ÎCCJ, Decizia nr. 74/2022

Deliberând asupra contestațiilor în anulare formulate de contestatorii A. și B., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 187 din data de 03 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, s-au dispus, cu privire la inculpații A. și B. următoarele:

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 5 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 .

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută de art. 301 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 ani și 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 9 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. au fost deduse din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii de la 16 la 17 martie 2015 și durata arestării preventive de la 02 aprilie 2015 la 24 iunie 2015.

S-a constatat că prin încheierea din 10 ianuarie 2018 s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul A. cu măsura arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare preventivă.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive de la 02 aprilie 2015 la 30 iunie 2015.

Împotriva Sentinței penale nr. 187 din data de 3 mai 2019, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2015, au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații C., D., A., E., F., G., SC H. SRL, B., I. și partea civilă UAT Municipiul Constanța

II. Prin Decizia penală nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A., B., SC H. SRL, D., C., I., F., E. și G.

A fost desființată, în parte, sentința primei instanțe și în rejudecare cu referire la inculpații A. și B. s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cazul Polaris).

A fost condamnat inculpatul A. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat inculpatul A. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele complementare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 și 89 din C. pen. anterior, s-a depus din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii de 24 de ore de la 16 la 17 martie 2015 și durata arestării preventive de la 2 aprilie 2015 la 24 iunie 2015, respectiv de la 08 mai 2019 la 24 septembrie 2019.

A fost condamnat inculpatul B. la 5 ani închisoare pentru complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

A fost condamnat inculpatul B. la 5 ani închisoare pentru complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele complementare și a fost aplicată inculpatului pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. anterior de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 alin. (1) din C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive de la 2 aprilie 2015 la 30 iunie 2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 7 martie 2022, instanța de apel a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2020, în Dosarul nr. x/2020, în sensul că se va menționa numele inculpatului: B. în loc de B., cum din eroare s-a menționat.

III. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, contestatorii condamnați A. și B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2022.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2022, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, a dispus admiterea în principiu a contestațiilor în anulare formulate de către contestatorii condamnați A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2020, în Dosarul nr. x/2020.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de suspendare a executării Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 2-2020, în Dosarul nr. x/2020.

La termenul din data de 10 octombrie 2022, au avut loc dezbaterile, susținerile părților, precum și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie pentru a delibera, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a stabilit termen pentru pronunțare la data de 24 octombrie 2022.

În drept, prin contestațiile în anulare formulate de către cei doi contestatori condamnați, a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Atât contestatorul condamnat A., cât și contestatorul condamnat B. au arătat că la data de 25.06.2018 a fost publicată Decizia nr. 297/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., care a stabilit că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională."

Cu toate acestea, după publicarea Deciziei nr. 297/2018, instanțele judecătorești, în majoritate, s-au substituit legiuitorului și au pus ele însele în acord art. 155 alin. (1) C. pen., considerând că, în ciuda pasivității legiuitorului, textul ar fi în continuare aplicabil și ar avea următoarea formă, prin raportare la soluția legislativă prevăzută de art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior: "Cursul termenului prescripției (...) se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal."

Însă, referindu-se în mod direct la interpretarea de mai sus, Curtea Constituțională a invalidat-o, în mod explicit, statuând prin Decizia nr. 358/2022 faptul că "în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale."

Altfel spus, în speță, la momentul pronunțării deciziei în apel, instanța de control judiciar trebuia să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinite termenele generale de prescripție prevăzute de lege, aplicând legea penală mai favorabilă intervenită de la data săvârșirii faptelor și până la data judecării definitive a cauzei, respectiv legea nouă.

S-a susținut că acest raționament are la bază faptul că prescripția reprezintă o instituție de drept penal substanțial și, prin urmare, schimbările legislative cu privire la aceasta operează ca o lege penală mai favorabilă.

În ceea ce privește întreruperea cursului prescripției, și aceasta reprezintă o instituție de drept penal substanțial, întrucât, în realitate, vizează tot prescripția, chiar dacă actele întreruptive sunt acte de procedură cărora le este aplicabilă legea procedurală în vigoare la data săvârșirii lor.

S-a arătat că, în situația în care, se succed mai multe legi de drept penal substanțial pe parcursul unui proces, situație ce se regăsește în prezenta cauză, organele judiciare sunt obligate să aleagă dintre legile penale succesive, legea care să conferă persoanelor cercetate cea mai favorabilă situație și să aplice această lege. În consecință, s-a arătat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este C. pen. în forma din perioada cuprinsă între momentul publicării Deciziei nr. 297/2018 pronunțate de Curtea Constituțională și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 privind art. 155 alin. (1) din C. pen.

Potrivit susținerilor din cuprinsul contestației în anulare formulate de contestatorul condamnat A., instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunile de luare de mită și conflict de interese (în formă continuată), având în vedere că în speță era incidentă prescripția, drept cauză de încetare a procesului penal.

În concret, s-a arătat că în anul 2009 s-au consumat/epuizat infracțiunile de luare de mită reținute în sarcina contestatorului, iar în luna decembrie 2013 s-a consumat/epuizat infracțiunea de conflict de interese.

Prin urmare, în speță, termenele generale de prescripție a răspunderii penale s-au împlinit: cel mat târziu în anul 2017, pentru infracțiunile de luare de mită, respectiv cel mai târziu în luna decembrie 2018, pentru infracțiunea de folosirea funcție pentru favorizarea unor persoane (anterior, conflict de interese).

Față de considerentele prezentate și având în vedere că decizia de condamnare a fost pronunțată la dată de 03 februarie 2022, în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 coroborată cu art. 5 din C. pen., instanța de apel trebuia să constate că în speță era incidentă o cauză de încetare a procesului penal și, în consecință, să dispună, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în ceea ce îl privește pe contestatorul A., raportat la toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Totodată, contestatorul condamnat B. a arătat că instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea sa pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită având în vedere că, în speță, legea penală mai favorabilă era Noul C. pen. în forma ulterioară publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, lege conform căreia nu exista caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, așa încât era incidentă prescripția răspunderii penale, drept cauză de încetare a procesului penal.

În concret, a arătat că se reține anul 2009 ca dată a consumării, respectiv a epuizării infracțiunilor pentru care contestatorul a fost judecat (două infracțiuni). În ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege, aceasta era închisoarea de la 3 ani la 10 ani, în referire la art. 289 C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Conform art. 154 alin. (1) din C. pen., termenul general de prescripție este de 8 ani, pentru infracțiunea de luare de mită. Astfel, în speță, termenul general de prescripție s-a împlinit cel mai târziu în anul 2017, pentru infracțiunile de complicitate la luare de mită.

În concluzie, față de cele anterior prezentate, precum și față de aspectul că decizia definitivă de condamnare a fost pronunțată la data de 03 februarie 2022, în baza Deciziei pronunțate de Curtea Constituțională nr. 297/2018 coroborată cu art. 5 C. pen., instanța de apel trebuia să constate că, în speță, era incidentă o cauză de încetare a procesului penal și, în consecință, să dispună, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în ceea ce îl privește pe contestatorul B., raportat la toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Contestatorul a arătat că, în analiza efectuată în cadrul soluționării apelului, respectiv Cap X - Legea penală mai favorabilă din decizia penală contestată, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă C. pen. anterior, exclusiv prin prisma tratamentului sancționator mai blând în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni.

S-a mai menționat că persoana condamnată a fost trimisă în judecată și condamnată în fond, pentru trei infracțiuni de complicitate la luare de mită, una dintre ele epuizată după data intrării în vigoare a Noului C. pen., însă instanța de apel a dispus achitarea pentru această din urmă faptă.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând contestațiile în anulare formulate de condamnații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare pentru vicii, nulități privind actele de procedură, în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) în legătură cu drepturile procesuale ale părților sau privitoare la instanța de judecată. Așadar, motivul contestației în anulare nu îl poate constitui o nulitate care ar privi fondul cauzei (vitio sau errores in iudicando).

În același sens, Curtea Constituțională a constatat că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și doar în condițiile reglementate expres în cuprinsul dispozițiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen. (Decizia Curții Constituționale nr. 453/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1190 din 7 decembrie 2020).

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale, se constată că în motivele contestațiilor în anulare formulate de contestatorii A. și B., a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal", vizând cauza de încetare a procesului penal reglementată de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv prescripția răspunderii penale.

Potrivit susținerilor celor doi contestatori, față de împrejurarea că Decizia penală nr. 14 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, la data de 03 februarie 2022, instanța de apel trebuia să constate, în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, coroborată cu art. 5 din C. pen., că în speță era incidentă o cauză de încetare a procesului penal și, în consecință, să dispună, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B.

S-a arătat că, în situația în care, se succed mai multe legi de drept penal substanțial pe parcursul unui proces, organele judiciare sunt obligate să aleagă dintre legile penale succesive, legea penală mai favorabilă, care în prezenta cauză este C. pen., în forma din perioada cuprinsă între momentul publicării Deciziei nr. 297/2018 pronunțate de Curtea Constituțională și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 privind art. 155 alin. (1) din C. pen.

În consecință, instanța de apel a dispus, în mod greșit, condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunile de luare de mită și conflict de interese (în formă continuată) și a inculpatului B. pentru infracțiunile de luare de mită (în forma de participație a complicității), având în vedere că în speță, legea penală mai favorabilă era Noul C. pen. în forma ulterioară publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, lege conform căreia nu exista un caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, așa încât era incidentă prescripția, drept cauză de încetare a procesului penal.

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. invocat de cei doi contestatori, presupune o error in procedendo constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e) - h), j) din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză. Acest caz nu presupune o error in iudicata, fiindcă rolul acestui caz de anulare nu este acela de a înlătura o greșită interpretare și aplicare a legii în ipoteza în care instanța a dezbătut și a analizat incidența cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat.

Prin raportare la cazul de contestație în anulare invocat, instanța analizează existența viciului procedural indicat ca temei al căii de atac, prin raportare la situația juridică existentă la data pronunțării deciziei instanței de apel, având în vedere că apariția unor elementele legislative sau jurisprudențiale noi, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, nu se circumscrie noțiunii de "dovezi aflate la dosar", apte a releva o eventuală omisiune a instanței de apel.

Natura de error in procedendo a acestui caz este subliniată și în Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat că "în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal."

Prin decizia anterior menționată, s-a reținut că, atât doctrina, cât și jurisprudența au statuat că nu pot fi invocate, pe calea contestației în anulare, chestiuni privind fondul cauzei (vitium in judicando), ci numai nulitatea unor anumite acte de procedură, și nu a oricărui act de procedură efectuat cu încălcarea legii. Înlăturarea erorilor de procedură nu înseamnă încălcarea principiului autorității de lucru judecat, deoarece fapta și vinovăția sunt stabilite prin hotărâre definitivă, instanța învestită cu o astfel de cerere neputând judeca, din nou, fondul cauzei penale.

În prezenta cauză, sunt relevante considerentele deciziei sus-menționate, potrivit cărora "cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. se întemeiază exclusiv pe modul viciat al instanței de apel de a judeca și nu pe modul în care aceasta a examinat și motivat lipsa incidenței cazului de încetare a procesului penal. Numai în situația în care instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal - pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluția de încetare a procesului penal - se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunțare imputabilă instanței care, prejudiciind interesele legitime ale părții, îi dă dreptul să formuleze contestație în anulare.

(...) poate fi introdusă contestație în anulare doar pentru încălcări ale legii de procedură, iar când aceasta este întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., doar atunci când instanța a pronunțat o soluție de condamnare, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, cu excepția celei referitoare la existența autorității de lucru judecat, în acest caz fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. i) din C. proc. pen."

Astfel cum s-a constatat și în doctrină, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că acest caz de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. este frecvent invocat în componenta referitoare la intervenția prescripției răspunderii penale în situațiile în care a fost pusă în discuție determinarea legii penale mai favorabile.

În prezenta cauză, contestatorii condamnați A. și B. au invocat o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale, însă din analiza deciziei contestate, rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui aspect.

Astfel, se constată că, în faza apelului soluționat prin Decizia penală nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile declarate, între alții, de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpații A. și B., împotriva Sentinței penale nr. 187 din data de 3 mai 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

Prin hotărârea instanței de apel, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Astfel, cu privire la infracțiunile de luare de mită de la J. SRL și K. SRL și infracțiunea de conflict de interese, instanța de apel a constatat că, în cazul inculpaților A. și B. se ridică problema stabilirii legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data comiterii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei prin prezenta decizie există o succesiune de legi penale în timp.

În prezenta cauză, s-a reținut că sumele de bani (sub forma unor contracte de publicitate) au fost pretinse și primite pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului A. (eliberarea în condițiile legii a autorizațiilor de construire în cazurile societăților SC J. SRL și SC K. SRL), acesta beneficiind de ajutorul nemijlocit al inculpatului B.. În ce privește primirea banilor, după cum s-a explicitat pe larg, aceasta s-a făcut de către inculpatul A. pentru sine, în mod indirect.

Pe de altă, în cauză, instanța de apel a reținut că pretinderea/primirea s-a făcut de către inculpatul A. pentru sine, în mod indirect, prin asigurarea surselor de finanțare atât pentru L., societate pe care o controla în fapt și care îi promova o imagine favorabilă în electoratul din municipiul Constanța, cât și pentru alte societăți, la care avea oficial calitatea de asociat și care erau părți ale contractului de cont curent împreună cu SC L. SRL Inculpatul B., participant la săvârșirea infracțiunii, a beneficiat în mod implicit de sumele de bani obținute din săvârșirea faptelor, având în vedere calitatea sa atât în SC L. SRL, care avea astfel asigurate sursele de finanțare, cât și în celelalte societăți din cadrul grupului.

S-a mai arătat prin decizia contestată că, în privința condițiilor de tragere la răspundere penală, apărarea a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, iar instanța de apel a reținut că instituția prescripției speciale subzistă, și a procedat, în mod concret, la analiza și calculul termenelor de prescripție a răspunderii penale. Astfel, instanța a reținut că termenele de prescripție calculate potrivit legilor penale incidente, atât pentru infracțiunea de luare de mită, cât și pentru infracțiunea de conflict de interese/folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, nu s-au împlinit, întrucât au existat acte care au întrerupt aceste termene.

În consecință, se constată că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 14 din data de 3 februarie 2022, instanța de apel a analizat problema stabilirii legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data comiterii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei a existat o succesiune de legi penale în timp.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a stabilit că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, iar în stabilirea legii penale mai favorabile a fost avut în vedere criteriul aprecierii globale, astfel că, instanța de apel a constatat că, potrivit legii în vigoare la data faptelor, tratamentul sancționator pentru pluralitatea de infracțiuni este mult mai blând reglementat comparativ cu reglementarea în materie alocată pluralității infracționale din legea nouă. Totodată, instanța de apel a reținut că nu s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale pentru niciuna dintre infracțiunile care au format obiectul judecății.

În consecință, din cuprinsul Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, se constată că, în ceea ce îi privește pe contestatorii A. și B., instanța de apel a stabilit legea penală mai favorabilă ca fiind legea penală în vigoare la momentul comiterii faptelor, evaluând și eventuala incidență a prescripției răspunderii penale, tot în baza acestei legi, în condițiile în care aplicarea regulilor cursului prescripției este determinată de legea stabilită ca lege penală mai favorabilă.

Ca atare, în condițiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanței cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și, implicit, calculul termenelor de prescripție, aceste aspecte nu mai pot fi reiterate în calea extraordinară de atac, exedând competenței instanței care este învestită cu o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin urmare, susținerile contestatorilor inculpați A. și B. reprezintă o critică a raționamentului judiciar făcut de instanța de apel cu privire la cauza de încetare a procesului penal invocată de contestatori, cauză analizată cu prilejul soluționării apelului, și, în consecință, ar presupune o reevaluare și un nou control judiciar asupra fondului cauzei, prin invocarea unei căi extraordinare de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-un apel deghizat.

Astfel cum s-a arătat anterior, poate face obiectul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, prevăzută la art. 426 lit. b) din Codul de procedură omisiunea instanței de a se pronunța asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal, în acest caz instanța neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluție de încetare a procesului penal, ceea ce reprezintă o eroare de procedură.

Totodată, se constată că a fost invocat faptul că, ulterior datei rămânerii definitive a hotărârii contestate (3 februarie 2022), a fost publicată în Monitorul Oficial, la data de 9 iunie 2022, Decizia nr. 358/2022 pronunțată de Curtea Constituțională, însă această împrejurare nu se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. ("când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal"). Or, condiția preexistenței motivelor ori probelor ce fundamentează cauza de stingere a acțiunii penale pe care se grefează eroarea de procedură, este o condiție intrinsecă a acestei căii extraordinare de atac.

Din această perspectivă, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, conform cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, precum și considerentele din cuprinsul deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial, nr. 185 din 11 martie 2016, potrivit cărora o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat.

În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, instanța de contencios constituțional a reținut că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât această împrejurare ar presupune o extindere a efectelor deciziei Curții pentru trecut.

Curtea a constatat că "incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive."

Singura excepție de la această regulă, vizează cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, chiar dacă aceste cauze au fost soluționate definitiv până la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea.

În concluzie, așa cum s-a menționat anterior, instanța de apel, stabilind ca lege penală incidentă legea veche, a analizat și calculat cursul termenele de prescripție a răspunderii penale, conform dispozițiilor C. pen. din 1969, pentru cele două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv infracțiunea conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen., reținute în sarcina inculpatului A.. Totodată, raționamentul instanței cu privire la aceste aspecte a avut în vedere și cele două infracțiuni de complicitate la luare de mită, prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., reținute în sarcina inculpatului B., având în vedere că regimul sancționator prevăzut de lege este identic pentru autor și complice, ca forme ale participației penale la săvârșirea aceleași fapte prevăzute de legea penală.

Prin urmare, chestiunile invocate de contestatori nu pot forma obiectul cenzurii pe calea contestației în anulare, după cum s-a subliniat în cele ce preced.

Față de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii condamnați A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 7 martie 2022 care face parte integrantă din respectiva decizie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii condamnați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii condamnați A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 14 din data de 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 7 martie 2022 care face parte integrantă din respectiva decizie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorii condamnați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2022.

GGC - ED