ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3438/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3438/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 254 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor

inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen. și art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată și infracțiunea prevăzută

de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 modificată, ambele cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În baza art. 254

alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat

inculpatul cpt. (r) N.R.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru luare de mită.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de cumpărare de influență.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe

un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar,

în ultima zi lucrătoare, la serviciul de probațiune a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 35 C.

pen., după executarea pedepsei principale, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada

12 noiembrie 2010-18 noiembrie 2010.

În baza art. 6

1

alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea

de la inculpat a sumelor de 500 euro și 1.600 euro.

În baza art. 357 lit.

c) C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurator asupra sumei de 500 euro,

consemnată pe numele inculpatului, la Banca C.E.C., Sucursala Știrbei Vodă, conform

recipisei de consemnare din 2 decembrie 2010.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:

Prin ordinul nr.

42541 din 4 iulie 2007, emis de I.G.S.U., s-a ordonat organizarea și desfășurarea

concursurilor pentru încadrarea posturilor de subofițeri, prevăzute pentru etapa

a doua de profesionalizare a structurilor, scoțându-se astfel la concurs, în perioada

9 iulie-31 decembrie 2007, la nivel național, un număr total de 11.535 posturi de

subofițeri și 180 posturi de personal contractual, repartizate pe unități, conform

situației centralizatoare din Anexa nr. 1 la acest ordin.

În Anexa nr. 1, pentru

II.S.U. „D.S.” București, au fost alocate un număr total de 1165 posturi, din care

1158 subofițeri și 7 posturi personal contractual.

Din cele 1165 posturi

de subofițeri alocate pentru acest inspectorat, 518 posturi au fost alocate pentru

specialitatea „servanți-pompieri și protecție civilă”, acestea urmând a fi distribuite

subunităților de intervenție din cadrul inspectoratului.

Prima faza a concursurilor

respective s-a desfășurat la nivelul fiecărui inspectorat, în perioada iulie-august,

cu precizarea că ultima probă ce trebuia susținută de candidați era proba scrisă,

care a avut loc la toate inspectoratele din țară, la data de 15 august 2007.

Din cele 518 posturi de

subofițeri, servanți pompieri și protecție civilă, în urma primei etape de examene,

au fost ocupate un număr de 48 de posturi.

Conform ordinului inspectorului

general și anexelor acestuia, la nivelul fiecărui inspectorat urmau să se înființeze

toate comisiile necesare desfășurării concursului, membrii acestora urmând a fi

nominalizați prin ordin de zi pe unitate, de comandant.

Una din comisiile ce trebuiau

înființate era cea de multiplicare a subiectelor, precum și a grilelor de răspuns,

cu precizarea că membrii acestei comisii aveau obligația să respecte perioadele

de timp impuse prin ordinul inspectorului general pentru activitățile de multiplicare

și, bineînțeles, să nu difuzeze unor persoane neautorizate conținutul documentelor

cu care aceștia operau.

Conform procedurii de

organizare a concursului, toți membrii comisiilor au fost instruiți cu privire la

regulile ce urmau a fi respectate, dar și la obligațiile ce le reveneau acestora.

Prin ordinul din 19

iulie 2007, inculpatul cpt. (r) N.R.I. a fost desemnat, în calitate de membru, în

comisia pentru multiplicarea subiectelor, (documente clasificate).

Din expunerea ce urmează

a fi făcută în prezentul act de inculpare, se constată că inculpatul și-a încălcat

aceste atribuțiuni, în scopul obținerii în mod ilegal a unor foloase de ordin material.

Unul din candidații înscriși

la prima fază a concursului organizat la I.S.U. București, în perioada iulie-august

2007, în vederea ocupării unor posturi de subofițeri a fost și martorul denunțător

D.L.D.

Înainte de depunerea dosarului

de candidat la I.S.U. București, martorul denunțător s-a întâlnit întâmplător, pe

raza municipiului A., cu martora R.A.I., care era în acea perioadă prietena făptuitorului

cpt. B.A.M., ce activa ca ofițer la I.S.U. Teleorman.

Cu ocazia discuției cu

martora R.A.I., martorul denunțător D.L.D. i-a mărturisit acesteia că urmează să

candideze la concursul de la I.S.U. București, că are emoții firești cu privire

la acest concurs, exprimându-și totodată nevoia pe care o simțea de a fi sprijinit

ca sa fie declarat admis.

Martora R.A.I. i-a explicat

că are un prieten ofițer în structurile I.S.U., despre care s-a gândit că s-ar putea

să-l ajute în mod legal pe interlocutorul său.

În acest context, după

câteva zile, în aceeași localitate, are loc o nouă întâlnire a celor doi la care

este invitat și făptuitorul cpt. B.A.M.

Cu prilejul acestei discuții,

martorul denunțător îi cere sprijinul ofițerului fără să-i solicite însă; să facă

ceva ilegal, deoarece sprijinul a fost gândit inițial să fie dat sub forma unor

sfaturi privind bibliografia, tematica etc.

În acest context, făptuitorul

cpt. B.A.M. îi sugerează martorului denunțător D.L.D. că cel mai bun ajutor pentru

el poate să fie punerea în contact a acestui candidat cu un coleg al său, care nu

era altul decât inculpatul și, care în perioada respectivă era ofițer cu gradul

de locotenent, chiar la I.S.U. București, unde urma să se desfășoare concursul.

Martorul denunțător D.L.D.

acceptă propunerea ofițerului, ofițer care îl contactează telefonic pe colegul său

din București, pe care-l pune în legătură cu D.L.D.

Nici cu acest prilej nu

s-a discutat ca ajutorul ce urma să fie primit de D.L.D. să fie rezultatul unor

activități ilegale, el fiind gândit a se rezuma la indicarea bibliografiei, tematicilor,

etc.

După câteva zile, martorul

denunțător D.L.D., având asupra sa pregătit dosarul de candidat se întâlnește pe

raza municipiului București cu inculpatul cpt. (r) N.R.I., prilej cu care acesta

din urmă îi explică că el urmează să facă parte din comisia de multiplicare a subiectelor

și, contra unei sume de 2.000 euro o să-i pună lui D.L.D. la dispoziție grila de

răspunsuri, înainte de probele scrise, probe care erau de tip grilă.

Inculpatul i-a garantat

astfel candidatului respectiv, faptul că va fi cu siguranță admis în acel mod.

Martorul denunțător D.L.D.

acceptă propunerea inculpatului, urmând să se reîntâlnească după câteva zile când

o să aibă și ultimele documente asupra lui, ce trebuiau depuse în dosarul de candidat,

acest dosar de candidat urmând a fi predat inculpatului împreună cu suma de bani,

după care inculpatul urma să-i depună la I.S.U. București dosarul și să facă demersuri

pentru ca martorul denunțător să fie declarat admis atât la probele eliminatorii,

cât și la proba scrisă prin punerea la dispoziție a grilei de răspuns.

După câteva zile, cei

doi se reîntâlnesc pe raza municipiului București, purtând o discuție în autoturismul

proprietatea inculpatului, prilej cu care martorul denunțător îi prezintă dosarul,

dar și suma de 2.000 euro inculpatului, sumă pe care „la indicația” inculpatului,

martorul denunțător o introduce între filele dosarului, iar dosarul îl introduce

în geanta inculpatului care se afla în autoturism.

Cei doi se despart nu

înainte ca martorul denunțător D.L.D. să mai fie încă o dată asigurat că va primi,

prin SMS, înainte de proba scrisă, de la inculpat, răspunsurile la testul grilă.

În continuare, inculpatul

cpt. (r) N.R.I. i-a depus martorului denunțător dosarul de candidat, iar când acesta

din urmă s-a prezentat la vizita medicală a înregistrat un incident minor, având

tensiunea arterială puțin mărită din cauza stării emotive generată de concurs și,

de teama de a nu fi respins la această verificare medicală, l-a contactat pe inculpat,

cu care s-a întâlnit în sediul I.S.U. București, cerându-i ajutorul. Acesta din

urmă i-a explicat că în schimbul sumei de 100 euro, o să-i aranjeze martorului denunțător

și depășirea acestui moment critic.

Martorul denunțător D.L.D.

i-a oferit inculpatului suma de 100 euro, pe loc, rezultatul fiind acela că acesta

din urmă a fost admis la testele medicale.

Această ultimă pretindere

și primire a sumei respective, pare să îmbrace forma unei acțiuni de traficare a

influentei de către inculpat ca o pretinsă faptă penală distinctă, însă, în realitate,

această pretindere și primire a inculpatului este absorbită în activitatea infracțională

de fond, respectiv aceea de a pretinde mită, când în baza unei singure rezoluții

infracționale inculpatul i-a asigurat martorului denunțător „protecție” pentru „depășirea”

tuturor fazelor acestui concurs, bineînțeles totul făcându-se contra cost, inițial

pentru suma de 2.000 de euro la care s-a mai adăugat un bonus de 100 de euro.

După câteva zile, mai

precis în data de 15 august 2007, are loc proba scrisă la acest concurs, probă la

care participă și martorul denunțător D.L.D., fără ca acesta să mai primească însă

de la inculpat grila de răspuns.

În acest context, martorul

denunțător completează răspunsurile din grilă după propriul său bagaj de cunoștințe,

iar la afișarea rezultatelor constată că a fost declarat admis.

Bineînțeles că între martorul

denunțător și inculpat a avut loc o discuție, după afișarea rezultatelor, prilej

cu care martorul denunțător D.L.D. i-a cerut banii înapoi inculpatului cpt. (r)

N.R.I., dar și explicații.

În cadrul acestei discuții,

inculpatul s-a „scuzat” că nu a putut să-i distribuie martorului denunțător răspunsul

tip grilă, motivând că anumiți colegi din comisie l-au supravegheat mai strict decât

s-ar fi așteptat și, din acest motiv i-a fost teamă să mai distribuie aceste răspunsuri.

Cu privire la suma de

bani primită de la martorul denunțător, inculpatul i-a menționat acestuia că nu

i-o poate restitui, motivându-i că ar fi împărțit-o cu alți ofițeri din comisia

de concurs și că nu mai poate să se ducă la aceștia să le ceară banii înapoi.

Inculpatul i-a promis

însă, martorului denunțător că în scurt timp o să-i restituie integral suma de 2.000

euro.

Deoarece fusese declarat

admis, având deja calitatea de subofițer I.S.U., martorul denunțător a apreciat

că este periculos pentru el să-i facă „scandal” inculpatului pentru a-l forța pe

acesta să-i dea banii înapoi. Teama martorului denunțător deriva din faptul că,

inculpatul era ofițer chiar în unitatea în care el urma să se încadreze în scurt

timp; pe de altă parte, martorul denunțător a crezut în promisiunea inculpatului,

că o să-i restituie suma în scurt timp.

În luna septembrie 2007,

s-a susținut etapa a II-a a concursului pentru ocuparea unor posturi de subofițeri,

respectiv pentru posturile rămase neocupate ca urmare a etapei din august 2007.

La I.S.U. București rămăseseră

neocupate un număr de 470 de posturi, procedura de concurs din septembrie 2007 a

fost identică cu cea din august 2007, când din nou inculpatul a avut calitatea de

membru în aceeași comisie de multiplicare.

Promițându-i că astfel

o să-i restituie suma de 2.000 euro, inc. cpt. (r) N.R.I. i-a propus deja subordonatului

său D.L.D. să accepte ca în locuința sa din București (unde locuia cu chirie), să

primească în noaptea dinaintea probei scrise din data de 30 septembrie 2007, doi

tineri, la ora 04:00 dimineața, pentru care inculpatul a explicat că o să trimită

un mesaj pe telefonul martorului denunțător, mesaj ce trebuia pus la dispoziția

celor doi fără ca martorul denunțător să știe conținutul.

Martorul denunțător D.L.D.

a acceptat propunerea ofițerului, i-a primit pe cei doi tineri pe care nu-i cunoștea,

după care la scurt timp a primit și mesajul telefonic de la inculpat, punând aparatul

telefonic la dispoziția celor doi pentru deschiderea mesajului.

Cei doi tineri necunoscuți

au analizat conținutul mesajului, martorul denunțător mergând în bucătăria locuinței,

pentru a nu-i deranja pe aceștia.

Când acesta a revenit

din bucătăria locuinței a constatat că cei doi tineri primiseră de la inculpat un

mesaj cu răspunsurile de la concurs, pe care ei în calitate de candidați urmau să-l

susțină la I.S.U. București pentru a deveni subofițeri.

În scurt timp, cei doi

tineri au plecat, ulterior martorul denunțător aflând chiar de la inculpat că aceștia

fuseseră declarați admiși la examenul scris din 30 septembrie 2007.

În împrejurarea descrisă,

martorul denunțător a salvat mesajul telefonic și l-a pus la dispoziția organului

de anchetă odată cu formularea autodenunțului.

Acest mesaj de tip SMS

conține o înșiruire consecutivă de la X la Z, după fiecare număr existând câte o

literă sau un grup format din două litere. Aceste caractere reprezintă de fapt răspunsurile

corecte pentru examenul tip grilă din data de 30 septembrie 2007, cu următoarele

excepții:

- răspunsurile corespunzătoare

întrebărilor cu numărul A1, A2, A3, A4, A5, A6, A7, A8 și A9 din mesajul respectiv

sunt furnizate astfel încât pentru întrebările respective să se obțină jumătate

din punctajul maxim, adică 1,5 puncte de fiecare;

- răspunsurile corespunzătoare

întrebărilor cu numărul. A10 și A11, sunt furnizate astfel încât pentru aceste întrebări

punctajul să fie de 2 puncte.

S-a efectuat în cauză

planșă foto cu privire la aparatul telefonic pus la dispoziție de martorul denunțător,

din care rezultă conținutul mesajului menționat.

Din probele cauzei, respectiv

din denunțul și declarațiile făptuitorului cpt. B.A.M. mai rezultă că în vara anului

2007, după ce inculpatul primise deja cei 2.100 euro de la martorul denunțător,

s-a întâlnit pe raza municipiului București cu denunțătorul cpt. B.A.M., prilej

cu care acesta din urmă i-a cerut inculpatului un împrumut de 500 euro, având de

efectuat unele lucrări, urgente, cu geamuri termopan.

Inculpatul cpt. (r) N.R.I.

i-a acordat acest împrumut colegului său, urmând ca banii să-i fie restituiți după

o anumită perioadă.

După aproximativ două

2 luni, cei doi se reîntâlnesc, tot în București, prilej cu care denunțătorul făptuitor

cpt. B.A.M. încearcă să-i restituie inculpatului cei 500 euro împrumutați, însă

acesta refuză să-i primească, explicând că acei 500 euro reprezintă „partea” lui

B.A.M. din suma totală de 2.000 euro, pe care inculpatul o primise de la D.L.D.

În acest context, cpt.

B.A.M. află „post factum” că inculpatul pretinsese și primise suma de bani de la

martorul denunțător D.L.D.

În ciuda tuturor insistențelor

sale, cpt. B.A.M. nu a mai reușit să-i restituie cei 500 euro luați ca împrumut

de la inculpat, deoarece acesta din urmă a refuzat sistematic să-i primească.

Din ansamblul probelor

administrate, Tribunalul a constatat că făptuitorul cpt. B.A.M., chiar dacă a primit

cei 500 euro în condițiile expuse, nu are formă de participație penală la fapta

de corupție săvârșită de inculpat.

Pe parcursul cercetărilor,

făptuitorul cpt. B.A.M. i-a restituit, din proprie inițiativă, martorului denunțător

D.L.D. suma de 500 euro, sens în care la dosarul cauzei se află declarația martorului

denunțător D.L.D., în care confirmă că a primit cei 500 euro.

În cursul anului 2010,

inculpatul a promis suma de 2.500 euro (din care oferit prin intermediul denunțătorului

D.L.D. suma de 500 euro investigatorului cu identitate reală I.C.) pentru ca acesta,

prin traficarea influenței să-l poată ajuta să fie selectat în vederea plecării

în misiune externă în teatrele de operații la care România participă cu misiuni

polițienești.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A. și inculpatul N.R.I.

Parchetul a criticat hotărârea

sub aspectul neaplicării pedepselor complementare și accesorii prevăzute de

art. 64 lit. c) C. pen. și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Inculpatul a solicitat,

în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea

de luare de mită și, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de

cumpărare de influență. În subsidiar, pentru cea de a doua infracțiune, solicită

încetarea procesului în baza art. 10 lit. f) sau lit. i

1

) C. proc. pen.,

apreciind că există o cauză de nepedepsire, întrucât investigatorul a fost autorizat

să primească mită, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 26

1

alin.

(6) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de apel a apreciat

ca fondate doar criticile parchetului în ceea ce privește neaplicarea pedepsei complementare

și a pedepsei accesorii de interzicere a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.

pen., având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de luare

de mită, de calitatea sa de membru în comisia de multiplicare a subiectelor destinate

testării candidaților la concursul organizat în cadrul I.S.U. „D.S.” București.

Critica parchetului privind

greșita individualizare a pedepsei s-a apreciat nefondată, atât cuantumul cât și

modalitatea de executare fiind corespunzător stabilite de prima instanță.

De asemenea, solicitările

inculpatului de achitare s-au apreciat ca nefondate.

Probatoriul administrat

în primă instanță a fost completat în apel, rezultând vinovăția inculpatului în

săvârșirea ambelor infracțiuni.

Pentru prima infracțiune

nu s-a reținut apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi avut atribuții de serviciu

cu privire la grila de concurs, acest aspect fiind contrazis de probele administrate,

respectiv ordinul din care rezultă calitatea sa în comisiile de concurs în care

a participat.

Cât privește provocarea

din partea investigatorului invocată de inculpat, s-a reținut că activitatea acestuia

s-a desfășurat în limitele legale, în procedura exercitării flagrantului, specifică

depistării infracțiunilor de corupție.

În consecință, Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 29 din 2 februarie 2012,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției,

D.N.A., împotriva sentinței penale nr. 254 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală.

A desființat, în parte,

sentința penală atacată și în fond:

A făcut în cauză aplicarea

art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., a interzis inculpatului N.R.I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71-64

lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul N.R.I.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

și de inculpatul N.R.I.

Parchetul a invocat, în

cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

greșita aplicare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, solicitând

condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de

detenție și aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

Inculpatul a invocat în

motivele scrise de recurs cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 18, 9, 10 și 17

2

C. proc. pen., iar în susținerea orală a făcut

trimitere la cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 18 și

17

1

C. proc. pen., fără însă a dezvolta, în concret, pentru fiecare caz

în parte, care sunt criticile formulate.

A susținut, însă, într-o

primă critică, raportată la dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.,

că ambele instanțe nu au soluționat o cerere formulată de inculpat ce viza clarificarea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dat fiind că actul de sesizare

se referă la două infracțiuni de luare de mită, concurente între ele, concurente

la rândul lor, cu o cumpărare de influență, iar parchetul și-a precizat poziția

în sensul că trimiterea în judecată nu vizează decât o singură infracțiune de luare

de mită, dar nu a menționat care dintre acestea.

De asemenea, o altă chestiune

căreia nu i s-a dat nici o dezlegare privește autorizarea investigatorului, să efectueze

activități specifice în legătură cu cumpărarea de influență, în raport de respectarea

dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 26

1

alin. (6) din Legea

nr. 78/2000.

Pentru aceste critici

formulate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

În ipoteza în care nu

se va admite această solicitare, inculpatul a criticat greșita sa condamnare. Pentru

prima infracțiune, de luare de mită, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit.

a) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de cumpărare de influență a solicitat,

în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar,

achitarea în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Pentru motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. s-a susținut

că probele administrate nu îmbracă exigențele legale și nu conduc la soluția de

condamnare greșit dispusă față de inculpat.

Cu caracter subsidiar

s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât

și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este

legală și temeinică.

Cu referire la recursul

declarat de inculpatul N.R.I., acesta, printr-o primă critică, a făcut referire

la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., în cadrul

căruia a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât ambele instanțe nu

s-au pronunțat pe cereri esențiale formulate de inculpat, ce vizau clarificarea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și modalitatea în care a acționat

investigatorul sub acoperire.

Înalta Curte constată

că susținerile inculpatului, sub acest aspect, sunt nefondate, ambele instanțe pronunțându-se

pe aspectele invocate de inculpat.

Inculpatul a fost trimis

în judecată și condamnat pentru o singură infracțiune de luare de mită, ce constă

în fapta acestuia de a pretinde și primi suma de 2.000 euro de la denunțătorul D.L.D.

în scopul de a-l ajuta pe acesta să promoveze examenul susținut în luna august 2007

la I.S.U. București, prin punerea la dispoziție a răspunsurilor corecte la testul

grilă din cadrul examenului scris, inculpatul având acces la aceste răspunsuri în

virtutea atribuțiilor sale de serviciu.

Instanțele au constatat

că dintr-o eroare materială a fost reținută aplicarea art. 33 C. pen. și pentru

această faptă. Pentru infracțiunea de luare de mită s-a înlăturat art. 33 C.

pen. și s-a reținut acest text legal pentru că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni

de luare de mită și de cumpărare de influență, în concurs real.

Cât privește situația

investigatorului sub acoperire și asupra acestei apărări s-au pronunțat ambele instanțe,

constatându-se, corect că nu au fost încălcate dispozițiile art. 26

1

alin. (6) din Legea nr. 78/2000, activitatea investigatorului desfășurându-se în

limitele legale, în procedura organizării flagrantului, specifică depistării infracțiunilor

de corupție.

Pentru cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 17

2

C. proc. pen. (indicat

eronat de inculpat ca pct. 17

1

, Înalta Curte constată că nu s-au formulat

critici distincte, ce se pot subsuma acestora, apărarea inculpatului făcând referire

la greșita condamnare, nesusținută probator, fără însă a se argumenta, concret,

în ce constă greșita aplicare a legii sau pretinsa nemotivare. În acest context,

apărările inculpatului vor fi examinate în cadrul criticilor de fond, respectiv

cele ce vizează solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunea de luare de mită (art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.) și achitarea

în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de cumpărare de influență

(art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.).

Astfel, într-o primă apărare,

a solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită, în baza art. 10

lit. a) C. proc. pen., critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată.

Inițial, s-a încercat

a se știrbi credibilitatea denunțătorului, susținându-se că acesta urma să beneficieze

de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Judecătorul fondului a

arătat că această împrejurare nu este suficientă, pentru a se pune la îndoială declarațiile

denunțătorului.

Acesta a descris cu lux

de amănunte faptele inculpatului, într-o manieră clară, coerentă și logică (cu toate

strădaniile apărării de a-l încurca), între declarațiile acestuia de la urmărirea

penală și din instanță neexistând contradicții sau nepotriviri.

Credibilitatea denunțătorului

este cu atât mai mare cu cât relatările sale privind situația de fapt de la punctul

2 din rechizitoriu au fost confirmate și de către inculpat.

Or, este greu de crezut

că denunțătorul ar spune adevărul cu privire la fapta nr. 2 și ar minți cu privire

la fapta 1 rechizitoriu.

O altă probă care confirmă

că denunțătorul spune adevărul este mesajul SMS care cuprinde răspunsurile la examenul

tip grilă din data de 30 septembrie 2007, acesta arătând în declarațiile sale înțelegerea

avută cu inculpatul, în condițiile în care acesta nu-i mai putea restitui suma de

2.100 euro.

S-a apreciat că susținerile

denunțătorului se coroborează și cu denunțul și declarațiile martorului B.M.

Astfel, în declarația

sa, martorul arată: „N.R.I. a refuzat să primească acești bani, spunându-mi că nu

vrea să-i mai ia de la mine pentru că el primise de la D.L.D. suma de 2.000 euro

pentru a-l ajuta să promoveze examenul din 2007 și a considerat că din această sumă

cei 500 euro îmi reveneau mie. Din discuțiile pe care le-am avut cu N.R.I., am înțeles

că acești bani sunt de la D.L.D. pentru ajutorul pe care i l-a dat cu ocazia examenului”.

O altă apărare a inculpatului

cu referire la prima infracțiune se referă la inexistența unei fișe a postului din

care să rezulte încunoștințarea inculpatului cu privire la atribuțiile ce îi revin

în cadrul examinării.

Și această apărare a fost

corect înlăturată de instanțe, întrucât la dosar există ordinul din 19 iulie 2007,

prin care inculpatul a fost desemnat în calitate de membru în comisia pentru multiplicarea

subiectelor de examen.

Procedura de organizare

a examenului a fost reglementată prin ordinul din 4 iulie 2007 emis de I.G.S.U.,

precizându-se că membrii comisiei de multiplicare nu aveau dreptul să difuzeze unor

persoane neautorizate conținutul documentelor cu care aceștia operau, astfel că,

în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului a fost comisă în exercitarea atribuțiilor

de serviciu.

Pentru cea de-a doua infracțiune

se solicită în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.), formulându-se

mai multe apărări.

Deși inculpatul recunoaște

fapta, acesta invocă provocarea din partea denunțătorului sau a investigatorului

cu identitate reală I.C.

În mod corect această

apărare nu a fost reținută de instanțele de fond și apel, fiind dovedit în speță,

față de modul concret de săvârșire a faptei, că inculpatul a avut inițiativa comiterii

acesteia, nefiind nicidecum provocat, întrucât inculpatul este cel care a solicitat

să fie pus în legătură cu o persoană căreia să-i dea bani, să-i cumpere influența

pentru a pleca într-o misiune în străinătate.

Mai mult, tot inculpatul

este cel care a inițiat în perioada desfășurării activității infracționale mai multe

contacte și întâlniri pentru a-și duce la îndeplinire rezoluția infracțională.

Cu caracter subsidiar,

inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen. pentru fapta de cumpărare de influență.

Corect a fost respinsă

solicitarea față de natura faptei (de corupție) și de persoana inculpatului (militar

profesionist), aspecte ce nu se pot încadra în dispozițiile art. 18

1

C. pen. pentru a aprecia că fapta inculpatului ar fi „vădit” lipsită de importanță,

iar atingerea adusă valorilor ocrotite de legea penală ar fi minimă.

În concluzie, Înalta Curte

constată că faptele imputate inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost

săvârșite de acesta.

Cu caracter subsidiar,

inculpatul a solicitat și reducerea pedepsei ca efect al reținerii circumstanțelor

atenuante, critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Același caz de casare

este invocat și în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.N.A., dar solicitându-se majorarea pedepsei și executarea

în regim de detenție.

Înalta Curte apreciază

că niciuna dintre aceste solicitări nu este fondată.

Ambele instanțe au aplicat

corect criteriile generale de individualizare, stabilind un cuantum și o modalitate

de executare corespunzătoare atât gradului de pericol social al faptei cât și elementelor

ce circumstanțiază persoana inculpatului, care a prezentat suficiente garanții că

se poate reintegra în societate, fără a fi nevoie de o executare a pedepsei în regim

de detenție.

De asemenea, corect nu

au fost aplicate dispozițiile art. 67 C. pen., inculpatul fiind în prezent militar

în rezervă.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate de parchet și inculpat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

onorariul parțial al avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A. și de inculpatul N.R.I. împotriva deciziei penale nr. 29 din 2 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.