ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3438/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată și infracțiunea prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat inculpatul cpt. (r) N.R.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru luare de mită. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de cumpărare de influență. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la serviciul de probațiune a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. În baza art. 35 C. pen., după executarea pedepsei principale, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 12 noiembrie 2010-18 noiembrie 2010. În baza art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 500 euro și 1.600 euro.

În baza art. 357 lit. c) C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurator asupra sumei de 500 euro, consemnată pe numele inculpatului, la Banca C.E.C., Sucursala Știrbei Vodă, conform recipisei de consemnare din 2 decembrie 2010. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație: Prin ordinul nr. 42541 din 4 iulie 2007, emis de I.G.S.U., s-a ordonat organizarea și desfășurarea concursurilor pentru încadrarea posturilor de subofițeri, prevăzute pentru etapa a doua de profesionalizare a structurilor, scoțându-se astfel la concurs, în perioada 9 iulie-31 decembrie 2007, la nivel național, un număr total de 11.535 posturi de subofițeri și 180 posturi de personal contractual, repartizate pe unități, conform situației centralizatoare din Anexa nr. 1 la acest ordin.

În Anexa nr. 1, pentru II.S.U. „D.S.” București, au fost alocate un număr total de 1165 posturi, din care 1158 subofițeri și 7 posturi personal contractual. Din cele 1165 posturi de subofițeri alocate pentru acest inspectorat, 518 posturi au fost alocate pentru specialitatea „servanți-pompieri și protecție civilă”, acestea urmând a fi distribuite subunităților de intervenție din cadrul inspectoratului. Prima faza a concursurilor respective s-a desfășurat la nivelul fiecărui inspectorat, în perioada iulie-august, cu precizarea că ultima probă ce trebuia susținută de candidați era proba scrisă, care a avut loc la toate inspectoratele din țară, la data de 15 august 2007. Din cele 518 posturi de subofițeri, servanți pompieri și protecție civilă, în urma primei etape de examene, au fost ocupate un număr de 48 de posturi.

Conform ordinului inspectorului general și anexelor acestuia, la nivelul fiecărui inspectorat urmau să se înființeze toate comisiile necesare desfășurării concursului, membrii acestora urmând a fi nominalizați prin ordin de zi pe unitate, de comandant. Una din comisiile ce trebuiau înființate era cea de multiplicare a subiectelor, precum și a grilelor de răspuns, cu precizarea că membrii acestei comisii aveau obligația să respecte perioadele de timp impuse prin ordinul inspectorului general pentru activitățile de multiplicare și, bineînțeles, să nu difuzeze unor persoane neautorizate conținutul documentelor cu care aceștia operau. Conform procedurii de organizare a concursului, toți membrii comisiilor au fost instruiți cu privire la regulile ce urmau a fi respectate, dar și la obligațiile ce le reveneau acestora.

Prin ordinul din 19 iulie 2007, inculpatul cpt. (r) N.R.I. a fost desemnat, în calitate de membru, în comisia pentru multiplicarea subiectelor, (documente clasificate). Din expunerea ce urmează a fi făcută în prezentul act de inculpare, se constată că inculpatul și-a încălcat aceste atribuțiuni, în scopul obținerii în mod ilegal a unor foloase de ordin material. Unul din candidații înscriși la prima fază a concursului organizat la I.S.U. București, în perioada iulie-august 2007, în vederea ocupării unor posturi de subofițeri a fost și martorul denunțător D.L.D. Înainte de depunerea dosarului de candidat la I.S.U. București, martorul denunțător s-a întâlnit întâmplător, pe raza municipiului A., cu martora R.A.I., care era în acea perioadă prietena făptuitorului cpt.

B.A.M., ce activa ca ofițer la I.S.U. Teleorman. Cu ocazia discuției cu martora R.A.I., martorul denunțător D.L.D. i-a mărturisit acesteia că urmează să candideze la concursul de la I.S.U. București, că are emoții firești cu privire la acest concurs, exprimându-și totodată nevoia pe care o simțea de a fi sprijinit ca sa fie declarat admis. Martora R.A.I. i-a explicat că are un prieten ofițer în structurile I.S.U., despre care s-a gândit că s-ar putea să-l ajute în mod legal pe interlocutorul său. În acest context, după câteva zile, în aceeași localitate, are loc o nouă întâlnire a celor doi la care este invitat și făptuitorul cpt. B.A.M. Cu prilejul acestei discuții, martorul denunțător îi cere sprijinul ofițerului fără să-i solicite însă; să facă ceva ilegal, deoarece sprijinul a fost gândit inițial să fie dat sub forma unor sfaturi privind bibliografia, tematica etc. În acest context, făptuitorul cpt.

