ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 298/D din 22.11.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanța a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanța a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanța a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A., aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și 8 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată ca urmare a reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 09.03.2022, inclusiv.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. instanța a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen., instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată ca urmare a reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 07.03.2022, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul B..

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C., la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată ca urmare a reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 07.03.2022, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații A., B. și C..

Prin decizia penală nr. 500/2023 din data de 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, sectia Penală pentru Cauze cu Minori și de Familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de fiecare dintre inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 298/D din 22.11.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău în soluționarea dosarului penal nr. x/2022

A desființat, în parte, sentința penală atacată și în parte încheierea penală din data de 06.09.2022, cu privire la următoarele:

1) în ceea ce privește pe inculpații A. și B., cu privire la respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice date infracțiunilor săvârșite de aceștia, precum și cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate acestora și respectiv a modalității de individualizare a executării acesteia;

2) în ceea ce privește pe inculpatul C. cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate de instanța de fond pentru infracțiunea dedusă judecății.

A reținut cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte și, în fond, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată infracțiunilor pentru care au trimiși în judecată și condamnați în primă instanță inculpații A. și B. după cum urmează:

a) pentru inculpatul A., din 3 (trei) infracțiuni de luare de mită, prevăzută fiecare de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, și 2 (două) infracțiuni de fals intelectual, prevăzute fiecare de art. 321 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 26.08.2021, 15.09.2021 și 04.11.2021) și o singură infracțiune de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (două acte materiale din datele de 15.09.2021 și 04.11.2021), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

b) pentru inculpatul B., din 3 (trei) infracțiuni de luare de mită, prevăzută fiecare de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, și 2 (două) infracțiuni de fals intelectual, prevăzute fiecare de art. 321 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 15.09.2021, 15.09.2021 și 30.09.2021)

Conform art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din date de 26.08.2021, 15.09.2021 și 04.11.2021), în condițiile art. 79 alin. (3) C. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

Conform art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (două acte materiale din datele de 15.09.2021 și 04.11.2021), la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 (două) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani, 10 (zece) luni și 20 (douăzeci de zile) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada deja executată ca urmare a reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 09.03.2022, inclusiv.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani, 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare aplicată inculpatului A. și a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a hotărât că inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a obligat pe inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a hotărât ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei comunei Măgura, jud. Bacău sau în cadrul Primăriei comunei Mărgineni, jud. Bacău.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 15.09.2021, 15.09.2021 și 30.09.2021), în condițiile art. 79 alin. (3) C. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului B. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), și lit. g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului B. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada deja executată ca urmare a reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv, de la 17.11.2021 la 07.03.2022, inclusiv.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani, și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului B. și a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a hotărât ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a obligat pe inculpatul B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei orașului Moinești, jud. Bacău sau în cadrul Primăriei orașului Comănești, jud. Bacău.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului B. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A redus cuantumul pedepsei principale aplicate de instanța de fond inculpatului C. la 4 (patru) ani închisoare.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei din apel.

Împotriva deciziei penale nr. 500/2023 din data de 30 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, sectia Penală pentru Cauze cu Minori și de Familie, a declarat recurs în casație inculpatul C., la data de 6 iulie 2023.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 09 august 2023, când s-a stabilit termen la data de 17 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

A solicitat în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a hotărârii atacate, respectiv a deciziei penale nr. 500/2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, la data de 30.05.2023, în ceea ce îl privește pe inculpatul C., și pe fond, achitarea inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, prin reținerea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza l C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), impunându-se desființarea, în parte, și a sentinței penale nr. 298/D/2022, pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 22.11.2022, în aplicarea dispozițiilor art. 448 alin. (3) C. proc. pen.

A învederat că din analiza dispozițiilor legale ale art. 7 lit. c) Legea nr. 78/2000 se observă că legiuitorul, pe lângă modalitatea-tip a infracțiunii de luare de mită, a reglementat și o modalitate agravată, determinată de calitatea specială impusă subiectului activ nemijlocit (autorului), aceea de a avea atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor.

Potrivit acestei reglementări, infracțiunea de luare de mită este calificată, atrăgând un regim sancționator mai sever, atunci când fapta a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor.

Prin urmare, ceea ce agravează infracțiunea de luare de mită este calitatea specială a subiectului activ nemijlocit, determinată prin atribuțiile acestuia de constatare sau sancționare a contravențiilor.

A apreciat, însă, că reținerea formei agravate presupune, în mod obligatoriu, îndeplinirea condițiilor de incriminare ale variantei-tip a infracțiunii de luare de mită, fiind extinsă doar sfera subiectului activ.

