ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44/S din data de 28.02.2024, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2021, instanța a hotărât următoarele:

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (5 acte materiale). În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, care se execută, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa accesorie urmând a se executa în situația executării efective a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., l-a obligat pe inculpat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenul de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Direcției de Servicii Sociale Brașov sau în cadrul Consiliului Județean Brașov, cu excepția situației în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse, precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu sediul în mun. București, și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.822.644,91 RON, cu titlu de daune materiale, la care se vor adăuga accesoriile fiscale de la data efectuării fiecărei plăți până la data plății integrale a debitului principal, respingând ca nefondate restul pretențiilor formulate în cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului nr. 242/P/2021 din data de 23.09.2021, constând în sechestrul asigurător cu privire la toate bunurile mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, obiecte de valoare, sume aflate în conturi bancare etc.), aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 1.822.644,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. și art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri în vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii: - contractul de concesiune nr. x din data de 09.03.2007 - copie și original; - actul adițional nr. x la contractul de concesiune nr. x din data de 09.03.2007, înregistrat sub numărul x/24.03.2014 - copie și original; - contract de închiriere nr. x din data de 14.02.2014 - copie și original; - contract de închiriere nr. x/1 din data de 14.02.2014 - copie și original; - contract de închiriere nr. x din data de 09.01.2015 - copie și original; - adeverința nr. x/10.04.2012 eliberată de Primăria Homorod, jud. Brașov - copie; - adeverința nr. x/21.03.2013 eliberată de Primăria Homorod, jud. Brașov - copie; - adeverința nr. x/24.03.2014 eliberată de Primăria Homorod, jud. Brașov - copie; - adeverința nr. x/11.06.2015 eliberată de Primăria Homorod, jud. Brașov - copie;- adeverința nr. x/05.05.2016 eliberată de Primăria Homorod, jud. Brașov - copie;- declarația de suprafață 2012 IPA-Online, cu nr. de înregistrare x/10.04.2012; - declarația de suprafață 2013 IPA-Online, cu nr. de înregistrare x/25.03.2013; - declarația de suprafață 2014 IPA-Online, cu nr. de înregistrare x/25.03.2014; - declarația din data de 11.06.2015, ID Fermier-x; - declarația de suprafață 2016 IPA-Online din data de 10.05.2016, ID Fermier-x;- declarație de eligibilitate/conformitate pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate din 10.04.2012 - copie; - declarație de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate din 25.03.2013 - copie;- declarație de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate din 25.03.2014 - copie; - anexa III.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2012, depusă la data de 10.04.2012 - copie; - anexa III.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2013, depusă la data de 25.03.2013 - copie; - anexa III.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2014, depusă la data de 25.03.2014 - copie; - anexa V.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2015, depusă la data de 11.06.2015 - copie; - anexa V.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2016, depusă la data de 10.05.2016 - copie .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 5.000 RON este aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 1.500 RON este aferentă procedurii de cameră preliminară și fazei de judecată.

În esență, în fapt, s-a reținut că inculpatul A., în perioada 2012-2016, cu intenție și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, acționând în interes propriu, a formulat și a depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, cererile unice de plată pe suprafață nr. x din 10.04.2012, x din 25.03.2013, x din 25.03.2014, x din 11.06.2015 și nr. x din 10.05.2016, folosind documente și declarații false, inexacte sau incomplete, precum și mai multe declarații completate la APIA, depuse și înregistrate la această instituție, cu consecința obținerii de către acesta a sumei de 1.822.644,91 RON din bugetul Uniunii Europene, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în formă continuată, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 836/Ap din data de 22 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul A. și partea civilă Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură împotriva sentinței penale nr. 44/S/28.02.2024 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care a desființat-o cu privire la înscrisurile desființate în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului și în favoarea părții civile și cu privire la suma până la concurența căreia se mențin măsurile asiguratorii.