B.A.M. îi sugerează martorului denunțător D.L.D. că cel mai bun ajutor pentru el poate să fie punerea în contact a acestui candidat cu un coleg al său, care nu era altul decât inculpatul și, care în perioada respectivă era ofițer cu gradul de locotenent, chiar la I.S.U. București, unde urma să se desfășoare concursul. Martorul denunțător D.L.D. acceptă propunerea ofițerului, ofițer care îl contactează telefonic pe colegul său din București, pe care-l pune în legătură cu D.L.D. Nici cu acest prilej nu s-a discutat ca ajutorul ce urma să fie primit de D.L.D. să fie rezultatul unor activități ilegale, el fiind gândit a se rezuma la indicarea bibliografiei, tematicilor, etc. După câteva zile, martorul denunțător D.L.D., având asupra sa pregătit dosarul de candidat se întâlnește pe raza municipiului București cu inculpatul cpt.

(r) N.R.I., prilej cu care acesta din urmă îi explică că el urmează să facă parte din comisia de multiplicare a subiectelor și, contra unei sume de 2.000 euro o să-i pună lui D.L.D. la dispoziție grila de răspunsuri, înainte de probele scrise, probe care erau de tip grilă. Inculpatul i-a garantat astfel candidatului respectiv, faptul că va fi cu siguranță admis în acel mod. Martorul denunțător D.L.D. acceptă propunerea inculpatului, urmând să se reîntâlnească după câteva zile când o să aibă și ultimele documente asupra lui, ce trebuiau depuse în dosarul de candidat, acest dosar de candidat urmând a fi predat inculpatului împreună cu suma de bani, după care inculpatul urma să-i depună la I.S.U.

București dosarul și să facă demersuri pentru ca martorul denunțător să fie declarat admis atât la probele eliminatorii, cât și la proba scrisă prin punerea la dispoziție a grilei de răspuns. După câteva zile, cei doi se reîntâlnesc pe raza municipiului București, purtând o discuție în autoturismul proprietatea inculpatului, prilej cu care martorul denunțător îi prezintă dosarul, dar și suma de 2.000 euro inculpatului, sumă pe care „la indicația” inculpatului, martorul denunțător o introduce între filele dosarului, iar dosarul îl introduce în geanta inculpatului care se afla în autoturism. Cei doi se despart nu înainte ca martorul denunțător D.L.D. să mai fie încă o dată asigurat că va primi, prin SMS, înainte de proba scrisă, de la inculpat, răspunsurile la testul grilă.

În continuare, inculpatul cpt. (r) N.R.I. i-a depus martorului denunțător dosarul de candidat, iar când acesta din urmă s-a prezentat la vizita medicală a înregistrat un incident minor, având tensiunea arterială puțin mărită din cauza stării emotive generată de concurs și, de teama de a nu fi respins la această verificare medicală, l-a contactat pe inculpat, cu care s-a întâlnit în sediul I.S.U. București, cerându-i ajutorul. Acesta din urmă i-a explicat că în schimbul sumei de 100 euro, o să-i aranjeze martorului denunțător și depășirea acestui moment critic. Martorul denunțător D.L.D. i-a oferit inculpatului suma de 100 euro, pe loc, rezultatul fiind acela că acesta din urmă a fost admis la testele medicale.

Această ultimă pretindere și primire a sumei respective, pare să îmbrace forma unei acțiuni de traficare a influentei de către inculpat ca o pretinsă faptă penală distinctă, însă, în realitate, această pretindere și primire a inculpatului este absorbită în activitatea infracțională de fond, respectiv aceea de a pretinde mită, când în baza unei singure rezoluții infracționale inculpatul i-a asigurat martorului denunțător „protecție” pentru „depășirea” tuturor fazelor acestui concurs, bineînțeles totul făcându-se contra cost, inițial pentru suma de 2.000 de euro la care s-a mai adăugat un bonus de 100 de euro. După câteva zile, mai precis în data de 15 august 2007, are loc proba scrisă la acest concurs, probă la care participă și martorul denunțător D.L.D., fără ca acesta să mai primească însă de la inculpat grila de răspuns.

În acest context, martorul denunțător completează răspunsurile din grilă după propriul său bagaj de cunoștințe, iar la afișarea rezultatelor constată că a fost declarat admis. Bineînțeles că între martorul denunțător și inculpat a avut loc o discuție, după afișarea rezultatelor, prilej cu care martorul denunțător D.L.D. i-a cerut banii înapoi inculpatului cpt. (r) N.R.I., dar și explicații. În cadrul acestei discuții, inculpatul s-a „scuzat” că nu a putut să-i distribuie martorului denunțător răspunsul tip grilă, motivând că anumiți colegi din comisie l-au supravegheat mai strict decât s-ar fi așteptat și, din acest motiv i-a fost teamă să mai distribuie aceste răspunsuri. Cu privire la suma de bani primită de la martorul denunțător, inculpatul i-a menționat acestuia că nu i-o poate restitui, motivându-i că ar fi împărțit-o cu alți ofițeri din comisia de concurs și că nu mai poate să se ducă la aceștia să le ceară banii înapoi.

Inculpatul i-a promis însă, martorului denunțător că în scurt timp o să-i restituie integral suma de 2.000 euro. Deoarece fusese declarat admis, având deja calitatea de subofițer I.S.U., martorul denunțător a apreciat că este periculos pentru el să-i facă „scandal” inculpatului pentru a-l forța pe acesta să-i dea banii înapoi. Teama martorului denunțător deriva din faptul că, inculpatul era ofițer chiar în unitatea în care el urma să se încadreze în scurt timp; pe de altă parte, martorul denunțător a crezut în promisiunea inculpatului, că o să-i restituie suma în scurt timp. În luna septembrie 2007, s-a susținut etapa a II-a a concursului pentru ocuparea unor posturi de subofițeri, respectiv pentru posturile rămase neocupate ca urmare a etapei din august 2007. La I.S.U.

București rămăseseră neocupate un număr de 470 de posturi, procedura de concurs din septembrie 2007 a fost identică cu cea din august 2007, când din nou inculpatul a avut calitatea de membru în aceeași comisie de multiplicare. Promițându-i că astfel o să-i restituie suma de 2.000 euro, inc. cpt. (r) N.R.I. i-a propus deja subordonatului său D.L.D. să accepte ca în locuința sa din București (unde locuia cu chirie), să primească în noaptea dinaintea probei scrise din data de 30 septembrie 2007, doi tineri, la ora 04:00 dimineața, pentru care inculpatul a explicat că o să trimită un mesaj pe telefonul martorului denunțător, mesaj ce trebuia pus la dispoziția celor doi fără ca martorul denunțător să știe conținutul.

Martorul denunțător D.L.D. a acceptat propunerea ofițerului, i-a primit pe cei doi tineri pe care nu-i cunoștea, după care la scurt timp a primit și mesajul telefonic de la inculpat, punând aparatul telefonic la dispoziția celor doi pentru deschiderea mesajului. Cei doi tineri necunoscuți au analizat conținutul mesajului, martorul denunțător mergând în bucătăria locuinței, pentru a nu-i deranja pe aceștia. Când acesta a revenit din bucătăria locuinței a constatat că cei doi tineri primiseră de la inculpat un mesaj cu răspunsurile de la concurs, pe care ei în calitate de candidați urmau să-l susțină la I.S.U. București pentru a deveni subofițeri.

În scurt timp, cei doi tineri au plecat, ulterior martorul denunțător aflând chiar de la inculpat că aceștia fuseseră declarați admiși la examenul scris din 30 septembrie 2007. În împrejurarea descrisă, martorul denunțător a salvat mesajul telefonic și l-a pus la dispoziția organului de anchetă odată cu formularea autodenunțului. Acest mesaj de tip SMS conține o înșiruire consecutivă de la X la Z, după fiecare număr existând câte o literă sau un grup format din două litere. Aceste caractere reprezintă de fapt răspunsurile corecte pentru examenul tip grilă din data de 30 septembrie 2007, cu următoarele excepții: - răspunsurile corespunzătoare întrebărilor cu numărul A1, A2, A3, A4, A5, A6, A7, A8 și A9 din mesajul respectiv sunt furnizate astfel încât pentru întrebările respective să se obțină jumătate din punctajul maxim, adică 1,5 puncte de fiecare; - răspunsurile corespunzătoare întrebărilor cu numărul.

