ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2022
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 27 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul A., cu privire la sentința penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 27 aprilie 2022 s-a înregistrat contestația la executare formulata de condamnatul petent A. în temeiul dispozițiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 98/2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020.
S-a reținut că petentul contestator a invocat faptul că prin sentința penală nr. 26/F/03.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. x/01.11.2016, condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influenta, pedeapsă executată efectiv în perioada 01.11.2016-06.08.2018, când s-a dispus liberarea condiționată.
Din această pedeapsă, s-au scăzut 138 zile executate în baza legii nr. 169/2017, 178 zile arest preventiv și 644 zile efectiv executate. În fracțiunea de pedeapsa prevăzută de art. 59 din C. pen. din 1969, au fost socotite ca executate efectiv un număr de 138 zile, prin aplicarea disp. art. .55/1 din Legea nr. 254/2013.
S-a arătat că acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 169/2017, în vigoare de la 21.07.2017, care prevede că " La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată", cu mențiunea că art. 551 alin. (8) din lege se aplica retroactiv, adică și pedepselor executate de la 24 iulie 2012.
De asemenea, s-a mai arătat că aceste zile sunt câștigate și pentru pedepsele care erau în curs de executare la 24 iulie 2012 sau a căror executare a început după această dată și până la ieșirea din vigoare a legii nr. 169/2017, adică la 22.12.2019 (Legea nr. 240/2019).
S-a evidențiat că aceste zile acordate au caracter legal și fac parte din cuantumul zilelor efectiv executate de condamnat și că au același regim juridic ca cele efectiv executate și sunt avute în vedere la punerea în libertate a condamnatului prin executarea integrală a pedepsei sau pentru calculul fracției de pedeapsă pentru acordarea libertății condiționate.
S-a arătat că perioada efectiv executată de condamnatul A., din pedeapsa de 3 ani, cuprinde și cele 138 de zile, acestea făcând parte, în mod definitiv, din perioada efectiv executată în intervalul 01.11.2016 -06.08.2018, având ca efect și reducerea proporțională a restului rămas de executat din durata pedepsei de 3 ani închisoare, rest rămas după liberarea condiționată.
S-a mai arătat că, ulterior, ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 și ulterior a sentinței penale nr. 98/2020 a Curții de Apel Ploiești, perioada efectiv executată din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 26/F/03.05.2016 a Curții de Apel Brașov a fost scăzută, însă perioada considerată câștigată în baza Legii nr. 169/2017 nu a mai fost scăzută deși, prin hotărârea definitivă de liberare din executarea pedepsei de 3 ani, devenise parte integrantă din executarea efectivă a acestei pedepse.
Petentul condamnat a mai invocat faptul că, în speță, nu are relevanță împrejurarea că aceste zile au fost efectiv considerate ca executate atunci când s-a dispus liberarea condiționată, neputând fi considerate ca scăzute numai atunci când se ia în discuție liberarea condiționată și că nu se pot scădea atunci când se ia în discuție contopirea pedepselor, respectiv a unei pedepse deja executate cu o pedeapsă neexecutată, aplicată pentru o infracțiune concurentă.
Contestația la executare a fost respinsă ca inadmisibilă, în esență, raportat la împrejurarea că aspectele invocate de contestator au mai fost analizate cu ocazia promovării unei alte contestații la executare, cale de atac finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive care a intrat în autoritate de lucru judecat.
În sensul menționat s-au reliefat următoarele:
Petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare, conform MEPI nr. 105/26.01.2021 emis de Curtea de Apel Ploiești în baza sentinței penale nr. 98/14.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr. 98/14.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis contestația la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești și, în consecință, s-a dispus ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A/06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 să se deducă durata măsurilor preventive și a arestării în executarea pedepsei privitor la condamnatul A., respectiv de la data de 19.11.2014 la 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 și de la data de 01.11.2016 la data de 06.08.2018 inclusiv.
