ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 17 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (pct. 1 din Rechizitoriu) la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (pct. 2 din Rechizitoriu) la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1 an, urmând astfel să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 400 RON de la inculpatul A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul A. a săvârșit, cu intenție, faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare - Serviciul Arme, Explozivi, Substanțe Periculoase, în perioada 23.11.2017-21.12.2017, a pretins și primit de la denunțătorul B. un folos material de 500 RON, reprezentând diferența de preț dintre valoarea unui set de jante de aliaj (900 RON) și a unui set de jante de tablă (400 RON), în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor funcționale stabilite prin fișa postului.

S-a mai reținut că același inculpat, în aceeași calitate, a pretins în data de 06.06.2017 suma de 10.000 RON, iar în data de 07.06.2017 și-a modificat pretenția la suma de 15.000 RON, de la denunțătorul C., în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor funcționale stabilite prin fișa postului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile judiciare de individualizare, complexitatea și elementele de specificitate ale faptei ce fac obiectul acuzării, astfel: gradul de pericol social ce rezultă din modul și împrejurările concrete în care activitatea infracțională a fost săvarșită, calitatea deținută de inculpat la momentul comiterii faptelor, de ofițer de poliție judiciară, calitate de care s-a folosit în realizarea activității imputate; contextul faptic în care acesta a realizat actele de executare; atitudinea de neasumare a vinovăției în privința săvârșirii faptelor manifestată pe parcursul procedurilor judiciare; limitele speciale de pedeapsa prevăzute în normele de incriminare (prevederile art. 7 din Legea nr. 78/2000 care majorează cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare tip); posibilitățile concrete de reeducare ale inculpatului examinate prin prisma situației juridice, sociale și comportamentale pe care instanța le-a apreciat ca fiind minime raportat la nivelul de conștientizare a consecințelor produse prin fapta sa.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și a încheierii din 26 aprilie 2021, iar în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, raportat la art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 20 din Constituția României, apreciind hotărârile atacate ca fiind nemotivate. În subsidiar, a solicitat desființarea în integralitate a sentinței și a încheierii atacate, iar în urma admiterii excepției nulității absolute, achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în principal, iar în subsidiar în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 108 din 17 septembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare, care a fost desființată în parte și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, în pedepsele componente de: - 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (pct. 1 din Rechizitoriu); - 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (pct. 2 din Rechizitoriu); - și a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. de sub acuzația comiterii infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pct. 1 din rechizitoriu).

A fost menținută dispoziția de condamnare a inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (pct. 2 din Rechizitoriu), la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

A fost înlăturată dispoziția de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 400 RON.

A fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul în primă instanță, de la suma de 4.000 RON la suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în primă instanță, cu privire la infracțiunea prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pct. 2 din Rechizitoriu).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în primă instanță, cu privire la infracțiunea prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pct. 1 din Rechizitoriu) au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în ceea ce privește criticile inculpatului vizând nemotivarea sentinței apelate și a încheierii din 26 aprilie 2021, că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță a arătat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care i-a format convingerea și a făcut o analiză a apărărilor formulate, neexistând contradicții între considerentele și dispozitivul hotărârii.

Curtea a avut în vedere aceleași argumente și în privința încheierii din 26 aprilie 2021, reținând că tribunalul s-a pronunțat asupra solicitării inculpatului de constatare a nulității absolute a mijlocului probatoriu, constând în înregistrarea cu propria tehnică de către denunțătorul B. a convorbirilor purtate cu inculpatul, cu consecința anulării probelor subsecvent obținute, pe care a respins-o motivat, considerând că declarația martorului nu este de natură a proba o ingerință a organului de urmărire penală sau un suport logistic oferit organului de urmărire penală în vederea obținerii acestei probe.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, Curtea a reținut, cu privire la fapta de a pretinde și de a primi de la denunțătorul B. un folos material de 500 RON, că aceasta nu îndeplinește elementul material al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului de sub acuzația comiterii acestei infracțiuni.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că, în fața primei instanțe și a instanței de control judiciar, martorul denunțător B. a arătat că o mare parte din declarațiile din cursul urmăririi penale corespund adevărului, singura precizare fiind legată de aprecierea sa personală, conform cu care dacă s-ar discuta despre un schimb de jante, aluminiu/tablă, ar fi solicitat și plata diferenței de bani. S-a apreciat, însă, că declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale, în care organele de poliție au consemnat relatările orale ale martorului în sensul că nu rezultă că urma să fie plătită acea diferență de preț dintre valoarea jantelor de aluminiu și a celor de tablă, aspect esențial al cauzei, având în vedere că această diferență de preț constituie acuzația adusă inculpatului.

Având în vedere contradicțiile sub acest aspect existente între declarațiile martorului B. date în faza de urmărire penală și cele date în cursul cercetării judecătorești, Curtea le-a analizat depozițiile acestuia și din perspectiva celorlalte probe în acuzare.

În ceea ce privește procesele-verbale de redare a înregistrările convorbirilor telefonice purtate între martor și inculpat, s-a reținut, prin raportare la aspectele redate în încheierea penală nr. 86/JCP din 04 iulie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 97/CCP/2019 din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, că, deși respectivele înregistrări ce au fost efectuate de către martor nu încalcă dispozițiile art. 139 alin. (3) C. proc. pen. și, prin urmare, sunt legale, ele nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, dată fiind implicarea organului de cercetare penală în legătură cu înregistrarea de către martorul denunțător a convorbirii telefonice avute cu inculpatul, care este confirmată de declarațiile acestuia din faza cercetării judecătorești, în care a arătat că înregistrările au fost realizate "ca urmare a solicitării DGA-ului".

Întrucât la analiza materialului probator s-au avut în vedere doar declarațiile martorului B., date în faza de urmărire penală și în cea a cercetării judecătorești, declarații care, după cum s-a arătat mai sus, sunt contradictorii, Curtea a apreciat că pe baza acestora nu se poate reține cu certitudine că inculpatul i-a pretins martorului și, pe urmă, a primit jantele de aluminiu, în schimbul jantelor de metal și o diferență de preț, dar nici că în data de 23 noiembrie 2017 inculpatul s-a prezentat la societatea martorului în calitate de agent de poliție în vederea efectuării unui control la societate.

S-a remarcat și faptul că organele de cercetare penală l-au oprit pe inculpat imediat după ce a părăsit sediul societății, fără să îi dea acestuia posibilitatea să se deplaseze la vulcanizare și să urmărească dacă după schimbarea jantelor și confirmarea că jantele de aluminiu au dimensiunea potrivită îi va mai da sau nu martorului jantele de metal și diferența de preț.

În ceea ce privește cea de a doua acuzație adusă prin rechizitoriu, în urma analizării declarațiilor martorilor audiați în cauză prin coroborare cu celelalte probe, Curtea a constatat că fapta inculpatului A. de a îi pretinde, la data de 06 iunie 2017, martorului denunțător C. suma de 10.000 RON, modificată la data de 07 iunie 2017 la suma de 15.000 RON, în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor funcționale stabilite prin fișa postului, îndeplinește elementele constitutiv ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că inculpatul A. are calitatea de subiect activ dublu calificat al infracțiunii, având funcția de agent șef principal de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase (funcționar public) și, în plus, are atribuții de constatare a infracțiunilor, astfel cum rezultă din fișa postului. Sub aspectul laturii obiective, s-a menționat că elementul material al infracțiunii constă în pretinderea de către inculpat la data de 06.06.2017 a sumei de 10.000 RON, modificată la data de 07.06.2017 la suma de 15.000 RON, în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor funcționale stabilite prin fișa postului.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la data de 04 mai 2017, inculpatul A., având calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, cu atribuții de serviciu în constatarea și cercetarea infracțiunilor, a efectuat un control la societatea D. S.R.L. Mărtinești, însoțit fiind de către agent șef principal de poliție E.. În urma verificărilor efectuate, a rezultat că societatea D. S.R.L. a deținut 55 litri deșeuri de substanțe periculoase neasigurate și neprotejate, față de care nu s-au luat măsuri de eliminare totală.

În urma convorbirii telefonice cu martorul denunțător C., care era plecat din țară, inculpatul i-a solicitat acestuia să se prezinte la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare cu documente justificative.