A10 și A11, sunt furnizate astfel încât pentru aceste întrebări punctajul să fie de 2 puncte. S-a efectuat în cauză planșă foto cu privire la aparatul telefonic pus la dispoziție de martorul denunțător, din care rezultă conținutul mesajului menționat. Din probele cauzei, respectiv din denunțul și declarațiile făptuitorului cpt. B.A.M. mai rezultă că în vara anului 2007, după ce inculpatul primise deja cei 2.100 euro de la martorul denunțător, s-a întâlnit pe raza municipiului București cu denunțătorul cpt. B.A.M., prilej cu care acesta din urmă i-a cerut inculpatului un împrumut de 500 euro, având de efectuat unele lucrări, urgente, cu geamuri termopan. Inculpatul cpt. (r) N.R.I. i-a acordat acest împrumut colegului său, urmând ca banii să-i fie restituiți după o anumită perioadă.

După aproximativ două 2 luni, cei doi se reîntâlnesc, tot în București, prilej cu care denunțătorul făptuitor cpt. B.A.M. încearcă să-i restituie inculpatului cei 500 euro împrumutați, însă acesta refuză să-i primească, explicând că acei 500 euro reprezintă „partea” lui B.A.M. din suma totală de 2.000 euro, pe care inculpatul o primise de la D.L.D. În acest context, cpt. B.A.M. află „post factum” că inculpatul pretinsese și primise suma de bani de la martorul denunțător D.L.D. În ciuda tuturor insistențelor sale, cpt. B.A.M. nu a mai reușit să-i restituie cei 500 euro luați ca împrumut de la inculpat, deoarece acesta din urmă a refuzat sistematic să-i primească. Din ansamblul probelor administrate, Tribunalul a constatat că făptuitorul cpt.

B.A.M., chiar dacă a primit cei 500 euro în condițiile expuse, nu are formă de participație penală la fapta de corupție săvârșită de inculpat. Pe parcursul cercetărilor, făptuitorul cpt. B.A.M. i-a restituit, din proprie inițiativă, martorului denunțător D.L.D. suma de 500 euro, sens în care la dosarul cauzei se află declarația martorului denunțător D.L.D., în care confirmă că a primit cei 500 euro. În cursul anului 2010, inculpatul a promis suma de 2.500 euro (din care oferit prin intermediul denunțătorului D.L.D. suma de 500 euro investigatorului cu identitate reală I.C.) pentru ca acesta, prin traficarea influenței să-l poată ajuta să fie selectat în vederea plecării în misiune externă în teatrele de operații la care România participă cu misiuni polițienești.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpatul N.R.I. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul neaplicării pedepselor complementare și accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită și, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de cumpărare de influență. În subsidiar, pentru cea de a doua infracțiune, solicită încetarea procesului în baza art. 10 lit. f) sau lit. i 1 ) C. proc. pen., apreciind că există o cauză de nepedepsire, întrucât investigatorul a fost autorizat să primească mită, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 26 1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de apel a apreciat ca fondate doar criticile parchetului în ceea ce privește neaplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii de interzicere a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, de calitatea sa de membru în comisia de multiplicare a subiectelor destinate testării candidaților la concursul organizat în cadrul I.S.U. „D.S.” București. Critica parchetului privind greșita individualizare a pedepsei s-a apreciat nefondată, atât cuantumul cât și modalitatea de executare fiind corespunzător stabilite de prima instanță. De asemenea, solicitările inculpatului de achitare s-au apreciat ca nefondate.

