ÎCCJ, Decizia nr. 20/2013

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința penală nr. 177 din 31 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4500/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul S.O. la două pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (două fapte, denunțători D.G. și S.I.).

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (denunțător O.L.).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, într-un scop contrar intereselor societății.

În baza art. 290 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere de informații cu caracter secret ori confidențial în afara cadrului legal.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea de către inculpatul S.O. a pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 21 septembrie 2006-25 septembrie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (două fapte, denunțători C.I. și S.V.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare neurmată de executare la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 29 alin. (1) raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (2) C. pen.

II. În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (șapte acte materiale, expuse în rechizitoriu, denunțător A.M.).

În baza art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 261 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare a determina mărturia mincinoasă (patru acte materiale).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea de către inculpatul D.G. a pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 21 septembrie 2006-25 septembrie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială prevăzut de art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen. (fapta comisă în anul 2003).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător M.F.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

III. În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a condamnat pe inculpatul G.A.T., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, într-un scop contrar intereselor societății.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului D.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător M.F.).

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 și art. 15 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată SC M. SRL București nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a respins pretențiile civile formulate de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin A.N.A.F. București.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea procesului-verbal din data de 23 august 2006 încheiat între SC M. SRL București și inculpatul S.O.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul S.O. a sumei de 5.000 RON (50.000.000 ROL).

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la același inculpat a sumei de 4.500 RON (45.000.000 ROL).

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul S.O. a sumei de 52.575,28 RON, sumă cu care partea vătămată SC M. SRL București nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul D.G. a sumei de 78.349,47 RON (783.494.757 ROL).

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 3 octombrie 2006 dată în Dosarul nr. 5/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, asupra imobilului situat în municipiul P., jud. Prahova, proprietatea numitului P.C.S.

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 2 octombrie 2006 dată în Dosarul nr. 5/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, asupra imobilului situat în localitatea C., județul Prahova, proprietatea inculpatului S.O.

A respins cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulată de persoana interesată P.C.S.

În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul D.G. a unei haine de blană, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acestuia la data de 20 iunie 2006.

A obligat pe inculpatul S.O. la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 11.000 RON.

A obligat pe inculpatul D.G. la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 11.000 RON.

A obligat pe inculpatul G.A.T. la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 5.000 RON.

Suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală pentru inculpatul D.E., a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța hotărârea menționată, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 5/P/2006 din 10 mai 2007 al D.N.A., secția pentru combaterea infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- S.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000; instigare neurmată de executare la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 29 alin. (1) C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. și instigare la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.; complicitate la infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, într-un scop contrar intereselor societății prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., privind siguranța națională a României, în varianta normativă, transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal.

- D.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată (2 fapte aflate în concurs real); dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată; încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- G.A.T., administrator și acționar la SC M. SRL București, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 C. pen.

- D.E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Urmare dispozițiilor date de instanță prin încheierea din 26 februarie 2008, de a indica, în concret, numărul actelor materiale ce se reține în sarcina fiecărui inculpat, obligație ce rezultă din dispozițiile art. 263 C. proc. pen., art. 317 C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., D.N.A. a precizat, fără a motiva, că actul de sesizare are în vedere pentru inculpatul S.O. infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (câte 33 acte materiale) (denunțători D.G., respectiv, D.G. și S.I.); luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale (denunțător C.I.); luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), 84 acte materiale (denunțător S.V.); luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 7 acte materiale (denunțător O.L.); complicitate la infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, într-un scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (42 acte materiale).

Pentru inculpatul D.G. s-a solicitat a se reține infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, 171 acte materiale, (denunțător A.M.); trafic de influență prevăzut de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, 24 acte materiale (denunțător M.F.); dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 33 acte materiale (denunțători D.G. și S.I.); încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 acte materiale.

Pentru inculpatul G.A.T. s-a solicitat a se reține infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditelor societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 acte materiale.

Înalta Curte a apreciat că se impune prezentarea stării de fapt reținută de procuror, in extenso, dat fiind faptul că actul de sesizare a instanței, deși cuprinde elementele cerute de art. 263 C. proc. pen., nu satisface pe deplin exigențele cerute de lege, fără ca aceasta să constituie o nulitate absolută în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., judecata mărginindu-se la faptele și persoanele trimise în judecată conform art. 317 C. proc. pen. Totodată, a reținut că o astfel de prezentare este obligatorie în condițiile în care, instanța de fond a reținut ca fiind probate numai în parte faptele reținute în sarcina inculpaților.

A. – Starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanței

CAPITOLUL 1

Subcapitolul 1.1.

S-a reținut că inculpatul D.G., în perioada 1 iunie 1995-1 ianuarie 2002 a îndeplinit funcția de șef sector „A” în cadrul S.I.J. Prahova, având ca principale atribuții: coordonarea și îndrumarea colectivului aflat în subordinea sa; planificarea și coordonarea activităților de informații în cadrul acestui sector; lămurirea modului de realizare a activității specifice de profil; organizarea, îndrumarea, conducerea și controlul activității cadrelor din subordine.

Profilul Sectorului „A” condus de inculpatul D.G., era operativ cu atribuții privind culegerea de informații, inclusiv în domeniul activității de înfăptuirea justiției.

În perioada 1 ianuarie 2002-1 mai 2003, inculpatul D.G. a fost pus la dispoziția Direcției de Personal a S.R.I., fiind cercetat și sancționat pentru săvârșirea unor abateri disciplinare.

Începând cu data de 1 mai 2002, inculpatul D.G. a fost mutat, în interesul serviciului, la Inspectoratul pentru Apărarea Constituției și Securitate Economică, ca ofițer specialist principal, iar din data de 1 aprilie 2004 a fost numit în funcția de șef sector în cadrul acestui inspectorat, până la 1 mai 2005, când a fost trecut în rezervă prin pensionare.

S-a reținut că, în cursul anului 2005, inculpatul D.G. a stabilit, în raport cu denunțătorii A.M. și A.A., o relație bazată pe obligația ofițerului, ca în diferite forme, să-l sprijine pe denunțătorul A.M. în derularea și dezvoltarea unor afaceri comerciale, denunțătorul fiind administratorul SC A.I. SRL Băicoi, cu diferite unități economice, în special cu capital majoritar de stat, din domeniul extracției și producerii produselor petroliere.

În concret, a reținut acuzarea că inculpatul urma să intervină direct sau prin intermediari (ofițeri de poliție) la persoanele cu putere de decizie în cadrul acstor societăți comerciale, cărora să li se ceară să accepte încheierea și derularea afacerilor comerciale cu societatea administrată de denunțătorul A.M., respectiv SC A.I. SRL Băicoi, afaceri din care denunțătorul urma să obțină un profit substanțial.

În schimbul influenței inculpatului D.G., denunțătorul A.M. a acceptat să-i ofere acestuia, în mod repetat, sume de bani, obiecte de valoare, un autoturism C., importante cantități de materiale de construcții ce au fost încorporate, de inculpat, în imobilul situat în municipiul Ploiești, imobil ce figurează, în documente, pe numele socrului său P.C.S.

A reținut procurorul că această „schemă” folosită de inculpatul D.G. și denunțător a constituit o formă de disimularea unor venituri ilegale obținute prin traficarea influenței de către ofițerul S.R.I. și că denunțătorul a fost nevoit să accepte acest tip de relații, în condițiile în care, fără ajutorul inculpatului D.G. nu ar fi putut derula afaceri comerciale.

În acest context, inculpatul D.G., în cursul anului 2005, i-a garantat denunțătorului protecția sa în raport cu organele judiciare din Prahova, explicându-i că poate derula afaceri comerciale chiar ilegale, deoarece „o să-i țină spatele” pentru rezolvarea oricărei probleme de natură judiciară pe care A.M. ar fi putut să o aibă în urma unei astfel de afaceri.

Punctul 1

S-a reținut că prima faptă a fost săvârșită de inculpatul D.G. în raport cu martorul G.N.

Martorul G.N. a fost citat în mod repetat la I.P.J. Prahova, fiind bănuit de săvârșirea unor fapte penale. Acest martor se afla în relații apropiate cu denunțătorul A.M., cel din urmă afirmând că îl cunoaște pe inculpatul D.G., fiind în relații foarte apropiate, inculpatul la rândul său, fiind bun prieten cu șeful Serviciului judiciar din cadrul I.P.J. Prahova, col. T.D.M.

În perioada 1995-1996, I.P.J. Prahova efectua o anchetă cu privire la persoane din conducerea SC P. SA Ploiești, fiind făcute verificări la firmele cu care această societate comercială a încheiat contracte, una dintre ele fiind și SC S. SRL Ploiești, administrată de martorul G.N.

Martorul G.N. a fost chemat în mod repetat la organele de poliție, fiind întrebat dacă a dat bani sau alte bunuri persoanelor aflate în conducerea SC P. SA Ploiești.

Aceste chemări repetate la organele de poliție, i-au creat martorului G.N. un sentiment de teamă, astfel că l-a rugat pe denunțătorul A.M. să-l ajute, apelând la inculpatul D.G. cu scopul de a nu mai fi chemat la organele de poliție.

Denunțătorul A.M. a discutat cu inculpatul D.G. care i-a promis că-l va ajuta pe martorul G.N. fără a-i spune, în concret, cum va proceda și la cine va apela. Pentru această intervenție, denunțătorul A.M. i-a promis inculpatului D.G. că o să fie recompensat material.

La câteva zile, martorul G.N. a constatat că nu a mai fost chemat la organele de poliție astfel că, împreună cu denunțătorul A.M. au mers la inculpatul D.G. oferindu-i mai multe bijuterii din aur, lănțișor cu medalion, cercei, brățară, evaluate la suma de 5.000.000 ROL.

La dosarul cauzei a fost depusă copia referatului de terminare a urmăririi penale în Dosarul nr. 78786/1996 al I.P.J. Prahova, cauză în care au fost cercetate persoane din conducerea SC P. SA Ploiești și în care martorul G.N. a fost chemat în mod repetat pentru a da relații organelor de poliție.

Din conținutul referatului de terminare a urmăririi penale a rezultat că martorul G.N. nu a avut nicio calitate procesuală, astfel că, reține procurorul, se confirmă susținerile în sensul că inculpatul D.G. a intervenit în favoarea sa, primind în schimb bijuterii din aur.

Punctul 2

În anul 1996, martorul denunțător A.M. avea în gestiunea SC A.I. SRL Băicoi un vagon de tablă pe care voia să-l vândă dar nu avea cumpărător. În aceste împrejurări, l-a contactat pe inculpatul D.G. cerându-i ajutorul pentru a vinde marfa la SC C. SA Prahova.

S-a reținut că denunțătorul A.M. a luat legătura cu inculpatul D.G. care i-a spus că o să-l ajute și în câteva zile l-a trimis la directorul general al SC C. SA, martorul T.M., care a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

După ce a vândut marfa, inculpatul i-a cerut suma de 20 milioane ROL, sumă pe care denunțătorul i-a remis-o, observând că, la câteva zile, inculpatul și-a cumpărat un autoturism D.N.

Din actele cauzei a rezultat că denunțătorul A.M. a încasat banii pe vagonul de tablă de la SC C. SA Ploiești în luna august 1996 și în prima decadă a lunii septembrie 1996, iar autoturismul D.N. a fost achiziționat pentru suma de 20.000.000 RON la data de 25 septembrie 1996, emisă de SC D.S. SA Pitești, cumpărător fiind fiul inculpatului, martorul D.L.

Autoturismul în cauză a fost folosit de familia inculpatului până în anul 1999, când a fost vândut martorului I.P. din municipiul Tg.-Jiu, fiind încheiat, la data de 27 mai 1999 un contract de vânzare-cumpărare, ridicat de organele de poliție cu ocazia percheziției domiciliare.

Autoturismul a fost vândut cu suma de 20.000.000 ROL, sumă ce a fost dată de denunțătorul A.M. inculpatului D.G. Vânzarea acestui autoturism a fost făcută tot de denunțătorul A.M., care a oferit autoturismul martorului T.I. în cadrul unor schimburi comerciale.

Pentru încheierea tranzacției cu SC C. SA se reține că inculpatul D.G. a luat legătura cu martorul T.D.M., ofițer activ la I.P.J. Prahova și șef la Serviciul judiciar, pe care l-a rugat să discute cu directorul unității pentru a-i cumpăra întreaga cantitate de tablă denunțătorului A.M.

Martorul T.D.M. a acceptat solicitarea inculpatului D.G., sens în care s-a deplasat la sediul SC C. SA Ploiești, adresându-i rugămintea martorului T.M. să-i cumpere cantitatea de tablă aflată în gestiunea SC A.I. SRL, afirmând că denunțătorul A.M. este un prieten al ofițerului S.R.I. D.G.

Martorul T.M. i-a solicitat directorului comercial B.L. să procedeze la întocmirea formalităților necesare achiziționării cantității de tablă de la SC A.I. SRL, al cărei administrator era denunțătorul A.M.

Urmare acestor discuții, denunțătorul A.M. s-a prezentat la SC C. SA unde a vândut întreaga cantitate de tablă, ridicând de la casieria unității suma de 5 milioane ROL în fiecare zi.

Punctul 3

În cursul anului 1996, denunțătorul A.M., prin compensare comercială, a intrat în posesia unui tractor și a unei remorci pe care a vrut să le vândă, dar nu avea desfacere.

În acest context l-a rugat pe inculpatul D.G. să-i găsească o societate comercială care să-i cumpere tractorul și remorca.

Inculpatul D.G. i-a spus să meargă la Baza de Aprovizionare Florești, la directorul S.M., căruia să-i spună că vine din partea colonelului S.R.I. B.D., acesta fiind superiorul inculpatului D.G., care îl cunoaște pe directorul S.M. și care va vorbi cu acesta pentru a-i cumpăra utilajele denunțătorului A.M.

Denunțătorul A.M. s-a prezentat la Baza de Aprovizionare Florești, a luat legătura cu directorul S.M., căruia i-a spus că vine din partea ofițerilor S.R.I. B.D. și D.G., și care l-au rugat să-i accepte oferta de vânzare.

Martorul S.M. auzind numele ofițerilor S.R.I. a acceptat oferta denunțătorului A.M., utilajele fiind livrate la o unitate subordonată din L., județul Argeș. Plata acestora a fost făcută prin ordin de plată.

Punctul 4

Denunțătorul A.M., în aceeași perioadă, intenționa să vândă piese și scule de foraj în valoare de aproximativ 1,5 miliarde ROL, SNP P.A. SA, Sucursala Prahova al cărui director era martorul P.C.

Pentru îndeplinirea acestei tranzacții, denunțătorul A.M. a luat legătura cu inculpatul D.G. care la rândul său a discutat cu martorul T.D.M. pentru a discuta cu directorul general al SNP P.A. SA, martorul P.C.

Denunțătorul A.M. s-a prezentat la SNP P.A. SA unde directorul P.C. a luat legătura cu directorul Schelei de Foraj M., județul Dâmbovița, pe care l-a rugat să-i cumpere piesele denunțătorului A.M.

Tranzacția a fost încheiată, martorul J.V. confirmând faptul că directorul P.C. l-a rugat să-i cumpere bunurile denunțătorului, aflând că acesta a fost trimis de ofițerul de poliție T.D.M.

Punctul 5

În cursul anului 2005, denunțătorul A.M. avea de livrat o cantitate mare de robineți industriali, dar nu avea beneficiari.

Pentru a-și rezolva problema, a luat legătura cu inculpatul D.G. care i-a promis că-l va sprijini, luând legătura cu numitul I.N. de la SC D. SA F., județul Prahova. Întâlnirea a avut loc la domiciliul denunțătorului A.M., împrejurare în care inculpatul D.G. i-a cerut să-i cumpere robineții.

Martorul I.N. a acceptat propunerea inculpatului, dar a doua zi când martorul R.V. s-a prezentat cu camionul la sediul societății, a încercat să se eschiveze, refuzând inițial accesul camionului cu robineți în incinta unității, camion ce era condus de martorul R.V.

În această situație, martorul R.V. a luat legătura telefonică cu denunțătorul A.M., care s-a prezentat la sediul societății, unde a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G., solicitându-i sprijinul. La scurt timp a venit și inculpatul D.G. care a sunat la directorul societății, acesta dând ordin să-i fie cumpărată marfa adusă de denunțătorul A.M.

Subcapitolul 1.2.

S-a reținut că din anul 1997 a fost numit în funcția de șef al I.P.J. Prahova, R.B., persoană care a decedat la data de 2 ianuarie 2004. Soția acestuia era ofițer activ la secția județeană de informații Sibiu, ocupând la această unitate aceeași funcție pe care o îndeplinea și inculpatul D.G. la S.R.I. Prahova, cei doi cunoscându-se în virtutea relațiilor de serviciu.

Punctul 1

A reținut acuzarea, în actul de sesizare a instanței că, după revenirea lui R.B. la I.P.J. Prahova acesta a fost contactat de către inc.col.(r) D.G., care i-a făcut acestuia cunoștință cu A.M., ofițerul de informații aranjând lucrurile de așa natură încât pentru R.B. să pară o întâlnire „neprogramată”.

Intenția reală a inc.col. (r) D.G. era ca după ce îi face cunoștință inspectorului șef R.B. cu A.M., ofițerul de poliție să constate că A.M. este un prieten al inculpatului, „prieten” care trebuia ajutat în dezvoltarea unor afaceri comerciale prin demersurile făcute personal de șeful I.P.J. Prahova, care prin natura funcției, avea legătură directă cu o serie de oameni de afaceri din marile unități aparținând sectorului de stat, persoane care erau mai greu „accesibile” pentru inc.col.(r) D.G.

Procurorul a reținut că inc.col.(r) D.G. a „vizat să-l introducă” pe A.M., prin intermediul lui R.B., în sfera de relații ce cuprindea factori din conducerea SNP P.A. SA, SC L. SA (ș.a.), situație în care i-ar fi fost ușor inculpatului să-l determine pe A.M. să-i facă „cotă parte” și lui R.B. pentru această nouă deschidere în lumea afacerilor, fiind știut că în afacerile cu produse petroliere și utilaje specifice se „învârt” sume mult mai mari de bani, în raport cu alte tipuri de afaceri.

Despre inițierea acestei „relații de prietenie” A.M. a declarat următoarele: „(...) la un moment dat mă aflam Ia Brăila când m-a sunat „nea G.” și m-a întrebat unde sunt, eu spunându-i și atunci mi-a zis să iau un pește mai deosebit să i-l duc la Ploiești. Am luat un pește mare, după care m-a sunat „nea G.” și mi-a zis să vin cu el la socrii lui D.C.

Când am ajuns la D.C. am constatat că „nea G.” era la masă cu R.B., făcându-mi cunoștință cu acesta. Nu au fost alte discuții despre afaceri cu acest prilej”.

Susținerile de mai sus sunt confirmate de martora A.A., care-l însoțea tot timpul pe soțul său la întâlniri de afaceri și protocoale și care declară următoarele: „D.G. i-a făcut cunoștință soțului meu cu R.B. pentru ca acesta să-I ajute în afaceri și cu alte probleme pe care le-ar putea avea cu poliția(...)”.

Cu privire la acest aspect a fost audiat și martorul D.C., care confirmă că în perioada 1998-2001 era în relații de prietenie cu inc.col.(r) D.G. și prin intermediul căruia l-a cunoscut și pe A.M. din Băicoi despre care declară: „acesta era chemat de D.G. „uneori” la anumite mese festive sau când ne mai întâlneam într-un restaurant”.

Același martor a confirmat că a organizat în perioada menționată, în curtea socrilor săi din municipiul Ploiești o mică petrecere unde D.G. a venit cu R.B. (nou numit în funcția de inspector șef al I.P.J. Prahova), T.D.M. de la poliție ș.a.

Martorul T.D.M. a declarat că după ce R.B. s-a prezentat la post în funcția de șef al I.P.J. Prahova, a făcut cunoștință cu acesta „mai bine” prin intermediul lui D.G., precizând textual: „Când a apărut R.B. la I.P.J. Prahova am constatat că el se cunoscuse deja cu D.G., chiar înainte de a mă cunoaște mai bine pe mine (...)”. „Am fost și eu invitat de D.G. și după venirea lui R.B. la I.P.J. Prahova la mai multe petreceri, unde se afla și R.B. invitat tot de el, dar și A.M. precum și alte persoane cum ar fi: D.C. din Ploiești (...)”.

A fost audiat în cauză, la data de 11 septembrie 2006 în prezența apărătorului ales, cu privire la acest aspect și inc.col.(r) D.G. care recunoaște și el, în parte, cele expuse mai sus, arătând că: „După ce am început să ne vizităm rețin faptul că la una sau două întâlniri la A.M. acasă am fost împreună cu R.B. care era șeful I.P.J. Prahova și T.D.M.”.

Cele susținute de inculpat în declarația invocată relevă faptul că după ce le-a făcut cunoștință lui R.B. și A.M. la socrii lui D.C., acesta a continuat să „organizeze” întâlniri repetate, la care să participe cei doi, sperând că astfel după ce aceștia „se vor apropia”, relația dintre ei se va transforma și într-una de afaceri reciproc avantajoase, dar din care el să-și „tragă partea leului”.

În aceeași perioadă de început a relației dintre cei doi, inculpatul mai organizează o întâlnire la o carmangerie din municipiul Ploiești, între R.B. și A.M. dar și cu soția acestuia, fapt care este confirmat de cei doi soți dar și de administratorul societății respective, C.P.; care declară textual: „În perioada 1997-1998 dețineam o carmangerie în Ploiești. Cu privire la A.M. și A.A. declar faptul că îmi aduc aminte că au venit o dată sau de două ori în acea perioadă la mine la birou și este posibil ca aceștia să se fi întâlnit în biroul meu cu R.B. și cu D.G.”.

Reține procurorul că, un alt loc ales de inc.col.(r) D.G. pentru astfel de întâlniri „de taină” în care invita, atât persoane cu funcții publice din poliție (ș.a.), cât și oameni de afaceri, toți fiind oameni apropiați și controlați de acesta, este păstrăvăria din comuna M.D., județul Prahova ce aparține de Ocolul Silvic Ploiești.

Gestionarul păstrăvăriei, pe nume I.S. a fost audiat în cauză ca martor, prilej cu care acesta menționează faptul că în perioada ce a urmat după numirea lui R.B. ca șef al I.P.J. Prahova, în cadrul păstrăvăriei inc. col.(r) D.G. ce lucra atunci la S.R.I. Prahova, a organizat mai multe întâlniri „la iarbă verde”, la care au fost invitate mai multe persoane din care nominalizează pe: R.B., T.D.M., soții A.A. și A.M., D.C., T.G. (ultimii doi fiind oameni de afaceri din Ploiești) ș.a.

În afară de R.B., care este în prezent decedat, celelalte persoane nominalizate anterior au fost audiate și confirmă aceste întâlniri, cu precizarea că din declarațiile lor mai rezultă și o altă categorie de întâlniri similare organizate tot de inc.col.(r) D.G., întâlniri organizate la vila S.R.I. de la Snagov, unde inculpatul chema același gen de persoane (oameni de afaceri din Ploiești, printre care și A.M., polițiști din conducerea I.P.J. Prahova dar și din conducerea Ministerului de Interne, cadre din conducerea S.R.I. ș.a.).

La una din întâlnirile de la Snagov inc.col.(r) D.G. îi face cunoștință lui A.M. cu martorul T.Z., care pe atunci îndeplinea o funcție importantă în conducerea Ministerului de Interne, întâlnire despre care martorul denunțător declară următoarele (declarație dată în prezența unui apărător ales). „O altă întâlnire aranjată tot de „nea G.” a fost când m-a chemat la Snagov la vila S.R.I., unde se mai afla T.D.M. și T.Z., ce era însoțit de un anume S. din Bacău (...) Motivul pentru care am fost chemat la această petrecere a fost propunerea ce mi s-a făcut să-i aranjez acestui S. din Bacău să livreze la SNP P.A. SA prăjini de sondă second-hand”.

„După circa două-trei săptămâni m-am întâlnit la restaurantul „R.” cu T.Z. întâlnire Ia care m-am dus cu soția și fata mea. T.Z. era însoțit de acel S. din Bacău, pentru a discuta despre afacerea menționată (...)”.

A fost audiat martorul T.Z., care confirmă faptul că s-a întâlnit la Snagov la vila S.R.I.-ului cu persoanele menționate și nu exclude să se fi întâlnit cu familia A. și la Restaurantul „R.”, însă menționează că nu mai reține alte detalii ale acestor întâlniri, datorită timpului lung scurs de atunci și până în prezent.

Din expunerea prezentată de procuror la acest subpunct, instanța a reținut că nu rezultă care este, în concret, fapta ce-i poate fi imputată inculpatului D.G. și în ce ar consta aceasta.

Punctul 2

S-a arătat că inculpatul D.G. a intenționat să creeze o puternică relație între R.B. și A.M., relație care să-i pară lui R.B. ca fiind firească, dar relația să-i fie profitabilă în primul rând inculpatului D.G. Această atitudine a fost apreciată de acuzare ca fiind benefică inculpatului D.G. care urma să obțină profit financiar în urma afacerilor comerciale derulate de denunțător, facilitarea încheierii acestora fiind asigurată prin intermediul lui R.B.

A reținut acuzarea ca urmare a intervențiilor făcute de R.B., denunțătorul A.M. a reușit să livreze mărfuri celor două baze de aprovizionare aflate în subordinea SNP P.A. SA București, precum și 1000 bucăți cauciucuri către Baza Florești Prahova.

Punctul 3

Afacerile expuse de parchet, la punctele anterioare au fost posibile, susține procurorul, numai după mutarea martorului S.M. de la Baza SNP F., județul Prahova în funcția de director comercial, la SNP P.A. SA.

S-a arătat că denunțătorul A.M. i-a cerut inculpatului D.G. să-i faciliteze o intrare la conducerea SNP P.A. SA, acesta spunându-i denunțătorului să meargă la directorul S.M. și să-i spună că este trimis de R.B.

Conform acestor susțineri, procurorul a apreciat că inculpatul D.G. i-a cerut lui R.B. să discute cu martorul S.M. pentru a-l primi pe denunțător și a-i cumpăra mărfurile pe care acesta le avea la societatea SC A.I. SRL.

Tranzacția a fost încheiată și ulterior martorul S.M. a fost transferat în interesul serviciului la SC L. SA, în funcția de director economic.

În aceeași perioadă și R.B. a fost avansat în funcția de director al Poliției Municipiului București, astfel că denunțătorul trebuia să-și găsească o altă persoană din conducerea SNP P.A. SA care să-i asigure derularea, în continuare, a afacerilor comerciale. A încercat să-și atingă acest scop prin intermediul martorului M.V.

Existând astfel două posibilități de a ajunge la conducerea SNP P.A. SA, denunțătorul care avea pe stoc 5 tone șnur de azbest teflonat, marfă greu vandabilă și pe care o achiziționase cu acte de proveniență false, a încercat să valorifice aceste produse la un preț mai mare decât prețul de aprovizionare.

Martorul denunțător a arătat, în faza de urmărire penală, că i-a povestit despre situația sa inculpatului D.G. cu ocazia unei petreceri organizate în comuna I.L.Caragiale, județul Dâmbovița, petrecere unde denunțătorul a fost adus de martorul T.D.M. și la care participau mai mulți oameni de afaceri din municipiul Ploiești.

La această petrecere a fost primit și martorul M.V. care îndeplinea, în acel moment, funcția de director la DHL România, despre care inculpatul D.G. știa că are cunoștințe care îndeplineau funcții de conducere în cadrul SNP P.A. SA București.

S-a reținut în rechizitoriu, că scopul urmărit de inculpatul D.G. era acela ca denunțătorul să se întâlnească cu martorul M.V., denunțătorul urmând să cumpere de la acesta un autoturism și apoi, inculpatul D.G. să-i ceară martorului M.V. să intervină la conducerea SNP P.A. SA București pentru a-l ajuta pe denunțător să vândă șnurul de azbest.

Denunțătorul A.M. a achiziționat de la acest martor un autoturism cu suma de 12.000.000 dolari SUA, deși se reține în rechizitoriu că valoarea reală a acestuia era de 6.000 dolari SUA. Acest autoturism a fost vândut la un interval scurt de timp cu suma de 5.000 dolari SUA.

Întrucât martorul M.V. nu a făcut niciun demers în sensul urmărit de denunțătorul A.M., acesta împreună cu inculpatul D.G. au recurs la R.B., care între timp devenise șeful Poliției Capitalei, pentru a interveni la directorul general al SNP P.A. SA, martorul P.I., pentru ca acesta să dispună achiziționarea întregii cantități de șnur de azbest. Se reține că R.B. i-a facilitat intrarea denunțătorului A.M. la directorul general SNP P.A. SA care a aprobat cumpărarea de la denunțător a întregii cantități de șnur de azbest, acceptând ca denunțătorul să plătească accizele produselor petroliere pe care le-a luat în compensarea șnurului de azbest la 30 de zile de la ridicarea produselor petroliere.

După livrarea cantității de șnur de azbest la Baza de aprovizionare de la Târgu Jiu, la S.I.J. Prahova s-a declanșat o anchetă care avea ca obiect achiziționarea șnurului de azbest de către denunțător cu acte de proveniență false, denunțătorul A.M. fiind anchetat și ulterior, trimis în judecată.

După punerea în libertate a denunțătorului A.M., acesta a apelat la R.B., cu încuviințarea inculpatului D.G., pentru a-l ajuta ca SNP P.A. SA să-i plătească și restanța de 300 milioane ROL, martorul P.I. refuzând însă deblocarea sumei solicitate.

În acest context, s-a reținut că R.B. s-a întâlnit cu directorul economic al SNP P.A. SA, martorul T.V., insistând să-l ajute pe denunțătorul A.M. de a intra în posesia sumei restante de 300 milioane ROL, demersurile rămânând însă fără rezultate.

Punctul 4

S-a reținut, de parchet, că denunțătorul A.M. i-a cerut inculpatului D.G. să discute cu martorul T.D.M. pentru ca acesta din urmă să intervină la directorul economic al SC C. SA, martorul B.L. pentru a-i cumpăra o cantitate de șnur de azbest teflonat, martorul refuzând însă să achiziționeze aceste produse.

S-a arătat că, în aceeași perioadă, la SC L. SA s-a prezentat șeful Serviciului economic din cadrul I.P.J. Prahova, martorul S.G., însoțit fiind de denunțătorul A.M.

S.G. i-a explicat martorului S.D., martor care la vremea respectivă era ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Prahova și care, în 1998 îndeplinea funcția de șef birou la Poliția Platformei industriale Teleajen, actualmente SC L. SA, că denunțătorul A.M. este prieten cu R.B. și că acesta i-a transmis rugămintea de a-l ajuta pe A.M. să livreze o cantitate importantă de șnur de azbest la SC P.B. SA, SC L. SA Ploiești, care funcționa pe acea platformă industrială. Se reține că martorul a refuzat să facă acest lucru, arătând că a luat legătura ulterior și cu vicepreședintele Corporației L. România, martorul E.Z., explicându-i intervențiile făcute anterior.

Martorul E.Z. i-a spus că S.G. s-a deplasat cu denunțătorul A.M. și la el personal, cu aceeași cerere de a încuviința cumpărarea șnurului de azbest, afirmând că este o rugăminte al lui R.B. și a inculpatului D.G.

Deși denunțătorul A.M. s-a prezentat în următoarele zile la SC L. SA Ploiești pentru a lăsa o ofertă, afacerea nu a fost finalizată, deoarece între timp A.M. a fost arestat preventiv.

Subcapitolul 1.3

Punctul 1

S-a reținut de parchet că anterior mutării ofițerului de poliție R.B. de la I.P.J. Prahova, acesta la cunoscut pe martorul F.I., administrator la SC C.E. SA București. Acest martor a declarat că ofițerul de poliție R.B. l-a chemat în biroul său, solicitându-i să-i facă anumite amenajări în sediul I.P.J. Prahova.

Același martor a declarat că ofițerul de poliție l-a adus în același birou pe denunțătorul A.M., pe care i l-a recomandat ca viitor partener în tranzacțiile comerciale viitoare. R.B. s-a prezentat la sediul firmei sale cu denunțătorul A.M. în cursul anului 2000, încercând să pună la punct o afacere care nu s-a materializat.

Punctul 2

S-a reținut în rechizitoriu că în anul 2000, denunțătorul A.M. s-a deplasat, împreună cu R.B. la Rafinăria A.R. SA Ploiești, care i-a facilitat încheierea unor contracte în folosul SC A. SRL Băicoi, administrată de soția denunțătorului, martora A.A. S-a mai încheiat astfel, un contract de aprovizionare de 1000 tone de combustibil tip „M” și „P”, contract care nu a fost însă executat, deoarece directorul B.M. a stabilit ca plata produselor petroliere să fie făcută în momentul livrării acestora din rafinăria și nu la 30 de zile de la livrare, așa cum și-ar fi dorit denunțătorul A.M. El nu a putut să deruleze acest contract, deoarece nu dispunea de resursele financiare necesare.

Punctul 3

S-a reținut că ofițerul de poliție R.B. a intervenit în cursul anului 2000, în favoarea denunțătorului A.M. și la directorul SC C.D. SA Prahova pentru ca această societate să accepte vânzarea de către SC A. SRL Băicoi a unei cantități de 178 robineți industriali.

Martorul S.A., directorul general al SC C.D. SA Tulcea a acceptat să cumpere de la denunțătorul A.M. robineți, cu suma de 250.301.339 ROL.

Subcapitolul 1.4.

S-a reținut de către procuror că pentru o cât mai corectă înțelegere a situației de fapt în prezenta cauză penală și în același timp pentru o mai bună înțelegere a motivelor pentru care A.M. avea nevoie de o susținere puternică pentru a iniția și dezvolta relații economice de valoare mare cu SNP P.A. SA, SC L. SA, este important să se sublinieze faptul că de multe ori, A.M. avea nevoie de un astfel de sprijin deoarece el încerca să inițieze relații economice cu partenerii respectivi cărora să le vândă mărfuri în cantități mari, la prețuri supraevaluate iar uneori mărfurile fiind de o calitate total îndoielnică, încercându-se chiar livrarea unor piese folosite ca și cum ar fi fost piese noi.

Această afirmație se fundamentează pe mai multe argumente ce rezultă din probele cauzei, din care primul este acela că în 1998, A.M. a livrat o importantă cantitate de șnur de azbest teflonat către SNP P.A. SA, marfă supraevaluată la preț și cu documente false de proveniență; o astfel de operațiune nu ar fi fost posibilă dacă cel în cauză nu era susținut la conducerea SNP P.A. SA de șeful Poliției Capitalei și de un ofițer „cu greutate” din cadrul S.R.I.

Pentru această operațiune, așa cum deja s-a menționat în prezentul act de inculpare, A.M. dar și alte persoane din cadrul SNP P.A. SA au fost arestate preventiv, trimise în judecată și condamnate definitiv.

Parchetul a reținut că în sprijinul aceleași afirmații se pot invoca și alte argumente care rezultă din probele administrate în prezenta cauză penală.

Într-una din declarațiile date chiar martorul denunțător A.M. recunoaște că a fost chemat la acea întâlnire la Snagov de inc.col.(r) D.G., la vila S.R.I. pentru a se întâlni cu o cunoștință de a lui T.Z. care avea piese uzate din domeniul extracției petroliere pe care dorea să le vândă ca piese noi.

Denunțătorul A.M. a declarat că „(...) Motivul pentru care am fost chemat la această petrecere a fost propunerea ce mi s-a făcut să-i aranjez acestui „S.” din Bacău să livreze la SNP P.A. SA prăjini de sonda second-hand. (...) Am promis că o să fac demersurile necesare să se rezolve treaba, demersuri pe care nu le-am făcut deoarece nu aveam șanse de reușită (...)”.

În aceeași declarație A.M. a explicat o altă situație de fapt în care a încercat să livreze SNP P.A. SA piese uzate ca și cum ar fi fost piese noi, menționând că el personal încheiase pe firma SC A.I. SRL, la vremea aceea, în urma unor demersuri ale lui R.B. un contract prin care urma să livreze la Baza Florești sape de foraj, fiind trimis în acest sens să discute cu directorul din SNP P.A SA, S.I.A.

A.M. a recunoscut că, deși reușise să încheie contractul, în momentul în care a transportat sapele de foraj respective cu un camion la Baza SNP P.A. SA F., județul Prahova, acestea nu i-au fost primite deoarece s-a constatat că acestea erau folosite și nu erau noi.

Cu privire la acest aspect a fost audiat și martorul S.I.A., care a arătat: „ (...) îmi amintesc că s-a făcut un contract cu firma celui în cauza pentru a livra la Baza Florești piese pentru foraj, însă îmi amintesc că livrările nu s-au făcut și cred că nu s-au acceptat piesele la Florești deoarece ele nu au corespuns calitativ(...)”.

Un alt argument care sprijină susținerile anterioare este regăsit în declarația martorului S.G., care îndeplinea în perioada respectivă funcția de șef al serviciului economic din cadrul I.P.J. Prahova, acesta arătând că: După circa două sau trei luni de zile de la numirea mea în această funcție am intrat în posesia unor informații despre un anume A.M. din Băicoi, în sensul că acesta făcea compensări pe o firmă cu B.A.F. Florești, județul Prahova, unde director era R., existând dubii asupra calității produselor livrate acestei baze de către A.M. (...)”.

„Pentru acest motiv l-am sunat pe directorul B.A.F., R. și i-am transmis numele celui în cauză, l-am atenționat și l-am rugat ca în momentul în care persoana respectivă apare la B.A.F. cu afaceri să mă caute și pe mine”.

Este adevărat că ulterior ofițerul de poliție S.G. nu a mai întreprins astfel de cercetări cu privire la informațiile pe care le avea în raport cu A.M., deoarece a constatat în zilele imediat următoare că, cel în cauză este prieten apropiat cu șeful său R.B., care chiar l-a determinat pe acest ofițer să-i facă „o intrare” la directorul R., pe care-l atenționase conform celor expuse anterior.

În același sens, trebuie înțeleasă și afirmația martorului S.D. care susține că i-ar fi transmis directorului adjunct al SC L. SA, Z.H., următoarele: „ (...) Eu i-am spus că nu am date pozitive despre această persoană”; în continuare martorul afirmă că E.Z. știa și el la rândul lui că mărfurile ofertate de A.M. erau îndoielnice din punct de vedere calitativ susținând că acesta s-a exprimat în prezența sa în următorul mod: „ (...) însă Z. se felicita în fața mea că nu a acceptat, motivând că ar fi luat o mare țeapă deoarece acel șnur avea termenul de garanție expirat”.

S-a constatat, la scurt timp, că E.Z. a avut perfectă dreptate, evitând să achiziționeze șnurul de azbest teflonat de la A.M. deoarece din cauza acestui produs cei care l-au cumpărat ulterior au fost arestați preventiv.

Prima instanță a apreciat că se