ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2021

Deliberând asupra contestației formulate de către condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 75 din data de 1 iulie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 36 C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 151/A din 24.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/2021 la data de 26 mai 2021, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 36 din C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 151/A din 24.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând, în esență, reducerea pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv la 10 ani închisoare.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 6 din C. pen.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut, în esență, că hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării în cazurile de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art. 598 lit. a) - d) din C. proc. pen. și pot avea loc numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului, ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, contestatorul A. nu a invocat o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, ci a criticat că durata pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Marea Britanie nu corespunde cu durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, sens în care a solicitat adaptarea pedepsei recunoscute de către autoritățile judiciare române prin sentința penală nr. 36 din C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2018 prin aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, prev. de art. 6 din C. pen., critică ce nu poate face obiectul unei contestații la executare.

În acest sens, s-a reținut că prin sentința penală nr. 36 C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 151/A din 24.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu privire la transferul persoanei condamnate A., iar în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a recunoscut sentința nr. x pronunțată de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames - Marea Britanie la data de 12.05.2017, definitivă la data de 12.05.2017, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 5113 zile + 91 zile închisoare consecutive pentru lipsa plății hotărârii de confiscare, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: trei infracțiuni de conspirație la trafic de persoane înspre Marea Britanie cu scopul exploatării sexuale; trei infracțiuni de conspirație la trafic de persoane în interiorul Marii Britanii cu scopul exploatării sexuale; o infracțiune de conspirație la controlul prostituției pentru câștiguri; o infracțiune de conspirație la controlul unui copil pentru prostituție și o infracțiune de conspirație la cauzarea prostituției unui copil pentru câștig, toate fiind prevăzute și contravenind secțiunii I (I) a Legii infracționale din 1977, fapte care au corespondent în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen. român și trafic de persoane prev. de art. 210 din C. pen. și a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5113 zile + 91 zile închisoare aplicată prin sentința penală menționată, deducând, totodată, perioada executată de la 9.02.2017 la zi.

Așadar, s-a reținut că împrejurarea invocată de contestator nu mai poate fi pusă în discuție întrucât nu reprezintă o problemă de executare, ci una de judecată, iar în privința acesteia, sentința contestată se bucură de prezumția de legalitate.

Cu alte cuvinte, s-a reținut că admiterea contestației la executare formulată de către condamnatul A. pentru motivul invocat ar echivala cu admiterea unei a doua căi de atac ordinare, după aceea a apelului, ceea ce ar fi lipsit de bază legală.

Împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15.07.2021, sub nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 12 octombrie 2021.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2021, contestatorul A. a arătat că își retrage calea de atac.

Examinând cererea de retragere a contestației formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voință a contestatorului în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că persoana condamnată A. și-a manifestat voința de a-și retrage contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, personal, în fața instanței de control judiciar, fiind asistată de apărător desemnat din oficiu.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. fac trimitere expresă la prevederile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă, potrivit alin. (1), că, până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar, părțile își pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiași text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Deopotrivă, declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de control judiciar.

În consecință, evaluând manifestarea de voință a contestatorului condamnat A. prin prisma considerațiilor teoretice expuse anterior, Înalta Curte constată că aceasta respectă exigențele art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., aplicabile în procedura pendinte în condițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen.

Ca urmare, dând eficiență dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte va lua act de retragerea contestației declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM