ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de recurenții A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 445/Ap din data de 30 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/S din data de 12 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce îi privește pe inculpații A., B., C. și D., s-au dispus următoarele:

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a fost obligată inculpata, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor obligații: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. cu aplic. art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 100 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei mun. Huși.

S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 alin. (1), (4) din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) întrucât fapta nu există.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor obligații: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 100 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei mun. București sector 5.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1), (4) din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 100 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei mun. Brăila.

S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 alin. (1), (4) din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale), întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, în formă continuată, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), întrucât fapta nu există.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor obligații: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. cu aplic. art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 100 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei mun. Ploiești.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1), (4) din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale), întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, în formă continuată, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), întrucât fapta nu există.

S-a constatat că inculpatul D. a fost reținut și arestat în perioada 29.07.2020- 27.11.2020.

S-a constatat că inculpata A. a fost reținută, arestată preventiv și la domiciliu în perioada 28.07.2020 -27.11.2020.

S-a constatat că inculpatul B. a fost reținut și arestat în perioada 06.08.2020 -27.11.2020.

S-a constatat că inculpatul C. a fost reținut și arestat în perioada 12.08.2020 -27.11.2020.

S-a luat act că persoanele vătămate E., F., G., H., I., H. nu s-au constituit parte civilă în cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19, art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. respectiv ale art. 1349 din C. civ. și urm, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile J., K., L., M. și au fost obligați inculpații D., N., O., P., A., Q., B., C. și R. să plătească, în solidar, părților civile J. suma de 4157 RON reprezentând daune materiale, K. suma de 29.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR la momentul rămânerii definitive) și 13.000 RON daune materiale, M. suma de 42.955 RON reprezentând daune materiale, L. suma de 1200 euro (echivalentul în RON la cursul BNR la momentul rămânerii definitive) relativ la infracțiunile pentru care aceștia au fost condamnați și la plata tot în solidar către K. și M. a sumei de 10.000 RON către fiecare cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-au menținut măsurile asiguratorii dispuse în cauză prin ordonanța procurorului din data de 14.08.2020 asupra conturile bancare și nebancare deținute de inculpații D., N., O., S., P., A., Q., B., C., R., prin ordonanța din data de 19.08.2020 - precizare - asupra conturile bancare și nebancare deținute de inculpații D., N., O., P., A., Q., B., C., R. și asupra sumelor de bani 5200 RON și 50 euro ridicate de la C. și 3500 RON ridicate de la R. și menținute prin ordonanța procurorului din data de 20.05.2021 asupra conturile bancare și nebancare deținute de inculpații D., N., O., P., A., Q., B., C., R. și asupra sumelor de bani 5200 RON și 50 euro ridicate de la C. și 3500 RON ridicate de la R., menținute prin încheierea din data de 10.05.2023 pronunțată în dosar x/2021

