ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93/S/22.04.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023, Tribunalul Brașov, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în data de 26.03.2023 și s-a aflat sub incidența măsurii preventive a controlului judiciar în perioada 28.03.2023 - 09.08.2023.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata B., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpații C. și D., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de "dare de mită", prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A constatat că inculpații C. și D. au fost reținuți pentru 24 de ore în data de 26.03.2023 și s-au aflat sub incidența măsurii preventive a controlului judiciar în perioada 28.03.2023 - 26.05.2023.

A respins cererea de anulare a permisului de conducere seria x emis la data de 07.11.2022 aparținând numitei E. pentru categoriile: x.

A dispus restituirea permisului de conducere seria x emis la data de 07.11.2022 aparținând numitei E..

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Prin decizia penală nr. 700/AP din 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 93/S/22.04.2024 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr. x/2023, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, în temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.. În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în data de 26.03.2023.

În baza art. 289 alin. (3) din C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 100 de RON, reprezentând contravaloarea bunurilor primite.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.. În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpată să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 289 alin. (3) din C. pen., a confiscat de la inculpată suma de 100 de RON, reprezentând contravaloarea bunurilor primite.

În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în data de 26.03.2023.

În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata C. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpată să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

A constatat că inculpata a fost reținută pentru 24 de ore în data de 26.03.2023.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a desființat permisul de conducere seria x emis la data 07.11.2022 aparținând numitei E. pentru categoriile AM 05-11-2022, B 05-11-2022/B1 05-11-2022.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia și, în baza art. 274 alin. (1) din același cod, a obligat pe inculpați la plata sumei de 4.000 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat la urmărire penală și judecata în primă instanță.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatei B., care, în calitate de agent de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, a pretins și a primit, la data de 25.10.2022, produse alimentare de la inculpații C. și D., pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu prevăzute în Fișa Postului nr. x din data de 18.11.2019 constând în reprogramarea cu celeritate și într-o anumită zi de sâmbătă pe martora E., și fapta inculpatului A. care, în calitate de agent șef de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, a primit produse alimentare de la inculpații C. și D. în legătură cu atribuția de serviciu de examinator la proba practică de obținere a permisului de conducere, anterior inculpatul declarând-o "admis" la data de 05.11.2022 pe martora E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

S-a mai reținut că, în drept, fapta inculpaților C. și D. care, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, le-au dat diverse produse alimentare inculpaților B. și A. pentru ca aceștia, în calitate de agenți de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, să efectueze reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susținerii probei practice a examenului auto și pentru o anumită dată, respectiv după ce a declarat-o "admis" cu ocazia susținerii probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoria "B" pe numita E., activitate efectuată la data de 05.11.2022 de către inculpatul A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen.

La data de 15 noiembrie 2024, prin e-mail, recurenții inculpați B. și A. au declarat, printr-o cerere comună, recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 700/AP din 17 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială aflată la dosar, solicitând ca, în temeiul disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să se dispună achitarea lor pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație, apărarea a criticat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea recurenților în apel nu întrunesc elementele de tipicitate cerute de art. 289 alin. (1) din C. pen., respectiv:

- lipsește caracterul necuvenit al bunurilor remise de către inculpații C. și D., ca urmare a solicitării acestora de către inculpata B.;

- lipsește legătura între remiterea bunurilor și exercitarea atribuțiilor de serviciu ale recurenților;

- lipsește caracterul remunerator al presupusei mite.

După prezentarea unor considerații teoretice privind infracțiunea de referință, apărarea a susținut că, în ceea ce privește conduita adoptată de către mituit, care trebuie să se materializeze în îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile sale sau cel puțin în promisiunea făcută mituitorului de a îndeplini sau a nu îndeplini actul solicitat de acesta, se remarcă faptul că, mai ales în ipoteza în care obiectul mitei nu îl reprezintă o sumă de bani, ci produse care au și fost remise, așa cum este și situația din prezentul dosar, se impune a se elucida, prin administrarea unor probe determinante, dacă primirea de produse are un caracter licit sau dacă reprezintă un folos necuvenit, precum și dacă remiterea acestora reprezintă "plata" pentru alterarea conduitei funcționarului public, în sensul ca acesta să își îndeplinească atribuțiile de serviciu în scopul urmărit de mituitor.

S-a mai arătat că, în ceea ce privește forma de vinovăție, respectiv elementul de tipicitate subiectivă al infracțiunii de luare de mită, aceasta este întotdeauna intenția care se materializează în favorizarea sau promisiunea de a favoriza mituitorul în schimbul mitei pretinse, primite sau acceptate de la acesta sau promisă de acesta.

Din perspectiva analizei tipicității infracțiunilor reținute în sarcina celor doi recurenți, apărarea a susținut că lipsește atât caracterul necuvenit al bunurilor remise de coinculpații D., cât și legătura dintre bunurile date și actele de serviciu efectuate de recurenți.

În concret, apărarea a criticat faptul că, relativ la solicitările și livrările de produse din datele de 25.10.2022 și 09.12.2022, în baza aceluiași probatoriu, instanțele de fond și de apel au ajuns la concluzii fundamental diferite, prima instanță apreciind că se circumscriu unor relații comerciale licite, preexistente între părți, fiind vorba de livrări de produse contra cost, respectiv cumpărarea de către soții B. de la soții D. a unor produse alimentare pe care aceștia din urmă le comercializează către terți, la prețul uzual practicat de către aceștia față de orice client (15 RON borcanul de zacuscă), iar instanța de apel apreciind că reprezintă folos necuvenit ca urmare a înlăturării tuturor probelor administrate în apărare în fața Tribunalului Brașov și a aplicării în mod eronat a normelor legale ce guvernează probațiunea în procesul penal.

Astfel, în ceea ce privește stabilirea caracterului cuvenit/necuvenit al bunurilor primite de inculpații B. de la inculpații D., apărarea a apreciat că modalitatea în care instanța de apel a reinterpretat probatoriul de la dosarul cauzei reprezintă o încălcare vădită a dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., ale art. 99 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., ale art. 4 din C. proc. pen., precum și a jurisprudenței CEDO în materie.

Totodată, a criticat că raționamentul expus de către instanța de apel este contrar dispozițiilor legale imperative care guvernează procesul penal, nefiind demonstrat titlul cu care bunurile au fost date și respectiv primite și apreciind în mod nelegal că dovedirea acestei împrejurări (caracterul licit al tranzacției) este în sarcina inculpaților.

În opinia apărării, împrejurarea reținută de instanța de apel cu încălcarea normelor legale aplicabile vizează un element de tipicitate obiectivă al infracțiunilor deduse judecății, iar prin înlăturarea greșitei aplicări a legii de către Curtea de Apel Brașov devine evidentă concluzia că inculpații au condamnați pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește reprogramarea candidatei E. din data de 01.11.2022, apărarea a susținut că lipsește legătura dintre conduita inculpatei B., livrarea de produse din data de 25.10.2022 și reprogramarea menționată, apreciind că, sub acest aspect, prezintă o relevanță deosebită cronologia evenimentelor, pe care a prezentat-o în cuprinsul cererii de recurs în casație.

Astfel, în concret, apărarea a apreciat că rezultatul pe care martora E. urma să-l obțină în data de 26.10.2022 a fost unul incert, în condițiile în care nu s-a susținut de către acuzare în niciun moment că discuțiile între familiile D. și B. ar fi vizat promovarea probei teoretice.

Ca atare, apărarea a apreciat că, având în vedere modalitatea de formulare a acuzației, respectiv că bunurile remise la data de 25.10.2022 s-ar fi dat în legătură cu reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susținerii probei practice și, respectiv, promovarea frauduloasă a probei practice, ar trebui să rezulte faptul că la data de 25.10.2022 părțile ar fi trebuit deja să aibă reprezentarea conduitei lor viitoare și minime garanții că funcționarii publici vor fi în măsură să adopte conduita dorită de mituitori.

Cu alte cuvinte, în opinia apărării, singura ipoteză în care evenimentele din ziua de 25.10.2022 ar fi putut avea legătură cu conduita ulterioară și eventuală a inculpaților B. ar fi fost cea în care la data respectivă ar fi avut loc o înțelegere între inculpații B. și inculpații D., în sensul ca cei dintâi să o favorizeze pe candidata E. în viitor, atunci când acest lucru ar fi posibil, respectiv după promovarea probei teoretice. O astfel de ipoteză nu se verifică însă, dovadă fiind faptul că în chiar data promovării probei teoretice - 26.10.2022 - candidata E. s-a programat la ghișeu, ca orice alt candidat, programarea fiind efectuată de către F. pentru data de 16.12.2022.

S-a apreciat că această conduită a candidatei E., fiica inculpaților D., despre care nu se poate susține că nu ar fi avut cunoștință de o eventuală înțelegere între părinții săi și inculpații B. în cazul în care o astfel de înțelegere ar fi existat, apare ca fiind inexplicabilă, întrucât, în ipoteza avansată de acuzare și reținută de Curtea de Apel Brașov că ar fi cunoscut promisiunea de favorizare de către inculpații B., aceasta ar fi trebuit să apeleze direct la aceștia în vederea programării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, conduita tipică a inculpaților B., existența unei înțelegeri de a o favoriza pe candidata E. în vederea programării la o anumită dată ar fi presupus efectuarea unor demersuri în vederea blocării sau rezervării datei respective pentru această candidată, împrejurare care nu se regăsește în starea de fapt reținută de către acuzare și nici de instanța de fond și de apel.

Apărarea a mai arătat că, în ceea ce o privește pe inculpata B., din starea de fapt reținută de cele două instanțe se constată următoarele:

- lipsa oricăror discuții pe tema reprogramării între inculpată și membrii familiei D.;

- imposibilitatea ca inculpata să cunoască la ce ghișeu urmează să lucreze într-o anumită zi (chiar din viitorul apropiat) și ce atribuții va avea în acea zi - acestea fiind stabilite prin dispoziția de zi a șefului serviciului. Această concluzie se desprinde chiar din cele reținute de instanța de apel, respectiv "din decizia zilnică pe unitate, aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă că în data de 31.10.2022 inculpata B. nu executa operațiuni de reprogramare a probei practice, astfel de atribuții primindu-le doar pentru a doua zi, respectiv pentru data de 01.11.2022".

Astfel, în ceea ce privește pretinsa favorizare a candidatei, potrivit celor reținute de instanță, aceasta a constat în furnizarea informației potrivit căreia se vor susține probe practice pe data de 05.11.2022 și îndemnul către candidata E. să se prezinte în data de 01.11.2022 la ghișeu pentru a verifica dacă există disponibilitate și a se programa.

În opinia apărării, devin evidente următoarele aspecte:

- niciunul dintre recurenți nu cunoștea la data de 31.10.2022 persoana care urma să fie desemnată în data de 01.11.2022 să efectueze reprogramări la ghișeul SPCRPCIV Brașov, desemnarea inculpatei B. fiind rezultatul hazardului;

- nu s-a efectuat niciun demers de către inculpata B. sau de către orice altă persoană în sensul "rezervării" unei programări în favoarea candidatei E.;

- la momentul prezentării candidatei E. în data de 01.11.2022 în scopul reprogramării probei practice pentru data de 05.11.2022, nu a prezentat nicio relevanță împrejurarea că inculpata B. era funcționarul însărcinat cu efectuarea reprogramărilor, deoarece, indiferent ce persoană s-ar fi prezentat la ghișeu cu solicitarea de reprogramare pentru data de 05.11.2022, inculpata avea obligația de a verifica disponibilitatea și de a efectua reprogramarea dacă sunt locuri libere, neavând dreptul de a refuza o astfel de solicitare.

În aceste condiții, împrejurarea că inculpata B. nu avea la data de 01.11.2022 dreptul de a refuza cererea candidatei E. de reprogramare a probei practice pentru data de 05.11.2022 conduce la concluzia că actul de serviciu îndeplinit de aceasta nu era nici măcar de natură a putea fi influențat de discuții prealabile, remiteri de bunuri sau altele asemenea. Adoptarea unicei conduite permise inculpatei face, în opinia apărării, imposibil de stabilit legătura între primirea de bunuri din data de 25.10.2022 și actul efectuat de funcționar, lipsind astfel unul din elementele de tipicitate obiectivă necesar pentru reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de luare de mită.

În ceea ce privește remitere de bunuri din data de 09.12.2022 efectuată de inculpatul D. inculpatului A., nu s-a reținut măcar în starea de fapt că această remitere ar fi reprezentat contraprestație pentru actul efectuat la data de 01.11.2022 de către inculpata B., motiv pentru care apărarea a apreciat că nu se impune aprofundarea acestei tranzacții în ceea ce privește actul de serviciu imputat inculpatei B..

Referitor la conduita inculpatului A. din data de 05.11.2022 cu ocazia examinării candidatei E., apărarea a susținut că lipsește legătura între livrările de produse din datele de 25.10.2022 și 09.12.2022 și actele inculpatului B. din data de 05.11.2022, cu argumentarea că procedura de lucru a SPCRPCIV Brașov, care presupune ca examinatorii să nu cunoască identitatea candidaților până în chiar dimineața zilei în care se desfășoară examenul, repartizarea candidaților fiind făcută aleator de către computer, listele de candidați arondați fiecărui examinator fiind transmise în plic închis, sigilat de către serviciu, deschiderea plicurilor fiind făcută în prezența tuturor candidaților din ziua respectivă, exclude posibilitatea ca inculpatul A., chiar dacă cunoștea faptul că una din candidatele ce urmau să susțină proba practică era E., să cunoască faptul că el însuși va fi examinatorul acesteia.

Raportat la situația de fapt reținută, apărarea a apreciat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au valorificat această problematică a modului în care candidata E. a ajuns să fie examinată de inculpatul B. prin încălcarea normelor art. 4 din C. proc. pen., respectiv valorificând un dubiu în defavoarea persoanei acuzate, întrucât s-a acreditat ideea că prin schimbarea datei inițiale a programării (16.12.2022) s-ar fi modificat șansele candidatei de a fi examinată de inculpat, ceea ce reprezintă o speculație nefondată.

În ceea ce privește modalitatea în care curtea de apel a apreciat conduita inculpatului A. cu ocazia examinării candidatei D., conchizând că ar fi existat încălcarea unor atribuții de serviciu în sensul omisiunii acestui inculpat de a depuncta anumite erori comise de candidată în cursul probei practice, apărarea a apreciat că aceasta reprezintă o nouă încălcare a acelorași dispoziții ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., art. 99 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., art. 4 din C. proc. pen., precum și a jurisprudenței CEDO în materie, ca și în cazul stabilirii caracterului necuvenit al primirii produselor.

Apărarea a criticat că instanța de apel nu a administrat și nici nu a readministrat vreo probă cu privire la lipsa înregistrării oficiale a probei a cărei lipsă de la dosar este imputabilă parchetului, pentru a se putea face o apreciere temeinică asupra conduitei examinatorului, fundamentându-și concluzia existenței unei încălcări a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului B. prin valorificarea unor elemente de dubiu în defavoarea acestuia.

Astfel, deși dispozițiile legale aplicabile în materia examinării la proba practică impun examinatorului să aprecieze în mod global prestația candidatului, scopul examinării fiind acela de a verifica abilitățile acestuia în condiții reale de trafic, iar nu de a "vâna" greșelile acestuia, prin modalitatea în care instanța de apel a apreciat, în baza unor probe indirecte, asupra unei stări de fapt (prestația candidatei E. la examenul din data de 05.11.2022) apare ca fiind o speculație care nu își are sprijin pe probatoriul administrat, subzistând în continuare un puternic dubiu cu privire la existența unei încălcări intenționate a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului A. în ziua respectivă, în legătură cu această candidată.

Apărarea a mai solicitat să se observe faptul că, din analiza stării de fapt deduse judecății, nu se poate conchide că vreuna din livrările de produse din datele de 25.10.2022 și 09.12.2022 reprezintă contraprestație pentru conduita adoptată de inculpatul A. la data de 05.11.2022, pentru următoarele motive: modalitatea prin care instanța de apel a stabilit că prețul produselor nu ar fi fost plătit de inculpații B. este una vădit nelegală, existând probe concludente în sprijinul caracterului licit al tranzacțiilor; valoarea bunurilor obiect al presupusei mite, de maxim 100 de RON per tranzacție, este una absolut necaracteristică mitei (prin definiție aceasta trebuie să reprezinte o plată pentru adoptarea unei conduite alterate a funcționarului public) și naște o prezumție deosebit de puternică a lipsei de legătură între produsele remise și exercitarea atribuțiilor de către funcționar, cu atât mai mult cu cât cea de-a doua tranzacție se face la o durată de timp mare (peste o lună) față de data la care funcționarul și-a exercitat atribuțiile în legătură cu pretinsul beneficiar al presupusei fapte de corupție; în ceea ce privește livrarea de bunuri din data de 25.10.2022, față de cronologia evenimentelor și multitudinea de elemente ce țineau de hazard (promovarea probei teoretice de către candidată, programarea acesteia într-o zi în care inculpatul B. să aibă atribuții de examinator, repartizarea candidatei de către computer la examinatorul A.), valoarea acestei livrări și contextul în care s-a făcut (existența raporturilor comerciale anterioare între părți) face imposibil de stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil o legătură în sensul ca livrarea să reprezinte o plată anticipată în schimbul promisiunii unei anumite conduite viitoare a funcționarului public.

În ceea ce privește livrarea de bunuri din data de 09.12.2022, față de modalitatea absolut publică în care s-a făcut, respectiv la sediul SPCRPCÎV, la o oră la care în mod uzual sunt prezenți atât colegii inculpatului B., cât și public, apare extrem de puțin plauzibil ca aceasta să nu constituie o remitere cu titlu de mită, remitere care întotdeauna are un caracter conspirat, atât mituitul, cât și mituitorul având interesul păstrării secretului cu privire la remiterea mitei.

În drept, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

La data de 21 noiembrie 2024, prin e-mail, recurenții inculpați C. și D., prin apărător ales, au declarat recurs în casație împotriva aceleiași hotărâri, susținând că faptele concrete pentru care au fost condamnați nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă din norma de incriminare, criticând, deopotrivă, și dispoziția de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac declarate, apărarea a arătat că instanța de control judiciar a dispus în mod nelegal condamnarea recurenților direct în apel, întrucât în fapt nu a existat nicio probă care să schimbe raționamentul primei instanțe, care a pronunțat o soluție de achitare, fiind, astfel, încălcate dispozițiile prevăzute de art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., care prevăd obligativitatea readministrării probelor testimoniale pe baza cărora instanța de fond a dispus achitarea.

Sub acest aspect, apărarea a mai criticat faptul că instanța de apel, cu ocazia deliberării, a înlăturat nelegal absolut toate depozițiile care au fundamentat soluția de achitare din prima instanță și a solicitat, în concret, reinterpretarea probatoriului.

Din perspectiva tipicității infracțiunii de dare de mită, apărarea a susținut că faptele care formează obiectul acuzației penale nu se circumscriu modelului de comportament interzis, că întâlnirea recurenților cu inculpații B. s-a realizat în data de 25.10.2022, iar scopul întâlnirii a fost predarea unor borcane de zacuscă pentru care s-a achitat prețul acestora, moment la care niciunul dintre inculpații din dosar nu aveau cunoștință de rezultatul probei teoretice pe care numita E. a susținut-o, de altfel, în data de 26.10.2022.

În plus, recurenții nu aveau în niciun fel reprezentarea sau certitudinea faptului că numita E. va promova examenul teoretic, în condițiile în care aceasta a picat anterior de 3 ori proba teoretică (24.08.2022,13.09.2022 și 03.10.2022), context în care este mai mult decât evident, în opinia apărării, că aceste borcane de zacuscă nu au avut nicio legătură cu o eventuală îndeplinire sau neîndeplinire a unui act aflat în atribuțiile de serviciu ale inculpaților B..

Apărarea a mai arătat că deși s-au administrat multiple probe, interceptări telefonice, filaj cu privire la tot personalul instituției, în cauza nu rezultă din nicio probă vreo acțiune a inculpaților B. imediat după data de 25.10.2022 și care să denote o posibilă înțelegere privind favorizarea ulterioară a candidatei E..

Cu privire la actul constând în remiterea de bunuri (borcane de zacuscă) din data de 09.12.2022 efectuată de inculpatul D. către inculpatul A., apărarea a solicitat să se constate faptul că nu există nicio legătură între modul în care candidata E. a fost examinată în data de 05.11.2022 și remiterea de bunuri (borcane de zacuscă), în sensul unei condiționări sau influențări a conduitei examinatorului A. de remiterea ulterioară a acestor borcane de zacuscă, coroborat cu procedura de lucru în cadrul instituției.

A criticat modalitatea în care curtea de apel a analizat conduita examinatorului A. și a susținut că din numeroase probe aflate la dosar rezultă că recurenții se ocupau cu vânzarea produselor.

Apărarea a mai arătat că valoarea pretinsei "mite" - borcane de zacuscă în cuantum de 100 de RON este una vădit disproporționată, nefiind aptă să determine o corupere a unui funcționar sau să conducă la influențarea conduitei acestuia, iar distanta între acte, coroborată cu valoarea menționată anterior conduc la ideea că predarea acestor bunuri nu a avut nicio legătură cu preschimbarea datei programării sau cu modalitatea de examinare.

În drept, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

La aceeași dată, respectiv 21 noiembrie 2024, dar și la data de 22 noiembrie 2024, prin e-mail, recurenții inculpați C. și D., prin apărător ales, au trimis la dosar completare a motivelor de recurs în casație, susținând că, în cauză, este incident și cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., cu referire la soluția pronunțată de curtea de apel vizând desființarea permisului de conducere seria x emis la data 07.11.2022 aparținând numitei E. pentru categoriile AM 05-11-2022, B 05-11-2022/Bl. 05-11-2022 și au solicitat suspendarea în parte a executării hotărârii penale cu privire la această soluție de desființare a permisului de conducere.

Apărarea a criticat, în esență, faptul că hotărârea recurată nu este motivată în drept, că martora E. nu a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă, precum și împrejurarea că anularea permisului de conducere este o măsură care nu intră în competența instanței de judecată, ci poate fi realizată exclusiv la sediul poliției rutiere în baza unei hotărâri judecătorești.

Prin încheierea nr. 79/RC din data de 13 februarie 2025, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casație, numai în limitele criticilor care se circumscriu, formal, cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și care, în esență, vizează nelegala condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. (în cazul inculpaților B. și A.), respectiv, de art. 290 alin. (1) din C. pen. (în cazul inculpaților C. și D.), recurenții susținând că faptele concrete reținute în sarcina lor nu îndeplinesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de luare și, respectiv, dare de mită întrucât:

- lipsește caracterul necuvenit al bunurilor remise de către inculpații C. și D., ca urmare a solicitării acestora de către inculpata B.;

- lipsește legătura între remiterea bunurilor și exercitarea atribuțiilor de serviciu ale inculpaților B. și A.;

- lipsește caracterul remunerator al presupusei mite.

Celelalte critici formulate în recurs în casație au fost cenzurate în procedura de filtru, pentru argumentele detaliat expuse în încheierea nr. 79/RC din data de 13 februarie 2025.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B., A., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 700/AP din data de 17 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în limitele admiterii în principiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurenții inculpați B., A., C. și D. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, fie se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea, indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Înalta Curte subliniază de asemenea că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție reține, prioritar, că starea de fapt valorificată cu titlu definitiv prin decizia recurată raportat la infracțiunile analizate este, în esență, următoarea:

La data de 24.08.2022, după ce fiica sa, E., a picat (prima dată) proba teoretică a examenului de obținere a permisului de conducere, mama acesteia, inculpata C. a reluat, după 6 luni de pauză, discuțiile pe facebook messenger cu inculpata B., care, împreună cu soțul său, inculpatul A., dețineau funcția de agenți de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, iar, potrivit Fișei Postului nr. 43.474/18.11.2019, respectiv nr. x/18.11.2019, activau zilnic în cadrul Compartimentului Examinare Auto unde efectuau, în conformitate cu dispozițiile legale, operațiuni de înregistrare a dosarelor de examen și examinau candidații la proba teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere.

Cele două familii nu se aflau în relații de prietenie, ci doar se cunoșteau, prin prisma calității anterioare a inculpatului B. de polițist în localitatea de domiciliu a familiei D. și a faptului că aceasta din urmă, care se ocupa în mod curent cu prepararea și comercializarea de produse alimentare (zacuscă, dulceață, ouă, pui) pe care le producea în gospodăria proprie, livrase familiei B. anumite produse alimentare în trecut.

Discuțiile purtate între cele două inculpate (C. și B.) începând cu data de 24.08.2022 și, de la data de 04.09.2022 (când inculpata C. a cerut numerele de telefon ale inculpaților B.), au continuat între cele două familii în toată perioada în care numita E. a încercat fără succes să treacă proba teoretică a examenului de obținere a permisului de conducere (la datele de 24.08.2022, 13.09.2022 și 03.10.2022 fiind, de fiecare dată, declarată "respins"), vizând tocmai situația acesteia de candidată pentru obținerea unui permis de conducere.

În contextul acestor discuții, la data de 22.10.2022, inculpata B. i-a solicitat inculpatei D. 5 borcane de zacuscă și un gem de gutui, solicitare urmată de predarea acestor produse, de către soții D., la domiciliul inculpaților B., la data de 25.10.2022, fără ca aceștia să facă vreo plată pentru ele.

La data de 26.10.2022, martora E. a trecut proba teoretică a examenului de obținere a permisului de conducere, în aceeași zi fiind programată, de către agentul principal de poliție F. din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Brașov, în vederea susținerii probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B la data de 16.12.2022, în ziua de vineri a săptămânii.

În urma discuțiilor din aceeași dată dintre inculpata C. și inculpatul A., acesta din urmă i-a comunicat primei că E. poate da proba practică mai repede, respectiv la 05.11.2022, într-o zi de sămbătă, când era liber, sens în care i-a solicitat să ia legătura cu instructorul auto și să stabilească cu acesta să vină la data sus-menționată pentru susținerea de către martoră a probei practice.

După această discuție, la insistențele familiei D., la data de 30.10.2022, a avut loc o întâlnire între soții D. și inculpatul A., în urma căreia, în ziua următoare, respectiv la data de 31.10.2022, martora E. s-a prezentat la sediul serviciului de înmatriculări pentru a se reprograma în sensul indicat de inculpatul A., însă nu a reușit acest lucru, întrucât serviciul a avut program scurt în respectiva zi.

Ca urmare, în ziua următoare, respectiv în data de 01.11.2022, martora E. s-a prezentat, conform indicațiilor date telefonic de inculpatul A. cu o zi înainte, la ghișeul unde efectua reprogramări soția acestuia, inculpata B., și a obținut o reprogramare la proba practică pentru data de 05.11.2022, când acesta figura ca examinator.

În acest context, la data de 05.11.2022, în intervalul 13:00:00 - 13.28:00, numita E. a susținut proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere, la volanul autoturismului marca G., cu numărul de înmatriculare x, examinator fiind inculpatul A..

S-a reținut cu titlu definitiv că acesta a favorizat-o pe martora E. prin neconsemnarea unei nesincronizări a comenzilor ce ar fi condus la neacordarea permisului de conducere, declarând-o admisă.

După obținerea permisului de conducere de către martora E., la indicațiile inculpatului A., inculpații nu au mai discutat timp de o lună, respectiv până la data de 05.12.2022, când inculpata D. l-a contactat pe acesta pentru a-l anunța că îi va trimite zacuscă prin soțul său.

În acest context, după mai multe convorbiri și mesaje telefonice privind data întâlnirii, la data de 09.12.2022, inculpații A. și D. s-au întâlnit în parcarea din lateralul clădirii sediului S.P.C.R.P.C.Î.V. Brașov, ocazie cu care cel din urmă i-a dat examinatorului auto o sacoșă în care se aflau produse alimentare (borcane cu zacuscă), fără a primi din partea acestuia vreo sumă de bani, cei doi despărțindu-se cu o strângere de mână.

Produsele remise nu au fost comandate în prealabil, ci trimise direct de către inculpata C. în baza nevoilor constante ale inculpatei B. cu privire la aceste produse.

În contextul factual prezentat, s-a conchis că solicitarea făcută de inculpata B. la data de 22.10.2022, de a achiziționa de la familia D. 5 borcane de zacuscă și un gem de gutui, urmată de predarea acestor produse, de către soții D., la domiciliul inculpaților B., la data de 25.10.2022, fără a primi vreo sumă de bani, respectiv, remiterea/primirea de produse din data de 09.12.2022, în condițiile anterior prezentate, nu numai că au fost realizate în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale inculpaților B., constând în reprogramarea martorei E. astfel încât timpul de susținere al probei practice nu numai să se diminueze cu foarte multe zile (inițial fusese planificată pentru 16.12.2022), dar și ca ziua examinării să coincidă cu sâmbăta în care chiar inculpatul A. era de serviciu, planificat ca și examinator, sporind astfel cu mult șansele de reușită ale numitei E. de a obține permisul de conducere, după mai multe luni de încercări nereușite, respectiv în examinarea acesteia de o asemenea manieră încât să fie declarată admisă la proba practică de obținere a permisului de conducere, dar au și fost percepute în această modalitate de către inculpații D., predarea/primirea fiind făcute în contextul discuțiilor dintre cele două familii pe baza subiectului privind necesitatea obținerii permisului de conducere de către martora E..

Deopotrivă, s-a constatat că activitatea inculpaților D. nu poate fi disociată în acte materiale de contribuție distinctă, întrucât aceștia au acționat împreună, cunoscând fiecare despre activitatea proprie, dar și despre activitatea celuilalt soț, aceeași constatare făcându-se și în raport de inculpații B., care aveau cunoștință despre dialogul purtat de fiecare în parte cu inculpații D. în legătură cu livrarea de produse alimentare, cu reprogramarea la proba practică, dar și în legătură cu proba practică susținută de E. în vederea obținerii permisului de conducere.

În acest context, instanța de apel a conchis că fapta inculpatei B., care, în calitate de agent de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, a pretins și primit, la data de 25.10.2022, produse alimentare (6 borcane de zacuscă) de la inculpații C. și D., pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu prevăzute în Fișa Postului nr. x din data de 18.11.2019, respectiv pentru a efectua reprogramarea cu celeritate a fiicei acestora, E., în vederea susținerii probei practice a examenului auto (în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoria "B") într-o zi de sâmbătă în care examinator urma să fie soțul său, inculpatul A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

În acest sens, s-a reținut că împrejurarea că, la data solicitării și a remiterii bunurilor, martora E. nu trecuse de proba teoretică nu are nicio relevanță asupra existenței infracțiunii, întrucât produsele alimentare au fost date în considerarea a ceea ce urmau să facă inculpații B. în perioada imediat următoare promovării examenului teoretic și au și făcut: reprogramarea martorei astfel încât timpul de susținere al probei practice nu numai să se diminueze cu foarte multe zile (inițial fusese planificată pentru 16.12.2022), dar și ca ziua examinării să coincidă cu sâmbăta în care chiar inculpatul A. era de serviciu, planificat ca și examinator, sporind deci astfel cu mult șansele de reușită ale numitei E. de a obține permisul de conducere, după mai multe luni de încercări nereușite.

Deopotrivă, instanța de apel a constatat că fapta inculpatului A., care, în calitate de agent șef de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, a primit produse alimentare de la inculpații C. și D. în legătură cu atribuția sa de serviciu de examinator la proba practică de obținere a permisului de conducere, context în care, la data de 05.11.2022, a declarat-o "admis" pe fiica acestora, martora E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

Corelativ, a conchis că, faptele inculpaților C. și D., care, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, le-au dat diverse produse alimentare inculpaților B. și A. pentru ca aceștia, în calitate de agenți de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov - Compartimentul Examinare Auto, să efectueze reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susținerii probei practice a examenului auto la o anumită dată și să procedeze la examinarea ei, context în care, la data de 05.11.2022, martora a fost declarată "admis" de către inculpatul A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Instanța de apel a cenzurat cu titlu definitiv statuările primei instanțe în sensul că remiterea/primirea bunurilor alimentare s-a făcut în virtutea unei colaborări de aprovizionare pe care familiile D. și B. ar fi avut-o, iar nu în vederea reprogramării martorei E. la proba practică a examenului pentru obținerea permisului auto și a declarării ca admisă a acesteia, și în raport de care a conchis că nu există legătură între remiterea bunurilor și exercitarea atribuțiilor de serviciu ale inculpaților B..

În acest sens, pe baza probatoriului administrat în cauză, curtea de apel a reținut cu autoritate de lucru judecat că, deși, anterior, inculpații B. se mai aprovizionaseră cu alimente de la soții D., în perioada martie 2022 - august 2022, între cele două familii nu au avut loc comunicări, telefonice sau prin rețeaua facebook, nefiind, prin urmare, dovedită o aprovizionare constantă cu produse alimentare a soților B. de către familia D. în perioada de referință.

În acest context, curtea de apel a conchis cu titlu definitiv că remiterea, în contextul particular prezentat, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, către inculpații B., de către inculpații D., a unor produse alimentare, nu s-a făcut pe fondul unei așa-zise aprovizionări constante între cele două familii, ci exclusiv pe fondul discuțiilor purtate, începând cu data de 24.08.2022, privind necesitatea obținerii permisului de conducere de către fiica celor din urmă, E..

Deopotrivă, instanța de apel a înlăturat și statuările instanței de fond asupra caracterului licit al bunurilor alimentare remise de inculpații D. inculpaților B., reținând cu titlu definitiv că, în condițiile în care nu s-a făcut dovada plății acestora de către beneficiari, constituie foloase necuvenite.

În actualul cadru procesual, în incidența cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenții inculpați B., A., C. și D. susțin, în esență, că faptele concrete pentru care au fost condamnați definitiv nu corespund tiparului obiectiv al infracțiunii de luare și, respectiv, dare de mită, nefiind îndeplinite condițiile privind caracterul necuvenit al foloaselor primite, respectiv remise, legătura dintre remiterea bunurilor de către inculpații C. și D. și îndeplinirea actelor de serviciu de către inculpații B. și A., respectiv caracterul remunerator al presupusei mite.

Criticile sunt nefondate.

Referitor la infracțiunea de luare de mită comisă de inculpații B. și A.

Potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului public care "direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri".

Din interpretarea literală a textului incriminator se desprind cerințele esențiale atașate elementului material și anume, aceea ca fapta de pretindere, primire sau acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase care nu sunt cuvenite în mod legal subiectului activ și să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În ce privește caracterul necuvenit al bunurilor primite de către inculpații B. și A., instanța de apel a statuat definitiv în sensul că produsele alimentare au fost remise cu titlu gratuit fără nicio justificare.

Astfel, s-a stabilit cu titlu definitiv că între inculpații B. și A. și inculpații C. și D. nu a existat nicio relație care să justifice această remitere gratuită în contextul în care conduita acestora nu este justificată de relații apropiate de rudenie sau de prietenie și nici nu a fost realizată în cadrul unor relații parteneriale de natură comercială, respectiv a unei colaborări de aprovizionare constantă cu produse alimentare, dimpotrivă solicitarea produselor și remiterea lor s-a făcut în contextul procedurii obținerii permisului de conducere de către E..

De altfel, criticile prezentate de recurenți în susținerea lipsei acestui element constitutiv se referă la modalitatea în care instanța de apel a reinterpretat probatoriul administrat, statuând contrar primei instanțe în această privință, chestiune ce excedează însă limitelor în care instanța de recurs în casație este competentă a se pronunța.

În ce privește critica referitoare la valoarea modică a foloaselor necuvenite în sensul că aceasta ar fi "una absolut necaracteristică mitei", aceasta nu este pertinentă, în contextul în care norma incriminatoare nu prevede o astfel de condiționare, legea penală incriminând obținerea oricărui avantaj necuvenit.

Referitor la lipsa de legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, u