ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 298 din 22 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Argeș, în temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), rap.la art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (86 acte materiale).

În baza art. 54 rap. la art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 91 și urm. din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (1) lit. a), rap. la art. 71, art. 72 alin. (1) din C. pen., a constatat că inculpatul a fost reținut începând cu data de 23.06.2015 ora 22:00 până la data de 24.06.2015 ora 22:00.

În temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale).

În baza art. 54 rap. la art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 91 și urm. din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpaților A. și B. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau ale obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 289 alin. (3) rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpații A. și B., în folosul statului, a următoarelor sume de bani: 1205 RON de la inculpatul A. și 47 RON de la inculpata B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap.la art. 249 din C. proc. pen., cu referire la art. 20 din Legea 78/2000, a menținut în parte măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 106/P/2015 din data de 26.06.2015 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

A dispus restituirea către inculpații A. și B. a unor sume de bani consemnate la C., cu obligația pentru aceștia de a le păstra până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză.

A dipus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată, onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu rămânând în sarcina statului.

În cauză au fost pronunțate soluții și cu privire la inculpatele D. și E..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații A., D. și B..

Prin decizia penală nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatele D. și B. împotriva sentinței penale nr. 298 din data de 22.10.2021 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr. x/2016, a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând, a redus de la 3 ani la 2 ani termenele de supraveghere stabilite în cazul inculpatelor D. și B., menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu contraveneau.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe și a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs în casație inculpații A. și B..

De vreme ce criticile invocate de către recurenți sunt similare, motivele dezvoltate în cuprinsul cererilor de recurs în casație vor fi reținute concomitent, cu precizările suplimentare care se impun.

Astfel, în concret, în motivarea cererilor de recurs în casație, recurenții au susținut, în esență, că:

- nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită

Recurenții au învederat că faptele pentru care au fost condamnați au fost săvârșite în calitate de asistent medical, respectiv de medic psihiatru, calități care nu pot fi circumscrise noțiunii de funcționar public în sensul prevăzut de art. 175 din C. pen., la data săvârșirii acestora, neputându-se aplica retroactiv Decizia 19/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

- lipsește cerința esențială atașată elementului material al infracțiunii de luare de mită constând în aceea ca fapta funcționarului public să fie săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu

În esență, inculpații au susținut că nu au condiționat îndeplinirea atribuției de serviciu de remiterea unor foloase, în realitate, pacienții au oferit din proprie inițiativă, în semn de mulțumire, sume de 5 sau 10 RON.

- lipsește cerința esențială atașată elementului material constând în aceea ca acțiunea de primire să vizeze foloase necuvenite

Recurenții au susținut în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție coroborat cu cele prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, potrivit cărora se pot primi donații directe ori indirecte sau daruri manuale în legătură cu exercitarea funcțiilor sau atribuțiilor lor, fără a fi nevoie să le declare dacă acestea au o valoare simbolică, așa cum este și în cazul de față, iar Decizia nr. 19 din 04 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost pronunțată ulterior săvârșirii faptelor care au constituit obiectul acuzației.

În cuprinsul cererilor de recurs în casație, recurenții au mai susținut și următoarele: hotărârea atacată nu este motivată; a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât în cauză avocatul desemnat din oficiu pentru inculpata B. nu a exercitat o apărare efectivă (nici la judecata în fond, nici la judecata în apel) și nu a fost audiată în fața instanțelor de judecată; nu a fost aplicat principiul in dubio pro reo (probele de la dosar nu susțin acuzația procurorului); s-a modificat obiectul judecății; probele au fost administrate în mod nelegal de către instanțele de judecată; nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii de referință; cheltuielile de judecată la care a fost obligată inculpata B. sunt vădit disproporționate față de suma de 47 de RON ce vizează presupusul obiect al luării de mită, chestiuni a căror evaluare/reevaluare excedează instanței de recurs în casație.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., recurenții au susținut că instanța de apel în mod nelegal a interpretat dispozițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, arătând că procedând în această manieră, instanța de apel s-a substituit Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Suplimentar, recurenta B. a mai susținut că judecătorii care au judecat cauza în fond și în apel aveau un grad profesional mai mic decât cel al procurorului care a întocmit rechizitoriul.

