ÎCCJ, Secția penală, decizia din 17.10.2023 — apel împotriva sentinței nr. 66/2023 a Curții de Apel Ploiești

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din perioada ianuarie- aprilie 2011. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2010. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 și următoarele vechiul C. pen. prin sentința penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6,06,2016 a Curții de Apel Ploiești și cu infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) vechiul C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menționată. În baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2), (3) lit. a) și 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 01.11.2016 emis de către Curtea de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curții de Apel Ploiești și ale sentinței penale nr. 26 din 03.05.2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 inclusiv și de la data de 01.11.2016 la zi. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 34.400 RON, respectiv 440 euro ridicate de la locuința inculpatului A. cu ocazia percheziției domiciliare, instituită prin Ordonanța nr. 3/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Ploiești din data de 21.11.2014; măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înființarea popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpatului A., instituită prin Ordonanța nr. 3/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Ploiești din data de 18.12.2014 și măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A., instituită prin Ordonanța nr. 3/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Ploiești din data de 11.02.2015. Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., Curtea a constatat că deși în cererea de revizuire se invocă cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aspectele învederate în cuprinsul ei nu întrunesc condițiile prevăzute de lege în această materie, pentru admiterea în principiu. Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. Nu constituie fapte sau împrejurări noi nici apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Faptele sau împrejurările noi pot determina revizuirea hotărârilor definitive atacate dacă nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acesteia și nici nu rezultă din materialul probator existent la dosar și trebuie să conducă la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Examinând motivele arătate în cerere de revizuent, Curtea a constatat că se critică aspectul referitor la faptul că instanțele care au soluționat cauza nu au analizat corect situația juridică a inculpatului cu ocazia contopirii pedepselor ce au fost apreciate ca fiind concurente. Obiectul examinării în principiu a cererii de revizuire constă în verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru admiterea cererii, fiind o procedură preliminară și eliminatorie având ca finalitate înlăturarea de le rejudecarea în fond a cauzei a acelor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condițiile procedurale (hotărâre, titular, termen) precum și a acelor cereri ale căror motive nu se înscriu în cazurile prevăzute expres de lege. De asemenea, a constatat Curtea că aspectele invocate nu reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei neavând aptitudinea de a dovedi "netemeinicia hotărârii de condamnare" astfel cum impune art. 453 alin. (4) C. proc. pen. Prin urmare, nu orice aspect sau fapt nou atrage revizuirea cauzei ci doar acelea care sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, cele învederate de revizuent neavând influență asupra soluției de condamnare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac și nu împiedică părțile de a apela la instanțele de judecată, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege și de a se prevala de garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil. Fiind o cale extraordinară de atac, prevederile care o reglementează sunt de strictă interpretare, instanțelor de judecată nefiindu-le permisă extinderea lor și la alte cazuri decât cele prevăzute expres de lege. Împotriva acestei sentințe penale, persoana condamnată A. a formulat apel în termen legal, solicitând admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință admiterea în principiu a cererii de revizuire și suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire o solicită. A apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere în principiu în raport cu condițiile legale și în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a considerat că se impunea admiterea în principiu a cererii de revizuire. În acest sens, a arătat că prin decizia penală nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins apelul promovat de către recurentul condamnat A., menținându-se în tot sentința penală atacată. În opinia revizuentului, prin respingerea apelului, instanța de control judiciar nu a mai analizat situația juridică a condamnatului A. raportat la concursul de infracțiuni astfel încât la aplicarea sporurilor de pedeapsă au existat împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză sub acest aspect. În acest sens, a învederat că aplicarea sporului de 1 an ca treime din pedeapsa de 3 ani pronunțată de Curtea de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală este nelegală, motivat de faptul că după liberarea sa condiționată nu a mai săvârșit nicio infracțiune, că a fost condamnat în anul 2020 pentru infracțiuni sesizate în 2013 și nu se poate considera că în intervalul 2016-2020 a mai săvârșit o nouă infracțiune, că prin aplicarea sporului de 1 an a rezultat o depășire a mandatului, precum și că nerespectarea cronologiei sesizării infracțiunilor săvârșite prin trimiterea în judecată nu poate atrage obligarea condamnatului la executarea unei pedepse mai mari decât cea legală. La termenul din data de 03 octombrie 2023, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului formulat de revizuentul A., desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Ploiești, având în vedere motivul de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece la soluționarea cauzei în fond a participat un procuror necompetent, respectiv din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și nu din cadrul Parchetului General, secția Judiciară. Examinând apelul formulat de revizuentul condamnat A., Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente: Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul condamnat A., Înalta Curte va analiza incidența cazului de nulitate absolută invocat de reprezentantul Ministerului Public, întemeiat pe dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Prezentul apel a fost declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 72 din data 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, formulată de condamnatul A.. Sentința atacată cu revizuire a rămas definitivă prin Decizia nr. 177/A/6 iulie 2020 pronunțată de ÎCCJ, secția penală, în dosarul nr. x/2018. În apel, procurorul de ședință a invocat nulitatea absolută a sentinței prin care curtea de apel s-a pronunțat asupra cererii de revizuire, cu argumentul că în mod nelegal la ședința de judecată a participat un procuror de ședință din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, deși cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei sentințe prin care a fost condamnat și un judecător. Înalta Curte observă că la judecarea cauzei la ședința de judecată a participat un procuror din cadrul altei unități de parchet decât cea prevăzută de lege. Astfel, prima instanță a fost sesizată cu cererea de revizuire a unui dosar vizând infracțiuni de corupție, în care printre inculpați era și un judecător din cadrul unei judecătorii. În concret, Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești. Dispozițiile legale referitoare la participarea procurorului în cauzele cu infracțiuni săvârșite de magistrați sunt cuprinse în Legea nr. 49/2022 privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I. nr. 244 din 11 martie 2022. Astfel, conform art. 3 alin. (2) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii sunt de competența parchetului de pe lângă curtea de apel. La rândul său, art. 1 alin. (7) din actul normativ prevede că începând cu data desființării secției, la judecarea cauzelor transmise potrivit alin. (2) și (3), precum și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în aceste cauze participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele pe rolul cărora se află acestea. Aceste dispoziții se aplică și în ceea ce privește cauzele referitoare la infracțiunile prevăzute la art. 3 care se aflau pe rolul instanțelor de judecată la data operaționalizării secției și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Prin urmare, dosarele de pe rolul unei curți de apel, având ca obiect orice altă cerere, inclusiv de revizuire, formulată într-o cauză cu o infracțiune comisă de un judecător de la o judecătorie se judecă cu participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă curtea de apel pe rolul căreia se află cauza, chiar dacă urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția Națională Anticorupție. Regula instituită reprezintă o excepție de la regula generală stabilită de art. 72 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care stabilește că în procesele penale, la ședința de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. Chestiunea sancțiunii participării procurorului necompetent conform legii la ședințele de judecată a fost tranșată de către instanța supremă. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 3/2019 privind soluționarea sesizărilor formulate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 526 din 27 iunie 2019 a statuat că participarea procurorului necompetent conform legii la ședințele de judecată echivalează cu neparticiparea procurorului și determină incidența sancțiunii nulității absolute prevăzute în art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. De altfel, una dintre sesizările pentru pronunțarea hotărârii prealabile a fost făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, chiar în dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluționarea apelului prin care a rămas definitivă sentința atacată cu revizuire. În concluzie, încălcarea dispoziției legale referitoare la participarea procurorului determină nulitatea absolută a sentinței. Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 66 din data de 21 iunie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și, în consecință: Va desființa sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Ploiești, judecata admisibilității cererii de revizuire se va relua din dezbateri, cu participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.