ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2021

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de retragerea contestației la executare formulate de contestatorul-condamnat A. cu privire la executarea Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești și, în consecință, s-a dispus ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reținerii, arestului la domiciliu, arestării preventive și arestării în executarea pedepsei, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, de la data de 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 și de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018, inclusiv.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020 emis de Curtea de Apel Ploiești și s-a dispus eliberarea unui nou M.E.P.I.

În baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că, la data de 14 iulie 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. (în prezent deținut în Penitenciarul Slobozia), cu privire la executarea Sentinței penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., prin care s-a solicitat reindividualizarea, în sensul reducerii pedepsei aplicate, în conformitate cu prevederile art. 40 C. pen.

Legat de executarea aceleiași sentințe penale pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în data de 16 iulie 2020 a fost întocmit de către judecătorul delegat la compartimentul Executări penale al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, referatul prin care s-a învederat că, prin Sentința penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 6 iulie 2020 prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, pronunțată în dosarul nr. x/2018, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat disp. art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 1 noiembrie 2016 emis de către Curtea de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești și ale Sentinței penale nr. 26 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa inculpatului A. durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv și de la data de 1 noiembrie 2016 la zi.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce îl privește pe acest condamnat. La data rămânerii definitive a sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești au fost emise formele de executare, respectiv Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. x din 6 iulie 2020, adrese către instituțiile corespunzătoare etc.

Ulterior, la data de 9 iulie 2020, Penitenciarul Slobozia - locul de deținere a condamnatului - a sesizat Curtea de Apel Ploiești, prin adresa din 7 iulie 2020, privire la faptul că deducerea privind perioada executată a fost greșit aplicată, în sensul că ar fi fost corect să se menționeze astfel:

"În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv și de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018".

S-a menționat că, la data de 6 august 2018, condamnatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 26/F/2016 a Curții de apel Brașov (M.E.P.I 32/2016) - conform Sentinței penale nr. 1515 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 6 august 2018 prin Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018 a Tribunalului Prahova.

Totodată, la data de 15 iulie 2020, a fost înregistrată primirea adresei nr. x/9 iulie 2020 emisă de Penitenciarul Slobozia- Biroul Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate ce cuprinde punctul de vedere al condamnatului cu privire la soluțiile pronunțate de instanțele precizate mai sus.

Raportat la cele mai sus menționate, și având în vedere că este un incident ivit în executarea mandatului mai sus menționat, judecătorul delegat a apreciat că obiectul sesizării este contestație la executare în baza art. 598 C. proc. pen., fapt pentru care a înaintat referatul către președintele C,C. Prin rezoluția din data de 17 iulie 2020, președintele secției Penale și Pentru Cauze cu Minori și de Familie din cadrul Curții de Apel Ploiești a dispus înregistrarea sesizării și repartizarea acesteia completului inițial învestit cu o cerere cu același obiect.

La referatul judecătorului delegat au fost atașate adresa din 7 iulie 2020 a penitenciarului Slobozia, adresa din 9 iulie 2020 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Slobozia, Sentința penală nr. 1515 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr. x/2018, Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, dispozitivul Deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018 și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din data de 6 iulie 2020.

La termenul din data de 31 august 2020, contestatorul-condamnat a depus la dosar o cerere de retragere a contestației la executare formulate, aceeași poziție fiind menținută de către contestatorul-condamnat și la termenul din 8 octombrie 2020, când prezenta cauză a fost reținută în pronunțare.

Față de disponibilitatea ce guvernează materia contestației la executare, Curtea a luat act de manifestarea de voință neechivocă și neconstrânsă a contestatorului-inculpat, exprimată în prezența apărătorului ales înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul retragerii contestației la executare formulate cu privire la executarea Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018. Curtea a avut în vedere și Decizia nr. XXXIV/2006 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care își produce în continuare efectele potrivit art. 4771 C. proc. pen., prin care s-a statuat că instanța învestită cu soluționarea contestației la executare, în cazul retragerii acesteia, urmează să ia act de această manifestare de voință.

În ceea ce privește contestația la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (…) la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din perioada ianuarie- aprilie 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2010.

Instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 și următoarele vechiul C. pen. prin Sentința penală nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești și cu infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) vechiul C. pen. Curtea de Apel Ploiești a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menționată.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2), (3) lit. a) și 5 C. pen., instanța a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlaltor pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 1 noiembrie 2016 emis de către Curtea de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile acestei hotărâri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești și ale Sentinței penale nr. 26 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv și de la data de 1 noiembrie 2016 la zi.

Ca urmare a apelurilor exercitate împotriva Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 177/A din 6 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, deși s-au adus o serie de modificări sentinței penale apelate, acestea nu au vizat și dispozițiile care îl priveau pe inculpatul A., al cărui apel a fost respins, instanța de control judiciar menținând dispozițiile care îl priveau ale sentinței penale apelate.

În aceste condiții, pe numele condamnatului definitiv A., instanța de executare, Curtea de Apel Ploiești a emis Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. x din data de 6 iulie 2020, pentru pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare, deducându-se din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv și de la data de 1 noiembrie 2016 la zi.

Curtea a constatat că deducerea de către Curtea de Apel Ploiești, prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2018, din pedeapsa principală rezultantă aplicată, a perioadei de la 1 noiembrie 2016 până la data pronunțării acesteia ("la zi"), a avut ca temei faptul începerii executării, în data de 1 noiembrie 2016, a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea de trafic de influență, pedeapsă care se regăsește în prezent contopită în pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, neaducând nicio modificare Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești în privința inculpatului A., la momentul emiterii MEPI nr. x din data de 6 iulie 2020, în cuprinsul acestuia, în conformitate cu această decizie, s-a menționat deducerea din pedeapsa principală rezultantă și a intervalului de la 1 noiembrie 2016 la zi.

Nu s-a observat, însă, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, că după pronunțarea Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, dar anterior soluționării apelurilor exercitate împotriva acesteia prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, inculpatul A. a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate acestuia prin Sentința penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a admiterii propunerii de liberare condiționată formulată de Comisia pentru acordarea liberării condiționate din cadrul Penitenciarului Ploiești prin Sentința penală nr. 1515 din 27 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018, acesta nemaifiind privat de libertate după data de 6 august 2018 și până la data pronunțării Deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020.

În aceste condiții, mențiunea din Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, de menținere, printre altele, și a dispoziției din sentința penală apelată de deducere din pedeapsa principală rezultantă și a perioadei de la 1 noiembrie 2016 "la zi", se constituie într-o piedică la executarea din pedeapsă a numărului de zile din intervalul 7 august 2018 - 6 iulie 2020, deduse, dar, în realitate, neexecutate, fiind, în aceste condiții, incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Curtea nu a analizat aspectele învederate de către contestatorul-inculpat în concluziile scrise depuse la dosar în data de 12 octombrie 2020, după reținerea cauzei în pronunțare, în condițiile în care nu au constituit temeiuri ale contestației la executare formulate în cauză din oficiu, care au fost supuse dezbaterii contradictorii (în ceea ce privește contestația formulată de contestatorul-inculpat, indiferent de temeiurile invocate, acestea nu mai pot face obiectul analizei instanței în condițiile în care contestatorul-condamnat și-a retras contestația).

Împotriva Sentinței penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestatorul A. a formulat contestație.

În motivarea contestației a susținut că, în condițiile în care Curtea de Apel Ploiești a dispus modificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 10 ani și 8 luni, emis în baza Sentinței penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, astfel cum a sesizat Penitenciarul Slobozia, se impunea să se constate că aspectul sesizat nu este unica nelămurire a mandatului de executare sub imperiul căruia se află în prezent contestatorul A.. În esență, mandatul este emis pentru o pedeapsă cuantificată în mod eronat, cu referire la greșita contopire a pedepselor calificate ca fiind concurente cu cele pentru care s-a pronunțat pedeapsa pe care o execută în prezent, iar judecătorul delegat trebuia să sesizeze instanța și cu aceste aspecte, ce țin tot de lămurirea dispozitivului sentinței, în baza căruia s-a emis mandatul de executare a pedepsei.

Astfel, în ceea ce privește condamnarea de 1 an cu suspendare, pronunțată prin Sentința nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, a susținut că aceasta nu mai poate face obiectul concursului de infracțiuni stabilit prin Sentința penală nr. 72/2018 a Curții de Apel Ploiești. În cazul acestei infracțiuni, durata termenului de încercare s-a împlinit la data de 6 iunie 2019, așa încât, în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., în concurența infracțională este vizat doar restul de pedeapsă, nefiind reglementat și adaosul sporului de pedeapsă, aspect care impune îndepărtarea sporului de pedeapsă de 4 luni din cuantumul pedepsei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În ceea ce privește condamnarea de 3 ani, pronunțată prin Sentința penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a susținut că instanța a aplicat în mod greșit sporul de 1 an; în mod corect, se impunea să se adauge restul de pedeapsă de 256 zile rămase din condamnarea pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Prin urmare, a arătat că, în mandatul actual de executare a pedepsei, prin îndepărtarea sporului de 4 luni, precum și a celui de 1 an, scăderea celor 24 de zile de recurs compensatoriu (din M.E.P.I. nr. 32/2016) și adăugarea restului de pedeapsă de 232 zile, rezultă o pedeapsă de 9 ani, 11 luni și 12 zile.

A apreciat că, în condițiile în care Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat cu privire la sesizarea judecătorului delegat, chiar dacă cererea contestatorului a fost retrasă, această instanță avea obligația să se sesizeze cu privire la toate nelămuririle existente în hotărârea care se execută, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a sentinței atacate, și în rejudecare, să se dispună îndepărtarea sporurilor de 1 an și 4 luni, cu adăugarea restului de pedeapsă de 256 zile rămase din condamnarea pronunțată prin Sentința nr. 26/2016 a Curții de Apel Brașov.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale incidente, în limitele învestirii, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, Înalta Curte notează că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, în temeiul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a învestit Curtea de Apel Ploiești cu o contestație la executare, considerând că Sentința penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, conține aspecte ce împiedică executarea pedepsei și, de asemenea, există cauze de micșorare a pedepsei aplicate. Ulterior, la primul termen de judecată, contestatorul condamnat a renunțat la judecarea cererii formulate, instanța învestită luând act de retragerea contestației la executare, prin Sentința penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, ce face obiectul căii de atac supusă examinării.

Totodată, fiind sesizată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești cu privire la executarea aceleiași sentințe penale, în baza căreia s-a emis M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., prin Sentința penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploiești a admis această contestație, iar din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare, în a cărui executare condamnatul A. se află, a dedus perioada reținerii, arestului la domiciliu, arestării preventive și arestării în executarea pedepsei, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, de la data de 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 și de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018, inclusiv.

În acest punct de analiză, având în vedere reiterarea pe această cale, a motivelor formulate de contestatorul condamnat în fața primei instanțe, Înalta Curte amintește că cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral care dobândește caracter irevocabil, din momentul în care instanța ia act de manifestarea de voință a părții, în sensul retragerii cererii, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că susținerile contestatorului condamnat privind existența unor cauze de micșorare a pedepsei, așa cum sunt arătate în motivele prezentei contestații, excedează cadrului procesual, având în vedere limitele învestirii primei instanței, astfel cum a fost sesizată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, precum și manifestarea de voință a contestatorului condamnat, în sensul retragerii contestației la executare, asupra căreia nu există posibilitatea de revenire.

În ceea ce privește incidentul ivit în executarea mandatului mai sus menționat, sesizat de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte reține că, în mod corect, acesta a fost subsumat de prima instanță cazului de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., având în vedere că prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018), dispunându-se deducerea din pedeapsa rezultantă, de 10 ani și 8 luni închisoare, și a intervalului de la data de 1 noiembrie 2016 la zi, practic s-a dedus din pedeapsă un interval de timp în care contestatorul condamnat A. nu a fost privat de libertate.

În acest sens, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploiești a constatat că, în cauză, se impunea deducerea din pedeapsa principală rezultantă a intervalului de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018, inclusiv, având în vedere că, ulterior pronunțării Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, dar anterior soluționării apelurilor prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, inculpatul A. a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 26/F/2016 a Curții de apel Brașov M.E.P.I nr. 32/2016) - prin Sentința penală nr. 1515 din 27 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018.

Procedând în modul arătat, Curtea de Apel Ploiești a anulat M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020 emis în baza Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 (definitivă la data de 6 iulie 2020) și a dispus eliberarea unui nou mandat de executare a pedepsei în conformitate cu sentința pronunțată, omițând însă că, ulterior liberării condiționate, în baza mandatului de executare anulat, contestatorul condamnat a fost încarcerat la data de 7 iulie 2020, aflându-se în executarea acestui mandat la data soluționării contestației la executare formulată de judecătorul delegat.

Astfel, având în vedere că din actele dosarului reiese că M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020, emis în baza Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (definitivă la data de 6 iulie 2020), a fost pus în executare prin încarcerarea condamnatului A. la data de 7 iulie 2020, Înalta Curte constată că, pe lângă deducerile menționate în dispozitivul hotărârii atacate, se impune ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, să fie dedusă și perioada de la 7 iulie 2020 la zi.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Va desființa, în parte sentința contestată și rejudecând:

Va deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și perioada de la 7 iulie 2020 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Desființează, în parte sentința contestată și rejudecând:

Deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și perioada de la 7 iulie 2020 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.

GGC - CL