În drept, recurenții au invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen.

Constatând că cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost introduse în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

S-a reținut, în esență, că, formal, doar analiza aspectelor antamate de inculpați sub aspectul neîntrunirii conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați din perspectiva realizării unei corespondențe depline între faptele săvârșite și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenților nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, se circumscrie în mod formal cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A. și B., în limitele admiterii lor în principiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recursurile în casație formulate de inculpați au fost admise în principiu exclusiv sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, fie se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea, indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, este necesar a sublinia că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație. Așadar, alte argumente decât cele cuprinse în cererea de recurs în casație și care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.

Analizând în aceste coordonate recursurile în casație, respectiv criticile formulate de recurenții inculpați prin cererile introductive care se circumscriu laturii obiective a infracțiunilor ce au făcut obiectul judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (86 acte materiale), în cazul inculpatului A., constă în aceea că, în perioada 27.04-23.06.2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de medic în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Pitești, a primit sume de bani (în total 1205 RON) de la un număr de 86 de pacienți în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - eliberarea unor documente medicale (rețete medicale) sau pentru completarea programului recuperator în cazul pacienților pensionați medical, între aceste documente medicale unele fiind necesare pentru încadrarea/menținerea în grad de invaliditate sau handicap.

Deopotrivă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale), în cazul inculpatei B., constă în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asistent medical în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Pitești, în perioada 25.05.2015-18.06.2015, a primit sume de bani (în total 47 RON) de la un număr de 7 de pacienți în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - pentru a proceda la facilitarea eliberării unor documente medicale, între care unele necesare și pentru încadrarea/menținerea în grad de invaliditate sau handicap, inclusiv la consemnarea în registrele de consultații.

Invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpații au susținut, în esență, că faptele reținute prin decizia recurată nu corespund tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, pentru următoarele motive: nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită; nu sunt întrunite cerințele esențiale atașate elementului material al infracțiunii de luare de mită, respectiv ca fapta funcționarului public să fie săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, iar acțiunea de primire să vizeze foloase necuvenite.

Criticile recurenților inculpați relativ la neîndeplinirea condiției cerută de lege pentru a fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită sunt nefondate.

Astfel, norma incidentă în cauză definește luarea de mită pentru care au fost condamnați recurenții ca "fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri".

Așadar, în cazul infracțiunii de luare de mită, subiectul activ este calificat.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen., "(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură".

Se reține că prin decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 13 ianuarie 2015, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că:

"medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.."

S-a statuat cu titlu definitiv că inculpatul A., în perioada de referință, a fost angajat în funcția de medic psihiatru, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul Centrului de Sănătate Mintală Pitești.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 375/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea centrelor de sănătate mintală, în vigoare de la 02 mai 2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din 02 mai 2006, "Centrele de sănătate mintală sunt unități sanitare publice, fără personalitate juridică, organizate în cadrul unităților sanitare cu paturi.".

Prin urmare, Centrul de Sănătate Mintală Pitești este instituție publică în accepțiunea art. 176 din C. pen., conform căruia "Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.".

Ca atare, inculpatul A. îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, acesta fiind angajat al Centrului de Sănătate Mintală Pitești, unitate sanitară publică, în funcția de medic psihiatru, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Contrar susținerilor recurentului A., din modul de redactare a art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., potrivit căruia "Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;", rezultă că, în înțelesul legii penale, noțiunea de funcționar public definește o categorie de persoane mai largă decât cea a funcționarilor publici din alte domenii de drept, spre exemplu din dreptul administrativ căruia îi este specifică. Astfel, sfera de cuprindere a acestui concept în dreptul penal este mult mai cuprinzătoare decât aceea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în M. Of. nr. 71/29.01.2014, în cuprinsul căreia a arătat că semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal "nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ (…), potrivit legii penale, noțiunile de funcționar public și de funcționar au un înțeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal (…) în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic.".