Rejudecând în aceste limite, s-au înlăturat din dispozitivul sentinței atacate mențiunile privind desființarea următoarelor înscrisuri: - declarația de suprafață 2012 IPA-Online, cu nr. de înregistrare x/10.04.2012; - declarația de suprafață 2013 IPA-Online, cu nr. de înregistrare x/25.03.2013; - declarația de suprafață 2014 IPA-Online, cu nr. de înregistrare x/25.03.2014; - declarația din data de 11.06.2015, ID Fermier-x; - declarația de suprafață 2016 IPA-Online din data de 10.05.2016, ID Fermier-x;- declarație de eligibilitate/conformitate pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate din 10.04.2012 - copie; - declarație de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate din 25.03.2013 - copie;- declarație de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate din 25.03.2014 - copie; - anexa III.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2012, depusă la data de 10.04.2012 - copie; - anexa III.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2013, depusă la data de 25.03.2013 - copie; - anexa III.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2014, depusă la data de 25.03.2014 - copie; - anexa V.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2015, depusă la data de 11.06.2015 - copie; - anexa V.1. "Angajamente și declarații" la cererea unică de plată pe suprafață 2016, depusă la data de 10.05.2016 - copie .

S-a majorat suma la plata căreia a fost obligat inculpatul A. în favoarea Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură de la 1.822.644,91 RON cu accesoriile fiscale aferente la suma de 2.182.491,4 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale de la data efectuării fiecărei plăți până la data plății integrale a debitului principal. S-a majorat suma până la concurența căreia se mențin măsurile asiguratorii la 2.182.491,4 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale de la data efectuării fiecărei plăți până la data plății integrale a debitului principal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 836/Ap din data de 22 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a fost comunicată către inculpatul A. la data de 27.11.2024, către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Brașov la data de 25.11.2024 și părții civile Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la data de 27.11.2024.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 30.12.2024, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale 836/Ap din data de 22 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 30.12.2024.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Brașov la data de 09.01.2025 și părții civile Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la data de 13.01.2025.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18.03.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a solicitat în principal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza finală, din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv la completul specializat pentru infracțiuni de corupție, iar în subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., încetarea procesului penat, constatând intervenită prescripția răspunderii penale, pentru faptele săvârșite în anul 2012 și 2013, iar cu privire la restul acțiunilor reținute în sarcina sa, aferente anilor 2014, 2015, 2016, achitarea raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., constatând că faptele nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., s-a susținut că în cursul judecații nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioara celei legal competente, având în vedere că la nivelul Tribunalului Brașov nu a fost înființat în mod legal complet specializat de corupție, astfel cum cere legislația specială.

A susținut că a fost condamnat de către completul PD1, din cadrul Tribunalului Brașov, prin sentința penală nr. 44/2024, pronunțată în data de 28.02.2024. Dosarul a fost înregistrat și repartizat aleatoriu completului de judecată PD1, în data de 29.12.2021, perioadă în care s-a constatat de către Curtea de Apel Prahova, că la nivelul Tribunalului Brașov nu existau complete specializate de corupție legal constituite:

"completurile de judecata specializate în soluționarea cauzelor de corupție nu au fost înființate potrivit reglementarilor în vigoare în perioada de referința (05.06.2018-15.04.2022)"

A făcut referire la dispozițiile art. 281 din C. proc. pen., art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Decizia CCR nr. 1137/23.09.2010, Decizia RIL nr. 17/2018, susținând, în esență, că indiferent de criteriile privind numărul și complexitatea cauzelor, la curțile de apel și tribunale este obligatorie funcționarea de completuri specializate care soluționează cauze privind adopțiile, privind achiziții publice, privind infracțiuni de corupție sau procesele funciare.

Dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov la data de 05 iunie 2018 și repartizat aleatoriu în sistem ECRIS, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, completului PD6, al cărui titular a fost doamna judecător B.. Urmare a promovării doamnei judecător B. la Curtea de Apel Brașov la data de 01.01.2021, completul de judecată PD6 a fost preluat de către doamna judecător C.. Cauza a fost soluționată în primă instanță la data de 15 aprilie 2022 de completul PD6, în componența căreia a intrat doamna judecător C..

