ÎCCJ, Decizia nr. 22/2025

Ședința publică din 13 octombrie 2025

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

I. Prin sentința penală nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021 s-au hotărât următoarele:

Cu unanimitate,

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpata B. , pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., au fost confiscate de la inculpatul A. sumele de 895.127,91 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de C. S.R.L. și 396.994,21 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. D., bani primiți de inculpat în schimbul traficării influenței în intervalul 26.02.2014 - 27.10.2014.

Au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse față de inculpatul A. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținute anterior în cauză prin încheierea din 14.06.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în limita sumei confiscate, respectiv 1.292.122,12 RON.

Cu majoritate,

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse față de inculpata B. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținute anterior în cauză prin încheierea din 14.06.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte a reținut următoarele:

În raport cu modificările aduse actului de sesizare a instanței în urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară, acuzațiile aduse inculpaților A. și B. au fost defalcate pe două paliere de analiză.

Prima acuzație adusă inculpaților a fost circumscrisă comiterii infracțiunii de trafic de influență și respectiv complicitate la această infracțiune (1) în modalitățile alternative ale acceptării promisiunii și primirii de foloase necuvenite, iar cea de a doua acuzație, infracțiunii de luare de mită și de complicitate la această infracțiune (2), în modalitățile alternative ale pretinderii și primirii foloaselor necuvenite.

Prin rechizitoriu s-a reținut că "fapta inculpatului A. constând în aceea că, cu intenție, în Mun. București, în perioada 21.12.2012-07.04.2015, în calitate de ministru al tineretului și sporturilor din partea E. (21.12.2012-05.03.2014), respectiv în legătură cu această calitate după încetarea calității și președinte coordonator al departamentului de tineret și sănătate al E. (începând cu data de 30.08.2013), într-o zi din intervalul 21.12.2012-14.01.2013 a acceptat promisiunea martorilor F. și G. de a primi sume de bani cu titlu de dividende distribuite de C. S.R.L. și D., societăți comerciale controlate în fapt de cei doi martori și a primit numerar de la martora G., în imobilul din mun. București, Str. x, într-o zi din intervalul 26.02.2014 (data dispozițiilor de plată prin casierie)-07.04.2015 (data audierii martorei G.), în urma acceptării acestei promisiuni, suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. și suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., an 2013 în care inculpatul a deținut funcția de ministru al tineretului și sporturilor, având influență asupra Ministrului Sănătății din partea H., partid care făcea parte din aceeași coaliție de guvernare cu E., în speță I.., și promițând că îl va determina pe acesta să îndeplinească sau să nu îndeplinească acte ce intrau în îndatoririle acestuia de serviciu, acte reprezentate de:

- menținerea în funcția de manager/prelungire interimat manager/nerevocarea din funcția de manager a persoanelor din conducerea spitalelor publice/institutelor aflate în subordinea Ministerului Sănătății: Institutul Oncologic "Profesor doctor J.", Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie"Ana Aslan", Institutul Național de Boli Infecțioase "Profesor doctor Matei Balș", Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca), cu care firmele controlate de martorii F. și G. derulau relații comerciale profitabile,

- sau numirea pe funcția de manager a acelor spitale publice/institute a unor persoane apropiate martorilor, fiind ajutat în săvârșirea faptei de inculpata B., prin:

- dobândirea de către aceasta a calității de asociat al S.C. C. S.R.L. cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 33,33 % în urma hotărârii nr. 01 a Adunării Generale a Asociaților S.C. C. S.R.L., din data de 14.01.2013, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societății cu suma de 100 RON, adică de la 200 RON la 300 RON, prin emiterea de noi părți sociale și aportul unui nou asociat în persoana inculpatei B., în condițiile în care titularul în fapt al părților sociale era inculpatul A.

- dobândirea de către aceasta a calității de asociat al S.C. D. cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 33,35 %, în urma hotărârii nr. 2 a Adunării Generale a Asociaților S.C. D., din data de 14.01.2013, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societății cu suma de 100 RON, adică de la 200 RON la 300 RON, prin emiterea de noi părți sociale și aportul unui nou asociat în persoana inculpatei B., în condițiile în care titularul în fapt al părților sociale era inculpatul A.

- semnarea de către aceasta a dispoziției de plată prin casierie din data de 26.02.2014 emisă de C. S.R.L. care atesta în mod nereal că suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 ar fi avut-o pe ea ca beneficiar din disponibilul existent în casieria societății, deși suma de bani s-a primit numerar de inculpatul A. de la martora G.

- semnarea de către aceasta a dispoziției de plată prin casierie din data de 26.02.2014 emisă de D. care atesta în mod nereal că suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 ar fi avut-o pe ea ca beneficiar din disponibilul existent în casieria societății, deși suma de bani s-a primit numerar de inculpatul A. de la martora G.

- menținerea de către aceasta a unui contact direct cu martorele K. (contabila care calcula dividendele ce trebuiau distribuite) și L. (angajată și administrator în firmele controlate de martorii F. și G.) care a permis asigurarea legăturii inculpatului A. cu firmele în care avea interese financiare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000".

