ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27/F din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020(2908/2020), în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins,ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 72/2018 din data de 28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020 din data de 06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța această soluție, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2020, pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr. x/2020, petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Slobozia, a contestat executarea pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 72/2018 din data de 28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020 din data de 06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precizând că există o cauză de micșorare a acesteia.

Prin sentința penală nr. 430/14.10.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Slobozia a admis, în baza art. 47 din C. proc. pen., excepția necompetenței materiale și, in baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de petentul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Slobozia, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a dispune declinarea competentei în favoarea Curții de Apel București, Judecătoria Slobozia a reținut ca petentul și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar petentul se afla la momentul formulării ei în stare de detenție în Penitenciarul Slobozia, aflat în circumscripția Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020.

Analizând contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., Curtea a reținut că aceasta este nefondată.

Astfel, contestația la executare se poate formula în cazurile expres și limitativ prev. de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., când:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către contestatorul condamnat, acesta a formulat contestație împotriva executării pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 72/2018, pronunțată la data de 28.06.2018 de Curtea de Apel Ploiești, răamasă definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020, pronunțată de ICCJ la data de 06.07.2020, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și susținând că există o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Primul aspect invocat de contestatorul condamnat drept cauză de reducere a pedepsei a fost acela al greșitei stabiliri de către I.C.C.J. a pedepsei rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare, în loc de 9 ani, 11 luni și 12 zile închisoare cât ar fi fost corect, prin luarea in considerare a:

- condamnării de 1 an cu suspendare pronunțată prin Sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești, condamnare care se împlinise la data de 06.06.2019, astfel că, în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., în pedeapsa concurentă trebuia inclus doar restul de pedeapsă, nu și sporul de pedeapsă.

- sporului de 1 an aplicat la condamnarea de 3 ani, pronunțată prin Sentința penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Al doilea aspect invocat de contestatorul condamnat drept cauză de reducere a pedepsei a fost acela reprezentat de necesitatea reținerii unui număr de 24 zile ca beneficiu cuvenit pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată în condiții necorespunzătoare, potrivit art. 55

1

din Legea 254/2013 privind recursul compensatoriu.

Primul aspect invocat de contestatorul condamnat, privitor la greșita stabilire de către I.C.C.J. prin decizia definitivă nr. 177/2020, pronunțată la data de 06.07.2020, a pedepsei rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare, în loc de 9 ani, 11 luni și 12 zile închisoare cât ar fi fost corect, nu este în realitate o cauză de reducere a pedepsei în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În plus, Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia pronunțată de I.C.C.J. la 26 ianuarie 2021 în aceeași cauză, a fost admisă contestația la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești și s-a dispus ca, din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 72/28.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A/06.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reținerii, arestului la domiciliu, arestării preventive și arestării în executarea pedepsei, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 și de la data de 01.11.2016 la data de 06.08.2018, dar și perioada de la 07.07.2020 la zi (26 ianuarie 2021).

A doua critică invocată de contestatorul condamnat, privitoare la nereținerea unui număr de 24 zile ca beneficiu cuvenit pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată în condiții necorespunzătoare, este neîntemeiată de vreme ce din Adresa nr. x/12.10.2020, emisă de Penitenciarul Slobozia, a rezultat că pedeapsa acestuia începe la 01.11.2016 și expiră la 06.08.2026, scăzându-se 328 zile (din care 178 zile arest preventiv și arest la domiciliu în perioada 11 19.11.2014 - 15.05.2015 și 150 zile ca urmare a aplicării art. 55

1

din Legea 169/2017 privind compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare.

Având în vedere cele mai sus expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 72/2018 din data de 28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020 din data de 06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termenul legal, condamnatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestația declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.

Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instante la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește critica contestatorului privind greșita stabilire a pedepsei rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecințele anulării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, și nici cenzurate considerentele pentru care instanțele de fond și de apel au constatat existența unui concurs de infracțiuni, au contopit pedepsele și au aplicat sporul, în condițiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către cele două instanțe la momentul soluționării cauzei, având autoritate de lucru judecat.

Referitor la critica contestatorului privind nereținerea unui număr de 24 zile ca beneficiu cuvenit pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată în condiții necorespunzătoare, Înalta Curte costată că este nefondată această critică, având în vedere că, așa cum rezultă din adresa nr. x/12.10.2020, emisă de Penitenciarul Slobozia, pedeapsa condamnatului A. a început la data de 01.11.2016 și va expira la data de 06.08.2026, fiind scăzute 328 zile închisoare (din care 178 zile arest preventiv și arest la domiciliu în perioada 11 19.11.2014 - 15.05.2015 și 150 zile ca urmare a aplicării art. 551 din Legea 169/2017 privind compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare).

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020(2908/2020).

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020(2908/2020).

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2021.

GGC-GR