Ca urmare, în cazul infracțiunii de luare de mită, în situația particulară de față, calitatea de funcționar public cerută subiectului activ este specifică dreptului penal, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de prevederile părții generale a codului, reglementare ce nu poate fi înlăturată prin dispoziții legale speciale, nepenale, care guvernează exercitarea anumitor profesii, cum este și aceea de medic.

Așa fiind, Înalta Curte constată că prevederile art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora "(...)medicul nu este funcționar public", nu sunt de natură să conducă la excluderea acestuia din sfera funcționarilor publici reglementată de C. pen., cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din cuprinsul textului de lege menționat ("Având în vedere natura profesiei de medic și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul său, medicul nu este funcționar public"), detașarea medicului de calitatea de funcționar public vizează exclusiv raporturile dintre acesta și pacient pentru asigurarea libertății și responsabilității depline a actului medical la care este ținut și pe care îl prestează.

De altfel, simpla împrejurare că recurentul a avut specializarea de medic psihiatru, nu pe cea de medic expert, este lipsită de relevanță în analiza condiției de față, atât timp cât legea nu distinge, iar o interpretare în sensul dorit de inculpat ar reprezenta o adăugare la lege și, implicit, o încălcare a principiului legalității.

Dincolo de caracterul obligatoriu al statuării instanței supreme asupra chestiunii de drept privind calitatea de funcționar public a medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, se constată că susținerea inculpatului privind faptul că medicul practician nu este funcționar public și nu poate fi asimilat funcționarului public datorită caracterului liberal al profesiei, cu referire la dispozițiile Legii 95/2006, nu are fundament legal.

Astfel, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cuprinde dispoziții cu privire la exercitarea profesiei de medic având caracter extrapenal, obiectul ei de reglementare fiind constituit din relații sociale care se stabilesc în domeniul activității medicale și, ca atare, nu face parte din categoria acelor legi speciale nepenale care cuprind și dispoziții de drept penal. Așadar, dispozițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 care prevăd că, având în vedere natura profesiei de medic și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul său, medicul nu este funcționar public și nu poate fi asimilat acestuia nu este o normă penală având în vedere că nu reglementează raporturi juridice de drept penal.

Ca atare, dispoziția aplicabilă în materie penală este exclusiv cea prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., legea penală fiind aplicabilă în orice situație în care relația dintre medic și autoritatea pe care o reprezintă este încălcată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, infracțiunea de luare de mită având ca obiect juridic relațiile sociale care se nasc și se dezvoltă în legătură cu desfășurarea cu probitate a atribuțiilor de serviciu de către autor, relații sociale a căror ocrotire este reglementată de legea penală și care nu se confundă cu relațiile sociale reglementate de Legea nr. 95/2006.

În ceea ce o privește pe recurenta B., Înalta Curte reține că potrivit art. 175 alin. (2) din C. pen., "(...) este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. pen., jurisprudența a statuat în mod constant că o persoană este asimilată funcționarului public dacă întrunește în mod cumulativ două cerințe obligatorii: exercită un serviciu de interes public și este învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu de către o autoritate publică sau exercită serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice.

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 375/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea centrelor de sănătate mintală, în vigoare de la 02 mai 2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din 02 mai 2006, forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, "Numărul minim de posturi în cadrul centrelor de sănătate mintală cuprinde: 3 posturi de asistente de psihiatrie".

Conform art. 10 din actul normativ anterior menționat, direcțiile implicate din Ministerul Sănătății, direcțiile de sănătate publică, precum și unitățile sanitare implicate vor duce la îndeplinire prevederile Ordinului nr. 375/2006.

Din interpretarea sistematică a textelor anterior menționate coroborate cu art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 375/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea centrelor de sănătate mintală, rezultă că asistentul medical din cadrul centrelor de sănătate mintală exercită un serviciu de interes public și este învestit cu îndeplinirea respectivului serviciu de către o autoritate publică.