Cu privire la modalitatea de îndeplinire a acestei obligații, instanța de apel a constatat că dispozițiile legale au înregistrat de-a lungul timpului mai multe modificări, pe care curtea de apel le-a analizat în raport cu data menționată în cuprinsul adresei nr. x/07.11.2024 înaintată la dosarul cauzei de către Tribunalul Brașov, ca urmare a solicitării instanței de apel, privind înființarea completului implicat în soluționarea cauzei, respectiv completul PD6.

Prin Hotărârea nr 3/29.01.2014 a Colegiului de Conducere a Tribunalului Brașov au fost înființate completurile de fond penal cu indicativul PD. S-a atașat în acest sens extras din hotărârea Colegiului de Conducere anterior menționată din cuprinsul căreia rezultă în mod explicit la art. 10 că se aprobă propunerea formulată de Președintele secției Penale cu privire la înființarea, începând cu data de 01.02.2014 a următoarelor completuri, cele de interes fiind enumerate Judecător de cameră preliminară JCP+JFj completuri cu indicativul PD1 până la PD7 inclusiv. Este de remarcat împrejurarea că în cuprinsul acestei hotărâri nu există nicio mențiune referitoare la specializarea acestor completuri în soluționarea cauzelor de corupție.

Corelând informațiile comunicate de Tribunalul Brașov cu procedurile desfășurate în prezentul dosar, rezultă că, în cauză, procedura de cameră preliminară a fost desfășurată în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov titular al completului de judecată PD6 în perioada 05.06.2018 - 03.10.2018, iar soluționarea în primă instanță a aceleiași cauze a avut loc în perioada 22.03.2019 -15.04.2022 și a fost realizată de titularul completului PD6.

Instanță a constatat că această cauză a fost soluționată atât în etapa camerei preliminare, cât și a judecății în primă instanță de completul PD6, care nu a fost înființat potrivit dispozițiilor legale incidente, câtă vreme acesta a fost înființat prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului Brașov și nu la propunerea acestui organ colegial de către Președintele Tribunalului Brașov.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penala, a susținut că decizia instanței de apel este criticabilă, având în vedere că instanța de apel a reținut în mod greșit caracterul fals al contractului de concesiune nr. x din data de 09.03.2007, pentru perioada anilor 2014-2016, prin raportare la mențiunea că acesta este câștigătorul licitației, pornind de la premisa greșită că nu a avut loc o licitație.

Așa cum a arătat, nu este firesc a se face abstracție de realitatea socială și de faptul că anumite chestiuni în mediul rural se realizează conform înțelegerilor obștești, care se pliază pe șabloanele instituite de lege. Astfel, declarațiile martorilor trebuie interpretate din prisma faptului că de regulă, în mediile rurale, oamenii satului se înțeleg tacit cu privire la folosința pășunilor comunale conform obiceiului locului, astfel că rezultatul licitațiilor corespunde acestei realități, practic nefiind o licitație în adevăratul sens al cuvântului.

Așadar, cu toate că nu există un intrumentum probationis care să dovedească că a avut loc licitația, această chestiune nu echivalează cu faptul că nu a fost organizată o licitație, din punct de vedere procedural, având în vedere că a avut loc o întrunire a oamenilor, iar pentru că nu au fost contraoferte, fiecăruia i-a fost atribuită pășunea pentru care a ofertat.

Decizia instanței de apel este criticabilă în privința soluției de respingere a solicitării inculpatului de a dispune încetarea procesului penal, și de a nu constata ca intervenită prescripția răspunderii penale, pentru faptele săvârșite în anul 2012 și 2013.

Astfel, legea nu permite aplicarea niciunei sancțiuni juridice asupra actului încheiat cu nerespectarea formalităților de publicitate, actul continuând să producă efecte și să fie considerat valabil.

Un alt argument pentru care instanța de apel a constatat caracterul fals al contractului de concesiune este incertitudinea cu privire la data încheierii contractului de concesiune, neputând fi în acest caz, nici de către instanțele de judecată, nici de către organele de urmărire penală o altă dată a încheierii contractului, fiind pe deplin incident principiul "in dubio pro reo".