Sentința penală mai sus menționată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus și deducerea perioade de la 07.07.2020 la zi.
Totodată, instanța a avut în vedere faptul că instanța de control judiciar, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 asupra legalității sentinței penale nr. 98/14.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020.
S-a reliefat faptul că împotriva sentința penală nr. 98/14.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul a formulat contestație la executare ce a fost soluționată prin sentința penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 79 din data de 10.02.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea acesteia.
S-a reținut că, printre motivele contestației la executare, analizate de cele două instanțe, a fost și deducerea celor 138 de zile, recunoscute ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017.
Din considerentele celor două hotărâri rezultă că, în ceea ce privește "deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanța are în vedere adresa nr. x/26.10.2021 înaintată la dosarul cauzei de către Penitenciarul Ploiești, prin care se comunică faptul că în prezent deținutul A. nu mai are scăzute din MEPI nr. 105/26.01.2021 al Curții de Apel Ploiești cele 138 zile considerate executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, deoarece acesta a beneficiat o dată de scăderea acestora în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curții de Apel Brașov .
Prin aceeași adresă s-a comunicat faptul că pentru perioada 20.11.2014-11.02.2015, conform sentinței nr. 98/14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, contestatorul A. beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar conform art. 551 din Legea nr. 169/2017.
În analiza cererii formulate de condamnatul A. privind deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanța a constatat că acesta beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar, în condițiile în care restul de 138 de zile i-au fost deja scăzute în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curții de Apel Brașov.
Totodată, instanța a avut în vedere Decizia nr. 242/08.04.2021 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control constituțional a reținut în considerentele hotărârii de referință, cu privire la obiectul de reglementare a dispozițiilor criticate, că acestea se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate (paragraful 62).
Efectele intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 se reflectă în obligația Biroului evidență și organizarea muncii din cadrul fiecărei unități de a efectua calculul zilelor câștigate, în raport, cu perioada executării pedepsei în condiții necorespunzătoare de detenție, în raport de art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (paragraful 64).
Instanța de control constituțional a reținut că prevederile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.
În consecință, în ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea în executarea căreia se află condamnatul A., calculul zilelor câștigate, în raport cu perioada executării pedepsei în condiții necorespunzătoare de detenție reprezintă atributul Biroului evidență și organizarea muncii din cadrul locului de detenție.
Cele 12 zile acordate suplimentar ca și beneficiu pentru executarea unei părți din pedeapsa închisorii în condiții necorespunzătoare urmează a fi avute în vedere în procedura amintită de către administrația locului de detenție."
S-a evidențiat că, prin decizia penală nr. 79 din data de 10 februarie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată contestația promovată de condamnat cu privire la sentința penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, în ceea ce privește critica vizând calcularea perioadei de recurs compensatoriu, în sensul reținerii unei perioade de timp ce ar urma a fi scăzută din pedeapsa aplicată, ca beneficiu a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, reținându-se, în considerentele deciziei mai sus menționate, motivele de fapt și de drept care au condus la respingerea contestației, și anume:
"Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu au fost reglementate de legiuitor ca și o cauză de reducere a pedepsei pentru a se putea analiza aplicarea legii penale mai favorabilă și continuarea producerii acestor efecte pe toată durata executării pedepsei, ci au fost acordate ca și măsuri compensatorii pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare.
Prin urmare, acesta este caracterul lor, de măsuri compensatorii și nu de cauză de reducere a pedepsei și acest caracter rezultă în mod neechivoc din denumirea marginală pe care acest articol a avut-o - compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare.
În acest sens sunt și considerentele deciziei nr. 242 din 08 aprilie 2021 a Curții Constituționale, care a constatat că dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituționale."