Probatoriul administrat în primă instanță a fost completat în apel, rezultând vinovăția inculpatului în săvârșirea ambelor infracțiuni. Pentru prima infracțiune nu s-a reținut apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi avut atribuții de serviciu cu privire la grila de concurs, acest aspect fiind contrazis de probele administrate, respectiv ordinul din care rezultă calitatea sa în comisiile de concurs în care a participat. Cât privește provocarea din partea investigatorului invocată de inculpat, s-a reținut că activitatea acestuia s-a desfășurat în limitele legale, în procedura exercitării flagrantului, specifică depistării infracțiunilor de corupție. În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 29 din 2 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, D.N.A., împotriva sentinței penale nr. 254 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și în fond: A făcut în cauză aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului N.R.I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.R.I. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpatul N.R.I. Parchetul a invocat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., greșita aplicare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție și aplicarea pedepsei complementare a degradării militare. Inculpatul a invocat în motivele scrise de recurs cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 18, 9, 10 și 17 2 C. proc. pen., iar în susținerea orală a făcut trimitere la cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 18 și 17 1 C. proc.

pen., fără însă a dezvolta, în concret, pentru fiecare caz în parte, care sunt criticile formulate. A susținut, însă, într-o primă critică, raportată la dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., că ambele instanțe nu au soluționat o cerere formulată de inculpat ce viza clarificarea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dat fiind că actul de sesizare se referă la două infracțiuni de luare de mită, concurente între ele, concurente la rândul lor, cu o cumpărare de influență, iar parchetul și-a precizat poziția în sensul că trimiterea în judecată nu vizează decât o singură infracțiune de luare de mită, dar nu a menționat care dintre acestea. De asemenea, o altă chestiune căreia nu i s-a dat nici o dezlegare privește autorizarea investigatorului, să efectueze activități specifice în legătură cu cumpărarea de influență, în raport de respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 26 1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000.

Pentru aceste critici formulate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În ipoteza în care nu se va admite această solicitare, inculpatul a criticat greșita sa condamnare. Pentru prima infracțiune, de luare de mită, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de cumpărare de influență a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. s-a susținut că probele administrate nu îmbracă exigențele legale și nu conduc la soluția de condamnare greșit dispusă față de inculpat.

Cu caracter subsidiar s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Cu referire la recursul declarat de inculpatul N.R.I., acesta, printr-o primă critică, a făcut referire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., în cadrul căruia a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât ambele instanțe nu s-au pronunțat pe cereri esențiale formulate de inculpat, ce vizau clarificarea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și modalitatea în care a acționat investigatorul sub acoperire.

Înalta Curte constată că susținerile inculpatului, sub acest aspect, sunt nefondate, ambele instanțe pronunțându-se pe aspectele invocate de inculpat. Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru o singură infracțiune de luare de mită, ce constă în fapta acestuia de a pretinde și primi suma de 2.000 euro de la denunțătorul D.L.D. în scopul de a-l ajuta pe acesta să promoveze examenul susținut în luna august 2007 la I.S.U. București, prin punerea la dispoziție a răspunsurilor corecte la testul grilă din cadrul examenului scris, inculpatul având acces la aceste răspunsuri în virtutea atribuțiilor sale de serviciu. Instanțele au constatat că dintr-o eroare materială a fost reținută aplicarea art. 33 C. pen.

și pentru această faptă. Pentru infracțiunea de luare de mită s-a înlăturat art. 33 C. pen. și s-a reținut acest text legal pentru că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni de luare de mită și de cumpărare de influență, în concurs real. Cât privește situația investigatorului sub acoperire și asupra acestei apărări s-au pronunțat ambele instanțe, constatându-se, corect că nu au fost încălcate dispozițiile art. 26 1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, activitatea investigatorului desfășurându-se în limitele legale, în procedura organizării flagrantului, specifică depistării infracțiunilor de corupție. Pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 17 2 C. proc. pen.

(indicat eronat de inculpat ca pct. 17 1 , Înalta Curte constată că nu s-au formulat critici distincte, ce se pot subsuma acestora, apărarea inculpatului făcând referire la greșita condamnare, nesusținută probator, fără însă a se argumenta, concret, în ce constă greșita aplicare a legii sau pretinsa nemotivare. În acest context, apărările inculpatului vor fi examinate în cadrul criticilor de fond, respectiv cele ce vizează solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de luare de mită (art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.) și achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de cumpărare de influență (art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.). Astfel, într-o primă apărare, a solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită, în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen., critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată. Inițial, s-a încercat a se știrbi credibilitatea denunțătorului, susținându-se că acesta urma să beneficieze de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Judecătorul fondului a arătat că această împrejurare nu este suficientă, pentru a se pune la îndoială declarațiile denunțătorului. Acesta a descris cu lux de amănunte faptele inculpatului, într-o manieră clară, coerentă și logică (cu toate strădaniile apărării de a-l încurca), între declarațiile acestuia de la urmărirea penală și din instanță neexistând contradicții sau nepotriviri. Credibilitatea denunțătorului este cu atât mai mare cu cât relatările sale privind situația de fapt de la punctul 2 din rechizitoriu au fost confirmate și de către inculpat.

