ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2021

Prin sentința penală nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de modificare pedeapsă formulată de condamnatul A..

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 22 februarie 2021, sub nr. x/2021 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, cererea având ca obiect alte modificări ale pedepsei prev. de art. 585 lit. a) din C. proc. pen., formulată de condamnatul A..

În motivarea cererii contestatorul a susținut că solicită să se analizeze faptul că a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani și 8 luni, prin Decizia penala nr. 177/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6.07.2020, deși la momentul pronunțării Deciziei penale de către Înalta Curte de Casație și Justiție respectiv 6.07.2020, situația juridică era complet diferită, față de situația juridică pe care a constatat-o Curtea de Apel Ploiești, la data pronunțării Sentinței penale nr. 72/2018 de la data de 28.06.2018.

Prin Decizia nr. 177/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție învestită cu judecarea căii de atac a apelului promovat împotriva Sentinței penale nr. 72/2018, a respins apelul declarat de A. și a menținut în tot Sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fără a mai cerceta aspectele legate de modul în care Curtea de Apel Ploiești a dispus contopirea pedepsei de 9 ani și 4 luni cu infracțiunile considerate concurente din pedepsele anterioare, întrucât, dacă ar fi analizat acest aspect, ar fi constatat că situația juridica a inculpatului este cu totul diferită față de cea dispusă prin sentința penală pronunțată în fond.

Întrucât la data de 28.06.2018, Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de fond, a considerat că inculpatul A. se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 26 din 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus adăugarea unui spor de 1 an din această pedeapsă.

Totodată, a dispus și adăugarea unui spor de 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare pronunțată prin Sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești.

Prezenta sesizare are ca obiect tocmai existența acestui spor de 1 an și 4 luni adăugat la pedeapsa de 9 ani și 4 luni, întrucât la data pronunțării Deciziei penale nr. 177/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 6.07.2020 nu se mai impunea adăugarea sporurilor de 1 an și de 4 luni.

S-a menționat că acest spor de 1 an și 4 luni nu trebuie adăugat și nu trebuia eliberat mandat de executare pentru o pedeapsă de 10 ani și 8 luni, întrucât la data de 6.07.2020, data la care s-a pronunțat definitiv Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 177/2020, pedeapsa de 3 ani stabilită prin Sentința penală nr. 26 din 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție era executată, în aceeași situație fiind și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești.

Din starea de fapt dovedită prin hotărârile judecătorești depuse, precum și prin cazierul judiciar al petentului, s-a solicitat să se constate că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat situația juridică a inculpatului A. de la data de 6.07.2020 și a menținut dintr-o eroare, întregul dispozitiv al Sentinței penale nr. 72/2018 astfel cum a fost pronunțată.

Tot în acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut din greșeală și deducerea de la data de 1.11.2016 la zi, deși A. a fost liberat condiționat prin Sentința penală nr. 1515/2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 413/2018 pronunțată de Tribunalul Prahova și, astfel, în mod corect trebuia reținut că se deduce perioada executată de la data de 1.11.2016 la data de 6.08.2018.

Astfel, conform Sentinței penale nr. 1515/2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 413/2018 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a dispus liberarea condiționată, s-a constatat că, prin procesul-verbal nr. x/20.06.2018 emis de Comisia pentru Liberări Condiționate din cadrul Penitenciarului Ploiești, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (M.E.P.I. nr. x/2016), executarea acesteia începând la data de 1.11.2016, urmând să expire la data de 1.05.2019, prin scăderea perioadei de arest preventiv de 57 zile și a unui număr de 126 zile de recurs compensatoriu. Transpuse în zile de condamnare, condamnatul A. a avut de executat un număr de 1095 zile, iar pentru a deveni propozabil, fracția pe care o avea de executat consta în executarea unui număr de 730 zile. În baza procesului-verbal nr. x/20.06.2018 emis de Comisia pentru Liberări Condiționate din cadrul Penitenciarului Ploiești s-a constatat că A. a executat și câștigat un număr de 862 zile (fracția fiind de 730 zile), fiind încarcerat din data de 1.11.2016, până la data de 20.06.2018.

În consecință, astfel cum se menționează și în sentința penală prin care a fost liberat condiționat, pentru executarea în întregime a executării pedepsei de 3 ani, condamnatul A. trebuia să nu mai săvârșească o altă infracțiune într-o perioadă de aproximativ 7 luni.