S-a statuat cu titlu definitiv că inculpata B. a ocupat postul de asistent medical în cadrul Centrului de Sănătate Mintală Pitești în perioada 25.05.2015-18.06.2015, data comiterii faptelor pentru care a fost condamnată prin hotărârea recurată.

Ca atare, inculpata B. îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, aceasta exercitând un serviciu de interes public, în calitate de angajată a Centrului de Sănătate Mintală Pitești, unitate sanitară publică.

Criticile recurenților inculpați privind lipsa cerințelor esențiale atașate elementului material al infracțiunii de luare de mită sunt, de asemenea, nefondate.

Norma de incriminare prevede ca acțiunile care constituie elementul material al infracțiunii de luare de mită, să îndeplinească anumite cerințe esențiale, printre care și acelea ca banii sau foloasele să fie necuvenite și ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire urgentare sau întârziere se pretinde, se primește sau se acceptă promisiunea unor foloase să fie în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Așadar, contrar susținerilor inculpaților, norma de incriminare nu prevede ca îndeplinirea atribuției de serviciu să fie condiționată de remiterea de foloase, ci doar ca pretinderea, primirea sau acceptarea să fie în legătură cu activitatea făptuitorului, sintagma "în legătură cu" fiind una explicită, fiind, de asemenea, lipsit de relevanță mobilul sau scopul urmărit de cel care remite foloasele respective.

Starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constă în aceea că, în perioada 27.04-23.06.2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. în calitate de medic în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Pitești, a primit diverse sume de bani în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, astfel:

· la data de 27.04.2015:

- 10 RON de la F., cu ocazia prezentării la un consult medical în vederea obținerii unei vize necesare planului de recuperare eliberat de Forțele de muncă.

- 10 RON de la G., cu ocazia prezentării la acesta pentru a semna planul de recuperare medicală necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON de la H., trecută în registrul de consultații la poziția nr. 3342, pensionată medical prin decizia nr. 583/05.02.2015, referatul medical și planul de recuperare fiind avizate de către inculpat.

- 50 RON în actele medicale, de la numitul I., pentru socrul său, pacient J..

- 5 RON și un pachet de cafea medicului A., de la K., pentru a semna planul de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 20 RON în actele medicale, de la L., cu ocazia unui consult în urma căruia a fost internată în spital din 27.04.2015 până în 05.05.2015, avându-l ca medic pe inculpat.

· la data de 28.04.2015:

- 10 RON, de la M., cu ocaziei prezentării pentru a fi semnat planul de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 20 RON, de la N., pensionată medical prin decizia nr. 1566/5489/13.08.2014, referatul medical și planul de recuperare fiind avizate de către dr. A..

- 10 RON, de la O., pensionată medical prin decizia nr. 1226/5370/07.10.2014, referatul medical și planul de recuperare fiind avizate de către dr. A..

· la data de 05.05.2015:

- 10 RON, de la P., dată la care a mers să ridice medicamentele sale și ale soțului său.

· la data de 06.05.2015:

- 10 RON, de la Q., pensionată medical prin decizia nr. 1615/5518/14.08.2014, referatul medical și planul de recuperare fiind avizate de către dr. A..

· la data de 07.05.2015:

- 5 RON, de la R., cu ocazia prezentării la consultul lunar.

· la data de 12.05.2015:

- 20 RON, de la S., cu ocazia prezentării la un consult medical pentru a i se prescrie rețeta lunară și pentru a i se întocmi referatul psihiatric cu care trebuia să se prezinte la comisia de expertiză.

- 10 RON de la T., cu ocazia controlului lunar la inculpatul A. pentru a ridica rețeta și a beneficia de tratament.

· la data de 13.05.2015:

- 20 RON, de la U., cu ocazia controlului lunar la medic pentru a i se elibera rețetă și a i se prescrie tratament.

- 10 RON, în actele medicale, de la V., când aceasta s-a prezentat la inculpat pentru a-i fi eliberată o rețetă

· la data de 14.05.2015:

- 20 RON, de la W., cu ocazia prezentării lunare la cabinet pentru a ridica rețeta necesară tratării bolii de care suferă.

- 20 RON, de la X., când aceasta s-a prezentat pentru a i se prescrie rețeta lunară și pentru a i se întocmi programul recuperator.

- 50 RON, de la Y., cu ocazia unui consult pentru a îi întocmi un referat psihiatric necesar la comisia de expertiză ce evaluează încadrarea sa într-un grad de invaliditate.

- 10 RON, de la Z. pentru AA., cu ocazia prezentării la consultul lunar și obținerea tratamentului psihiatric.

- 50 RON, de la BB., care s-a prezentat la cabinet pentru a-și ridica rețeta și cu planul de recuperare.

- 10 RON, de la CC., cu ocazia controlului lunar pentru consult și tratament psihiatric, pentru menținerea în grad de invaliditate și implicit a drepturilor de asigurări sociale.

· la data de 15.05.2015:

- 10 RON, de la DD., cu ocazia consultului medical pentru a i se întocmi planul de recuperare.

· la data de 20.05.2015:

- 50, de la EE., cu ocazia unui consult la care a mers cu soacra sa FF., care avea nevoie de o adeverință de la psihiatrie, întrucât de un handicap grav.

· la data de 21.05.2015:

- 30 RON, de la GG., cu ocazia unui control la care s-a prezentat, când inculpatul i-a completat referatul pentru comisie și a recomandat să continue tratamentul prescris.

- 10 RON, de la HH., cu ocazia prezentării la control pentru a obține viză pentru Planul de recuperare.

- 10 RON, de la II., care s-a prezentat la consultul periodic și tratament psihiatric, pentru menținerea în grad de invaliditate și, implicit, a drepturilor de asigurări de sănătate ce decurg din aceasta.

· la data de 22.05.2015:

- 10 RON, de la JJ., când s-a prezetat la cabinetul inculpatului pentru a lua medicamentele soției sale KK..

· la data de 25.05.2015:

- 10 RON, de la LL., care s-a prezentat la cabinetul inculpatului A. pentru a i se prescrie rețeta lunară și pentru a i se întocmi programul recuperator.

- câte 10 RON, de la MM. și NN., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 10 RON, de la OO., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului A. pentru rețetă și controlul lunar.

· la data de 26.05.2015:

- 10 RON, de la PP., care s-a prezentat la medicul A. pentru a semna planul de recuperare medicală necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON, de la QQ., când s-a prezentat la dr. A. pentru a i se prescrie rețeta lunară și pentru a i se întocmi programul recuperator.

- 10 RON, de la RR., care mergea lunar la cabinetul inculpatului pentru control și pentru a i se da medicamentele necesare, iar în fiecare an mergea la acesta pentru a i se elibera un aviz care să ateste starea de sănătate, necesar la comisia de expertiză pentru menținerea în grad de handicap.

· la data de 27.05.2015:

- 10, de la SS., cu ocazia controlului efectuat lunar la cabinetul dr. A., în vederea obținerii vizei pe planul de recuperare eliberat pentru Forțele de muncă.

- 50 RON, de la TT., cu ocazia unui control medical.

- 10 RON, de la UU., cu ocazia unui control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

· la data de 28.05.2015:

- 10 RON fiecare, de la VV. și WW., cu ocazia unui control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON, de la H., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 50 RON, de la Q., cu ocazia prezentării la un control medical (pentru rețetă medicală necesară pentru tratament).

- 100 RON, de la XX. pentru pacienta YY., în scopul eliberării documentelor medicale necesare pentru înscrierea acesteia în grad de handicap (în momentul remiterii banilor se afla în cabinetul inculpatului).

- 5 RON, de la ZZ., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 10 RON, de la AAA., cu ocazia prezentării la un control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

· la data de 29.05.2015:

- 10 RON, de la BBB. pentru CCC., cu ocazia prezentării la un control medical pentru ridicarea unei rețete medicale.

- câte 10 RON, de la DDD., EEE. și FFF., cu ocazia prezentării la un control medical în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

- 10 RON, de la GGG., cu ocazia prezentării la un control medical pentru eliberare unei rețete medicale și în vederea semnării planului de recuperare necesar la comisia de expertiză.