În baza art. 255 din C. proc. pen., la rămânerea definitivă a acestei sentinței s-a dispus restituirea următoarelor bunuri: colet nr. 1 - laptop TIP de la B.; colet nr. 2 - laptop T. de la B.; colet nr. 3 - 2 tablete sparte de la B.; colet nr. 4 - 3 telefoane ridicate de la B.; colet nr. 5 - carduri bancare ridicate de la B.; colet nr. 6 - laptop U. + HDD ridicat de la A.; colet nr. 7 - unitate PC fără HDD ridicat de la A.; colet nr. 8 - dischetă V., V., card memorie ridicate de la A.; colet nr. 9 - 2 telefoane W. ridicate de la A.; colet nr. 10 - 6 stick-uri ridicate de la S.; colet nr. 11 - telefon S8 ridicat de la S.; colet nr. 12- laptop X. ridicat de la S.; colet nr. 13 - laptop Y. ridicat de la S.; colet nr. 14 - laptop T. ridicat de S.; colet nr. 15 - Z. 8 + ridicat de la N.; colet nr. 16 - laptop X. fără HDD ridicat de la N.; colet nr. 17 - HDD U. ridicat de la N.; colet nr. 18 - 2 telefoane AA., 1 telefon BB., 1 telefon CC., 1 telefon Z., 1 tabletă DD. ridicate de la C. (în pașaport C.; colet nr. 19 - CD, DVD, stick Haina și T., EE. ridicate de la C. (în pașaport C.; colet nr. 20 - telefon AA. și 2 telefoane CC. ridicate de la D.; colet nr. 21 - card micro FF. ridicat de la D.; colet nr. 22 - telefon CC. fără baterie, memory stick, cârduri FF., SIM și bancare, diverse documente ridicate de O.; colet nr. 23 - telefon Z. ridicat de la Q.; colet nr. 24 - GG. ridicat de la P.; colet nr. 25 - telefon HH. ridicat de la R.; colet nr. 26 - laptop ridicat de la D.; colet nr. 27 - token, ștampilă, cârduri și înscrisuri ridicate de la C. (în pașaport C.; colet nr. 28 - Z. plus și CC. ridicate de la R.; colet nr. 29 - telefon AA. ridicat de la B.; colet nr. 30 - 3 cartele SIM ridicate de la B.; colet nr. 31 - laptop ridicat de la A.; colet nr. 32 - telefon II., telefon JJ. și 5 cârduri bancare ridicate de la D.; colet nr. 33 - laptop T. și telefon HH. ridicate de la R.; colet nr. 34 - dispozitiv KK. ridicat de la P.; colet nr. 35 - Z. X ridicat de la P.; colet nr. 36 - telefon AA. plus ridicat de la LL.; colet nr. 37 - laptop X. ridicat de la C. (în pașaport C.; colet nr. 38 - diferite înscrisuri + cârduri bancare ridicate de S.; colet nr. 39 - înscrisuri ridicate de la C. (în pașaport C.; colet nr. 40-înscrisuri ridicate de la A..

S-a constatat că suporturile optice constituie mijloace materiale de probă și au rămas atașate dosarului cauzei.

În baza art. 274 alin. (1), (2), (3) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, cu excepția inculpatului S., la plata sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (2000 RON pentru faza de urmărire penală și 2000 RON pentru faza judecății).

În baza art. 274 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de 1961 RON (601 RON pentru faza camerei preliminare și 1360 RON pentru faza judecății) au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Brașov.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

Prin decizia penală nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în ceea ce-i privește pe inculpații A., B., C. și D., s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 4/S din data de 12.01.2024 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2021, care a fost desființată pe latura penală cu privire la omisiunea condamnării inculpaților pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor și a efectuării contopirii pedepselor, precum și a modalității de individualizare a executării pedepsei.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 67 din C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu cea de 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpata urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. art. 45 alin. (5) din C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii și s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 67 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu cea de 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. art. 45 alin. (5) din C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii și interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 67 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu cea de 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. art. 45 alin. (5) din C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii și s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 67 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu cea de 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. art. 45 alin. (5) din C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii și s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților A., D., O., R., C., B., Q., N. și P. perioada cât aceștia au fost reținuți și arestați preventiv.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, onorariul avocaților din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală au formulat cereri de recurs în casație inculpații A., B., C. și D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 15 septembrie 2025, sub nr. x/2019.

În motivarea cererii, recurenta a formulat critici distincte privind infracțiunile de complicitate la înșelăciune și spălare a banilor.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune, recurenta a arătat că argumentarea instanței de apel potrivit căreia s-ar fi aflat într-o "imposibilitate de negare" cu privire la proveniența ilicită a sumelor de bani, întrucât anterior fusese victimă a unei astfel de scheme infracționale, nu conduce automat la concluzia că aceasta a cunoscut caracterul ilicit al fondurilor.

A susținut că nu există probe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, care să ateste că, la momentul efectuării operațiunilor, ar fi avut cunoștință despre proveniența ilicită a sumelor, condamnarea fiind dispusă doar în baza unor prezumții.