Tocmai faptul că această dată, 09.03.2007, corespunde datei la care s-a înregistrat cererea de către acesta cu privire la încheierea contractului de concesiune, întărește și mai mult cele susținute anterior, aceasta fiind data la care avut loc întrunirea cu privire la terenurile licitate.

Pentru aceste motive, instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu se impune scindarea activității infracționale, dat fiind că, într-adevăr singura mențiune falsă din cuprinsul contractului de concesiune este cu privire la suprafață.

Deși aparent suntem în prezența aceluiași act juridic, în realitate sunt trei acte, două false (contractele depuse la APIA anexat cererilor de subvenție aferente anului 2012 și 2013), aspect recunoscut de inculpat, iar unul valabil, nemodificat sau alterat în vreun fel (cel depus la APIA anexat cererilor de subvenție aferente anilor 2014, 2015, 2016) motiv pentru care se impune scindarea activității infracționale. Cel de al treilea act neavând caracter fals, nu poate fi reținut ca o continuare a rezoluției infracționale, contrar celor reținute de instanța de apel.

Inițial inculpatul, a alterat conținutul contractului de concesiune cu ocazia depunerii la APIA, ab initio trecând o suprafață mai mare decât cea reală, dar ulterior, la nivelul anului 2014, acesta se desistează și depune contractul real, în care era înscrisă suprafața reală. Astfel, la data depunerii cererii aferente campaniilor 2014, 2015, 2016, cele cuprinse în contract corespund realității faptice, contractul de concesiune nefiind alterat în niciun mod. De altfel, nu există niciun dubiu cu privire la suprafața din contractul de concesiune, suprafață declarată și la primărie și pentru care s-a plătit de altfel și taxa aferentă, încă de la acel moment al încheierii contractului (2007).

Folosirea acestei procuri nu prezintă o faptă care să îndeplinească condițiile de tipicitate a infracțiunii de care este acuzat inculpatul. Astfel, pentru ca acțiunea inculpatului să fie tipică, ar fi trebuit ca acest document, procura depusă la APIA, să fie fals, incorect sau inexact, or, nu este cazul. A fost depusă o procură din care rezultă fără echivoc care sunt limitele acesteia, neinducând în eroare APIA și neinvocând altceva decât era evident pentru toată lumea. Pentru a fi în prezența ipotezei reglementate de art. 18 din Legea nr. 78/2000, actul pe care l-a depus la APIA trebuie să fie apt de a induce în eroare, să creeze o aparență contrară realității. Pe de altă parte, presupunea ca inculpatul să nu folosească acest teren și deci să nu fie îndreptățit să obțină subvenția aferentă deci că, pe de o parte, inculpatul nu a indus în eroare APIA prin depunerea acestui document, deoarece avea dreptul de a folosi acest teren, pe de altă parte, chiar și în ipoteza avansată de procuror, APIA putea constata că inculpatul nu este utilizatorul acestui teren și să nu accepte acordarea subvenției pentru suprafața aceasta, neputând fi vorba de rea credință sau de inducere în eroare cu intenție a APIA.

De altfel, soluția instanței este eronată și sub aspectul laturii subiective. Această infracțiune se comite cu intenție directă, presupunând reprezentarea și urmărirea de către inculpat a scopului, obținerea unui folos material injust reprezentat de contravaloarea subvenției acordate dacă nu s-ar fi folosit aceste suprafețe pentru pășunat.

Așa cum se poate observa, instanța de apel nu a constatat caracterul fals, inexact sau incomplet al procurilor date și nu analizează înscrisurile din această perspectivă, ci, în mod greșit, analizează înscrisurile din prisma justificării dreptului de folosință, chestiune ce nu este vizată de norma de incriminare.

Decizia instanței de apel este criticabilă și din prisma faptului că instanța de apel schimbă acuzația în faza de apel, cu ocazia deliberării, reținând că actele nu sunt valabile, fiind lovite de nulitate absolută, spre deosebire de organele de urmărire care le atribuie caracterul de acte false, din prisma faptului că sunt lovite de nulitate absolută.

De altfel, din analiza raționamentului instanței se poate observa că din nou că este schimbată acuzația reținută în sarcina inculpatului, de această dată făcându-se trimitere la falsul în declarații, respectiv la depunerea unei documentații complete și valide, aspecte cu privire la nu a fost acuzat și trimis în judecată, fiind evidentă depășirea limitelor investirii instanței, singura soluție posibilă în acest caz fiind achitarea pentru faptele imputate în perioada anilor 2014-2016, respectiv de a constata intervenirea prescripției răspunderii penale, pentru faptele săvârșite în anul 2012 si 2013.

Cererea a fost comunicată către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Brașov și către partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În cauză, la data de 21.01.2025, au fost depuse concluzii scrise de către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Brașov și de către partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată în prezenta cauză, pentru considerentele expuse în încheierea respectivă, a dispus, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 836/Ap din data de 22 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, însă numai în ceea ce privește criticile referitoare la greșita condamnare pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, întrucât s-a reținut caracterul fals al contractelor menționate, precum și critica ce vizează încetarea procesului penal prin raportare la intervenirea prescripției care se circumscriu, formal, cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Referitor la motivele de recurs în casație formulate ce vizează faptul că la nivelul Tribunalului Brașov nu a fost judecat de un complet specializat de corupție, prin invocarea cazului de recurs în casație prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., judecătorul de filtru, a constatat că, în cauză, criticile formulate vizează aspecte referitoare la înființarea și compunerea completului, și nu aspecte ce vizează competența după materie sau după calitatea persoanei implicate în proces, critici ce nu se subsumează cazului prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 13.05.2025, s-au luat concluziile asupra recursului în casație de față, acestea fiind consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. potrivit art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea din data de 18 martie 2025, Înalta Curte apreciază că este nefondatt, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, subliniază că natura recursului în casație - cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat - implică posibilitatea exercitării acestuia exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel. Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu se poate realiza o nouă analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele recurentului inculpat, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă a infracțiunii comise legat de acțiunea de utilizare a contractului de concesiune nr. x/09.03.2024, utilizat de inculpat în susținerea tuturor cererilor de plată adresate Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov în perioada 2012-2016, pentru care acesta a fost condamnat, sunt nefondate. Astfel cum s-a arăta în rechizitoriu și în sentința atacată cu apel, deși contractul are nr. x/09.03.2007 și se pretinde a fi fost încheiat la 09.03.2007, în cuprinsul acestuia se menționează expres că "durata concesiunii este de 20 de ani începând cu data perfectării prezentului contract, adică de la data de 19.04.2007 până la data de 19.04.2027…". Este improbabil ca înscrisul să fi fost întocmit/redactat la 09.03.2007 sau la 19.04.2007, de vreme ce acesta nu este înscris în nicio evidență a primăriei la vreuna din datele menționate. Data de 09.03.2007 corespunde datei la care a fost înregistrată în Registrul de Corespondență 2007 - 2008 al Primăriei Homorod cererea de concesionare formulată de inculpat, numărul contractului fiind în realitate numărul de ordine al înregistrării în registrul menționat al cererii.

În concret, în cauză Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut potrivit situației de fapt expusă detaliat în conținutul deciziei atacate, că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în formă continuată, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că în perioada 2012-2016, cu intenție și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, acționând în interes propriu, a formulat și a depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, cererile unice de plată pe suprafață nr. x din 10.04.2012, x din 25.03.2013, x din 25.03.2014, x din 11.06.2015 și nr. x din 10.05.2016, folosind documente și declarații false, inexacte sau incomplete, precum și mai multe declarații completate la APIA, depuse și înregistrate la această instituție, cu consecința obținerii de către acesta a sumei de 1.822.644,91 RON din bugetul Uniunii Europene.