Or, este greu de crezut că denunțătorul ar spune adevărul cu privire la fapta nr. 2 și ar minți cu privire la fapta 1 rechizitoriu. O altă probă care confirmă că denunțătorul spune adevărul este mesajul SMS care cuprinde răspunsurile la examenul tip grilă din data de 30 septembrie 2007, acesta arătând în declarațiile sale înțelegerea avută cu inculpatul, în condițiile în care acesta nu-i mai putea restitui suma de 2.100 euro. S-a apreciat că susținerile denunțătorului se coroborează și cu denunțul și declarațiile martorului B.M. Astfel, în declarația sa, martorul arată: „N.R.I. a refuzat să primească acești bani, spunându-mi că nu vrea să-i mai ia de la mine pentru că el primise de la D.L.D.

suma de 2.000 euro pentru a-l ajuta să promoveze examenul din 2007 și a considerat că din această sumă cei 500 euro îmi reveneau mie. Din discuțiile pe care le-am avut cu N.R.I., am înțeles că acești bani sunt de la D.L.D. pentru ajutorul pe care i l-a dat cu ocazia examenului”. O altă apărare a inculpatului cu referire la prima infracțiune se referă la inexistența unei fișe a postului din care să rezulte încunoștințarea inculpatului cu privire la atribuțiile ce îi revin în cadrul examinării. Și această apărare a fost corect înlăturată de instanțe, întrucât la dosar există ordinul din 19 iulie 2007, prin care inculpatul a fost desemnat în calitate de membru în comisia pentru multiplicarea subiectelor de examen.

Procedura de organizare a examenului a fost reglementată prin ordinul din 4 iulie 2007 emis de I.G.S.U., precizându-se că membrii comisiei de multiplicare nu aveau dreptul să difuzeze unor persoane neautorizate conținutul documentelor cu care aceștia operau, astfel că, în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului a fost comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Pentru cea de-a doua infracțiune se solicită în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.), formulându-se mai multe apărări. Deși inculpatul recunoaște fapta, acesta invocă provocarea din partea denunțătorului sau a investigatorului cu identitate reală I.C.

În mod corect această apărare nu a fost reținută de instanțele de fond și apel, fiind dovedit în speță, față de modul concret de săvârșire a faptei, că inculpatul a avut inițiativa comiterii acesteia, nefiind nicidecum provocat, întrucât inculpatul este cel care a solicitat să fie pus în legătură cu o persoană căreia să-i dea bani, să-i cumpere influența pentru a pleca într-o misiune în străinătate. Mai mult, tot inculpatul este cel care a inițiat în perioada desfășurării activității infracționale mai multe contacte și întâlniri pentru a-și duce la îndeplinire rezoluția infracțională. Cu caracter subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. pentru fapta de cumpărare de influență.

Corect a fost respinsă solicitarea față de natura faptei (de corupție) și de persoana inculpatului (militar profesionist), aspecte ce nu se pot încadra în dispozițiile art. 18 1 C. pen. pentru a aprecia că fapta inculpatului ar fi „vădit” lipsită de importanță, iar atingerea adusă valorilor ocrotite de legea penală ar fi minimă. În concluzie, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de acesta. Cu caracter subsidiar, inculpatul a solicitat și reducerea pedepsei ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Același caz de casare este invocat și în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., dar solicitându-se majorarea pedepsei și executarea în regim de detenție.

Înalta Curte apreciază că niciuna dintre aceste solicitări nu este fondată. Ambele instanțe au aplicat corect criteriile generale de individualizare, stabilind un cuantum și o modalitate de executare corespunzătoare atât gradului de pericol social al faptei cât și elementelor ce circumstanțiază persoana inculpatului, care a prezentat suficiente garanții că se poate reintegra în societate, fără a fi nevoie de o executare a pedepsei în regim de detenție. De asemenea, corect nu au fost aplicate dispozițiile art. 67 C. pen., inculpatul fiind în prezent militar în rezervă. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate de parchet și inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial al avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpatul N.R.I. împotriva deciziei penale nr. 29 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.