Totodată, a arătat că frecvența ridicată a actelor materiale nu reprezintă un argument suficient pentru a se dispune condamnarea, în condițiile în care aceasta avea convingerea că acțiunile sale aveau un caracter licit.

De asemenea, a precizat că discuția purtată cu un avocat a avut loc la data de 25 iulie 2025, ulterior ultimului act material reținut în sarcina sa, aspect care, în opinia sa, dovedește că la momentul comiterii faptelor nu avea reprezentarea originii ilicite a sumelor de bani, apelând la consiliere juridică doar după ce a început să aibă unele dubii cu privire la situația în care se afla.

În concluzie, recurenta a susținut că nu a cunoscut proveniența ilicită a banilor și nu a avut intenția de a sprijini sau facilita comiterea vreunei fapte penale, neputând fi reținută în sarcina sa calitatea de complice.

Referitor la infracțiunea de spălare a banilor, recurenta a susținut că instanța de apel a analizat doar posibilitatea ca autorul infracțiunii predicat să fie, în același timp și autor al infracțiunii de spălare a banilor, iar după ce a reținut această posibilitate, a concluzionat în mod automat că este îndeplinit elementul material al infracțiunii, respectiv că aceasta a urmărit ascunderea ori disimularea originii ilicite a bunurilor.

A susținut că instanța de apel nu a analizat în concret întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de spălare a banilor, limitându-se la constatarea formală a existenței elementului material - primirea și transferul sumelor de bani - și deducând automat scopul de ascundere ori disimulare a originii ilicite a acestora, cu toate că, în cauză, nu există nicio probă în acest sens.

Totodată, aceasta a arătat că nu a avut ca scop ajutarea persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, deoarece nu cunoștea persoanele implicate în schema infracțională, cunoscând doar o singură persoană care a rugat-o că primească și să transfere sumele de bani, astfel cum reiese din materialul probator existent la dosar.

Recurenta a arătat că în cauză că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălarea banilor în legătura cu latura obiectivă, lipsind condiția esențială atașată elementului material. Astfel, a arătat că faptele reținute în sarcina sa - constând în retragerea de la bancomat și transferul sumelor de bani prin servicii financiare - nu pot constitui acte de spălare a banilor, întrucât nu au avut scopul de a ascunde sau disimula proveniența acestora. A susținut că simpla retragere și transferare a banilor nu reprezintă un mecanism de "albire" al banilor, planul de acțiune reținut în sarcina inculpaților nu a atins un nivel de planificare ridicat, fiind efectuate doar acțiuni de retragere și transfer a sumelor de bani, ceea ce relevă că originea acestora nu a fost modificată.

În raport cu situația de fapt reținută, s-a arătat că simplul transfer al sumelor de bani dintr-un cont bancar în altul nu poate fi asimilat mecanismului de "spălare" prevăzut de lege, întrucât sumele respective nu au fost ascunse sau disimulate, iar proveniența lor putea fi identificată cu ușurință. Din perspectiva apărării, conduita imputată reflectă mai degrabă executarea unor ordine prealabile, neavând scopul de a ascunde originea banilor.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună achitarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de spălarea banilor și complicitate la înșelăciune.

Recurentul a formulat recurs în casație doar în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale).

În motivarea cererii, a arătat că, deși subiectul activ al infracțiunii predicat poate fi subiect activ și al infracțiunii de spălare de bani, nu este suficientă simpla corespondență între cele două calități în persoana inculpatului, fiind necesar a se verifica dacă fapta pentru care a fost condamnat întrunește elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni.

Recurentul a susținut că infracțiunea de spălare a banilor presupune săvârșirea unei infracțiuni susceptibile de obținerea unor bunuri, urmată de o acțiune de schimbare sau transferare a acestora (în varianta prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019), cerința esențială impusă de text fiind ca aceste operațiuni să fie realizate în scopul ascunderii ori disimulării originii ilicite sau pentru a ajuta autorul să se sustragă de la urmărirea penală, judecată ori executarea pedepsei.

Acesta a arătat că, din modul în care a fost descrisă acuzația, acțiunile imputate - retrageri de numerar de la bancomate, discuții cu funcționari bancari, transferuri între conturi, schimburi valutare și încasarea unor sume provenite din infracțiuni de înșelăciune - nu constituie operațiuni de "albire" a sumelor de bani, ci simple modalități de repartizare a produsului infracțional, neexistând astfel o "albire" a banilor în sensul legii, aceștia fiind folosiți și pentru ca inculpații să-și asigure traiul zilnic.

A mai arătat că activitatea sa s-a limitat la încasarea unor sume de bani, o parte în numerar, o parte în contul soției sale, MM., iar aceste operațiuni intră în conținutul constitutiv al actelor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune. Prin urmare, o condamnare suplimentară pentru aceleași acte ar constitui o încălcare a principiului non bis in idem.

Totodată, a susținut că din probatoriul administrat nu rezultă că ar fi schimbat bunuri, înlocuit sumele primite cu alte valori, sau cu echivalentul într-o altă valută, nici că ar fi efectuat un transfer de bunuri. Recurentul a arătat că activitatea întreprinsă nu a fost de natură să "albească" banii primiți, ci, din contră, a putut conduce la identificarea acestuia, având în vedere că sumele de bani au fost primite, cu o singură excepție, prin transfer bancar (NN.), ceea ce asigură trasabilitatea sumelor transferate și nu contribuie la disimularea originii ilicite a acestora.

A mai precizat că nu a oferit explicații pentru banii primiți sau transferați în contul soției și nu a încercat transformarea acestora în alte bunuri care să creeze aparența de legalitate. Astfel, în lipsa oricărui demers de ascundere sau disimulare a provenienței banilor, lipsește elementul de tipicitate cerut de lege pentru existența infracțiunii de spălare a banilor.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Totodată, recurentul a solicitat, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii atacate, susținând că executarea pedepsei i-ar produce consecințe grave asupra vieții profesionale și de familie. A arătat că, la acest moment, locuiește în Germania, fără forme legale, unde desfășoară activități pregătitoare pentru exercitarea profesiei medicale, iar executarea pedepsei ar conduce la întreruperea acestor demersuri.

De asemenea, a invocat situația familială, menționând că are în întreținere doi copii minori, iar lipsa sa ar afecta grav echilibrul familial și posibilitatea soției de a asigura întreținerea acestora, cu atât mai mult cu cât la acest moment este arestat, fiind în custodia autorităților germane, la solicitarea autorităților române.

Motivul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Recurentul a arătat că a fost condamnat pentru complicitate la înșelăciune și complicitate la spălare de bani, în lipsa oricărui act concret de sprijin penal, în lipsa unei intenții dovedite și în absența unei conduite apte să susțină fapta principală. Deși instanța a reținut că ar fi permis folosirea unui cont bancar deschis pe numele său, recurentul a suusținut că nu s-a dovedit că a avut cunoștință de proveniența ilicită a sumelor, că ar fi participat cu intenție, ori că ar fi acționat în baza unei înțelegeri cu autorii.

Totodată, a arătat că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 48 din C. pen. deoarece nu s-a făcut dovada unui acord prealabil sau a unei colaborări active, nu s-a dovedit nicio intenție frauduloasă, nu există foloase obținute de acesta și nici corelare între presupusele sume tranzacționate și acțiunile sale, și nu s-a demonstrat niciun aport cauzal sau material la inducerea în eroare a vreunei persoane.

Având în vedere aceste aspecte, recurentul a susținut că în ceea ce-l privește condamnarea s-a realizat prin aplicarea extinsă a legii penale, în lipsa unei conduite tipice, clare și imputabile penal, ceea ce contravine art. 7 din CEDO, precum și deciziilor Curții Constituționale nr. 224/2020 și nr. 265/2018.

