ÎCCJ, Secția penală

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov datat 20 ianuarie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane, între care inculpatul B., judecător în cadrul Tribunalului Covasna, pentru comiterea infracțiunilor de: - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309, C. pen., art. 5 C. pen. - luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. În esență, s-a reținut că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Covasna, în urma unei înțelegeri prealabile, la solicitarea lui C., cu intenție, printr-o analiză și interpretare părtinitoare a probelor, a denaturat vădit starea de fapt pronunțând o hotărâre judecătorească (Decizia civilă nr. 231/R din 17 aprilie 2012 a Tribunalului Covasna), în favoarea lui D., în contradicție evidență cu principiile de drept și cu starea de fapt reală, creând astfel un prejudiciu în sarcina RNP Romsilva de 303.888.615 euro (contravaloarea a 43.227 hectare teren forestier), hotărâre pentru care a pretins și primit bani cu titlu de mită (mai întâi 10.000 euro de la C. Ioan pentru a pronunța Decizia nr. 364/R din 22 iunie 2010 a Tribunalului Covasna, prin care recursul la cererea de revizuire a fost admis și cauza trimisă spre rejudecare, iar apoi după respingerea revizuirii, în rejudecare, în noul recurs a pretins de la C. suma de 50.000 euro pentru o soluție favorabilă, ulterior pronunțării deciziei fiind remisă și o parte din bani, respectiv 10.000 euro. Prima instanță a arătat, ca și judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov în încheierea de ședință din 6 iulie 2018 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2017, că Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 s-a format urmare a disjungerilor dispuse în Dosarul penal nr. x/2012 (inițial Dosar nr. x/2015) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, apoi Dosarul nr. x/2017 din care s-a format Dosarul penal nr. x/2017 înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2017. Curtea de apel a reținut că, în cuprinsul rechizitoriului, procurorul a arătat următoarele: "anterior datei de 3 aprilie 2012 C. a avut o discuție cu judecătorul B. în biroul acestuia din urmă care i-a pretins suma de 50.000 euro în schimbul admiterii recursului... cei doi stabilind ca banii să fie remiși după darea deciziei" "după ce s-au înțeles ... i-a spus că ulterior pronunțării va fi contactat pentru a se întâlni la Sf. Gheorghe, iar ulterior Deciziei nr. 231 din 17 aprilie 2012 a fost contactat de către soția judecătorului B., inculpata A., după care a mers la biroul acesteia de avocatură, care de altfel coincide și cu domiciliul familiei ..." "după pronunțarea Deciziei nr. 231/R din 17 aprilie 2012, la aproximativ 3 săptămâni - o lună, C. s-a întâlnit cu A. în clădirea Tribunalului Covasna… , aceasta i-a spus că o să îl sune, martorul făcând legătura cu cele spuse de B., că o să îl caute cineva în legătură cu banii pretinși" "în aceeași zi A. l-a sunat pe C. chemându-l la cabinetul său de avocat, situat în imobilul în care aceasta are și domiciliul;" "ajuns în cabinetul acesteia, martorul C. i-a spus că vrea să vorbească cu soțul ei, iar A. fără a fi surprinsă și fără a întreba motivul, l-a sunat pe B., iar acesta a venit de îndată acasă" "în discuția purtată de B. cu C., în veranda casei primului, acesta a pretins din nou suma de 50.000 euro pentru soluția dată prin Decizia nr. 231 din 17 aprilie 2012, bani care să îi fie dați în mai multe tranșe, noaptea și fără discuții prin telefon, spunându-i lui C. că va fi căutat ulterior în acest scop" "în perioada următoare până în toamna anului 2012 ... inculpata A. l-a căutat pe C. repetat la telefon întrebându-l când merge la Sf. Gheorghe fără alte detalii, apelurile fiind doar un mesaj că așteaptă să primească banii pretinși" "în primăvara anului 2013, probabil în aprilie, tot în incinta Tribunalului Covasna C. a abordat-o pe inculpata A. spunându-i că vrea să aibă o discuție, la cererea inculpatei, C. a sunat-o în aceeași zi fiind chemat din nou la cabinetul de avocat/domiciliul acesteia" "la fel ca la întâlnirea anterioară, discuția între B. și C. a avut loc pe veranda casei, B … cerându-i să-i dea o primă tranșă de 10.000 euro, bani de care are nevoie urgență. C. a fost de acord și la scurt timp după aceea i-a dat lui B. 10.000 euro" "a mai fost sunat de inculpata A. repetat spunându-mi de fiecare dată doar când trece pe la Sf. Gheorghe, fără alte detalii, telefoane care au încetat atunci când în presă au apărut articole și reportaje despre cazul M., restituiri și jaful din pădurile României". Curtea de apel a constatat că, din punct de vedere cronologic, conform rechizitoriului, evenimentele în ceea ce o privește pe inculpata A. s-au desfășurat după cum urmează: - de la 15 martie 2012 până la data de 2 aprilie 2012, inculpatul B. a solicitat suma de 50.000 euro martorului C., spunând că va fi căutat, din care a primit suma de 10.000 euro în perioada mai - iunie 2013 pentru obținerea unei noi decizii favorabile (Decizia civilă nr. 231 din 17 aprilie 2012 în rejudecarea cererii de revizuire, respinsă prin Sentința civilă nr. 3167 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Sf. Gheorghe în Dosarul civil nr. x/2010; - 17 aprilie 2012 - pronunțarea Deciziei civile nr. 231/R din 17 aprilie 2012 a Tribunalului Covasna; - mai 2012 - întâlnirea martorului C. cu inculpata A. în incinta Tribunalului Covasna, când aceasta, fără legătură cu cele discutate până atunci i-a spus că o să îl sune (afirmația inculpatei fiind apreciată de martor drept mesaj din partea judecătorului); - în aceeași zi, a avut loc prima vizită la domiciliul familie ... din partea martorului C., moment în care a fost întâmpinat de inculpata A., care l-a sunat pe B. și acesta a venit acasă; - apelurile telefonice ale inculpatei au continuat până în toamna anului 2012 când, neavând banii, C. i-a comunica că o să vină la Sf. Gheorghe și o să o caute când va fi în măsură să o facă; - aprilie 2013 - martorul C. a abordat-o pe inculpata A. la cererea acesteia, C. a sunat-o în aceeași zi, fiind chemat din nou la cabinetul de avocat/domiciliul acesteia, unde s-a întâlnit cu judecătorul B. care a fost anunțat de soția sa; - la scurt timp după această discuție, martorul i-a dus lui B. cei 10.000 euro la biroul lui din Tribunalul Covasna, fiind pretins și restul sumei; - după acest moment, martorul a mai primit câteva telefoane de la inculpata A. care au încetat în momentul în care în presă au apărut articole și reportaje despre cazul M. Prima instanță a concluzionat că procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. 2.a) În continuare, prima instanță a reiterat că, prin rechizitoriul procurorului datat 20 ianuarie 2015 și emis în Dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, între alții, inculpatul B., judecător în cadrul Tribunalului Covasna a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Covasna, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în urma unei înțelegeri prealabile, la solicitarea inculpatului C., împreună cu G. și profitând de neglijența arătată de F., cu intenție, printr-o analiză și interpretare părtinitoare a probelor a denaturat vădit starea de fapt, pronunțând o hotărâre judecătorească - Decizia nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna, în favoarea lui D. în contradicție evidentă cu principiile de drept și cu starea de fapt reală, cauzând astfel un prejudiciul în sarcina RNP Romsilva de 303.888.615 euro (contravaloarea a 43.227 hectare de teren forestier); - luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Covasna și membru al completului investit cu soluționarea Cauzei 2165/270/2007 a primit, în perioada 9 - 21 iunie 2010, în biroul său din cadrul instanței, suma de 10.000 euro de la inculpatul C., avocatul inculpatului D. în respectiva cauză, pentru a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv a pronunța o hotărâre favorabilă acestuia (Decizia nr. 364/R din 22 iunie 2010 a Tribunalului Covasna) prin care recursul la cererea de revizuire a fost admis; - luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2012 - 2 aprilie 2012, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Covasna și membru al completului investit cu soluționarea Cauzei nr. 4014/305/2010, în biroul acestuia din cadrul Tribunalului Covasna, a solicitat de la inculpatul C., avocat în respectiva cauză, suma de 50.000 euro pentru a-i da clientului acestuia din urmă, inculpatul D. soluție favorabilă, solicitare acceptată de inculpatul C. care, ulterior pronunțării deciziei, în perioada mai- iunie 2013, i-a remis o parte din bani, respectiv suma de 10.000 euro. b). Curtea de apel a mai arătat că, prin Sentința penală nr. 286 din 9 mai 2018, pronunțată în Dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, între altele, în majoritate, a hotărât: - conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. - conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (pct. 2 din rechizitoriu); - în baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (pct. 3 din rechizitoriu) c). Totodată, în baza înscrisurilor de la filele x volumul I dosar curte, prima instanță a constatat că, între altele, prin Decizia penală nr. 257 din 11 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casați și Justiție - Completul de 5 judecători, în majoritate, a admis apelurile formulate de apelantele părți civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și N. și de apelanții inculpați C., O., E., P., Q., R., S., T., B., K. și D. împotriva Sentinței penale nr. 286 din data de 9 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015 privind și pe intimații inculpați U., V., W. și X., a desființat sentința penală apelată și a trimis cauza Curții de Apel Brașov. La data de 12 noiembrie 2019, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a admis sesizarea din oficiu și a îndreptat eroarea materială evidentă strecurată în conținutul minutei Deciziei penale nr. 257 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în sensul că la pct. 6 din eroare s-a menționat "în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admite apelurile formulate de apelantele părți civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și N. și de apelanții inculpați C., O., E., P., Q., R., S., T., B., K. și D. împotriva Sentinței penale nr. 286 din data de 9 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015 privind pe intimații inculpați U., V., W. și X.", în loc de "în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admite apelurile formulate de apelantele părți civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și N. și de apelanții inculpați C., O., E., P., Q., R., S., T., B., K. și D. împotriva sentinței penale nr. 286 din data de 9 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015 privind și pe intimatul inculpat W.". La termenul de judecată din data de 12 iunie 2019 s-a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală . În atare împrejurări, prima instanță a considerat că, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului B., există doar apelul său și s-a dispus condamnarea, în opinie majoritară, pentru săvârșirea acestei infracțiuni sub forma pretinderii ("instanța reține că probele au dovedit o relație de încredere, de lungă durată între C. Ioan și judecătorul B., concretizată în vizitele lui C. la biroul său, dar și la domiciliul lui B., relație în contextul căreia judecătorul a solicitat avocatului suma de 50.000 euro pentru a pronunța o soluție favorabilă clientului său D., într-o speță controversată. Instanța a considerat dovedită doar acuzația privind pretinderea sumei de 50.000 euro de către B. de la C. pentru pronunțarea unei decizii favorabile lui D. - Decizia civilă nr. 231/R/2012 și nu primirea vreunei sume de bani"). d). În prezenta speță, așa cum rezultă din încheierile de ședință din 26 noiembrie 2019 și 12 decembrie 2019 și chiar prin concluziile scrise, s-a precizat că inculpata A. prin apărător ales a solicitat reunirea Dosarului penal nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție la Dosarul penal nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov aflat în faza de judecată a fondului pentru a se putea efectua o judecată corectă pe baza tuturor probelor administrate cu deoarece este dificil a analiza fapta complicelui fără a se avea în vedere fapta autorului. Curtea de Apel Brașov a considerat că nu poate primi o atare cerere, fiind notat că, potrivit art. 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanța poate dispune reunirea cauzelor dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, între altele, când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției; cauzele se pot reuni dacă ele se află în fața primei instanțe chiar după desființarea sau casarea hotărârii sau în fața instanței de apel (art. 45 alin. (2) C. proc. pen.). S-a precizat că, pe rolul Curții de Apel Brașov, la momentul formulării cererii de reunire există înregistrat Dosarul penal nr. x/2017 al acestei instanțe, aflat în faza de judecată a fondului cu referire la inculpata A. Reținând că, prin Decizia penală nr. 257/2019 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a dispus desființarea hotărârii dată în fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov privind, între alții, pe inculpatul B., s-a constatat, însă, că acest dosar nu a fost încă înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe, până la momentul încheierii cercetării judecătorești și acordării cuvântului părților pe fondul cauzei. Prin urmare, cum în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov, probatoriul a fost epuizat, iar dosarul penal care se referă la autorul infracțiunii pentru care este trimisă în judecată inculpata A., în calitate de complice, nu a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, s-a apreciat că cererea susținută de inculpată este prematur formulată și a fost respinsă.

Curtea de apel a arătat că, așa cum se arată în rechizitoriu, punctul de plecare îl reprezintă pronunțarea Deciziei nr. 231/2012 a Tribunalului Covasna despre care, spune procurorul "că a fost dată cu încălcarea legii, fiind restabilit dreptul de proprietate unei persoane neîndreptățite și pentru o suprafață mai mare decât cea solicitată ... această decizie este rezultatul coruperii judecătorului B. care a pretins și a primit bani de la avocatul lui D., C., din probele administrate rezultând că, la comiterea acestei acțiuni a participat și soția sa, inculpata A." (pag. 2 rechizitoriul, volumul I dosar urmărire penală) Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, hotărârea judecătorească menționată a fost pronunțată de Tribunalul Covasna, Complet de fond funciar - B. - președinte, G. și Y. - judecători. La data de 25 noiembrie 2014, așa cum rezultă din procesul-verbal emis de procuror în Dosarul penal nr. x/P/2012, martorul C. a formulat un autodenunț cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită inculpatului B., între altele, arătând că "între al doilea și cel de-al treilea termen, când s-a judecat fondul, nu pot preciza exact, cred că după 15 martie 2012, aflându-mă în curtea Tribunalului Covasna... a venit domnul judecător cu care am schimbat câteva cuvinte, spunându-mi să trec pe la biroul dânsului … Nu știu dacă m-am dus în aceeași zi sau ulterior, la scurt timp am urcat în biroul acestuia, la scurt timp după judecarea recursului... m-a abordat în legătură cu dosarul M. spunând: chiar dacă aveți decizia aceea de la Î.C.C.J., în dosarul acesta sunt o grămadă de probleme … Am văzut punctul său de vedere, mi-am dat seama că îmi induce ideea că recursul nu ar fi fondat ... L-am întrebat ce e de făcut... s-a ridicat de la masă, s-a îndreptat către ușa din holul din spatele biroului, eu l-am urmat ... mi-a spus M. să dea 50.000 euro ... mi-a cerut în mod expres să nu îi spun lui M. absolut nimic decât după pronunțarea hotărârii … mi-a mai spus că îmi va transmite un semnal ulterior pronunțării să ne întâlnim la Sf. Gheorghe... între momentul acestei discuții și momentul pronunțării nu m-am mai întâlnit cu B … După ce s-a dat hotărârea și recursul nostru a fost admis, după aproximativ 3 săptămâni sau o lună m-am întâlnit întâmplător pe rolul Tribunalului Covasna cu A., am avut o scurtă discuție despre activitatea INPPA, după care aceasta mi-a spus că mă va suna. În acea zi, am luat de pe tabloul avocaților numărul de telefon și adresa cabinetului individual de avocatură al acesteia ... nu pot să spun cu precizie dacă eu am sunat-o sau ea m-a sunat pe mine, dar ulterior acestei întâlniri din holul Tribunalului Covasna, țin minte că am vorbit la telefon cu aceasta, ocazie cu care mi-a comunicat că se află la cabinetul său de avocatură, spunându-i că voi trece pe la cabinetul dânsei, lucru pe care l-am făcut în ziua respectivă... am lăsat mașina în fața unei bodegi, am identificat locuința, am văzut pe ușa biroului o plăcuță cu numele acestuia, doamna ... m-a invitat înăuntru, i-am spus că vreau să vorbesc cu domnul ... Mi-a spus că tocmai are o treabă și va trece pe acasă și să mai aștept puțin, iar la aproximativ 20 de minute a venit acasă B… se purta normal … nu a avansat nicio marjă de timp, ci mi-a spus doar că voi fi contactat… după ce am plecat de la ..., la câteva zile, am primit un telefon de la A. care mi-a spus că nu a sunat pentru că au fost plecați la un eveniment la Timișoara… am mai fost sunat odată la o distanță mai mare de timp, tot de A. care mi-a spus că nu a putut telefona deoarece a avut probleme de sănătate în familie, dar că pot să merg la Sf. Gheorghe… i-am spus că voi merge când voi fi în măsură deoarece nu primisem nici un răspuns clar din partea lui D… am luat legătura cu D. spunându-i că trebuie să scoată cei 50.000 euro, i-am spus că nu trebuie toți deodată și când are ceva pregătit să mă caute… nu a dat nici un răspuns, nu a spus nici da, nici nu, la o perioadă foarte scurtă după aceasta mi-a spus foarte clar că el nu va da nicio sumă de bani niciodată. Din acel moment nu am mai luat legătura cu familia Z. și nici nu am mai fost căutat vreodată, direct sau indirect . Având în vedere conținutul denunțului formulat de martorul denunțător C., dar și declarațiile ulterioare, Curtea a reținut că, înainte de pronunțarea Deciziei civile nr. 231/R din 17 aprilie 2012 a Tribunalului Covasna, în intervalul de timp 15 martie 2012 - 2 aprilie 2012, acesta s-ar fi întâlnit întâmplător cu B. în zona tribunalului, acesta din urmă invitându-l la el. În acea zi sau în altă zi, susține martorul, i-a făcut o vizită președintelui Tribunalului Covasna în biroul acestuia, unde ar fi discutat despre dosarul retrocedărilor, prilej cu care acesta i-ar fi pretins suma de 50.000 euro pentru o soluție favorabilă clientului D., sens în care "va fi căutat". Pe data de 17 aprilie 2012 a fost pronunțată decizia civilă sus menționată, potrivit căreia, așa cum a arătat D. a avut câștig de cauză. Ulterior, la aproximativ 3 săptămâni - o lună, martorul s-a întâlnit întâmplător cu A. pe holurile Tribunalului Covasna, prilej cu care au discutat despre activitatea în cadrul INPPA, despre profesia de avocat, pentru ca, la final, să îi spună acestuia din urmă că o să îl sune. Martorul denunțător a concluzionat că avocatul A. este persoana ce urma să îl caute în raport de discuția purtată cu soțul acesteia și pretinderea sumei de 50.000 euro. În aceeași zi, martorul i-a făcut o vizită la cabinetul de avocatură, i-a spus că vrea să vorbească cu soțul său, inculpata s-a deplasat în altă cameră cu telefonul, iar la întoarcere i-a adus la cunoștință că B. va veni acasă, ceea ce s-a și întâmplat. Cei doi (martorul și judecătorul ...) s-au deplasat pe veranda casei unde acesta din urmă i-ar fi solicitat ca cei 50.000 euro să îi fie dați, în tranșe, noaptea și fără apeluri telefonice. Din denunțul formulat rezultă că, în perioada următoare până în toamna anului 2012, martorul denunțător a fost sunat de mai multe ori de către inculpată, motivând că nu l-a sunat pentru că a fost plecată sau a avut probleme de sănătate. În luna aprilie - mai 2013, martorul C. și inculpata A. s-au întâlnit întâmplător pe holurile Tribunalului Covasna și, după discuții cu caracter general, l-a întrebat când trece pe la cabinet. În atare împrejurări, martorul a făcut o a doua vizită familiei Z. la domiciliu, evenimentele desfășurându-se la fel ca și prima dată. După ce a venit judecătorul B. acasă, cei doi au ieșit pe veranda casei în curte, prilej cu care au discutat despre cei 50.000 euro, B. nefiind de acord ca Sturdza să nu își respecte promisiunea. În luna aprilie - mai 2013 dându-și seama că M. nu este de acord să dea 50.000 euro, martorul denunțător arată că l-a vizitat pe B. în birou, la Tribunalul Covasna, i-ar fi dat 10.000 euro, acesta pretinzând și restul sumei. Apoi, martorul a mai fost sunat de inculpată sub diferite pretexte și, de fiecare dată, era întrebat când vine la Sf. Gheorghe, telefoane ce ar fi continuat până în toamna anului 2013. Martorul a subliniat în declarații că niciodată nu a discutat cu inculpata A. despre dosarul retrocedărilor, niciodată inculpata nu a fost prezentă la discuțiile purtate cu soțul său, niciodată nu a discutat despre alte dosare aflate pe rolul Tribunalului Covasna și date spre soluționare judecătorului B. În aceste condiții și împrejurări, inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 6, art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Curtea de apel a notat că, potrivit art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Literatura de specialitate este unanimă în a sublinia că pentru existența complicității trebuie să fie îndeplinite trei condiții principale: a) să se fi săvârșit în mod nemijlocit de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală; b) să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârșirea acelei fapte; c) contribuția complicelui să fi fost efectivă, adică să fi folosit în fapt la săvârșirea de către autor a acțiunii sau inacțiunii respective. Prin urmare, a subliniat instanța, complicitatea presupune ca și condiție de bază săvârșirea în mod nemijlocit de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală și, în raport de începerea săvârșirii faptei, aceasta poate fi o complicitate anterioară și/sau concomitent, însă, niciodată nu poate fi o complicitate posterioară (nu poate fi pregătită o faptă care s-a terminat). Cu referire la această primă condiție, curtea a constatat că inculpații B. și A. au fost trimiși în judecată prin acte de sesizare diferite, dosarul autorului în ceea ce privește forma pretinderii sumei de bani, nefiind înregistrat până la momentul pronunțării prezentei, pe rolul Curții de Apel Brașov în primă instanță, autorul beneficiind de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, instanța a arătat că urmează a analiza fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., respectiv complicitate la infracțiunea de luare de mită sub forma pretinderii, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 6, art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. În ceea ce privește cealaltă acțiune reținută în sarcina inculpatei prin actul de sesizare circumscrisă infracțiunii de luare de mită în forma complicității, instanța a precizat că nu are a analiza temeinicia acestei acuzații, având în vedere Sentința penală nr. 286 din data de 9 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul penal nr. x/2015, care a stabilit cu autoritate de lucru judecat, sub acest aspect, că materialul probator de la dosar nu a dovedit luarea mitei de 10.000 euro de către autor. 4.1. Instanța a reținut că martorul denunțător C. a fost audiat în faza de urmărire penală de mai multe ori, atât în calitate de inculpat în Dosarul penal nr. x/2014, când a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, cât și în calitate de martor în Dosarul penal nr. x/2017, declarațiile fiind atașate la dosarul cauzei. Astfel, prima instanță a arătat că, la data de 6 decembrie 2017, după consemnarea autodenunțului în data de 25 noiembrie 2014, martorul C. a fost audiat în această calitate și a făcut vorbire despre "prima întâlnire cu A. a avut loc după pronunțarea hotărârii de către Tribunalul Covasna la 3 săptămâni o lună distanță, după ce anterior fusese în biroul lui B., întâlnire în care ... a cerut 50.000 euro la final spunând că o să fiu căutat". S-a întâlnit cu inculpata A. și după o discuție i-a spus că "o să vă sun". Când a auzit-o pe A. că o să îl sune în legătură cu cele spuse de B., A. i-a explicat puțin unde este cabinetul, locația...a avut loc o discuție telefonică scurtă cu A., l-a chemat pe soțul ei - pag. 227, volumul I dosar urmărire penală. Curtea de apel a mai menționat că, C. a fost audiat în calitate de inculpat în Dosarul penal nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prilej cu care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, făcând vorbire despre discuția purtată cu B. când acesta a pretins 50.000 euro în birou, despre vizita pe care a făcut-o la domiciliul familiei ..., dar și despre faptul că la acel moment, "Sturdza știa despre discuția referitoare la cei 50.000 euro purtată cu B.". Totodată, instanța a constatat că martorul C. a fost audiat și în fața instanței de judecată în prezentul dosar, la data de 21 iunie 2019, când a menținut cele declarate ulterior, fără a detalia discuția purtată cu judecătorul B. în biroul acestuia de președinte al Tribunalului Covasna, făcând precizarea că niciodată nu a discutat cu inculpata A. despre dosarul D. și niciodată "nu i s-a pus vreo întrebare cu privire la bani de inculpată ci mi s-a spus când veniți la Sf. Gheorghe". Instanța de fond a subliniat că ceea ce trebuie demonstrat în cauză pentru a se dispune condamnarea inculpatei A. este ajutorul material și moral acordat de aceasta soțului său, judecător în Cauza nr. 4014/305/2010 a Tribunalului Covasna pentru a pretinde de la C. suma de 50.000 euro, pentru soluționarea favorabilă a litigiului, pretindere realizată potrivit susținerilor martorului în perioada 15 martie 2012 - 2 aprilie 2012 și, respectiv aprilie - mai 2013. Prin sentința apelată s-a reținut că declarațiile martorului C. sunt singurele probe directe care fac vorbire de întâlnirile cu avocatul A. pe holurile Tribunalului Covasna în mod cu totul întâmplător, despre discuțiile purtate la domiciliul familiei cu aceasta, făcând precizarea că aceasta nu a participat în niciun fel la întâlnirile și discuțiile purtate cu B. Instanța de fond a constatat că, deși martorul C., în nicio declarație dată și aflată la dosar, nu a arătat că "inculpata A. l-ar fi invitat la Sf. Gheorghe cu banii", în mod inexact, în actul de sesizare apare inserat acest aspect (la secțiunea "în drept" - pag. 53 - "ulterior a menținut legătura cu C., contactându-l telefonic în repetate rânduri până în toamna anului 2012 apeluri făcute pentru a-i transmite acestuia că este așteptat la Sf. Gheorghe cu banii"). Audiat în fața instanței în prezentul dosar, la data de 21 iunie 2019, martorul C. a precizat că "nici cu acest prilej - prima vizită făcută la locuința inculpatei - nu a discutat cu aceasta despre dosarul D. sau ceva legat de acesta...nici măcar nu a discutat că ar fi fost în biroul soțului ei la Tribunalul Covasna și nici nu s-a pus problema unei atare discuții, absolut niciodată" . Curtea de apel a mai reținut că, în continuare, martorul a arătat:" a discutat generalități cu avocata A., a rămas că îl va mai suna... la o perioadă de timp, a sunat A. și i-a spus că nu a putut să sune pentru că au fost plecați la Timișoara, o să sune să treacă pe la Sfântu...mi-a spus că a avut ceva probleme de sănătate în familie de acea nu a apelat însă i-a zis să treacă pe la Sfântu...în toamnă a sunat și i-a spus să treacă să discute despre un client, niciodată nu i-a spus despre bani" . Următoarea întâlnire cu inculpata a avut loc în primăvara anului 2013, când i-a spus să stea de vorbă, însă, era grăbită și i-a zis să o sune mai târziu. În legătură cu suma de 50.000 euro pretinsă, presupus de judecătorul B., Curtea a reținut că C. a declarat că "în ziua pronunțării hotărârii favorabile sau a doua zi, s-a întâlnit cu martorul D. în fața Prefecturii Brașov, prilej cu care i-a spus acestuia la ureche că în viitor va trebui să pregătească suma de 50.000 euro care trebuie dată lui … Prima instanță a remarcat faptul că, pe lângă aspectele inserate în denunțul formulat în data de 25 noiembrie 2014, martorul C., în declarațiile ulterioare, a prezentat și cu totul alte aspecte. 4.2. Referitor la martorul D., instanța de fond a precizat că a fost audiat la data de 23 octombrie 2014 în calitate de inculpat, în Dosarul penal nr. x/2012 și a arătat că nu a dat nimic judecătorilor direct sau indirect pentru a câștiga acest proces, nu a instruit pe nimeni să dea judecătorilor bani sau alte foloase și nu cunoaște ca cineva să fi promis sau să fi dat judecătorilor mită ... după pronunțarea deciziei, dar înainte de motivarea ei, C. i-a spus "băi, zgârcitule dacă ai fi dat 50.000 euro nu s-ar fi tergiversat atât". S-a constatat că, în data de 26 noiembrie 2014, audiat în calitate de inculpat D. arată că " a avut anumite discuții cu C. despre suma de 50.000 euro ce ar fi trebuit dată judecătorilor de la Sf. Gheorghe . Despre această împrejurare, instanța a reținut că face vorbire și martora E., în sensul că " atunci când M. își manifesta oarecum nemulțumirea, C. i-a spus că dacă ai fi dat 50.000 euro ai fi primit o hotărâre mai bună și mai repede" . Din declarația martorei K. dată în fața instanței de judecată, la data de 14 noiembrie 2019, s-a reținut că "D. i-a spus că domnul C. i-ar fi cerut bani pentru judecătorii de la Covasna" În legătură cu această sumă, s-a arătat că D. a precizat, la momentul audierii din 14 noiembrie 2019, că "profesorul Adam nu i-a cerut bani pentru a le da judecătorilor, de altfel ar fi fost sub demnitatea sa un asemenea gest, să dea bani pentru o hotărâre, știa că are dreptate și nu putea să câștige decât în mod real", însă "după ce a primit hotărârea privind retrocedările, C. i-a reproșat că, dacă dădea ceva, ar fi primit motivarea mai repede". Așa fiind, coroborând aceste declarații, Curtea a constatat diferențe în ceea ce privește conținutul acestora, cu referire la depozițiile martorului C., depoziții ce sunt probe directe în dosar, fără însă a omite efectele formulării respectivului denunț privind persoana acestuia (cu referire la denunțul consemnat în procesul-verbal datat 25 noiembrie 2014 s-a constatat faptul că martorul denunțător face vorbire doar de o singură vizită efectuată la cabinetul avocatului A.). Prima instanță a remarcat că martorul C. face vorbire despre întâlnirea pe care ar fi avut-o cu inculpata A. în luna mai 2012, telefoanele primite, date până în toamna anului 2012, respectiv despre întâlnirea pe care ar fi avut-o în mai 2013 la Tribunalul Covasna, despre cele două vizite efectuate la domiciliul familiei ..., însă, instanța a reținut că toate aceste acțiuni nu pot fi catalogate drept acțiuni de sprijinire la pretinderea sumei de bani în discuție. S-a constatat că inculpata A., în momentul în care a fost vizitată de către C. în cabinetul său de avocat, a discutat cu acesta despre profesia de avocat, despre pregătirea avocaților în cadrul INPPA, în momentul în care soțul său ar fi venit acasă, între cei doi au fost relații firești, familiale între doi soți, în sensul că l-a chemat prin telefon pe judecător pentru că era căutat și a întreținut atmosfera până când acesta a ajuns acasă. În susținerea acuzării, respectiv intermedierea întâlnirilor dintre C. și B., că l-a sunat pe C. și l-a invitat la domiciliul familiei, că la solicitarea martorului C. l-a chemat pe soțul său fără a cere explicații și i-a pus la dispoziție martorului C. biroul său pentru a aștepta venirea judecătorului B., instanța a arătat că procurorul a invocat listingurile telefonice și localizarea acestor aparate telefonice pentru perioada de referință. 4.3. Prin Încheierea din 6 iulie 2018 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov a respins cererile și excepțiile invocate de inculpata A., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei cu privire la aceasta . Prin încheierea din 5 decembrie 2018 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, între altele, în majoritate, s-a admis contestația formulată de inculpata A. împotriva Încheierii din data de 6 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, au fost admise în parte cererile și excepțiile formulate de inculpata A. și s-a constatat nulitatea obținerii informațiilor care au stat la baza întocmirii Procesului-verbal nr. x/P/2012 din data de 2 decembrie 2014 și Procesului-verbal nr. x/P/2012 din data de 2 decembrie 2014 (filele x volumul III Dosar nr. x/2017 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov (fiind excluse din materialul probator și eliminate în materialitate din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al D.N.A .- Serviciul Teritorial Brașov - Dosar nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție). Urmare acestei hotărâri, în ședința publică din 18 aprilie 2019, instanța de fond a dispus desprinderea filelor x din vol. III al dosarului de urmărire penală, fiind întocmit în acest sens un Proces-verbal datat 25 aprilie 2019 și emis de Curtea de Apel Brașov . În atare împrejurări, cum cele două procese-verbale anterior menționate au fost excluse din materialul probator al dosarului de față și eliminate în materialitatea lor, prima instanță a precizat că acestea nu există, astfel că instanța nu poate proceda la o analiză a lor ca și mijloc de probă. 4.4. Curtea de apel a arătat că, la termenul de judecată din 23 mai 2019, procurorul de ședință a solicitat între altele, ca probe, înscrisurile constând în listingurile transmise în format declasificat de SRI și care au fost deja administrate în procedura de cameră preliminară, listinguri cu privire la care SRI să indice expres data la care a solicitat și data la care i-au fost puse la dispoziție aceste listinguri de către furnizorul de servicii de comunicații, probă admisă de instanță conform încheierii de ședință. Din Adresa din 11 noiembrie 2019 emisă de UM XX București rezultă că listingul nr. x din 5 aprilie 2018 a fost solicitat de SRI operatorului de comunicații la data de 23 august 2012 orele 15:00 și transmis serviciului în aceeași zi. Listingul aferent unul post telefonic utilizat de numitul C. pentru perioada 22 februarie - 20 august 2012 a fost transmis de către SRI la solicitarea DNA - Serviciul Teritorial Brașov în data de 13 octombrie 2014 pe un suport otic CD-R . Listingul nr. x din 3 aprilie 2018 a fost solicitat de SRI operatorului de comunicații în data de 8 iulie 2013 orele 10:28, iar acesta l-a transmis serviciului în aceeași zi. Privitor la data și modalitatea de punerea la dispoziția procurorului listingul nu s-a identificat o corespondență în acest sens . Așa fiind, s-a constată că acestea au fost puse la dispoziția procurorului la cererea acestuia spre informare în temeiul art. 14 din Legea nr. 14/1992. S-a notat că, potrivit art. 18 din Legea nr. 82/2012, organele de urmărire penală pot solicita datele obținute în baza prezentei legi cu respectarea art. 152 C. proc. pen. Așa fiind, instanța a precizat că, pentru a putea fi folosite ca mijloace de probă aceste listinguri era necesară autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți, ceea ce în cauză nu există, împrejurări în care nu pot fi primite concluziile acuzării. 4.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit procesului-verbal datat 11 decembrie 2014, apărătorul ales al inculpatului C. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală, la data de 2 decembrie 2014, în cadrul Procesului penal nr. 63/P/2012 listingul convorbirilor purtate de C. în perioada decembrie 2012 - decembrie 2014 (convorbiri inițiate de C. în perioada de referință), respectiv numitul C. a apelat-o pe inculpata A. în datele de 23 mai 2013 ora 10:51, 17 iunie 2013 ora 13:00:08 și 13:29, 24 octombrie 2013 ora 12:20 . Astfel, s-a constatat că, în data de 23 mai 2013, ora 10:51 inculpata A. este apelată de C. pentru o convorbire telefonică de 31 de secunde; în data de 17 iunie 2013 ora 13:08, C. a apelat-o pe A., durata convorbirii fiind de 20 de secunde, la ora 13:29 C. a apelat-o pe A., convorbirea fiind de 8 secunde; la data de 24 octombrie 2013, ora 12:20, C. a apelat-o pe A. durata convorbirii fiind de 51 de secunde. Curtea de apel a reținut că martorul C. a făcut vorbire doar despre prima convorbire telefonică, cea din primăvara anului 2013 - 23 mai 2013 și că această variantă nu corespunde cu conținutul denunțului și nici cu declarația din 25 noiembrie 2014 dată în calitate de inculpat, când a arătat că "după ce M. i-a comunicat că nu va da nici o sumă de bani niciodată nu a mai luat legătura cu B.". Despre celelalte convorbiri, instanța de fond a constatat că martorul nu a făcut nici o remarcă în condițiile în care, potrivit propriilor susțineri, în primăvara anului 2013 i-ar fi adus 10.000 euro lui B. fiind pretins și restul sumei. În lipsa altor dovezi, instanța de judecată a apreciat că acele convorbiri purtate între martor și inculpată, așa cum rezultă din listing, din 17 iunie 2013 și 24 octombrie 2013 (al căror conținut nu este cunoscut) priveau alte împrejurări decât cele arătate în actul de sesizare. 4.

Curtea de apel a arătat că o altă împrejurare, la care face referire acuzarea, se referă la vizitele făcute de martorul C. la locuința familiei ..., întrucât a realizat o descriere a acesteia, deși inculpata A. a susținut că nu l-a vizitat niciodată acasă/cabinetul avocațial. Astfel, martorul vorbește despre "o clădire situată în Municipiul Sf. Gheorghe care are o ușă metalică, cu plăcuțe cu cabinet individual și întreaga titulatură a avocatului ... aceasta i-a deschis ușa, a intrat în cabinet, a luat loc pe un fotoliu situat în partea dreaptă, i-a spus că vrea să vorbească cu domnul judecător, i-a spus că oricum va trece pe acasă ... a venit judecătorul B. acasă, a intrat prin birou, l-a luat de după umeri, au ieșit pe o altă ușă, au trecut printr-o altă cameră și au ajuns pe verandă în curte. Nici când a intrat și nici când a ieșit de pe verandă și din curte, pe avocata A. nu a mai văzut-o ... Nici nu avea cum să o vadă pentru că ușile erau închise, ușile de la verandă și antreu erau prevăzute cu geamuri colorate, mai multe, de mici dimensiuni, crede că era și un geam colorat" . Chiar dacă descrierea casei nu este exactă așa cum susține apărarea în cuvântul pe fondul cauzei ori inculpata A. cu prilejul audierii, față de împrejurarea că s-a făcut vorbire despre aspecte esențiale (intrare în casă, existența unei verande ...), curtea a apreciat că martorul C. este posibil să fi fost în locuința inculpatei, însă aceasta s-a întâmplat pentru prima dată la circa 3 săptămâni - o lună după pronunțarea Deciziei civile nr. 231/2012 a Tribunalului Covasna, moment până la care, se susține de către acuzare, a avut loc pretinderea sumei de 50.000 euro de către judecătorul B. Instanța de fond a considerat că este posibil ca martorul C. să fi luat la cunoștință despre interiorul locuinței și în momentul studierii dosarului de urmărire penală cu prilejul discutării în Parlamentul României a ridicării imunității sale parlamentare. Că nu cunoștea adresa de domiciliu a familiei Z. ori că a fost pentru prima dată, s-a arătat că rezultă din chiar propriile susțineri: "am întrebat-o unde este cabinetul, știu că am mers spre locul respectiv, am parcat lângă o bodegă, am mers pe jos cca 200 metri și am ajuns la locația respectivă...mi-a spus că este la cabinet, mi-a spus cum pot să ajung acolo. În clipa în care mi-a spus că o să vă sun am notat numărul de telefon și adresa de la cabinetul de avocat unde își avea sediul, constatând ulterior că sediul coincidea cu locuința comună a familiei … În foarte puține cuvinte mi-a explicat că este înspre ieșirea spre Ilieni, în sensul de mers către Brașov, în apropierea intersecției către stațiunea Vâlcele, a condus organele de urmărire penală" De asemenea, prima instanță a apreciat că este posibil ca martorul să fi luat la cunoștință despre această locație și în momentul audierii în faza de urmărire așa cum arată martorul L., când martorului i s-a solicitat să descrie acea încăpere, s-a ridicat brusc "haideți, fraților, era un scaun lângă ușă, doamna A. m-a invitat să iau loc, după 10 minute a venit și judecătorul B., martorul C. era vădit încurcat ... un polițist a intervenit și i-a sugerat domnului procuror să îi prezinte un colaj cu imagini surprinse cu ocazia percheziției domiciliare ... martorul nu a putut localiza absolut nimic, nu a spus nimic, s-a uitat, a fost nesigur, nu a putut indica asta sau asta cu precizie" . Referitor la împrejurarea că, în declarația dată, nu se consemnează aceste aspecte, curtea de apel a considerat că nu însemnă că martorul nu le-ar fi perceput, întrucât face vorbire de starea psihică a lui C., aflat în stare de arest preventiv la acel moment, stare care nu putea fi cuprinsă în acea declarație mijloc de probă. În ceea ce privește declarația lui C., dată în calitate de inculpat în data de 28 noiembrie 2014 în Dosarul nr. x/2012, s-a reținut de către instanță că acesta confirmă întâlnirea cu B. acasă la acesta, în prealabil întâlnindu-se cu A. cu care nu a putut vorbi întrucât era grăbită și "l-a rugat să o sune mai târziu". A sunat-o mai târziu și i-a spus că este la cabinet și poate trece pe acolo. A venit și judecătorul ..., chemat fiind de inculpata A. care l-a luat deoparte, a traversat casa acestuia, ajungând în curtea din spate spunând că este grăbit ... s-a apropiat și l-a între