O altă critică vizează tipicitatea obiectivă a infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (5 acte materiale)

Recurentul A. a susținut că nu s-a stabilit cu exactitate, dacă actele pentru care s-a dispus condamnarea sa au fost false sau inexacte. În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii comise de inculpat legat de acțiunea de utilizare a contractului de concesiune nr. x/09.03.2024 în susținerea tuturor cererilor de plată adresate Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov în perioada 2012-2016, față de lipsa unei licitații conforme cu reglementările în materie, fără a putea asimila în acest sens obiceiurile locului invocate de recurent, în mod întemeiat instanțele de fond și de apel au reținut caracterul fals al contractului, întrucât acesta atestă în mod nereal că inculpatul A. este câștigătorul licitației publice organizate în data de 09.03.2007, în contextul în care, din probele administrate în cauză reiese că nu a existat nicio licitație publică în data de 09.03.2007 și nici la o altă dată, licitație în urma căreia să se atribuie în concesiune trupurile de pășune ce au aparținut domeniului public al comunei Homorod.

Nici critica recurentului privind procurile anexate cererilor depuse de către inculpat la APIA nu poate fi primită, instanța de apel reținând în mod just că niciuna dintre procurile invocate de inculpat și depuse ca documentație în susținerea cererilor de plată nu conferea un drept de folosință asupra terenului, nefiind aplicabil principiul potrivit căruia "cine poate mai mult poate mai puțin". Procurile menționate reprezentau înscrisuri în dovedirea existenței unor contracte de mandat prin care proprietarii terenurilor mandatau pe inculpat, respectiv pe soția acestuia să realizeze demersuri: În cazul procurii emise de D. împuternicirea era dată soției inculpatului, pentru ca în numele proprietarei și pentru aceasta să se prezinte la punerea în posesie, să ridice titlul de proprietate pentru suprafața de 49,96 ha fâneață și să vândă această suprafață de teren în cazul procurii emise de E., A. era împuternicit de proprietară să ia orice decizie privind arendarea terenului, ridicarea în numele acesteia a titlului de proprietate, vinderea terenului.

Recurentul A. a susținut că un act este lovit de nulitate, ca urmare a faptului că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, în speță art. 76 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Contrar susținerii recurentului instanța de apel a constatat că un act întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale și constatat ulterior ca fiind lovit de nulitate, nu se încadrează în textul prevăzut de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, întrucât, un astfel de act trebuie considerat ca fiind un act fals, deoarece, dacă anterior se bucura de prezumția de legalitate, în sensul ca a fost întocmit strict în condițiile prevăzute de lege, odată constatat nul, prezumția este răsturnată, confirmându-se un aspect contrar a ceea ce actul evidenția până la acel momentul, respectiv contrar realității. Mai mult, în speță, condițiile privind legalitatea întocmirii actelor nu puteau fi verificate de către autoritatea contractantă, toate înscrisurile depuse de către fermieri bucurându-se de prezumția de legalitate și conformitate cu realitatea. În consecință, în mod corect instanța și-a fundamentat soluția de condamnare inclusiv pe acest aspect de nelegalitate privind contractul de concesiune nr. x/09.03.2007.

Instanța de apel a avut în vedere și faptul că nu se poate reține o scindare a rezoluției infracționale având în vedere caracterul fals al contractului de concesiune nr. x/09.03.2007 și împrejurarea că, pe de o parte, mențiunile false se regăsesc în toate exemplarele acestui contract depuse la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, și pe de altă parte lipsa de valabilitate a acestui contract în întregime, decurgând din viciile actului care atrag nulitatea absolută, astfel cum se va sublinia și în cele ce urmează. (Curtea nu a reținut că ar fi intervenit vreo desistare a inculpatului, ci, dimpotrivă, în acord cu cele reținute de prima instanță, că acesta a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale).

Examinând argumentele recurentului referitoare la infracțiunea pentru care a fost condamnat, se constată că prin decizia din apel, instanța a evidențiat corespondența între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii (folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (5 acte materiale), din mijloacele de probă administrate rezultând că documentele întocmite au avut un caracter fals, motiv pentru care finanțarea din fondurile europene a fost obținută pe nedrept.

Drept urmare, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A. se circumscrie elementelor de tipicitate și caracterizează, sub aspect obiectiv, infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 836/Ap din data de 22 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 836/Ap din data de 22 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2025.