În ceea ce privește motivul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen., recurentul a arătat că hotărârea atacată este nemotivată în concret și nu analizează fapta reținută în sarcina sa. În acest sens a arătat că decizia atacată este formalistă și globală, cuprinde referiri generale, fără a individualiza fapta pentru care a fost condamnat. Recurentul a susținut că lipsa unei motivări individuale contravine dispozițiilor art. 425

1

și art. 103 din C. proc. pen.

Cu privire la motivul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor și apărărilor formulate în cauză. Deși în apărare s-a făcut referire la mai multe decizii ale Curții Constițuționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sau cauze CEDO, instanța nu a făcut nicio analiză cu privire la relevanța acestora în raport cu poziția sa procesuală. În plus, a arătat că probele administrate în favoarea sa nu au analizate.

În ceea ce privește aplicabilitatea principiului in dubio pro reo, recurentul a arătat că dubiile rezonabile persistă cu privire la orice formă de participare a sa la comiterea faptei. Astfel, a arătat că nu există probe certe, directe sau coroborate privind intenția de a sprijini infracțiunea de înșelăciune, cunoașterea caracterului fraudulos al sumelor de bani sau implicarea în inducerea în eroare a vreuneia din persoanele vătămate.

În continuare, recurentul a criticat celeritatea excesivă prin care a fost soluționată cauza, fără o reanaliză a probelor, determinată probabil de apropierea termenului de prescripție al răspunderii penale. Totodată, a arătat că instanța de apel a pronunțat o soluție mai severă ca prima instanță, în absența unor elemente noi de fapt și fără o analiză individuală a conduitei și circumstanțelor personale.

Recurentul a mai arătat că instanța de apel a ignorat interpretarea dată de Decizia RIL nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, presupunând în mod greșit că autorul infracțiunii de înșelăciune nu putea fi și autorul infracțiunii de spălare a banilor, atribuindu-i artificial calitatea de complice, fără o analiză concretă a contribuției proprii și intenționate. În opinia recurentului această abordare echivalează cu o aplicare greșită a normei de drept penal material, hotărârea atacată fiind nelegală întrucât condamnarea s-a întemeiat pe o premisă juridică eronată.

Un alt motiv de casare întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. constă, în opinia recurentului, și în lipsa clarității și previzibilității normei penale, în concret condamnarea pentru infracțiunea de înșelăciune fără a fi descrisă fapta penală concretă.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și în rejudecare achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. În subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Recurentul C. a formulat și o cerere de suspendare a executării pedepsei în temeiul art. 441 din C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia față de riscul iminent de punere în executare a pedepsei și consecințele ireversibile asupra situației familiale a acestuia. În susținerea cererii de suspendare, recurentul a arătat că are domiciliu în Danemarca, unde locuiește cu soția și cei doi copii minori, este integral social, are un loc de muncă stabil și o locuință închiriată. Totodată, a arătat că executarea pedepsei ar crea un dezechilibru în familie prin faptul că ar priva copiii de sprijinul său.

La data de 21 octombrie 2025, apărătorul ales al recurentului a transmis la dosar o notă de suspendare, respectiv mai multe înscrisuri traduce din limba daneză în limba română privind situația personală a acestuia.

Motivul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală)

Recurentul a arătat că a fost condamnat pentru complicitate la înșelăciune și complicitate la spălare de bani, în lipsa oricărui act concret de sprijin penal, în lipsa unei intenții dovedite și în absența unei conduite apte să susțină fapta principală. Deși instanța a reținut că ar fi permis folosirea unui cont bancar deschis pe numele său, recurentul a susținut că nu s-a dovedit că a avut cunoștință de proveniența ilicită a sumelor, că ar fi participat cu intenție, ori că ar fi acționat în baza unei înțelegeri cu autorii.