· la data de 02.06.2015:

- 10 RON, de la HHH., cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se prescrie rețeta lunară și pentru a i se întocmi programul recuperator.

- 10 RON, de la III. cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera o rețetă medicală.

· la data de 03.06.2015:

- 20 RON, de la JJJ. cu ocazia prezentării la un control medical în cabinetul din Spitalul de Sănătate Mintală, când i-a fost eliberată o rețetă medicală.

- 10 RON, de la KKK., cu ocazia prezentării la un control medical.

· la data de 05.06.2015:

- 5 RON, de la LLL., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 10 RON, de la MMM. pentru pacientul NNN., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 5 RON, de la R., cu ocazia eliberării unei rețete medicale.

- 10 RON, de la OOO., cu ocazia eliberării unei rețete medicale.

- 50 RON, de la PPP., pentru o internare de care avea nevoie pentru incadrarea în pensie de handicap.

· la data de 10.06.2015:

- 5 RON, de la QQQ., cu ocazia eliberării unei rețete medicale.

- 10 RON, de la RRR., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 15 RON, de la SSS., cu ocazia unui control medical în care i-a fost administrată o perfuzie.

- 10 RON, de la TTT., cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera planul de recuperare și actele necesare la comisia de expertiză.

- câte 10 RON, de la UUU. și VVV., cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera rețeta medicală.

· la data de 11.06.2015:

- 20 RON, de la WWW. pentru numitul XXX. cu ocazia prezentării la un control medical pentru a i se elibera rețeta medicală.

- 5 RON, de la YYY., cu ocazia prezentării la un control medical.

- 20 de RON, de la ZZZ., cu ocazia prezentării pentru consult, comunicându-i doctorului că are nevoie de rețetă, dar și de un referat medical pe care să îl prezinte în luna august comisiei din cadrul Casei de Pensii cu ocazia revizuirii stării anuale de sănătate.

- câte 10 RON, de la AAAA. și BBBB., cu ocazia prezentării pentru consult.

- 20 RON, de la U., cu ocazia controlului lunar pentru a i se elibera rețetă și a i se prescrie tratament.

- 10 RON, de la CCCC., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru planul de recuperare.

· la data de 16.06.2015:

- 10 RON de la DDDD. pentru pacienta EEEE., pentru a-i elibera rețetă medicală.

- 10 RON de la FFFF., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru un control medical.

- câte 10 RON, de la MM. și UU., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru un control medical.

· la data de 18.06.2015:

- câte 10 RON, de la GGG. și GGGG., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru un control medical.

· la data de 22.06.2015:

- 10 RON de la LL., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru internare, necesară la comisia de expertiză anuală.

- câte 10 RON, de la OO. și HHHH., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru control și eliberarea unei rețete medicale.

· la data de 23.06.2015:

- câte 10 RON de la IIII., JJJJ., Q. și G., cu ocazia unui control medical.

- 10 RON, de la KKKK., cu ocazia prezentării la cabinetul medicului pentru rețetă și control.

Ca atare, situația de fapt astfel cum a fost reținută cu caracter definitiv de instanța de apel atestă că remiterea sumelor de bani către inculpat a avut loc chiar în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și fără ca această remitere să aibă o altă explicație sau justificare bazată pe raporturi juridice de altă natură decât cele stabilite între medic și pacient, astfel că remiterea nu poate fi considerată decât în legătură cu îndeplinirea actelor de serviciu pe care inculpatul le avea în calitate de medic psihiatru angajat la Centrul de Sănătate Mintală Pitești și în virtutea cărora se derulau relațiile sociale cu pacienții -control medical sau/și eliberarea unor documente medicale, "în semn de mulțumire" cum chiar inculpatul afirmă în motivele de recurs în casație.

De altfel, practica judiciară este constantă în a statua că remiterea unei sume de bani funcționarului public în timpul îndeplinirii unui act de serviciu, cât timp între cei doi nu există niciun raport juridic justificativ, nu poate fi considerată decât în legătură cu îndeplinirea unui act de serviciu.

