ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2022

Ședința publică din data de 08 septembrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68/P din 21 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A., la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin cerererea înregistrată pe rolul instanței, condamnatul A. a formulat contestație la executare, apreciind că, a intervenit o cauză de stingere a executării pedepsei ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 57/2021 a Judecătoriei Slobozia prin care s-a dispus liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare.

Analizând contestația la executare formulată, prin raportare la motivele invocate și actele aflate la dosar, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din perioada ianuarie - aprilie 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare si interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2010.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 și următoarele C. pen. (1969) prin sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești și cu infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), Curtea de Apel Ploiești a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menționată.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2), (3) lit. a) și 5 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedepsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlaltor pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 01.11.2016 emis de către Curtea de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile acestei hotărari.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 06.06.2016 a Curții de Apel Ploiești și ale sentinței penale nr. 26 din 03.05.2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive a inculpatului, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015, inclusiv, și, de la data de 01.11.2016, la zi.

Ca urmare a apelurilor exercitate împotriva sentinței penale nr. 72/28.06.2018 a Curții de Apel Ploiești, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 177/A/06.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, deși s-au adus o serie de modificări sentinței penale apelate, acestea nu au vizat și dispozițiile care îl priveau pe inculpatul A., al cărui apel a fost respins, instanța de control judiciar menținând dispozițiile sentinței penale apelate care îl priveau pe inculpat.

În aceste condiții, pe numele condamnatului A., instanța de executare, Curtea de Apel Ploiești, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/298/42/2015 din 06.07.2020, pentru pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare.

Ulterior, prin sentința penală nr. 98/14.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a luat act de retragerea contestației la executare formulate de contestatorul - condamnat A. cu privire la executarea sentinței penale nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A/06.07.202 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a-II-a C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată, din oficiu, de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești și, în consecință, s-a dispus ca, din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A din 06.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reținerii, arestului la domiciliu, arestării preventive și arestării în executarea pedepsei, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 și, de la data de 01.11.2016 la data de 06.08.2018, inclusiv.

A fost anulat M.E.P.I nr. 80/298/42/2015 din 06.07.2020 emis de Curtea de Apel Ploiești și a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 98 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, a fost desființează, în parte, sentința contestată și rejudecând, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72 din 28.06.2010 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 177/A din 06.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și perioada de la 07.07.2020 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare la data de 10.02.2021, a fost admisă cererea de liberare condiționată formulată de petentul A. și s-a dispus liberarea condiționată a acestuia din executarea pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 72/2018 a Curții de Apel Ploiești, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020.

Curtea a apreciat că soluția pronunțată prin sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia nu constituie o cauză de stingere a executării pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat că, liberarea condiționată este un mijloc de individualizare a pedepsei ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deținere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiția ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârșească infracțiuni.

Făcând referire la dispozițiile art. 61 C. pen. (1969) și art. 106 C. pen., Curtea a arătat că instituția liberării condiționate este diferită de cauzele de stingere a executării pedepsei.

Prin urmare, s-a observat că, soluția stabilită prin sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, nu reprezintă o cauză de stingere a executării pedepsei, care să justifice admiterea contestației la executare.

Totodată, Curtea a mai reținut că, prin sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, s-a hotărât liberarea condiționată a condamnatului A. din executarea pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/2018 a Curții de Apel Ploiești, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020.

Sentința penală nr. 57/03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia a rămas definitivă la data de 10.02.2021, data la care condamnatul A. nu se mai afla în executarea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020, emis în baza sentința penală nr. 72/2018 a Curții de Apel Ploiești.

Urmare pronunțării sentinței penale nr. 98/14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost emis un alt mandat de executare a pedepsei, astfel că la data de 10.02.2021 contestatorul A. se afla în executarea unui alt mandat de executare, emis în baza ultimei hotărâri, motiv pentru care, nu a putut fi pus în libertate, prin efectul sentinței penale nr. 57 din 03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, care viza un alt mandat de executare deja definitiv anulat.

Referitor la susținerile contestatorului privind legalitatea sentinței penale nr. 98 din 14.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a arătat că acestea nu pot fi examinate în prezenta procedură judiciară, în care nu se verifică legalitatea hotărârilor în baza cărora se face executarea, ci doar modul în care se aplică legii în procedura executării condamnării, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație condamnatul A., reluând aspectele prezentate în cererea inițială, în sensul că, sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia, prin care s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului, constituie temei pentru stingerea executării pedepsei și punerea sa în libertate.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, se observă că, prin sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului A. din executarea pedepsei de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/2018 a Curții de Apel Ploiești, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020.

Sentința penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia a rămas definitivă la data de 10.02.2021, dată la care condamnatul A. nu se mai afla în executarea mandatului nr. x/2020, emis în baza sentinței penale nr. 72/2018 a Curții de Apel Ploiești.

Ulterior, ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 98 din 14.10.2020 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei.

Prin urmare, la data de 10.02.2021, condamnatul A. se afla în executarea unui nou mandat de executare, emis în baza hotărârii anterior menționate, motiv pentru care nu s-a putut da efect sentinței penale nr. 57 din 03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, prin care s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului, întrucât viza un alt mandat de executare a pedepsei, definitiv anulat.

Așadar, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unor cauze de micșorare a pedepsei care să atragă incidența art. 598 lit. d) C. proc. pen., în mod corect, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de condamnatul A..

Față de considerentele anterior expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 68/P din 21 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x, pe care, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 68/P din 21 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/202.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 septembrie 2022.