Totodată, a arătat că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 48 din C. pen. deoarece nu s-a făcut dovada unui acord prealabil sau a unei colaborări active, nu s-a dovedit nicio intenție frauduloasă, nu există foloase obținute de acesta și nici corelare între presupusele sume tranzacționate și acțiunile sale, și nu s-a demonstrat niciun aport cauzal sau material la inducerea în eroare a vreunei persoane.

Având în vedere aceste aspecte, recurentul a susținut că în ceea ce-l privește condamnarea s-a realizat prin aplicarea extinsă a legii penale, în lipsa unei conduite tipice, clare și imputabile penal, ceea ce contravine art. 7 din CEDO, precum și deciziilor Curții Constituționale nr. 224/2020 și nr. 265/2018.

În ceea ce privește motivul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen., recurentul a arătat că hotărârea atacată este nemotivată în concret și nu analizează fapta reținută în sarcina sa. În acest sens a arătat că decizia atacată este formală și globală, cuprinde referiri generale, fără a individualiza fapta pentru care a fost condamnat. Recurentul a susținut că lipsa unei motivări individuale contravine dispozițiilor art. 425

1

și art. 103 din C. proc. pen.

Cu privire la motivul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor și apărărilor formulate în cauză. Deși în apărare s-a făcut referire la mai multe decizii ale Curții Constițuționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sau cauze CEDO, instanța nu a făcut nicio analiză cu privire la relevanța acestora în raport cu poziția sa procesuală. În plus, a arătat că probele administrate în favoarea sa nu au analizate.

În ceea ce privește aplicabilitatea principiului in dubio pro reo, recurentul a arătat că dubiile rezonabile persistă cu privire la orice formă de participare a sa la comiterea faptei. Astfel, a arătat că nu există probe certe, directe sau coroborate privind intenția de a sprijini infracțiunea de înșelăciune, cunoașterea caracterului fraudulos al sumelor de bani sau implicarea în inducerea în eroare a vreuneia din persoanele vătămate.

În continuare, recurentul a criticat celeritatea excesivă prin care a fost soluționată cauza, fără o reanaliză a probelor, determinată probabil de apropierea termenului de prescripție al răspunderii penale. Totodată, a arătat că instanța de apel a pronunțat o soluție mai severă ca prima instanță, în absența unor elemente noi de fapt și fără o analiză individuală a conduitei și circumstanțelor personale.

Recurentul a mai arătat că instanța de apel a ignorat interpretarea dată de Decizia RIL nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, presupunând în mod greșit că autorul infracțiunii de înșelăciune nu putea fi și autorul spălării banilor, atribuind-i artificial calitatea de complice, fără o analiză concretă a contribuției proprii și intenționate. În opinia recurentului această abordare echivalează cu o aplicare greșită a normei de drept penal material, hotărârea atacată fiind nelegală întrucât condamnarea s-a întemeiat pe o premisă juridică eronată.

Un alt motiv de casare întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. constă, în opinia recurentului, și în lipsa clarității și previzibilității normei penale, în concret condamnarea pentru infracțiunea de înșelăciune fără a fi descrisă fapta penală concretă.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și în rejudecare achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. În subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că cererile de recurs în casație formulate de cei patru recurenți nu îndeplinesc condițiile legale pentru admiterea acestora în principiu.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de recurenții inculpați A., B., C. și D., împotriva deciziei penale nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând, așadar, chestiunile pur formale ale cererilor de recurs în casație, în raport de fiecare dintre recurenții inculpați A., B., C. și D., se constată următoarele:

Decizia penală nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurenta A., în calitate de inculpată.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentei A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea, care a depus la dosar împuternicirea avocațială seria x din 04.06.2025, dosar curte R, vol. I.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Decizia penală nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul B., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului B., hotărârea care se atacă (decizia nr. 445/Ap din 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea, care a depus la dosar împuternicirea avocațială seria x nr. x din 04.07.2025.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat