ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16/S din data de 31.01.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, printre altele, s-a hotărât:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (3 acte materiale, privind pe pacienții B., C. și D.).

În baza art. 62 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pe lângă pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 14.000 RON (200 zile amendă x 70 RON/zi).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență pe o perioadă de 1 an, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (privind pe pacientul E.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență pe o perioadă de 1 an, în condițiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și în consecință i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (2 ani și 3 luni închisoare), la care a fost adăugat un spor de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse, stabilindu-se în sarcina inculpatului A. o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare la care a fost adăugată în întregime pedeapsa amenzii penale în cuantum de 14.000 RON.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență pe o perioadă de 1 an, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 11 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: Să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Târgu Mureș, la datele fixate de acesta; Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; Să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la prestarea unei munci în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Târgu Mureș.

Împotriva sentinței penale nr. 16/S din data de 31.01.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 893/Ap din data de 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 16/S din data de 31.01.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr. x/2021, pe care a desființat-o sub aspectul numărului de acte materiale ale infracțiunii continuate de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fiind înlăturat actul material privind pe pacienta C.), sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. (privind pe pacientul E.), sub aspectul cuantumului pedepsei amenzii aplicate în baza art. 62 din C. pen. pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), sub aspectul cuantumului pedepsei complementare aplicate pentru această infracțiune și sub aspectul sumelor confiscate de la inculpat.

Rejudecând cauza în aceste limite:

S-au înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, în baza art. 38 și art. 39 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. (privind pe pacientul E.), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a reținut în sarcina inculpatului A. infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.) și s-a menținut pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru aceasta.

S-a majorat cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), de la 14000 de RON (200 de zile amendă a câte 70 RON/zi) la 100000 de RON amendă penală (250 de zile-amendă a câte 400 de RON pentru fiecare zi-amendă).

S-a majorat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență, aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), de la 1 an la 3 ani.

S-a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), termenul de supraveghere de 4 ani și obligațiile impuse de instanța de fond inculpatului A..

Împotriva deciziei penale nr. 893/Ap din data de 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a declarat recurs în casație, inculpatul A., la data de 19 decembrie 2024.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În susținerea motivului de casare recurentul - inculpat a arătat, în esență că, instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus prevăzut de art. 418 din C. proc. pen. din prisma faptului că:

- a majorat cuantumul pedepsei amenzii aplicate acestuia, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), de la 14000 de RON (200 de zile amendă a câte 70 RON/zi) la 100000 de RON amendă penală (250 de zile-amendă a câte 400 de RON pentru fiecare zi-amendă), precum și pentru faptul că,

- a majorat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență, aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), de la 1 an la 3 ani.

În acest context, recurentul a arătat că, în cauză, au declarat apel, atât inculpatul A. cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

În continuare recurentul a arătat că parchetul a declarat apel numai împotriva dispoziției primei instanțe de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia din 4 infracțiuni de luare de mită într-o infracțiune de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., 3 acte materiale (F., D. și C.) și o infracțiune de luare de mită (E.), cu aplicarea art. 38 din C. pen., dispusă de Tribunalul Brașov prin încheierea din 24.10.2022, fără a formula niciun fel de critici cu privire la individualizarea pedepsei, nici cu privire la cuantumul pedepsei principale, nici cu privire la pedeapsa accesorie a amenzii si nici cu privire la durata termenului de încercare. Astfel, s-a precizat că prin motivele de apel formulate de parchet a fost susținută exclusiv o problemă de drept, aceea a concursului de infracțiuni și a condițiilor de aplicare a prevederilor art. 35 din C. pen., motiv de apel care a fost respins.

A mai arătat recurentul faptul că la data de 16.05.2023, parchetul a formulat suplimentar un nou motiv de apel (în favoarea acestuia), prin care a criticat numai confiscarea sumei de 35400 RON, precizându-se că, în cauză, suma care trebuia să fie confiscată este de 27400 RON, în condițiile în care suma de 8000 RON a fost restituită martorului denunțător G., în condițiile art. 290 alin. (4) din C. pen.

În acest sens s-a arătat că prin decizia penală nr. 893/2024 din 11.12.2024 Curtea de Apel Brașov a respins primul motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brasov constatând că sunt întrunite condițiile pentru a reține în acest caz o singură infracțiune, în formă continuată, deoarece inculpatul a săvârșit faptele de luare de mită în baza aceleiași rezoluții infracționale și a fost admis motivul de apel al parchetului referitor la cuantumul sumei confiscate, prin care s-a cerut reducerea cuantumului acesteia.

În acest context, recurentul a susținut că nefiind formulată de parchet nicio critică cu privire pe pedeapsa principală, pedeapsa accesorie și termenul de încercare și nici cu privire la modalitatea de executare, efectul devolutiv și efectul extensiv al apelului nu puteau acționa decât cu respectarea principiului neagravării situației în propriul apel, adică în limitele apelului parchetului.

De asemenea, s-a precizat că nici instanța de apel și nici procurorul de ședință nu au pus în discuție cuantumul amenzii sau durata termenului de încercare și în aceste condiții inculpatul nu a putut formula apărări în acest sens.

Astfel, s-a apreciat că instanța de apel în mod nelegal a decis că s-ar impune admiterea apelului parchetului pentru motive pe care acesta nu le-a invocat nici în scris și nici oral.

Pentru aceste considerente, s-a susținut că majorarea duratei pentru care i s-a aplicat recurentului inculpat A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență, de la 1 an la 3 ani, precum și majorarea amenzii aplicate inculpatului A., în temeiul art. 62 din C. pen., de la 14000 de RON (200 de zile-amendă a câte 70 de RON pentru fiecare zi-amendă) la 100000 de RON amendă penală (250 de zile-amendă a câte 400 de RON pentru fiecare zi-amendă) încalcă în mod flagrant principiul non reformatio in peius, iar consecința o constituie aplicarea pedepsei amenzii și a duratei pedepsei complementare în alte limite decât cele impuse de lege, ca urmare a aplicării art. 418 din C. proc. pen.

Concluzionând, recurentul inculpat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție admiterea recursului în casație formulat prin prisma înlăturării greșitei aplicări a legii cu privire la majorarea pedepsei amenzii penale și majorarea termenului de încercare, urmând a se dispune înlăturarea acestor dispoziții din decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov și să se dispună menținerea cuantumului amenzii penale de 14000 de RON (200 de zile-amendă a câte 70 de RON pentru fiecare zi-amendă) și a termenului de încercare de 1 an, așa cum au fost stabilit de Tribunalul Brașov prin sentința penală nr. 16/S din data de 31.01.2023.

Prin încheierea din data de 26 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 893/Ap din data de 11 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 1, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 9 aprilie 2025, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că deciziei penale nr. 893/Ap din data de 11 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că cererea de recurs în casație a fost formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, fiind, așadar respectate dispozițiile art. 434-436 din C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, semnătura acesteia, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

Examinând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de inculpatul A., este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport, cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

În acest sens, instanța supremă a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci că, "în căile de atac se impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus" (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019, decizia nr. 79/RC/2020).

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că unica critică formulată de recurent în prezentul demers judiciar (și în raport cu care s-a admis în principiu prezenta cale extraordinară de atac) vizează faptul că în cauză, deși parchetul a formulat apel doar împotriva dispoziției primei instanțe de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia din trei infracțiuni de luare de mită într-o infracțiune de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., instanța de apel a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate, respectiv majorând, atât pedeapsa amenzii de la 14.000 RON la 100.000 RON, cât și pedeapsa complementară de la un an la trei ani, fiind încălcat, astfel, principiul non reformatio in pejus.

Contrar acestui punct de vedere, Înalta Curte constată că această critică nu aduce în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege

În acest sens, Înalta Curte reține că principiul non reformatio in pejus, consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia, aspecte care, însă, nu sunt incidente în cauză, din moment ce, în speță, apelul formulat pachet este în defavoarea inculpatului, fiind criticată încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanța de fond, în sensul obținerii unei pedepse întru-un cuantum mai ridicat.

Așadar, Înalta Curte reține că, în cauză, parchetul, prin motivele de apel formulate a solicitat schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului A. dintr-o infracțiunea continuată de luare de mită într-un concurs de infracțiuni, aspect ce ar fi implicat crearea unei situații juridice defavorabile inculpatului prin dispunerea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, astfel încât instanța de apel, în mod legal, a dat eficiență efectului devolutiv al căii de atac asupra laturii penale a prezentei cauze, aspect ce i-a permis să reevalueze inclusiv modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate.

În acest context, Înalta Curte apreciază că prin majorarea cuantumului pedepsei amenzii aplicate inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), de la 14000 de la 100000 de RON amendă penală, precum și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență, aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale, privind pe pacienții B. și D.), de la 1 an la 3 ani, curtea de apel a respectat mecanismul legal, prin stabilirea unor sancțiuni penale, cuprinse între limitele speciale stabilite în urma procesului de individualizare efectuat în devoluția integrală a apelul formulat de parchet, și constituie, deopotrivă, expresia unei corecte aplicări în cauză a principiului non reformatio in pejus și a deplinei respectări a principiului legalității pedepsei.

Rezultă, astfel, că prin recursul în casație de față apărarea recurentului inculpat A. a dat o interpretare eronată limitelor de aplicare a principiului non reformatio in pejus, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate, în condițiile în care așa cum s-a arătat, apelul parchetului a fost formulat în defavoarea acestuia, aspect ce i-a permis instanței de control judiciar să reevalueze inclusiv individualizarea pedepselor aplicate, fără să se încalce dispozițiile art. 418 din C. proc. pen.

De asemenea, contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte precizează că, nu schimbă caracterul în defavoare al apelului declarat de parchet, privind pe recurentul inculpat A., împrejurarea că motivul de critică privind schimbarea încadrării juridice a faptei a fost respins de către instanța de apel.

În consecință, Înalta Curte constată că pedeapsa de 100000 de RON amendă penală aplicată inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum și pedeapsa complementară de 3 ani privind interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a mai exercita profesia de medic în unitățile spitalicești de stat, cu excepția situațiilor de urgență, aplicată pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, îndeplinesc condiția de legalitate, situându-se în limitele prevăzute de lege, reținându-se astfel faptul că în realitate critica recurentului inculpat sub acest aspect vizează în fapt individualizarea acestor pedepse realizată de către instanța de apel, ceea ce nu poate face obiectul analizei instanței supreme prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât vizează cuantumul pedepsei stabilite de instanța de apel în procesul de individualizare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 893/Ap din data de 11 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 893/Ap din data de 11 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2025.