Contrar susținerilor inculpatului A., norma de incriminare nu prevede ca actul de serviciu în legătură cu care funcționarul primește foloase să fie contrar legii, respectiv, în cazul particular invocat de inculpat, ca documentele medicale eliberate să ateste o situație nereală, ci doar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare sau întârziere să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri, cerință legală ce rezultă a fi îndeplinită în raport de situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

În ce privește susținerea inculpatului în sensul că valoarea modică a sumelor de bani primite conferă un caracter legal foloaselor primite, acestea reprezentând în concret daruri manuale în sensul dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora.

Astfel, în ce privește susținerea în sensul că banii nu ar reprezenta un folos necuvenit, fiind primiți în exercitarea dreptului prev. de art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 potrivit căruia "Pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plăți suplimentare sau donații, cu respectarea legii", se observă că textul prevede posibilitatea pacientului, chiar interpretată ca un veritabil drept al pacientului, de a oferi plăți suplimentare sau donații medicului fără ca această posibilitate recunoscută legislativ pacientului să impună obligația medicului de a accepta aceste liberalități.

De altfel, în acest sens este Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I-a din C. pen.,

În ce privește critica privind aplicarea retroactivă a Deciziei nr. 19/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, hotărârile judecătorești pronunțate în urma promovării unor recursuri în interesul legii și hotărârile prealabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu constituie izvor formal de drept, legiferarea este o competență a legiuitorului originar sau delegat, după caz, iar instanțele judecătorești nu pot să preia o astfel de competență prin hotărârile judecătorești pe care le pronunță. Înalta Curte de Casație și Justiție are rolul constituțional de a da unui text de lege anumite interpretări, în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești.

Ca atare, hotărârea judecătorească nu poate fi subsumată conceptului de lege penală și nu poate fi calificată ca fiind mai favorabilă sau nu, întrucât acest caracter este inerent și intrinsec legat de lege, jurisprudența Curții Constituționale fiind constantă în acest sens.

Hotărârea judecătorească pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept consacră o modalitate de interpretare a normei legale, care, chiar dacă este obligatorie pentru instanțele judecătorești, nu poate fi convertită într-o normă juridică, decizia menționată are un contur și o fizionomie juridică bine definite, orientează practica judiciară și obligă judecătorii să o aplice în cauzele pendinte de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 477 alin. (3) din C. proc. pen. și, ca atare, dezlegarea dată de instanța supremă avea caracter obligatoriu pentru instanța de apel.

Nefondate sunt și susținerile recurentului în sensul că sumele de bani primite de la pacienți ar reprezenta daruri manuale, întrucât au o valoare simbolică, motiv pentru care se circumscriu art. 4 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Legiuitorul a prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, printre altele, că persoanale care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice, au obligația să declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donație directă ori indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcțiilor sau atribuțiilor lor, cu excepția celor care au o valoare simbolică.

Sub acest aspect, Curtea de apel a statuat cu titlu definitiv că a existat un obicei în a plăti de către pacienți sume de bani în cabinetul medical al recurentului în semn de recunoștință.

Gestul nu a avut caracter de reciprocitate și nu a avut ca justificare vreo relație apropiată pentru ca aceste prestații să aibă natura unui dar obișnuit. În contextul în care conduita inculpaților nu este justificată de relații apropiate între mituit și mituitor și nici menită dezvoltării unor astfel de relații, nu există nicio împrejurare susceptibilă să confere un caracter cuvenit foloaselor pretinse/primite de inculpat cu titlu gratuit.

Astfel, din punct de vedere obiectiv, deși sumele reținute drept obiect al mitei nu au fost pretinse de către inculpat, prin conduită, respectiv acceptarea regulată sau cu mare ușurință a unor sume de bani de la pacienți, Înalta Curte reține că percepția reală indusă pacienților este aceea a necesității predării unor sume de bani pentru personalul medical.

Caracterul repetitiv al unor asemenea fapte este în măsură să conducă, deopotrivă, la concluzia că banii primiți de recurent intră în sfera ilicitului penal și se încadrează obiectiv în conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, în speță nefiind incidente dispozițiile privind darurile manuale.

Conchizând, catalogarea primirii foloaselor ca acte de mulțumire nu poate fi primită în contextul în care norma incriminatoare nu prevede o astfel de condiționare, legea penală incriminând obținerea oricărui folos necuvenit.

Pentru acest din urmă motiv, nici critica referitoare la valoarea modică a foloaselor nu este pertinentă.

Astfel, contrar apărărilor recurentului, valoare redusă a sumelor remise este lipsită de relevanță față de conduita reală a inculpatului, reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel, respectiv că banii au fost oferiți de pacienți în documentele medicale înaintate recurentului A. cu ocazia vizitelor făcute în cabinetul medical, existând o adevărată cutumă în a primi bani de la cei pe care recurentul îi examina, persoanele care se prezentau în vederea controlului fiind îndreptățite să creadă că în urma oferirii sumelor de bani inculpații le vor rezolva favorabil problema.

Cum legea nu distinge, caracterul modic nu are relevanță sub aspectul îndeplinirii cerinței esențiale a elementului material, acela ca foloasele să fie necuvenite, iar faptul că remiterea a avut ca obiect sume de bani infirmă caracterul simbolic al gestului, caracter ce exclude ideea de retribuție, de răsplată pentru serviciu prestat (de ex. un buchet de flori, o felicitare etc.). De altfel, în raport de situația particulară a pacienților, persoane vulnerabile suferind de boli psihice și actul de serviciu prestat de recurent -eliberarea unor documente medicale, sumele remise apar ca fiind proporționale cu serviciul solicitat, având natura unei retribuții necuvenite.

Argumentele prezentate sunt valabile mutatis mutandis și în ce privește motivele de casare expuse de recurenta B., starea de fapt valorificată de către instanța de apel ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, constând în aceea că:

- la data de 25.05.2015, a primit de la MM. suma de 10 RON, cu ocazia prezentării celei din urmă la cabinetul inculpatului A. din cadrul CSM la un control medical,

- la data de 26.05.2015, a primit de la QQ. suma de 5 RON, care s-a prezentat la dr. A. pentru a i se prescrie rețeta lunară și pentru a i se întocmi programul recuperator, iar de la RR. suma de 5 RON, care s-a prezentat pentru a i se elibera un aviz care să ateste starea sa de sănătate, necesar la comisia de expertiză pentru menținerea în grad de handicap,

- la data de 27.05.2015, a primit de la LLLL. suma de 2 RON, iar de la ZZ. suma de 5 RON, cu ocazia unor controale medicale,

- la data de 17.06.2015, a primit de la MM. o sumă de bani (10 RON), cu ocazia unui control medical,

- la data de 18.06.2015, a primit de la GGG. suma de 10 RON, cu ocazia prezentării la un control medical în vederea eliberării documentelor medicale necesare pentru obținerea deciziei de încadrare/menținere în grad de invaliditate sau handicap și, implicit, a drepturilor de asigurări de sănătate ce decurg din aceasta.

Așadar, instanța de apel a statuat definitiv în sensul că, în calitate de asistent medical în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Pitești, în perioada 25.05.2015-18.06.2015, recurenta B. a primit sume de bani (în total 47 RON) de la un număr de 7 de pacienți în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta primind diverse sume de bani de la pacienții care se prezentau la cabinetul inculpatului A. unde aceasta a fost angajată, în timpul serviciului, fără ca relațiile cu pacienții să confere acestor sume o altă explicație.

Cât privește pretinsa aplicare retroactivă a Deciziei nr. 19/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și caracterul cuvenit al banilor primiți date fiind dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 și/sau art. 4 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, considerentele expuse în cele ce preced sunt valabile și în cazul acesteia, motiv pentru care nu este necesară reluarea argumentației.

Faptele pentru care au fost condamnați cei doi inculpați realizează, prin urmare, toate elementele de conținut tipic obiectiv ale infracțiunii de luare de mită, criticile formulate de recurenți fiind nefondate în raport de situația de fapt valorificată prin decizia at