Astfel cum a rezultat din cazierul condamnatului și din situația juridică, acesta nu a săvârșit nicio altă faptă de natură penală și, astfel, la data de 6.07.2020 această pedeapsă a fost executată.

Dacă s-ar adăuga condamnatului A. un spor de 1 an, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 3 ani, având în vedere că acesta a executat și câștigat un număr de 862 zile, înseamnă că inculpatului A., prin contopirea realizată în prezent, i-a fost mărită pedeapsa de 3 ani, deși, în luna mai a anului 2019 pedeapsa apare ca fiind considerată executată.

Pe cale de consecință, s-a solicitat să se constatate că pedeapsa pe care condamnatul A. ar trebui să o execute este de 9 ani și 4 luni.

O altă situație care a intervenit pe parcursul executării pedepsei constă în aceea că, la data de 3.02.2021 Judecătoria Slobozia a dispus liberarea condiționată a condamnatului A. din pedeapsa de 10 ani și 8 luni, prin Sentința penală nr. 57/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 la data de 3.02.2021.

La data de 3.02.2021, în cadrul ședinței de judecată având ca obiect liberarea condiționată a condamnatului, atât reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, cât și apărarea au pus concluzii de admitere a cererii de liberare având în vedere că din actele depuse la dosarul de penitenciar rezultă că inculpatul îndeplinea condițiile prevăzute de lege.

S-a menționat că la dosarul x/2021 a fost depus de Penitenciarul Slobozia mandatul nr. x/2020 în baza căruia condamnatul A. avea de executat pedeapsa de 10 ani și 8 luni, mandat din care s-a dispus deducerea perioadei executate și de la 1.11.2016 la zi, deși această perioadă nu era dedusă în mod corect.

La data de 26.01.2021, Curtea de Apel Ploiești a comunicat Penitenciarului Slobozia mandatul nr. x prin care a fost stabilit faptul că A. are de executat pedeapsa de 10 ani și 8 luni, urmând ca din aceasta să se excludă deducerea de la data de 1.11.2016 la zi.

Astfel, în baza noului mandat 105/2021, s-a considerat în mod eronat că A. nu mai îndeplinește condiția privind efectuarea fracției.

În susținerea cererii s-a solicitat a se avea în vedere că la data de 18.02.2021 Judecătoria Slobozia a transmis către Penitenciarul Slobozia adresa nr. x/18.02.2021 prin care solicită penitenciarului să pună în executare sentința penală prin care a fost admisă definitiv cererea de liberare condiționată.

S-a constatat că niciunul dintre cele doua mandate de executare (mandat executare nr. x/2020, respectiv, mandatul nr. x/2021) emise până în prezent nu clarifică situația juridică a condamnatului A., întrucât nu a fost dedusă în mod corect perioada executată, în cadrul mandatului x/26.01.2021 nu a fost dedusă perioada executată de condamnat de la data de 11.02.2015 - 8.04.2015 și mai mult, acest mandat a fost eliberat pentru perioada de 10 ani și 8 luni închisoare deși, în mod legal, pedeapsa pe care trebuie să o execute condamnatul A. este de 9 ani și 4 luni.

Condamnatul A. a formulat sesizarea, întrucât Curtea de Apel Ploiești, în calitate de instanță de executare trebuie sa ia în considerare faptul că situația creată este percepută de către persoana în cauză ca un abuz - nu s-a pus în executare o sentință penală definitivă prin care s-a dispus liberarea sa condiționată.

Sentința penală pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza căreia a fost emis mandatul de executare pe care condamnatul A. îl execută este nelegală, în ceea ce privește contopirea pedepselor și prin urmare s-a solicitat să se constatate că A. are de executat o pedeapsă totală de 9 ani și 4 luni închisoare, și raportat la sentința penală de liberare condiționată să se dispună punerea de îndată în libertate a condamnatului.

La termenul din data de 1 aprilie 2021, apărătorul ales al persoanei condamnate A., a precizat temeiul juridic al cererii și a solicitat calificarea acestei cereri ca fiind "alte modificări de pedepse", așa cum prevede art. 585 lit. a) din C. proc. pen., fiind vorba de concursul de infracțiuni.

Procedând la verificarea propriei competențe materiale, teritoriale și funcționale, Curtea a constatat că, având în vedere motivele invocate pe calea cererii având ca obiect "alte modificări de pedepse", fiind vorba de concursul de infracțiuni, în cauză sunt incidente disp. art. 585 lit. a) din C. proc. pen., competența de soluționare a cererii, având ca obiect alte modificări ale pedepsei revenind, potrivit art. 585 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., Curții de Apel București, instanță competentă să dispună asupra modificării pedepsei, în a cărei rază teritorială se află Penitenciarul Slobozia, unde se află încarcerat.

Totodată, a menționat că și în cazul în care cererea este calificată ca și contestație la executare în temeiul art. 598 lit. d) din C. proc. pen., competentă pentru soluționare este tot Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., astfel că, prin Sentința penală nr. 41/1.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 47 din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, în baza art. 50 din C. proc. pen. și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de condamnatul A., având ca obiect alte modificări ale pedepsei, în favoarea Curții de Apel București.

Astfel, cauza a fost înaintată Curții de Apel București și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Petentul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în temeiul acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020 al Curții de Apel Ploiești.

Prin Sentința penală nr. 98 din 14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul executări penale de la Curtea de Apel Ploiești, au fost deduse unele perioade executate de către condamnatul A. și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020 al Curții de Apel Ploiești; în temeiul acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 26.01.2021 al Curții de Apel Ploiești.

În esență, petentul, invocând dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a arătat că prin sentința sus-menționată i-a fost aplicat, în mod incorect, un spor de pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, solicitând instanței să constate că pedeapsa pe care o are de executat condamnatul este de 9 ani și 4 luni închisoare.

De asemenea, petentul a învederat că față de petent s-a dispus liberarea condiționată conform sentinței penale nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, sentință ce nu a fost executată.

Curtea a constatat că nu este fondată cererea de modificare pedeapsă formulată de către condamnatul A..

Astfel, potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Instanța a constatat că, în prezenta cauză, nu există situația premisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Sub acest aspect, se constată că în privința petentului A. nu există o altă hotărâre definitivă de condamnare, alta decât cea pe care o execută efectiv, aplicată pentru comiterea vreunei infracțiuni concurente. Din același motiv, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 585 lit. d) din C. proc. pen., astfel cum a solicitat petentul, neexistând o altă hotărâre judecătorească prin care acesta să fi fost condamnat pentru acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate.

Curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost rezolvată situația juridică a petentului A., constatându-se existența concursului de infracțiuni și contopindu-se mai multe pedepse cu închisoarea aplicate acestuia, atât pentru faptele deduse judecății, cât și pentru infracțiuni definitiv judecate în alte cauze penale. Prin aceeași sentință, s-a aplicat și un spor de 1 an și 4 luni închisoare față de petent.

Ca atare, toate aspectele vizând situația juridică a petentului au fost definitiv judecate, hotărârea definitivă sus-menționată bucurându-se de autoritate de lucru judecat, astfel încât nu mai pot fi repuse în discuție, cu eventuala consecință a înlăturării sporului de pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În același sens, instanța a avut în vedere și adresa Penitenciarului Slobozia, din care rezultă că petentul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 105 din 26.01.2021 al Curții de Apel Ploiești, neexistând în privința acestuia alte mandate de executare.

Atât prin Sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și prin sentința penală nr. 98 din 14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au dedus perioadele executate anterior de către petent, astfel încât nu există alte intervale de timp ce ar trebui scăzute din cuantumul pedepsei rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare.

Cu privire la împrejurarea că Sentința penală nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, nu a fost pusă în executare, iar petentul nu a fost liberat condiționat, Curtea a observat că un astfel de aspect excede prezentului cadru procesual, neexistând, de altfel, niciun temei legal care să permită instanței să dispună vreo măsură în această privință.

Curtea s-a limitat să constate, totuși, că prin Sentința penală nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, s-a dispus liberarea condiționată a petentului A. cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, care, însă a fost anulat prin Sentința penală nr. 98 din 14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Sentinței penale nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a formulat contestație condamnatul A..

Examinând sentința atacată, în raport cu motivele prezentate în cuprinsul contestației, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că, în cursul judecății la prima instanță, apărătorul ales al persoanei condamnate A. a precizat temeiul juridic al cererii și a solicitat calificarea acestei cereri ca fiind "alte modificări de pedepse", așa cum prevede art. 585 lit. a) din C. proc. pen.

Potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Se observă că prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat să se analizeze faptul că a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani și 8 luni, prin Decizia penală nr. 177/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6.07.2020, deși la momentul pronunțării deciziei penale de către Înalta Curte de Casație și Justiție respectiv 6.07.2020, situația juridică era complet diferită, față de situația juridică pe care a constatat-o Curtea de Apel Ploiești, la data pronunțării Sentinței penale nr. 72/2018 de la data de 28.06.2018. S-a precizat că, prin Decizia nr. 177/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu judecarea căii de atac a apelului promovat împotriva Sentinței penale nr. 72/2018, a respins apelul declarat de A. și a menținut în tot sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fără a mai cerceta aspectele legate de modul în care Curtea de Apel Ploiești a dispus contopirea pedepsei de 9 ani și 4 luni cu infracțiunile considerate concurente din pedepsele anterioare, întrucât, dacă ar fi analizat acest aspect, ar fi constatat că situația juridică a inculpatului este cu totul diferită față de cea dispusă prin sentința penală pronunțată în fond. În esență, s-a arătat că cererea are ca obiect existența sporului de 1 an și 4 luni adăugat la pedeapsa de 9 ani și 4 luni, întrucât, la data pronunțării Deciziei penale nr. 177/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 6.07.2020, nu se mai impunea adăugarea sporurilor de 1 an și de 4 luni, precum și menținerea din greșeală și deducerea de la data de 1.11.2016 la zi, deoarece condamnatul A. a fost liberat condiționat prin Sentința penală nr. 1515/2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești rămasă definitiva prin Decizia penală nr. 413/2018 pronunțată de Tribunalul Prahova și astfel, în mod corect trebuia reținut că se deduce perioada executată de la data de 1.11.2016, la data de 6.08.2018.

Astfel, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (…) la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. rap la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din perioada ianuarie- aprilie 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2010.

Instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 și următoarele vechiul C. pen. prin Sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești și cu infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 26 din 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) din vechiul C. pen., Curtea de Apel Ploiești a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menționată.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (2), (3) lit. a) și 5 din C. pen., instanța a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 1.11.2016 emis de către Curtea de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile acestei hotărâri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești și ale sentinței penale nr. 26 din 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 inclusiv și de la data de 1.11.2016 la zi.

Prin prin Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost respins apelul inculpatul A., menținându-se dispozițiile care îl priveau ale sentinței penale apelate.

Prin Sentința nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de retragerea contestației la executare formulate de contestatorul-condamnat A. cu privire la executarea sentinței penale nr. 72 din 28.06.2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018. În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești și, în consecință, s-a dispus ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A din 06.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reținerii, arestului la domiciliu, arestării preventive și arestării în executarea pedepsei, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 și de la data de 1.11.2016 la data de 6.08.2018, inclusiv. S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. x/2015 din 6.07.2020 emis de Curtea de Apel Ploiești și s-a dispus eliberarea unui nou M.E.P.I.

Apoi, prin Decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, s-a desființat, în parte sentința contestată și, rejudecând a dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 28.06.2010 de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 177/A/06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și perioada de la 7.07.2020 la zi, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Instanța de control judiciar constată că susținerile contestatorului condamnat privind modificarea pedepsei în executarea căreia se află, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu pot fi reținute în cauză, întrucât, în acord cu prima instanță, nu există situația premisă pentru aplicarea acestor dispoziții, respectiv nu există o altă hotărâre definitivă de condamnare, aplicată pentru comiterea vreunei infracțiuni concurente.

Or, în mod corect, a reținut Curtea de Apel București că toate aspectele vizând situația juridică a petentului au fost definitiv judecate, Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală bucurându-se de autoritate de lucru judecat, prin această hotărâre fiind rezolvată situația juridică a condamnatului A., constatându-se existența concursului de infracțiuni și contopindu-se mai multe pedepse cu închisoarea aplicate acestuia atât pentru faptele deduse judecății, cât și pentru infracțiuni definitiv judecate în alte cauze penale, astfel că aspectele criticate nu mai pot fi repuse în discuție, cu eventuala consecință a înlăturării sporului de pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

Cât privește critica referitoare la faptul că Sentința penală nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, nu a fost pusă în executare, iar condamnatul A. nu a fost liberat condiționat, Înalta Curte constată că un astfel de aspect excedează prezentului cadru procesual.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2021.

GGC - MM