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A., în calitate de Ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul României, într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, a acceptat promisiunea formulată de martorii F. și G., ca în schimbul obținerii unor sume de bani cu titlu de dividende de la societățile comerciale C. S.R.L. și D., să își exercite influența asupra Ministrului Sănătății în vederea menținerii în funcție a unor manageri de spitale sau de numire în aceste funcții a unor persoane apropiate martorilor, în funcție de interesele acestora. În acest scop, inculpatul A. a fost ajutat de către inculpata B., care a dobândit calitatea de asociat în cadrul celor două societăți comerciale menționate și care a acționat ca un interpus al acestuia, asigurând legătura cu reprezentanții societăților și semnând acte care atestau încasarea unor sume de bani, care în realitate i-au fost predate în numerar lui A. sau care au fost virați în conturile complicelui și apoi predate inculpatului.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar faptele inculpatei B., pe cele ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În considerarea conținutului legal al art. 291 alin. (1) C. pen., în raport cu probele administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

a. Situația premisă:

Din declarațiile martorului F. a rezultat că pentru o perioadă mult anterioară anului 2012, acesta a înființat mai multe societăți comerciale, al căror obiect de activitate viza cu proponderență sau în exclusivitate efectuarea de operațiuni comerciale de livrare a unor produse medicale către unități sanitare din România. Martorul a declarat că în domeniu a existat o veritabilă practică de comerț, constând în aceea că societățile sale livrau aparatură medicală către diferite spitale fie în comodat, fie la prețuri competitive, iar consecința era aceea că unitățile sanitare erau obligate să achiziționeze reactivii sau substanțele necesare pentru utilizarea aparaturii tot de la firmele martorului. Întrucât nu dorea să se expună, martorul a precizat că a înființat mai multe societăți comerciale pentru derularea acestor activități, societăți în cadrul cărora figurau alte persoane în calitate de asociați, în realitatea acestea fiind interpușii săi.

Martorul F. a declarat că directorii spitalelor erau numiți pe criterii politice și că deși inițial "nu a avut nevoie de protecție politică întrucât soția sa era M.", în anul 2012, după venirea E. la putere, împreună cu asociata sa, martora G., au stabilit că trebuie să își asigure protecție politică. Prin declarațiile date, martorul a explicat că protecția politică se referea la preîntâmpinarea unor decizii de schimbare a directorilor de spitale cu care societățile sale aveau încheiate contractele de furnizare și funcționa în paralel înțelegerea de plată a "comisioanelor" și pentru a își asigura "prezența pe piață" întrucât imaginea sa era asociată cu cea a soției sale, M. care era un exponent al N..

Susținerile martorului F. referitoare la societățile comerciale pe care le controla prin interpuși și la practicile avute în cadrul relațiilor comerciale cu unități sanitare sunt confirmate prin declarațiile martorei G., care a arătat că începând cu anul 2005 - 2006 a început să colaboreze cu F., că a acționat în calitate de interpus al acestuia în diferite societăți comerciale și că ulterior încheierii contractelor de livrare de reactivi, plăteau comisione între 5-7% din valoarea facturilor către persoanele cu funcții de decizie din cadrul spitalelor. De asemenea, martora a arătat că începând cu anul 2010, a fost înființată S.C. C. S.R.L. și că, deși în calitate de asociați figurau O. și P., "în fapt această societate era controlată de mine și de numitul F.", situația fiind similară și în ceea ce privește societățile D. și Q. S.R.L. Martora a declarat că pentru a se asigura efectuarea operațiunilor comerciale în bune condiții, persoanele care fie asigurau protecția politică, fie aveau competența de a decide alocarea sumelor de bani către unitățile sanitare își desemnau la rândul lor persoane de încredere care acționau ca interpuși ai acestora în aceste societăți prin dobândirea calității de asociat, iar profitul obținut de aceste societăți comerciale era împărțit în cote egale, sub formă de dividende, între aceasta, F. și persoanele interpuse.

De asemenea, susținerile martorilor menționați sunt confirmate și de către martorul O. care a arătat că "am avut calitatea de interpus al lui F. în mai multe societăți comerciale, printre care și S.C. C. S.R.L.,unde am deținut și calitatea de administrator", precum și prin afirmațiile martorei L. din conținutul discuției avută cu inculpata B. la data de 21.04.2016, când aceasta relatează că a avut calitatea de interpus al numitei G. în S.C. D. (d.u.p., f. x). La rândul său, martora R. a confirmat susținerile referitoare la controlul exercitat în fapt de F. și G. asupra S.C. Q. S.R.L.

În raport cu aspectele expuse, s-a reținut că din probele administrate a rezultat că martorii F. și G. controlau în fapt societățile comerciale D., C. S.R.L. și Q. S.R.L. și că aceste societăți erau implicate în activități comerciale prin care livrau către diferite spitale materiale sanitare, în contextul cărora, plăteau sub forma unor "comisioane" sume de bani către persoanele care dețineau funcții de decizie pentru întocmirea comenzilor și totodată că, pentru a se asigura desfășurarea activității, distribuiau dividende ale acestor firme către interpuși ai unor persoane care aveau competența de a dispune alocare de sume de bani sau numirea în funcții a conducătorilor unităților medicale.

Revenind la situația premisă, prima instanță a reținut că în cursul anului 2012, a intervenit o schimbare din perspectiva partidelor politice aflate la guvernare, fiind preconizate modificări la nivelul structurilor de conducere în domeniul sănătății.

Potrivit informațiilor furnizate prin adresa nr. x/24.11.2020 a E., inculpatul A. a deținut în cadrul Consiliului Național al E. calitatea de președinte coordonator al Departamentului de tineret și sport/sănătate, iar ca urmare a constituirii I. la data de 05.02.2011 (formată din E., H. și S.), prin decizia nr. 6/04.04.2011 a I. s-au constituit mai multe grupuri de lucru, printre care și cel pentru sănătate, care avea ca membri din partea E., pe inculpatul A., T. și U..

Din declarațiile martorilor F. și G. a rezultat că o componentă semnificativă a relațiilor comerciale desfășurate prin intermediul firmelor controlate de aceștia se derulau cu unități sanitare precum Institutul Oncologic "Profesor doctor J."; Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie"Ana Aslan"; Institutul Național de Boli Infecțioase "Profesor doctor Matei Balș"; Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca), toate acestea fiind în subordinea Ministerului Sănătății, conform Anexei 2 la H.G. nr. 144/2010.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte, secția penală a reținut existența situației premisă sub aspectul comiterii unei infracțiuni de trafic de influență, respectiv că, în raport cu interesul manifestat de martorii F. și G. de a continua activitățile comerciale prin diverse societăți pe care le controlau în fapt, Ministrul Sănătății din Guvernul României avea atribuții de serviciu directe în ceea ce privește numirea sau revocarea din funcție a managerilor spitalelor publice implicate în achizițiile de la societățile comerciale ale martorilor denunțători.

b. Situația de fapt:

În contextul intereselor martorilor F. și G., potrivit propriilor susțineri, la mijlocul anului 2012, aceștia au stabilit că este necesar să își asigure o "protecție politică" întrucât afacerile derulate riscau să fie afectate de schimbările politice de la nivelul guvernului.

În acest context, după ce martorii F. și G. au convenit să încerce să cumpere influența pe care presupuneau că inculpatul A. o avea asupra Ministrului Sănătății, aceștia au avut o întâlnire cu inculpatul, întâlnire care a avut loc potrivit susținerilor acestora către finalul anului 2012, probabil luna septembrie, la locuința martorei G.. Potrivit susținerilor celor doi martori, la întâlnirea respectivă nu au participat și alte persoane.

Referitor la presupusa influență a inculpatului asupra Ministrului Sănătății, Înalta Curte, secția penală a reținut că martorii F. și G. au arătat că era de notorietate că inculpatul coordona activitățile în domeniul sănătății în cadrul E. și, prin prisma funcțiilor deținute în cadrul guvernului, au considerat că acesta putea să influențeze decizii referitoare la numirea sau revocarea unor manageri de spitale de către Ministrul Sănătății.

Deși martorul V., Ministrul Sănătății în perioada supusă analizei, a infirmat caracterul real al unei influențe pe care inculpatul A. ar fi avut-o asupra sa, menționând că relațiile dintre aceștia erau chiar tensionate și că nu au discutat niciodată despre numirea, revocarea sau menținerea în funcție a unor manageri de spitale, Înalta Curte a reținut că pentru întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență, nu este necesar ca influența asupra funcționarului public să existe în realitate, fiind suficient ca autorul să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului.

Or, în raport cu declarațiile date de către cei doi martori denunțători, s-a reținut că aceștia au avut reprezentarea că inculpatul, prin prisma funcțiilor politice deținute are o influență reală asupra Ministrului Sănătății, mai ales prin prisma faptului că deciziile la nivelul guvernului se luau în urma unor discuții în cadrul coaliției de guvernare.

Referitor la conținutul discuțiilor purtate de inculpat cu martorii, Înalta Curte, secția penală a reținut că martorul F. a declarat că la această primă întâlnire i-a spus inculpatului A. e că își dorea ca managerii spitalelor publice cu care derula activități comerciale să nu fie schimbați din funcție și că i-a propus acestuia, ca în schimbul sprijinului pentru menținerea în funcție a acelor manageri, să își desemneze o persoană de încredere în firmele lor care să devină asociat și să încaseze dividende, fără a se discuta în concret în ce firme și alte asemenea detalii.

Deși în cadrul audierilor din cursul cercetării judecătorești martorii F. și G. au nuanțat o parte din declarațiile date, Înalta Curte, secția penală a apreciat că elementele vagi referitoare la plasarea în timp a evenimentelor sau conținutul discuțiilor purtate între martori și inculpat sunt explicabile prin procesul normal de alterare a memoriei cauzat de trecerea timpului, iar declarațiile date în cursul urmăririi penale conțin detalii care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și sunt confirmate de evenimentele petrecute ulterior.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte, secția penală a reținut că din probele administrate a rezultat că între inculpatul A. și martorii F. și G. a existat o primă întâlnire, probabil în luna septembrie 2012, în cadrul căreia inculpatului i s-a făcut propunerea ca în schimbul influenței pe care se presupunea că o avea asupra Ministrului Sănătății și a prevenirii unor decizii de schimbare din funcție a unor manageri de spitale publice, să primească de la martori diverse sume de bani. Pentru disimularea primirii acestora sume de bani, inculpatului i s-a propus să își desemneze o persoană de încredere în calitate de asociat în societățile controlate în fapt de cei doi martori, calitate în care acestei persoane îi puteau fi plătite dividende din profitul înregistrat de societăți. În cadrul acestei prime întâlniri, inculpatul A. nu a comunicat martorilor acceptarea propunerii.

Ulterior, într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, a avut loc o altă discuție între inculpatul A. și martora G., în cadrul căruia inculpatul i-a comunicat acceptarea propunerii și i-a transmis datele de contact ale inculpatei B., care urma să devină interpusa acestuia în societățile comerciale implicate. Deși declarația martorei G. este singulară sub aspectul acceptării promisiunii de către inculpatul A., Înalta Curte reține că aspectele relatate de martoră se coroborează cu împrejurările de fapt care s-au succedat referitoare la dobândirea calității de asociat de către inculpata B., precum și cu aspecte rezultate din declarațiile martorilor care au colaborat ulterior cu acesta, aspecte asupra cărora se va reveni ulterior.

Referitor la plasarea în timp a momentului acceptării promisiunii, Înalta Curte, secția penală a reținut că din declarațiile martorilor F. și G. a rezultat că prima întâlnire cu inculpatul A. a avut loc înainte de dobândirea calității de ministru al tineretului și sportului, însă la acel moment inculpatul nu a comunicat răspunsul său în ceea ce privea oferta formulată, pentru ca ulterior, într-o discuție cu G. să îi comunice acesteia acceptul său. Având în vedere comunicarea permanentă dintre G. și F., care în realitate era factorul de decizie în ceea ce privea activitatea firmelor pe care le controla, coroborat cu afirmația martorului în sensul că a apelat la inculpatul A. întrucât era "ministrul tineretului și sportului", rezultă că acceptarea promisiunii de către inculpat a avut loc după dobândirea acestei funcții, respectiv 21.12.2012 și anterior datei de 14.01.2013, nefiind posibilă stabilirea unei date certe în raport cu probațiunea administrată.

Referitor la existența unei promisiuni a inculpatului în sensul că va determina pe funcționarul public, Ministrul Sănătății, să nu schimbe din funcție managerii spitalelor publice față de care exista interesul martorilor denunțători, s-a reținut că în contextul în care martorul F. i-a prezentat explicit inculpatului care erau interesele sale, precum și propunerea de a își desemna o persoană de încredere în calitate de asociat în firmele martorului astfel încât sub aparența legalității să îi poată fi plătite sume de bani cu titlu de dividende, acceptarea acestei oferte a cuprins în mod implicit și promisiunea din partea inculpatului că își va exercita influența în sensul celor solicitate.

Revenind la succesiunea evenimentelor, prima instanță a reținut că, după ce inculpatul A. i-a comunicat martorei G. datele de contact ale inculpatei B., martora l-a informat pe F..

Martora G. a transmis datele de contact ale inculpatei martorei L. (contabil în cadrul C.) și i-a cerut acesteia să efectueze demersurile necesare pentru ca inculpata să devină asociat în cadrul C. S.R.L. și S.C. D.

Cooptarea inculpatei B. în calitate de asociat în cadrul acestor societăți comerciale, contrar susținerilor acesteia, nu a avut nicio explicație legată de relațiile pe are aceasta le-ar fi avut cu martorii G., F. sau O., fiecare dintre aceștia declarând că nu o cunoșteau și nu ar fi avut niciun motiv să o includă în asocierea acestor societăți.

De asemenea, în raport cu probele administrate în cauză, s-a reținut că între inculpatul A. și inculpata B. a existat o relație apropiată, aceștia ținând legătura prin intermediul soției inculpatului.

După dobândirea calității de asociat în S.C. C. S.R.L. și S.C. D. de către inculpata B., dividendele aferente anului 2013 au fost repartizate între asociați în cursul anului următor, respectiv 2014.

În concret, în ceea ce privește S.C. C. S.R.L., la data de 25.02.2014, din conturile societății deschise la W.. a fost retrasă suma 895.000 RON de către numitul X., sumă depusă apoi la casieria societății (d.u.p. file x). Ulterior, conform dispoziției de plată din data de 26.02.2014, suma de 895.127,91 RON, reprezentând dividende aferente anului 2013 a fost remisă în numerar inculpatei B., care a semnat de primire (d.u.p. fila x). Suma menționată constituia suma netă rămasă de distribuit din cea de 472.612,16 RON care apare menționată în procesul-verbal al A.G.A. din 17.02.2014 după oprirea impozitului de 16% ca obligație ce revine în sarcina societății comerciale conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Similar, în ceea ce privește S.C. D., din conturile societății deschise la W.., numitul X. a retras sumele de 462.120 RON la data de 25.02.2014 . Ulterior, conform dispoziției de plată din data de 26.02.2014, suma de 396.994,21 RON reprezentând dividende aferente anului 2013 a fost remisă în numerar inculpatei B., care a semnat de primire (d.u.p. fila x). Suma menționată constituia suma netă rămasă de distribuit din cea de 472.612,16 RON care apare menționată în procesul-verbal al A.G.A. din 17.02.2014 după oprirea impozitului de 16% ca obligație ce revine în sarcina societății comerciale conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Referitor la plata dividendelor aferente anului 2013, martora G. a susținut că în realitate, deși inculpata B. a semnat dispozițiile care atestau încasarea sumelor de bani, acestea au fost preluate personal de către martoră și ulterior, i le-a remis inculpatului A., în numerar, în cadrul unei întâlniri pe care au avut-o la locuința acesteia.

Înalta Curte a reținut că din declarațiile martorilor L. și K. a rezultat că sumele de bani ce reprezentau dividende aferente anului 2013 nu au fost predate inculpatei B., ci aceasta doar a semnat dispozițiile de plată, banii fiind ridicați în numerar de către G.. Astfel, prin prisma pozițiilor pe care le ocupau în cadrul celor două societăți comerciale, ambele martore ocupându-se contabilitate, afirmațiile acestora referitoare la predarea sumelor de bani către G., și nu către inculpata B. imprimă un caracter de certitudine acestei împrejurări.

În continuare, Înalta Curte, secția penală a reținut că deși afirmațiile martorelor L. și K. referitoare la remiterea sumelor de bani către inculpatul A. se bazează exclusiv pe relatările făcute de martora G., împrejurarea privind remiterea banilor în numerar către G. și apoi către inculpatul A. rezultă din conținutul discuțiilor purtate la data de 31.05.2016 între B., K. și L. (d.u.p. file x).

Similar, în cadrul discuției purtate cu aceleași martore la data de 06.06.2016, inculpata B. a reiterat că suma de bani ce constituia dividendele aferente primului an (2013) a fost remisă de către G. în numerar direct inculpatului A. (fila x).

În raport cu aceste aspecte, s-a reținut că, deși nu s-a putut determina cu exactitate momentul, martora G. i-a remis în numerar inculpatului A. suma de 1.292.122,12 RON (895.127,91 RON și 396.994,21 RON), reprezentând dividendele aferente anului 2013 din S.C C. S.R.L. și S.C. D. Remiterea sumei de bani a avut loc la locuința martorei G., din mun. București, str. x, din probele administrate rezultând că între aceasta și inculpat au avut loc mai multe întâlniri în contexte similare. Existența întâlnirilor dintre inculpatul A. și martora G. în perioada în care inculpatul ocupa funcții de ministru al tineretului și sportului este confirmată și de martorul Y., consilierul personal și șoferul inculpatului A., care cu ocazia audierii din data de 09.11.2020 a învederat atât acest lucru, cât și faptul că întâlnirile aveau loc într-un imobil din zona Floreasca cu mai multe etaje, în fapt cel din str. x.

Referitor la momentul când s-a realizat remiterea sumelor de bani către inculpatul A., așa cum s-a arătat anterior, martora G. a susținut că predarea s-a realizat într-un interval cuprins între câteva zile și câteva luni după data de 26.02.2014, data ridicării banilor din casierie.

Inițial, prin actul de sesizare a instanței s-a indicat drept perioadă în care remiterea sumelor de bani ar fi putut avea loc intervalul 26.02.2014 - 07.04.2015, aceasta din urmă fiind data la care a fost audiată martora G. și în care a relatat împrejurarea remiterii banilor. Ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, s-a procedat la regularizarea actului de sesizare a instanței, perioada în care remiterea sumelor de bani către inculpatul A. ar fi avut loc fiind restrânsă la intervalul 26.02.2014-27.10.2014 (data arestării martorului F.). Deși în continuare intervalul de timp menționat are o durată semnificativă, Înalta Curte a reținut că având în vedere gradul de certitudine reflectat de probele administrate în cauză cu privire la împrejurarea remiterii banilor în numerar către incupat, întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență nu este afectată de imposibilitatea individualizării exacte în timp a momentului comiterii modalității alternative a elementului material de către autor.

În consecință, în raport cu situația de fapt expusă, Înalta Curte, secția penală a reținut că faptele inculpatului A., constând în aceea că într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, deținând la acel moment funcția de ministru al tineretului și sportului, lăsând să se creadă că avea influență asupra Ministrului Sănătății, a acceptat promisiunea formulată de martorii F. și G. de a-i remite sume necuvenite de bani disimulate sub forma unor dividende în societăți comerciale unde calitatea de asociat urma a fi dobândită de interpusa inculpatului, respectiv de B., în schimbul determinării Ministrului Sănătății de a menține în funcție/numi în funcția de manager al unor spitale publice persoane care erau implicate în activitățile comerciale derulate de către martori, iar ulterior, într-o zi din intervalul 26.02.2014 - 27.10.2014, inculpatul A., în baza înțelegerii menționate anterior, a primit în numerar de la martora G. suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. și suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, faptele inculpatei B., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul A. să comită infracținea de trafic de influență, prin acceptarea dobândirii calității formale de asociat în cadrul S.C. C. și S.C. D., prin disimularea primirii foloaselor, respectiv prin semnarea dispozițiilor de încasare a dividendelor aferente anului 2013 de la aceste societăți, deși în fapt banii au fost preluați în numerar de martora G. și remiși inculpatului, precum și prin asigurarea comunicării cu martorii L. și K. care reprezentau interesele lui F. și G. întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Deși întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, Înalta Curte, secția penală a constatat că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal în baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Din perspectiva duratei în timp a activităților procesuale în cauză, s-a observat că sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la faptele care formează obiectul cercetărilor a avut loc în anul 2015 și au fost efectuate o serie de activități în cursul anului 2016, iar ulterior acestui moment a avut loc o temporizare a actelor de urmărire penală, acestea fiind reluate abia la începutul anului 2020, fiind succedate de trimiterea în judecată la sfârșitul anului 2021 (o durată totală a fazei de urmărire penală de aproximativ 7 ani) și parcurgerea procedurii de cameră preliminară și judecată în prima instanță.

Având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte a reținut că maximul special al pedepsei prevăzute de lege va fi de 9 ani și 4 luni închisoare, astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale va fi de 8 ani. În raport cu cele expuse anterior privind momentul de debut al curgerii acestui termen, respectiv cel mai târziu la data de 14.01.2013, conform art. 186 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 13.02.2021, răspunderea penală fiind înlăturată în cazul ambilor inculpați.