Revenind la cauza prezentă, instanța de fond a reținut, raportat la motivele invocate de contestatorul condamnat dar și temeiul de drept al cererii, respectiv disp. art. 598 lit. d) C. proc. pen., în sensul deducerii din pedeapsa rezultantă, a unui număr de 138 de zile câștigate ca beneficiu al dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, recunoscute potrivit MEPI nr. 32/01 noiembrie 2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 26/F din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, din care s-a liberat condiționat, pedeapsă care a fost cuprinsă în sentința penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 06.07.2020 prin decizia penală nr. 177/A/06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiției pronunțate în dosarul nr. x/2018, că acestea au fost analizate în mod definitiv prin sentința penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 79 din data de 10 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce a avut ca obiect contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 98/2020 a Curții de Apel Ploiești.
În raport de această constatare, s-au apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen. conform cărora "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."
Împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 27 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație contestatorul A..
În motivarea contestației, contestatorul condamnat, prin apărător ales, a reiterat argumentele aduse în fața instanței de fond, susținerile acestuia și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând contestația formulată de condamnatul A. prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Având în vedere soluția pronunțată, respectiv de respingere ca inadmisibilă a contestației formulată de petent, inadmisibilitate determinată de incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va verifica dacă, s-a apreciat corect de instanța de fond că, motivele prezentei contestații la executare au mai făcut obiectul unei alte contestații la executare soluționată definitiv, respectiv, dacă se poate constatata identitatea de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Înalta Curte reține că la data de 27 aprilie 2022 s-a înregistrat contestația la executare formulata de condamnatul petent A. în temeiul dispozițiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 98/2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020.
S-a reținut că petentul contestator a invocat faptul că prin sentința penală nr. 26/F/03.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. x/01.11.2016, condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influenta, pedeapsă executată efectiv în perioada 1.11.2016 - 6.08.2018, când s-a dispus liberarea condiționată.
Din această pedeapsă, s-au scăzut 138 zile executate în baza legii nr. 169/2017, 178 zile arest preventiv și 644 zile efectiv executate. În fracțiunea de pedeapsa prevăzută de art. 59 din C. pen. din 1969, au fost socotite ca executate efectiv un număr de 138 zile, prin aplicarea disp. art. .55/1 din Legea nr. 254/2013.
S-a arătat că acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 169/2017, în vigoare de la 21.07.2017, care prevede că " La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată", cu mențiunea că art. 551 alin. (8) din lege se aplica retroactiv, adică și pedepselor executate de la 24 iulie 2012.
De asemenea, s-a mai arătat că aceste zile sunt câștigate și pentru pedepsele care erau în curs de executare la 24 iulie 2012 sau a căror executare a început după această dată și până la ieșirea din vigoare a Legii nr. 169/2017, adică la 22.12.2019 (Legea nr. 240/2019).
S-a evidențiat că aceste zile acordate au caracter legal și fac parte din cuantumul zilelor efectiv executate de condamnat și că au același regim juridic ca cele efectiv executate și sunt avute în vedere la punerea în libertate a condamnatului prin executarea integrală a pedepsei sau pentru calculul fracției de pedeapsă pentru acordarea libertății condiționate.
S-a arătat că perioada efectiv executată de condamnatul A., din pedeapsa de 3 ani, cuprinde și cele 138 de zile, acestea făcând parte, în mod definitiv, din perioada efectiv executată în intervalul 01.11.2016 -06.08.2018, având ca efect și reducerea proporțională a restului rămas de executat din durata pedepsei de 3 ani închisoare, rest rămas după liberarea condiționată.
S-a susținut că, ulterior, ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 și ulterior a sentinței penale nr. 98/2020 a Curții de Apel Ploiești, perioada efectiv executată din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 26/F/03.05.2016 a Curții de Apel Brașov a fost scăzută, însă perioada considerată câștigată în baza Legii nr. 169/2017 nu a mai fost scăzută deși, prin hotărârea definitivă de liberare din executarea pedepsei de 3 ani, devenise parte integrantă din executarea efectivă a acestei pedepse.
Petentul condamnat a mai invocat faptul că, în speță, nu are relevanță împrejurarea că aceste zile au fost efectiv considerate ca executate atunci când s-a dispus liberarea condiționată, neputând fi considerate ca scăzute numai atunci când se ia în discuție liberarea condiționată și că nu se pot scădea atunci când se ia în discuție contopirea pedepselor, respectiv a unei pedepse deja executate cu o pedeapsă neexecutată, aplicată pentru o infracțiune concurentă.
Înalta Curte observă, în deplin acord cu instanța de fond că, anterior, același contestator, a formulat, contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 98/14.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a fost soluționată prin sentința penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 79 din data de 10.02.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea acesteia.
Înalta Curte reliefează că acea contestație la executare a vizat tot deducerea celor 138 de zile, recunoscute ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017 și luate în considerare la stabilirea fracției necesare pentru liberarea condiționată, dar neluate în considerare la momentul la care s-a făcut contopirea pedepselor la care a fost condamnat petentul pentru fapte concurente.
Totodată, Înalta Curte constată că, în susținerea acelei contestații la executare, au fost prezentate de contestator aceleași motive și apărări ca cele evidențiate în prezenta contestație la executare.
Această concluzie rezultă fără echivoc și din considerentele sentinței penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei penale nr. 79 din data de 10.02.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, s-a reținut că, referitor la "deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanța are în vedere adresa nr. x/26.10.2021 înaintată la dosarul cauzei de către Penitenciarul Ploiești, prin care se comunică faptul că în prezent deținutul A. nu mai are scăzute din MEPI nr. 105/26.01.2021 al Curții de Apel Ploiești cele 138 zile considerate executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, deoarece acesta a beneficiat o dată de scăderea acestora în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curții de Apel Brașov .
Prin aceeași adresă s-a comunicat faptul că pentru perioada 20.11.2014-11.02.2015, conform sentinței nr. 98/14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, contestatorul A. beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar conform art. 551 din Legea nr. 169/2017.
În analiza cererii formulate de condamnatul A. privind deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanța a constatat că acesta beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar, în condițiile în care restul de 138 de zile i-au fost deja scăzute în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curții de Apel Brașov.
Totodată, instanța a avut în vedere Decizia nr. 242/08.04.2021 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control constituțional a reținut în considerentele hotărârii de referință, cu privire la obiectul de reglementare a dispozițiilor criticate, că acestea se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate (paragraful 62).
Instanța de control constituțional a reținut că prevederile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.
În consecință, în ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea în executarea căreia se află condamnatul A., calculul zilelor câștigate, în raport cu perioada executării pedepsei în condiții necorespunzătoare de detenție reprezintă atributul Biroului evidență și organizarea muncii din cadrul locului de detenție.
Cele 12 zile acordate suplimentar ca și beneficiu pentru executarea unei părți din pedeapsa închisorii în condiții necorespunzătoare urmează a fi avute în vedere în procedura amintită de către administrația locului de detenție."
Totodată, în considerentele deciziei penală nr. 79 din data de 10 februarie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție se reține că, "Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu au fost reglementate de legiuitor ca și o cauză de reducere a pedepsei pentru a se putea analiza aplicarea legii penale mai favorabilă și continuarea producerii acestor efecte pe toată durata executării pedepsei, ci au fost acordate ca și măsuri compensatorii pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare.
Prin urmare, acesta este caracterul lor, de măsuri compensatorii și nu de cauză de reducere a pedepsei și acest caracter rezultă în mod neechivoc din denumirea marginală pe care acest articol a avut-o - compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare.
În acest sens sunt și considerentele deciziei nr. 242 din 08 aprilie 2021 a Curții Constituționale, care a constatat că dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituționale."
În consecință, apreciind că, în mod corect instanța de fond a stabilit incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 27 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.
Reținând culpa sa procesuală în ceea ce privește declanșarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 27 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.