Din această perspectivă și în forma agravată, fapta de luare de mită este săvârșită în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau cu scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, dar nu a oricăror îndatoriri, ci doar a acelora care se circumscriu competențelor subiectului activ, respectiv funcționarului cu atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

În ceea ce privește actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretind, se primesc, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite - ca și condiție esențială pentru existența infracțiunii - trebuie să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act contrar acestor îndatoriri.

În înțelesul art. 289 din C. pen. anterior, prin act se înțelege orice activitate care trebuie efectuată de funcționar în conformitate cu îndatoririle, atribuțiile, competențele de serviciu ale acestuia, este un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului, cel care se înscrie în limitele competenței sale, cel care cade în sarcina acestuia, în conformitate cu normele care reglementează serviciul respectiv ori este inerent naturii lui.

Așadar, a precizat că prin "act privitor la îndatoririle de serviciu" se înțelege actul care are legătură cu atribuțiile de serviciu ale subiectului activ al infracțiunii de luare de mită.

De asemenea, a subliniat elementele de particularitate prevăzute de dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care consacră o calificare specială a subiectului activ al infracțiunilor prevăzute de art. 289 din C. pen.

Astfel, fapta de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de acest text - art. 289 C. pen., iar raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

În acest context, a apreciat că se află în prezența unor variante speciale ale infracțiunilor din C. pen., elementul de particularitate fiind calificarea subiectului activ, respectiv a subiectului pasiv adiacent, în funcție de atribuțiile de constatare sau de sancționare a contravențiilor.

Conform art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 410 din 25 iulie 2001, persoana care are, potrivit legii, atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor este acea persoană anume prevăzută în actul normativ care stabilește și sancționează în mod valabil și legal contravenția.

Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

De asemenea, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, persoanele care au atribuții de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor sunt acele persoane stabilite de C. proc. pen. sau de o lege specială.

Apoi, potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice:

"(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier sau de către polițistul local, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră."

Analizând dispozițiile legale enunțate anterior, a apreciat că varianta agravată a infracțiunii de luare de mită este incidentă doar în ipoteza în care pretinderea, primirea, acceptarea ori nerespingerea promisiunii, respectiv darea de mită, se realizează în legătură directă cu atribuțiile persoanei care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau de judecare a infracțiunilor.

Aceste atribuții trebuie să derive din lege, fiind nesocotite de subiectul activ al infracțiunii, care a pretins, a primit ori a acceptat promisiunea de bani sau alte foloase, sau de subiectul pasiv adiacent.

Prin urmare, dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, au în vedere, exclusiv, persoana care comite fapta în exercitarea atribuțiilor sale, de constatare sau de sancționare a contravențiilor. Pentru a fi incidente aceste norme, este necesar și obligatoriu să se constate că fapta reținută în sarcina subiectul activ se circumscrie atribuțiilor la care textul face referire.

Aceste atribuții se înscriu, astfel cum s-a arătat și dezvoltat anterior, întotdeauna, în sfera de activitate sau de competență a subiectului activ al infracțiunii de luare de mită, care îi conferă capacitatea de a efectua în mod valabil acte sau activități cu privire la constatarea sau sancționarea contravențiilor.

În plus, a precizat că interpretarea textului, în sensul arătat, satisface, pe deplin, și condiția previzibilității normei, astfel încât persoana căreia i se adresează poate să anticipeze care sunt acțiunile sau omisiunile ce pot atrage răspunderea penală în condiții agravate.

În concluzie, a apreciat că dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție se aplică, exclusiv, atunci când infracțiunea de luare de mită a fost săvârșită de către subiectul activ în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de constatare și sancționare a contravențiilor.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 2 din data de 25 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din data de 22.02.2017, prin care a statuat:

"Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (forma în vigoare anterior anului 2014) se aplică doar în ipoteza în care infracțiunea de luare de mită a fost săvârșită de făptuitor în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancționarea contravențiilor."

Aceeași motivare a fost reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, tot în dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 74 din data de 11 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1245 din data de 11.11.2022. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 477 alin. (3) C. proc. pen.:

"Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

A învederat că aceasta este practica judiciară exprimată și prin decizia penală nr. 98/A din 26 martie 2019, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și prin decizia penală nr. 24 din 11 februarie 2013, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2012.

În contextul celor mai sus prezentate, a solicitat a se constata incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că inculpatul C. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv de nelegalitate invocat și în apel și respins în mod nelegal, de Curte, fiind evident faptul că:

- inculpatul nu are calitatea cerută subiectului activ al infracțiunii de luare de mită, respectiv funcționar public cu atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor la regimul rutier-important fiind scopul reținut chiar în actul de sesizare al instanței, în care se susține de acuzare că ar fi acționat inculpatul, acuzația adusă acestuia constând în aceea că:

"la data de 11.08.2021, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a primit de la numitul D., investigator sub acoperire autorizat în condițiile legii, suma de 300 de RON pentru a nu constata abaterile săvârșite de către investigator la regimul rutier";

- în cauză, nu este îndeplinită condiția esențială, ca actul realizat de inculpat să intre în îndatoririle sale de serviciu, nefiind astfel îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și greșita condamnare la pedeapsa închisorii cu executare a inculpatului.

Astfel, a considerat că se impune să se rețină faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, impunându-se, ca urmare a admiterii prezentului recurs în casație, să se dispună achitarea inculpatului, apărarea făcând trimitere, inclusiv în fața Curții de Apel Bacău, raportat la specificul cauzei, la legătura dintre infracțiunea de luare de mită, în forma reținută în mod greșit, nelegal, de procuror și prima instanță/instanța de apel, și alte infracțiuni, cu referire la infracțiunea de înșelăciune; uzurparea de calități oficiale.

A mai precizat că, distincția dintre infracțiunea de luare de mită și cea de înșelăciune se rezumă la actul pe care trebuie să îl îndeplinească funcționarul public, dacă acesta intră sau nu în îndatoririle sale de serviciu.

Astfel, dacă funcționarul public induce în eroare persoana, susținând în mod nereal că actul pe care urmează să-l îndeplinească intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu, se va reține infracțiunea de înșelăciune, faptă pentru care inculpatul însă nu a fost cercetat penal și nu a fost trimis în judecată, neputându-se dispune schimbarea încadrării juridice, ci achitarea acestuia pentru infracțiunea de luare de mită, pentru care în mod nelegal a fost trimis în judecată și a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare de Tribunalul Bacău, respectiv Curtea de Apel Bacău.

A mai susținut că în fața Curții de Apel Bacău a făcut trimitere și la infracțiunea de uzurparea de calități oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) C. pen., faptă care constă în folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, faptă pentru care inculpatul însă nu a fost cercetat și trimis în judecată, neputându-se dispune schimbarea încadrării juridice nici în această infracțiune, singura soluție fiind achitarea inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, în cauză fiind evident că acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive/de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motiv de nelegalitate invocat și în apel și respins în mod cu totul greșit, nelegal, de Curte.

De asemenea, a făcut trimitere și la legătura dintre infracțiunea de luare de mită și cea de trafic de influență, în cazul infracțiunii de luare de mită făptuitorul pretinzând, primind bani sau foloase necuvenite ori acceptând promisiunea pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea unui act ce intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu ori contrar acestora, pe când, în cazul infracțiunii de trafic de influență, făptuitorul pretinde, primește sau acceptă bani, foloase sau promisiunea de bani sau alte foloase pentru a-l determina pe funcționarul public sa îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu.

Or, inculpatul nu a fost cercetat și trimis în judecată pentru un eventual trafic de influență (să se fi reținut faptul primirii de către inculpat a sumei de 300 RON, pentru a-l determina pe agentul rutier - E., cu care inculpatul făcea echipaj și care avea aviz de polițist rutier, având, astfel, atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor la regimul rutier, să nu dispună sancționarea investigatorului sub acoperire D.), condiții în care, nefiind posibilă schimbarea încadrării juridice, a apreciat că se impune achitarea inculpatului.

Prin încheierea din data de 17 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat C. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 30 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală pentru cauze cu Minori și de Familie.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat C. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în puterea de lucru judecat și care poate fi exercitată doar în cazurile anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în conformitate cu dispozițiile art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv instanța de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, cu luarea în considerare a cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate. În această cale extraordinară de atac nu se rejudecă fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii pronunțate în sensul dacă aceasta corespunde sau nu legii, urmărind desființarea hotărârilor care sunt contrare legii.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7) C. proc. pen., acesta este incident în cazul în care, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispozițiile menționate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în această cale de atac verificându-se exclusiv doar dacă astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În fine, verificarea pe care instanța de recurs în casație o face vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că starea de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. este aceea că, în data de 11.08.2021, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a primit de la numitul D., investigator sub acoperire autorizat în condițiile legii, suma de 300 de RON, pentru a nu constata abaterile săvârșite de martor la regimul rutier, faptă care s-a reținut că întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că la data de 11.08.2021, în jurul orelor 11:15, inculpatul C., agent șef de poliție, l-a oprit în trafic pe numitul D. în timp ce se deplasa din direcția orașului Comănești către orașul Târgu Ocna, atunci când a efectuat o depășire pe linia continuă pe raza orașului Dărmănești. După ce i-a cerut martorului D. documentele personale și ale autoturismului, i-a comunicat că pentru abaterea săvârșită urmează să se dispună reținerea permisului de conducere, la care se adaugă și faptul că martorul a fost surprins în timp ce vorba la telefon atunci când conducea autoturismul. În acest context, inculpatul i-a sugerat martorului să-i ofere bani dacă vrea să nu aibă probleme. Urmare a solicitării inculpatului, martorul a introdus suma de 300 de RON în asigurarea mașinii, bani pe care inculpatul i-a pus în buzunar.

Relevant din punctul de vedere al situației reținute în drept, Înalta Curte notează aspectul că la judecarea cauzei în fond, inculpatul C. a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând înlăturarea agravantei prevăzute de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, instanța de fond respingând cererea cu argumentul că în fișa postului inculpatului se menționează în mod expres că acesta avea ca sarcini și îndatoriri, activități de prevenire și de constatare a contravențiilor și a infracțiunilor, conform ordinelor în vigoare pe liniile de muncă ce i-au fost date în răspundere, precum și efectuarea de acte de constatare și de sancționare a contravențiilor, iar conform actelor aflate la dosarul cauzei, inculpatul a format echipaj cu un agent de la poliția rutieră, în mai multe rânduri, dovadă a faptului că acestuia i-au fost încredințate și atribuții de serviciu pe linie rutieră.

Ulterior, prin motivele de apel formulate, inculpatul a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, iar pe fondul cauzei, a solicitat să se dispună achitarea sa.

În esență, a arătat că nu avea ca atribuții de serviciu efectuarea actelor de constatare și sancționare a contravențiilor rutiere, astfel de atribuții fiind date doar în competența polițistului rutier, conform art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 sau a polițistului care a primit avizul de polițist rutier. Or, inculpatul nu a avut niciodată această calitate.

A mai menționat faptul că își desfășura activitatea în cadrul Formațiunii de Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Dărmănești și în anumite situații făcea parte dintr-o echipă, o patrulă mixtă, împreună cu polițiști de la Compartimentul Rutier, însă nu avea dreptul să constate contravenții rutiere și nici să aplice sancțiuni pentru acestea, în acest sens menționând dispozițiile Ordinului MAI nr. 60/02.03.2010 privind organizarea și executarea activităților de menținere a ordinii și siguranței publice.

Instanța de apel a respins solicitarea inculpatului, înlăturând apărările acestuia, cu argumentul că legiuitorul nu a condiționat elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 de specificul unor anumite contravenții, fiind suficient ca agentul constatator să aibă atribuția generală de a constata și sancționa faptele contravenționale, pe de altă parte apreciind că lipsa avizului de poliție rutieră nu are niciun fel de efecte asupra existenței tipicității infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, atâta vreme cât inculpatul avea atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor, în general.

Înalta Curte, având în vedere situația de fapt stabilită și statuările în drept ale instanțelor de fond și apel, reține că fapta imputată inculpatului nu întrunește cerințele de tipicitate obiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Astfel, din punct de vedere al tipicității obiective a infracțiunii, se constată că inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei, calitatea de funcționar public, fiind agent șef de poliție, la Poliția orașului Dărmănești iar elementul material al faptei a constat într-o acțiune de pretindere și de primire a unei sume de bani.

Condiția de bază atașată, însă, elementului material al infracțiunii este aceea ca pretinderea, respectiv primirea de bani sau alte foloase, să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că inculpatul a fost condamnat pentru fapta de a fi pretins și primit în data de 11.08.2021, de la numitul D., investigator sub acoperire autorizat în condițiile legii, suma de 300 de RON, pentru a nu constata abaterile săvârșite de martor la regimul rutier.

Or, așa cum apărarea inculpatului a susținut, acesta nu avea ca atribuții de serviciu, constatarea și sancționarea contravențiilor rutiere.

Reține că din adresa nr. x/13.12.2021 a Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, aflată la dosarului de urmărire penală, volum III, rezultă că inculpatul C. și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău- Poliția orașului Dărmănești, Compartimentul de Investigații Criminale, fiind desemnat ca organ de cercetare penală al poliției judiciare prin Ordinul M.A.I. nr. II/2399/15.13.2010, neavând calitatea de polițist rutier.

Relevante pentru clarificarea atribuțiilor de serviciu ale inculpatului cu referire la competența funcțională a acestuia sunt o serie de norme legale și infralegale care dispun cu privire la competența lucrătorilor de poliție în a constata și sancționa faptele de natură contravențională săvârșite în legătură cu circulația pe drumurile publice.

În acest sens se reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către polițistul rutier sau de către polițistul local, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către polițistul local se fac cu respectarea dispozițiilor Legii poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.

În concret norma legală mai sus indicată