La data de 05 mai 2017, a fost înregistrat la Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 04 mai 2017 de către inculpat și agent șef principal de poliție E.. La aceeași dată, potrivit declarației martorei F., aceasta s-a prezentat la Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare cu registrul unic de control și a dat o declarație cu privire la rezultatul controlului, posibil consemnată în cuprinsul procesului-verbal anterior menționat.

După efectuarea controlului, la 2-3 zile potrivit declarației martorului sau una-două zile potrivit declarației inculpatului, așadar cel mai târziu la data de 07 mai 2017, la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare s-a prezentat și martorul C., dar neavând nicio calitate în societate, inculpatul nu i-a luat declarație.

Cu privire la motivul prezentării martorului C. la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare, s-a constatat că există o inadvertență între declarațiile acestui martor și cele ale inculpatului, cel din urmă declarând că martorul s-a prezent cu actele la control, ocazie cu care a început să plângă când i s-a comunicat să va fi întocmit un dosar penal, existând posibilitatea să piardă fondurile europene accesate, motiv pentru ar fi încercat să îi ofere o sumă de bani, iar primul a declarat că s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare deoarece atunci când au discutat la telefon cu ocazia controlului, după ce i-a explicat inculpatului că este plecat din țară, acesta l-a acuzat că încearcă să se sustragă de la control. Cu acea ocazie, martorul l-a întrebat pe inculpat care sunt consecințele constatărilor făcute, inculpatul comunicându-i că se va întocmi dosar penal și există inclusiv riscul să fie luată măsura arestării preventive. Față de aceste afirmații, martorul i-a solicitat să reevalueze gravitatea faptei și să analizeze posibilitatea aplicării unei amenzi, inculpatul afirmând că se va gândi.

Ca urmare a comunicării a procesului-verbal de sesizare din oficiu Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare (cu adresa din 05 mai 2017), la data de 08 mai 2017 a fost înregistrat dosarul nr. x/2017, având ca obiect săvârșirea de către numita F., administrator la S.C. D. S.R.L., a infracțiunilor de nerespectarea obligației de depozitare a îngrășămintelor chimice în locuri protejate, prevăzută de art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005, și neluarea măsurii de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

La data de 06 iunie 2017, inculpatul i-a transmis un mesaj SMS martorului denunțător cu următorul conținut:

"Bună ziua. Trebuia să ne întâlnim la birou azi așa cum ne-am înțeles. O zi bună. A.", la care martorul a răspuns "Termin cu proiectantul și vă sun". Potrivit declarației martorului C., după ce l-a sunat pe inculpat, acesta din urmă a schimbat locul de întâlnire, cerându-i să se prezinte la stația de carburant Mol din Satu Mare, str. x, unde inculpatul i-a spus martorului că dosarul este unul greu și că ar costa 10.000, fără a preciza dacă este vorba de RON sau euro, însă a menționat că suma trebuie împărțită la trei persoane. A doua zi, respectiv la data de 07 iunie 2017, inculpatul i-a transmis un nou mesaj SMS martorului cu următorul conținut "Bună ziua. La ultima evaluare a rezultat 5000 de boabe românești pe hectar adică pentru 3 hectare 15000 de boabe. O zi bună". În urma consultării cu martorii F., G. și fostul șef de la Serviciul de Arme, Muniții și Substanțe Explozive, martorul C. nu a mai răspuns solicitărilor inculpatului.

Curtea a reținut că, după ce martorul denunțător nu i-a răspuns la mesajul din 07 iunie 2017 și nici ulterior, pentru a își justifica mesajele transmise și pentru a se proteja în cazul formulării de către martorul C. a unui denunț imediat după primirea mesajelor, inculpatul a formulat un denunț, înregistrat la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Satu Mare la data de 13 iunie 2017, cu privire la oferirea la data de 07 iunie 2017 de către martorul C. a sumei de 2.000 euro, pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul de a propune o soluție de netrimitere în judecată a soției sale, numita F., cercetată într-un dosar penal.

Având în vedere declarațiile constante ale martorului denunțător C. și planșa fotografică conținând fotografii executate cu mesajele celor doi, Curtea a concluzionat că inculpatul a pretins de la martor suma de 10.000 RON inițial, iar ulterior 15.000 RON, pentru a nu își îndeplini atribuțiile funcționale stabilite prin fișa postului în legătură cu săvârșirea de către numita F., administrator la S.C. D. S.R.L., a infracțiunilor de nerespectarea obligației de depozitare a îngrășămintelor chimice în locuri protejate, prevăzută de art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005, și neluarea măsurii de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005. Faptul că suma solicitată a fost exprimată în RON a rezultat, în opinia instanței de control judiciar, din mesajul transmis de către inculpat martorului la data de 07 iunie 2017 în care a solicitat "boabe românești" și din declarația dată de inculpat în fața instanței de control judiciar "Mesajul era codificat în sensul că în loc de RON am folosit boabe pentru că așa m-am înțeles cu martorul să discutăm codificat ca nu cumva soția sa să afle."

Cu privire la apărarea inculpatului că dosarul și-a urmat cursul și nu avea cum să influențeze mersul acestuia, Curtea a reținut că, într-adevăr, a doua zi după întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu din 04 mai 2017, respectiv la data de 05 mai 2017, acesta a fost transmis Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, fiindu-i atribuit un nr. de dosar de urmărire penală, însă pentru reținerea infracțiunii nu are importanță dacă actul privitor la îndatoririle de serviciu ar fi fost sau nu ulterior îndeplinit, consumarea infracțiunii fiind realizată în momentul pretinderii sumei de bani în legătură cu neîndeplinirea atribuției de serviciu.

Curtea nu a avut în vedere nici apărarea inculpatului că martorul a fost cel care i-a oferit o sumă de bani, sens în care a ținut seama de declarația martorilor H. și I. care, fiind audiați în cursul cercetării judecătorești în fond și apel, nu au confirmat momentul la care inculpatului i s-ar fi oferit mită de către denunțător. Astfel, ambii martori au declarat că inculpatul le-a adus la cunoștință că administratorul unei societății i-a oferit o sumă de bani, dar nu au putut preciza perioada exactă.

S-a constatat că inculpatul nu a precizat nici momentul în care a discutat pentru prima dată cu ofițerul D.G.A. J. anterior formulării denunțului, ocazie cu care i s-a spus că are nevoie de date mai concrete întrucât cele relatate erau insuficiente. De altfel, ideea de a furniza date suplimentare care să confirme că martorul denunțător i-a oferit o sumă de bani cu titlu de mită i-a fost sugerată inițial de către martorul H., conform declarației date de inculpat în fața primei instanțe, iar ulterior de către ofițerului DGA J., conform declarației inculpatului din apel.

Curtea a apreciat ca fiind neverosimile afirmațiile inculpatului în sensul că i-a transmis martorului, la data de 07 iunie 2017, mesajul SMS cu conținutul "Bună ziua. La ultima evaluare a rezultat 5000 de boabe românești pe hectar adică pentru 3 hectare 15000 de boabe. O zi bună" pentru a că "nu a înregistrat această discuție, dar ca să rămână totuși o dovadă, a trimis un mesaj de pe numărul său de telefon către martorul Kovacs în care vorbea de suma de 15.000 RON.", această sumă reprezentând de fapt suma finală pretinsă martorului denunțător pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu.

A mai reținut că, în cuprinsul denunțului formulat, inculpatul nu a făcut referire la faptul că mesajul său "La ultima evaluare a rezultat 5000 de boabe românești pe hectar adică pentru 3 hectare 15000 de boabe" reprezintă dovada că martorul i-a oferit o sumă de bani, având în vedere că, potrivit declarațiilor sale, toate întâlnirile cu martorul au fost doar în scopul de a aduce ceva suplimentar denunțului pe care urma să îl facă, astfel cum i-a sugerat să o facă martorul H. sau ofițerul DGA J..

Or, dacă acest aspect era atât de important și inculpatul a încercat/așteptat încă din 07 mai 2017 (după efectuarea controlului, la 2-3 zile potrivit declarației martorului sau una-două zile potrivit declarației inculpatului, așadar cel mai târziu la data de 07 mai 2017, martorul C. s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare unde i-ar fi oferit inculpatului pentru prima data o sumă de bani cu titlu de mită și, tot în acea zi, inculpatul i-a comunicat acest aspect martorului H., care i-ar fi sugerat că trebuie să fie sigur că este o propunere serioasă din partea martorului denunțător) până în data de 07 iunie 2017 să aducă dovezi suplimentare că i s-a oferit o sumă de bani, era foarte important măcar să facă referire la ele în denunț. De fapt, în cuprinsul denunțului martorul nu a făcut nicio referire nici la mesajul pe care l-a transmis martorului în data de 06 iunie 2017 și nici nu a indicat momentul în care i s-a oferit prima dată de către martor suma de bani.

În opinia Curții, inculpatul a formulat denunțul doar pentru a se proteja în cazul formulării de către martor a unui denunț imediat după primirea mesajelor, iar toate susținerile sale în sensul că a încercat să obțină dovezi suplimentare că oferirea sumei de bani de către martor a fost una serioasă, au fost făcute în scopul exonerării de la răspundere penală.

Nu a fost reținută nici poziția inculpatului că martorul C. a fost influențat să formuleze un denunț împotriva sa la data de 28 februarie 2018. Martorului i s-a solicitat să dea declarație în legătură cu denunțul formulat de către inculpat și pentru că risca să fie acuzat de comiterea unei fapte de natură penală, acesta a înțeles să se apere, motiv pentru care a făcut cunoscut organelor de cercetare penală conținutul mesajelor transmise de către inculpat și a formulat acel denunț.

Curtea a concluzionat că, în cuprinsul declarațiilor martorului, se regăsesc elemente concrete cărora le poate fi acordată deplină credibilitate ca probe în acuzare, apte să conducă la condamnarea inculpatului, ele coroborându-se cu textele mesajelor redate în planșa fotografică conținând fotografii executate cu ocazia prezentării de către martorul C. a telefonului mobil, toate acestea având caracter obiectiv, care le conferă aptitudine probatorie deplină.

S-a apreciat că urmarea imediată constă în starea de pericol creată prin fapta lipsită de probitate a inculpatului pentru realțiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor de poliție judiciară, a autorității, prestigiului și credibilității acestora, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale, pe care le-a urmărit (intenție directă).

Față de probatoriul administrat, Curtea a constatat că fapta inculpatului este tipică atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, și constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a apreciat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate pentru această infracțiune, ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, majorate ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 78/2000, de circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., ce a fost reținută de judecătorul fondului, de gradul de pericol și de circumstanțele reale de săvârșire a faptei, precum și de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, constatând că pedeapsa de 3 ani închisoare este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală. Cu privire la modalitatea de executare, Curtea a reținut că se impune executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate, lăsarea inculpatului în comunitate nefiind aptă să contribuie la refacerea și protejarea ordinii de drept, la reeducarea inculpatului și nici la realizarea prevenției generale ca și consecință a funcției de exemplaritate a pedepsei închisorii.

Având în vedere că textul de lege care incriminează fapta de luare de mită prevede că, pe lângă pedeapsa principală, se interzice și exercitarea unor drepturi, s-a arătat că, în mod corect, prima instanță a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

Din dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. rezultă că în situația în care instanța interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., aceasta era obligată să interzică aceleași drepturi și cu titlu de pedeapsă accesorie. Curtea nu a aplicat, însă, inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor mai sus arătate, având în vedere că împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel doar inculpatul, iar în propria sa cale de atac nu poate să i se agraveze situația.

Prima instanță a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400 RON, reprezentând diferența dintre valoarea genților de aluminiu și valoarea genților de metal, însă având în vedere soluția pronunțată cu privire la infracțiunea de luare de mită descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, respectiv cea de achitare pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală, caz de împiedicare a continuării exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., Curtea a înlăturat dispoziția de confiscare, reținând că măsura de siguranță se dispune doar față de acea persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală (art. 107 alin. (2) C. pen.), ceea ce nu este cazul în speță. Pentru același motiv, Curtea a redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul în primă instanță, de la suma de 4.000 RON la suma de 2.000 RON.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 14 decembrie 2022, a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv a fost condamnat pentru o faptă (acuzația de la pct. 2 din rechizitoriu) care nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, a învederat că elementul material al infracțiunii de luare de mită constă într-o acțiune ce se poate realiza prin trei modalități alternative, respectiv pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite.

Pentru existența laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, însă, nu este suficientă realizarea acțiunii ce constituie elementul material, fiind necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ și următoarele cerințe esențiale:

- pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite;

- elementul material se poate comite anterior, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării sau întârzierii actului de serviciu ori efectuării unui act contrar acestor îndatoriri;

- actul de serviciu pentru care se pretinde, primește sau acceptă banii sau foloasele necuvenite să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public;

- banii sau celelalte foloase necuvenite pretinse, primite sau a căror promisiune a fost acceptată să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, așa cum rezultă din actele de la dosar, în speță nu este îndeplinită această din urmă condiție de tipicitate a faptei, recurentul nepretizând suma de 10.000 RON, inițial, apoi 15.000 RON, prin mesajul sms trimis de pe numărul său de telefon pe numărul martorului C., în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, ci în vederea documentării infracțiunii de dare de mită comisă de către martor, prin oferirea unei sume de bani recurentului, având în vedere că, așa cum fusese sfătuit de comisarul șef J., ofițer la D.G.A. Satu Mare, avea nevoie de o dovadă a comiterii faptei de dare de mită, care trebuia obținută imediat sau la scurt timp după săvârșirea ei, nu după trecerea unui interval de timp mai îndelungat, ce ar fi presupus pierderea momentului operativ.

De altfel, din întreaga conduită a recurentului A. rezultă inexistența legăturii dintre acțiunea de pretindere și îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv crearea unui beneficiu mituitorului ori, cel puțin, crearea aparenței unui asemenea beneficiu.

Astfel, singura atribuție de serviciu a recurentului era cea de constatare a infracțiunilor prevăzute de art. 98 alin. (3) lit. a) și art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii, înregistrarea dosarului în evidențele Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare, Serviciul A.E.S.P., și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare (obținerea numărului unic de înregistrare), după care urmărirea penală era efectuată de un alt lucrător de poliție desemnat cu activitatea de cercetare penală.

A solicitat să se observe că recurentul a întocmit imediat dosarul de urmărire penală, sesizându-se și înregistrând dosarul îndată după constatarea faptei la 04 mai 2017, însă în rechizitoriu s-a reținut că ar fi pretins mita de la C. în data de 06 mai 2017, așadar după întocmirea și înregistrarea dosarului la parchet, fără a se preciza scopul pentru care ar fi procedat în respectiva manieră.

A subliniat că, deși este real că pentru existența infracțiunii de luare de mită nu este necesar ca încălcarea atribuției de serviciu să aibă loc efectiv, fiind suficient să se pretindă ori primească folosul necuvenit sau să se accepte promisiunea unui astfel de folos, în concret împrejurarea că atribuțiile de serviciu nu au fost încălcate, ci îndeplinite în mod legal, coroborat cu elementele factuale ale cauzei, pot conduce la concluzia că fapta de pretindere nu s-a comis în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu.

Prin încheierea din 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. numai în ceea ce privește critica referitoare la neîntrunirea cerințelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul lipsei condiției esențiale atașată laturii obiective ca banii ori foloasele necuvenite să fie pretinse/primite ori acceptată promisiunea oferirii lor în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Totodată, s-a subliniat că verificarea hotărârii se va realiza exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei decizie a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 28 februarie 2023, Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul inculpat A. a invocat acest motiv de casare, susținând, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat nu se circumscrie ilicitului penal, deoarece lipsește condiția esențială atașată laturii obiective ca banii ori foloasele necuvenite să fie pretinse/primite ori acceptată promisiunea oferirii lor în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, câtă vreme mesajul tip sms a fost trimis martorului C. în vederea documentării infracțiunii de dare de mită comisă de către martor, prin oferirea unei sume de bani recurentului, așa cum fusese sfătuit de comisarul șef J., ofițer la D.G.A. Satu Mare. În plus, a subliniat că, după efectuarea controlului la societatea S.C. D. S.R.L. la 04 mai 2017, a întocmit imediat dosarul de urmărire penală sub aspectul săvârșirii de către administratorul societății a infracțiunilor prevăzute de art. 98 alin. (3) lit. a) și art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, constatate cu prilejul respectivului control.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru aceea că a pretins, la data de 06 iunie 2017, martorului denunțător C. suma de 10.000 RON, modificată la data de 07 iunie 2017 la suma de 15.000 RON, în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor funcționale stabilite prin fișa postului. Instanțele de fond și apel au apreciat că fapta expusă anterior există și se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunii de luare de mită incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că fapta ce îi este imputată, așa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește toate elementele de conținut prevăzute de normele de incriminare.

Astfel, potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiunile de luare de mită, prevăzută la art. 289 C. pen., dare de mită, prevăzută la art. 290 C. pen., trafic de influență, prevăzută la art. 291 C. pen., și cumpărare de influență, prevăzută la art. 292 C. pen., se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispozițiile art. 308 C. pen. se aplică în mod corespunzător.

Deopotrivă, potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o persoană care este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau art. 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.

Se observă, astfel, că pentru existența infracțiunii de reglementată de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe esențiale, una dintre acestea fiind ca acțiunea de pretindere să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, condiție a cărei existență a fost contestată de recurent.

În speță, se constată că, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, Curtea de Apel Oradea a reținut, cu autoritate de lucru judecat sub aspectul situației de fapt, că "după ce martorul denunțător nu i-a răspuns la mesajul din 07.06.2017 și nici ulterior, pentru a își justifica mesajele transmise și pentru a se proteja în cazul formulării de către martorul C. a unui denunț imediat după primirea mesajelor, inculpatul a formulat un denunț înregistrat la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Satu Mare la data de 13.06.2017, cu privire la oferirea la data de 07.06.2017 de către martorul C. a sumei de 2.000 euro, pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul de a propune o soluție de netrimitere în judecată a soției sale, numita F., cercetată într-un dosar penal .

În raport de declarațiile constante ale martorului denunțător C. și având în vedere planșa fotografică conținând fotografii executate cu mesajele celor doi, rezultă că inculpatul a pretins de la martor suma de 10.000 RON inițial, iar ulterior 15.000 RON, pentru a nu își îndeplini atribuțiile funcționale stabilite prin fișa postului în legătură cu săvârșirea de către numita F., administrator la S.C. D. S.R.L. a infracțiunilor de nerespectarea obligației de depozitare a îngrășămintelor chimice în locuri neprotejate, faptă prevăzută de art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 și neluarea măsurii de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, faptă prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005." (pag. 17 și 18 din decizia recurată).

În plus, cu prilejul analizării apărărilor inculpatului, curtea de apel a mai arătat că "dacă acest aspect era atât de important și inculpatul a încercat/așteptat încă din perioada 07.05.2017 (după efectuarea controlului, la 2-3 zile potrivit declarației martorului sau una-două zile potrivit declarației inculpatului, așadar cel mai târziu la data de 07.05.2017, martorul C. s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare unde i-ar fi oferit inculpatului pentru prima data o sumă de bani cu titlu de mită și tot în acea zi inculpatul i-a comunicat martorului H. acest aspect, iar acesta i-ar fi sugerat inculpatului că trebuie să fie sigur că este o propunere serioasă din partea martorului denunțător) până în data de 07.06.2017 să aducă dovezi suplimentare că i s-a oferit o sumă de bani, era foarte important măcar să facă referire la ele în denunț. De fapt, în cuprinsul denunțului martorul nu a făcut nicio referire nici la mesajul pe care l-a transmis martorului în data de 06.06.2017 și nici nu a indicat momentul în care i s-a oferit prima dată de către martor suma de bani.

După cum am arătat anterior, inculpatul a formulat denunțul doar pentru a se proteja în cazul formulării de către martor a unui denunț imediat după primirea mesajelor, iar toate susținerile sale în sensul că a încercat să obțină dovezi suplimentare că oferirea sumei de bani de către martor a fost una serioasă, au fost făcute în scopul exonerării de la răspundere penală." (pagina 19 din decizia recurată).

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casație, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerința esențială prevăzută de norma de incriminare, ca acțiunea de pretindere să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, astfel că există concordanță între situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat și latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită pentru care s-a dispus condamnarea recurentului inculpat.

Înalta Curte observă, așadar, în contextul existenței corespondenței între activitatea ilicită imputată și tiparul normei de incriminare, că, prin susținerile referitoare la lipsa unei condiții esențiale a laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, recurentul A. contestă, în realitate, situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanțele de fond și apel, care, însă, așa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi repusă în discuție prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, în prezentul cadru procesual, Înaltei Curți nu îi este permis să cenzureze concluzia la care au ajuns instanțele de fond și apel cu privire la scopul în care a pretins recurentul A. suma de bani, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută și derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar, în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2023.