Totodată, întrucât potrivit art. 107 C. pen. măsurile de siguranță pot fi dispuse chiar și în ipoteza în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, iar potrivit art. 291 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunii de trafic de influență banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, având totodată în vedere că așa cum s-a arătat anterior, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatului A. i-au fost remise de către martora G. sumele de 895.127,91 RON reprezentând dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. și de 396.994,21 RON reprezentând dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., Înalta Curte a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei totale de 1.292.122,12, sumă ce a constituit obiectul traficului de influență și pe care inculpatul a primit-o efectiv.

a. Situația premisă:

Începând cu data de 26.02.2014, inculpatul A. a devenit ministru interimar al sănătății în Guvernul României și ulterior, începând cu data de 05.03.2014, a fost desemnat în această funcție. Atât în calitate de ministru interimar, cât și în cea de ministru, inculpatul avea atribuții directe referitoare la desemnarea sau revocarea din funcție a managerilor de spitale publice aflate în subordinea Ministerului Sănătății, precum și atribuții referitoare la alocarea unor sume de bani către aceste unități sanitare destinate efectuării de achiziții de materiale sanitare.

Din perspectiva dispozițiilor legale incidente, dar și a împrejurărilor rezultate din declarațiile martorilor menționați, în perioada în care a deținut funcția de ministru al sănătății în Guvernul României, inculpatul A. a avut atribuții deserviciu referitoare la numirea/revocarea/menținerea în funcție a managerilor spitalelor publice aflate în subordinea Ministerului Sănătății, precum și atribuții referitoare la alocarea de fonduri către aceste spitale, necesare pentru achiziționarea de materiale sanitare. Această chestiune conduce la concluzia îndeplinirii situației premisă pentru existența infracțiunii de luare de mită, nefiind relevant dacă, în exercitarea funcției deținute inculpatul a și procedat efectiv la o îndeplinire sau neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu menționate.

De asemenea, din perspectiva condiției referitoare la subiectul activ al infracțiunii de luare de mită, Înalta Curte a reținut că prin prisma deținerii funcției de Ministru al Sănătății în Guvernul României, inculpatul A. a avut calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Situația de fapt

Înalta Curte a constatat că acuzația referitoare la comiterea infracțiunii de luare de mită are ca premisă existența unei legături subiective între inculpatul A. și martorii F. și G. în continuarea celei intervenite în perioada 21.12.2012-14.01.2013. Această legătură subiectivă a intervenit ca urmare a schimbării calității inculpatului A., prin numirea în funcția de Ministru al Sănătății, inițial interimar și apoi efectiv și s-a concretizat în primirea sumelor de bani în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În aceste condiții, Înalta Curte a reținut că întreaga acuzație referitoare la comiterea infracțiunii de luare de mită se bazează pe premisa continuării tacite a înțelegerii care a condus la reținerea infracțiunii de trafic de influență, respectiv că primirea unor sume de bani necuvenite, disimulate sub forma unor dividende din societăți comerciale și primite printr-un interpus, s-a realizat în legătură cu asumarea de către inculpatul A. a exercitării unor atribuții de serviciu proprii, de menținere în funcție a unor manageri de spitale care erau angrenați în activități ilicite circumscrise relațiilor comerciale cu societățile controlate în fapt de martorii F. și G..

Înalta Curte, secția penală a constatat o ambiguitate în ceea ce privește descrierea acuzației prin actul de sesizare a instanței, astfel cum a fost precizat în urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară. Astfel, înțelegerea frauduloasă care a stat la baza acuzației de comitere a infracțiunii de trafic de influență a vizat obținerea unor sume de bani disimulat sub forma unor dividende în schimbul promisiunii de a-l determina pe Ministrul Sănătății să își îndeplinească anumite atribuții de serviciu. În mod firesc, remiterea succesivă a acestor sume de bani ar intra în conținutul infracțiunii de trafic de influență, fără a afecta momentul consumării acestei infracțiuni, moment marcat de acceptarea promisiunii anterioare. Dobândirea calității de Ministru al Sănătății de către inculpat nu modifică în sine conținutul înțelegerii pe care acesta a avut-o cu martorii denunțători, primirea banilor fiind tot un efect al înțelegerii referitoare la traficarea influenței. Cu alte cuvinte, banii primiți în urma înțelegerii inițiale sunt rezultatul influenței traficate indiferent de intervalul de timp scurs de la traficare, iar nu a modului în care autorul își exercită atribuțiile proprii de serviciu, atât timp cât nu se face dovada existenței unei (noi) înțelegeri circumscrisă acestora din urmă.

Cu toate acestea, acuzarea a susținut că primirea sumelor de bani în anul 2015, după dobândirea calității de Ministru al Sănătății, determină configurarea conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită, chiar dacă era efectul înțelegerii intervenite inițial. Or, în raport cu conținutul legal al infracțiunii de luare de mită, s-a reținut că în mod natural, după dobândirea calității de ministru al sănătății, între inculpat și martorii denunțători ar fi trebuit să intervină o nouă înțelegere sau chiar o prelungire a înțelegerii avute anterior, însă cu reconfigurarea elementului esențial privind exercitarea în persoana proprie a atribuțiilor specifice funcției de ministru, chestiune care nu poate fi prezumată, ci trebuie să rezulte din probele administrate. A accepta teza contrară echivalează cu presupunerea faptului că toate activitățile desfășurate în continuare de către martorii denunțători prin firmele pe care le controlau în fapt erau, în absența unei declarații explicite a inculpatului în sensul că nu mai dorea să fie implicat în activitatea infracțională, legate în mod automat de coruperea inculpatului, indiferent de durata lor în timp.

În consecință, în raport cu modalitatea în care a fost formulată acuzația, Înalta Curte, secția penală a examinat întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii, atât din perspectiva existenței unei continuări tacite a acceptării promisiunii (înțelegerea sau legătura subiectivă dintre inculpat și martorii denunțători), cât și din cea a primirii (act material pe care inculpatul l-ar fi comis având reprezentarea faptului că banii sunt dați în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu).

În cauza de față, Înalta Curte, secția penală a reținut că singurul mijloc de probă care susține teza acuzării în sensul că între inculpatul A. și martorii F. și G. a continuat să existe o înțelegere în sensul că în schimbul exercitării atribuțiilor de serviciu referitoare la numirea/revocarea din funcție a managerilor unor spitale publice de către inculpat, în calitatea sa de ministru al sănătății, acesta urma să primească foloase necuvenite sub forma unor dividende o constituie declarația lui F., declarație care la rândul său se bazează pe o percepție subiectivă a martorului.

Prima instanță a constatat că succesiunea evenimentelor a fost marcată de următoarele momente: 26.02.2014 - numirea inculpatului în funcția de ministru și 07.10.2014 reținerea martorului F.. În acest interval de timp nu au existat contacte sau discuții între inculpat și martorul denunțător din care să rezulte existența vreunei înțelegeri referitoare la exercitarea atribuțiilor de serviciu. Ulterior reținerii martorului F., de asemenea nu au mai existat niciun fel de contacte sau discuții cu inculpatul A.. În aceleași intervale de timp nu au fost identificate întâlniri sau discuții relevante sub aspectul faptelor care formează obiectul acuzației între inculpata B. și inculpatul A. sau soția acestuia, Z. ori cu martorele L. și K..

S-a reținut că o altă împrejurare de fapt care generează îndoială cu privire la faptul că inculpatul A. a mai avut, după data reținerii martorului F., o implicare în ceea ce privește societățile comerciale controlate de acesta și de G. o constituie decizia de retragere a inculpatei B. din S.C. C.. La începutul anului 2015, în urma întrunirii unei A.G.A. din 22.12.2014, inculpata B. a cedat părțile sociale din C. S.R.L., rămânând asociat doar în S.C. D. Potrivit declarațiile martorilor L. și K., această cedare a părților sociale a intervenit întrucât inculpata B. nu voia ca imaginea sa să fie asociată cu cea a unei societăți comerciale a cărei activitate era investigată în presă. Referitor la acest aspect, Înalta Curte a constatat o ambiguitate în raționamentului expus în actul de sesizare, unde s-a arătat că declanșarea unor proceduri judiciare și de executare silită de către inculpata B. pentru a obține dividendele pe care F. a refuzat să le mai plătească a constituit, dincolo de interesul pecuniar, o modalitate de a crea o aparență de legalitate a primirii acestor sume de bani. Or, consecvent acestui raționament, și menținerea calității inculpatei de asociat în C., mai ales în contextul în care fuseseră declanșate investigații de presă și cercetări de către organele de urmărire penală ar fi constituit o modalitate de a genera o aparență de legalitate a drepturilor pe care le invoca inculpata cu privire la sumele ce i se cuveneau. Contrar celor expuse prin rechizitoriu, Înalta Curte, secția penală a apreciat că ieșirea inculpatei din S.C. C. S.R.L. reflectă atât faptul că incupatul A. nu mai era implicat sau asociat în vreun fel cu activitatea societăților controlate de F. și G., posibil din teama de a fi expus în contextul reținerii primului și faptului că "se făceau arestări", dar și faptul că inculpata B. încetase să mai acționeze ca un interpus al inculpatului și căuta să își satisfacă interesele pecuniare prin propriile mijloace, profitând de asocierea imaginii sale cu cea a inculpatului.

Așadar, Înalta Curte, secția penală a apreciat că singura probă directă pe care se întemeiază acuzația referitoare la continuarea înțelegerii dintre martorii F. și G., pe de o parte și inculpatul A. pe de altă parte, o constituie declarația primului dintre martorii menționați, care a susținut că "deal-ul era făcut" și că nu era necesară o reînnoire a propunerii.

În acest context, Înalta Curte, secția penală a considerat ca fiind lipsită de fundament susținerea cuprinsă în actul de sesizare, în sensul că înțelegerea care a stat la baza comiterii traficului de influență a continuat în mod tacit și că simpla dobândire a calității de ministru al sănătății de către inculpatul A. a determinat începerea comiterii infracțiunii de luare de mită, în condițiile în care nu au fost administrate probe din care să rezulte existența unui consens între inculpat și martorii denunțători referitor la continuarea primirii vreunei sume de bani.

În continuare, s-a examinat în ce măsură celelalte probe administrate în cauză și succesiunea evenimentelor confirmă existența unei înțelegeri și primirea sumelor de bani de către inculpat în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, corespunzător modalității alternative a elementului material în forma primirii de foloase necuvenite.

În cauza de față, Înalta Curte, secția penală a reținut că la data de 07.04.2015, martorele G., L. și K. au formulat denunțuri privind comiterea mai multor fapte prevăzute de legea penală, printre care și cele care formează obiectul prezentei cauze, fiind constituit dosarul penal nr. x/2015, în condițiile în care D.N.A. efectua deja cercetări pentru fapte conexe în dosarul penal nr. x/2013

La aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem și au fost dispuse măsuri procesuale de atribuire a calității de colaboratori a martorilor menționați, iar ulterior, la datele de 05.05.2015 și 21.05.2015, au fost înregistrate două denunțuri formulate de martorul F. referitoare la comiterea unor fapte similare.

În aceeași zi, prin ordonanțele din data de 07.04.2015 emise în dosar nr. x/2015, au fost autorizate în calitate de colaboratori în cauză martorele L., K. și G., măsuri prelungite succesiv ulterior.

Așadar, începând cu data de 07.04.2015, activitățile care formează obiectul prezentei cauze s-au desfășurat sub monitorizarea organelor de urmărire penală, inclusiv din perspectiva dispunerii unor măsuri speciale de supraveghere și cercetare, a căror legalitate a fost examinată în faza de cameră preliminară.

Referitor la credibilitatea martorelor menționate, la motivele pentru care acestea au inițiat demersurile de sesizare a organelor de urmărire penală, Înalta Curte a reținut că din declarația martorei L. a rezultat că, în contextul în care încă din anul 2013 au fost primite solicitări de informații de la D.N.A., în anul 2015, martora G. i-a spus că "singura șansă să ne salvăm este să facem denunțuri, acesta fiind contextul în care s-a dispus participarea mea în calitate de colaborator". De asemenea, din conținutul discuțiilor purtate de inculpata B. cu martorele L. și K. a rezultat în mod explicit că G. s-a speriat în contextul în care începuseră cercetările și că aceasta încerca să se izoleze total de persoanele care se presupune că erau implicate în activitățile ilicite derulate.

În același context, referitor la susținerile inculpatei B. formulate prin concluziile scrise, Înalta Curte a reținut că referirile la alte societăți comerciale care ar fi fost controlate de aceasta și care ar fi fost omise din cuprinsul denunțului nu prezintă relevanță pentru soluționarea prezentei cauze în condițiile în care nu au fost formulate acuzații în acest sens, iar credibilitatea martorei G. urmează a fi apreciată prin raportare la întregul ansamblu probator administrat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că în raport cu modalitatea în care a acționat inculpata B. B. A., gradul de cunoaștere a acesteia a detaliilor activităților ilicite desfășurate prin firmele controlate de F. (nu doar cele care formează obiectul prezentei cauze), natura relației avută de aceasta cu martora G., reflectată atât de propriile sale susțineri în sensul că în realitate a fost interpusa acesteia, cât și de aprecierile făcute de martorele L. și K. privind aceleași aspecte, coroborate cu elementele de probă din care a rezultat că inculpata le-a indus în eroare pe martore în ceea ce privește deplasarea în Franța pentru a se întâlni cu inculpatul, generează un dubiu consistent cu privire la veridicitatea afirmațiilor sale cuprinse în înregistrările aflate la dosarul cauzei că acționa în numele lui A. și că acesta era la curent cu acțiunile întreprinse.

Având în vedere că în cauză au fost respectate exigențele circumscrise dreptului la apărare, în componenta referitoare la asigurarea posibilității inculpaților și apărătorilor acestora de a interoga în mod direct martorii, Înalta Curte, secția penală nu a identificat motive pentru a înlătura susținerile acestora ca fiind lipsite de veridicitate, însă a procedat la o verificare amănunțită în ce măsură susținerile lor sunt confirmate de celelalte mijloace de probă, inclusiv din perspectiva afirmațiilor făcute de martorii colaboratori în cadrul discuțiilor cu privire la care cunoașteau că fuseseră dispuse măsuri de supraveghere tehnică. De asemenea, Înalta Curte a reținut că urmează să aibă în vedere în ce măsură afirmațiile martorilor colaboratori constituie simple aprecieri sau presupuneri ale acestora sau sunt confirmate de probe obiective, independente de implicarea acestora în obținerea lor.

Prima componentă a infracțiunii de luare de mită (primirea din data de 17.04.2015)

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, dividendele aferente anului 2014 de la S.C. C. S.R.L. și D. s-au încasat de inculpata B. din conturile celor două firme deschise la W.. în conturile personale ale acesteia deschise la AA., după cum urmează: la data de 17.04.2015 din contul S.C. C. S.R.L. deschis la W.., în contul IBAN x deschis la AA. a sumei de 679.339,42 RON reprezentând "dividende 2014" - fila 134-verso, fila x, respectiv la data de 17.04.2015 din contul S.C. D. deschis la W.., în contul IBAN x deschis la AA. a sumei de 1.126.602,93 RON reprezentând "dividende 2014"- file 142-verso, fila x.

Cuantumul brut al dividendelor în sumă netă de 679.339,42 RON (C. S.R.L.) și 1.126.602,93 RON (D.) virate inculpatei B. au fost stabilite prin Hotărârea asociatului unic din data de 31.03.2015 a S.C. C. S.R.L.

S-a constatat așadar că ambele sume au fost plătite la data de 17.04.2015, când inculpata B. nu mai avea calitatea de asociat în cadrul S.C. C. S.R.L. și totodată, că niciun element de probă nu a demonstrat vreo legătură sau implicare a inculpatului A. în aceste operațiuni. Atât stabilirea cuantumului dividendelor, cât și plata efectivă a acestora a fost făcută în contextul amintit anterior, în care, ulterior reținerii martorului F., între inculpatul A. și martora G. nu au mai existat discuții sau întâlniri și în care, martorii audiați au relatat că exista o stare de