instanței de apel asupra motivului de apel invocat de procuror referitor la schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals în infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 3. Grava eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților C.M., M.M., M.D. pentru motivul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals și uz de fals; 4. Nepronunțarea instanței de apel cu privire la unele probe administrate; 5. Omisiunea instanței de a comunica oficiului Registrului Comerțului dispozitivul hotărârii de condamnare a inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Inculpatul M.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., considerând că ambele instanțe au săvârșit o gravă eroare de fapt, având drept consecință greșita condamnare a acestuia. De asemenea, a invocat nepronunțarea asupra unor probe administrate (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.) și greșita soluționare a laturii civile. Recurenta parte civilă D.G.F.P. Dâmbovița a depus la dosar o cerere de retragere a recursului. Recursurile sunt întemeiate, în sensul celor ce urmează: Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat de parchet referitor la schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals în infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Cu prilejul judecării cauzei în apel, la data de 6 iulie 2007 s-a depus la dosar o cerere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Ploiești, de modificare a motivelor de apel formulate inițial la pct. 2, 3, 4 și 5, precum și de extindere a apelului și cu privire la C.M., în favoarea acestuia. În cadrul acestei cereri s-a arătat, corect de altfel, că inculpații M.M., M.D. și C.M. au falsificat documente ale unor societăți comerciale, persoane juridice de drept privat, care nu intră sub incidența prevederilor art. 145 C. pen. și ale căror înscrisuri emise de acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a mai arătat că, datorită modificărilor art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 aduse prin Legea nr. 69/2007, nu se mai poate reține că infracțiunile de fals au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 sau în realizarea scopului urmărit prin aceste infracțiuni. În aceste condiții, parchetul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor comise de inculpați, după cum urmează: - pentru inculpata M.M., din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 290 C. pen. și din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.; - pentru inculpatul M.D. din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., și din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr. 87/1994; - pentru inculpatul C.M. din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și din art. 291 C. pen., la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențiale formulate de parchet ci, mai mult, a dispus o soluție de achitare a inculpaților analizând elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., deși procurorul, argumentat, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât înscrisurile falsificate în discuție nu pot fi înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. Această omisiune a instanței, de natură a influența soluția procesului, atrage casarea pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., cu consecința trimiterii spre rejudecare, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. În aceste condiții, celelalte motive de recurs invocate de recurenți nu se mai impun a fi analizate, câtă vreme hotărârea pronunțată în apel este casată în întregime, ele urmând a fi avute în vedere cu prilejul rejudecării de către instanța de apel. Astfel, instanța va avea în vedere primul motiv de recurs al parchetului urmând a analiza în ce măsură Hotărârea C.E.D.O. din 24 mai 1997 în cauza D. și M.P. împotriva României poate fi aplicată, câtă vreme legislația penală a fost modificată iar faptele din prezenta cauză au fost comise după aceste modificări. Se vor avea în vedere și celelalte critici formulate de parchet, dar și de inculpatul recurent M.D., al cărui recurs este întemeiat sub aspectul criticii parchetului privind nepronunțarea instanței de apel pe schimbarea încadrării juridice, critică ce-l vizează și care-i este în favoare. În considerarea celor mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. e) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet și de inculpatul M.D., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În ceea ce privește recursul părții civile D.G.F.P. Dâmbovița se va lua act de retragerea acestuia, în condițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,