ÎCCJ, decizie (scj.ro #83711)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83711) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Infracțiunea

de cumpărare de influență. Complicitate la infracțiunea de dare de mită.

Complicitate la infracțiunea de luare de mită

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de

corupție

Indice alfabetic:

Drept penal

-

infracțiunea de cumpărare de influență

-

complicitate la infracțiunea de dare de mită

-

complicitate la infracțiunea de luare de mită

C. pen.,

art.

26, art. 254, art. 255

Legea nr. 78/2000,

art. 6

1

1.

Fapta de a promite și de a da sume de bani unui consilier al vicepreședintelui

unei instituții publice, care are influență sau lasă să se creadă că are

influență asupra funcționarilor din cadrul instituției, pentru a-i determina să

facă sau să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu, privitoare la

monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de

privatizare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare

de influență prevăzută în art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

persoană, cât și primirea acestei sume de bani de către un funcționar, în

scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu referitoare la monitorizarea modului

în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare sau în scopul de

a face un act contrar acestor îndatoriri, întrunește elementele constitutive

ale complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și ale complicității la

infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, în concurs.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1333 din 17 aprilie 2013

I. Prin sentința nr. 759 din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 6

1

din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului G.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an si 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-a aplicat

art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În drept, fapta inculpatului G.V., constând în aceea că, în

cursul verii anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau

prin intermediul altor persoane, a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a

actelor materiale menționate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei

B.L. (condamnată în altă cauză), i-a remis suma de 20.000 USD lui M.A.

(condamnat în altă cauză), consilier al vicepreședintelui L.N. din cadrul

A.V.A.S., care avea influență sau lăsa să se creadă că are influență asupra

unor funcționari din cadrul aceleiași instituții, pentru a-i determina pe

aceștia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuțiile lor de serviciu,

astfel încât problemele cu care se confruntau acționarii societății comerciale

G., datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie soluționate favorabil

acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii și să se încheie o

convenție de menținere în vigoare a contractului de privatizare a firmei,

constituie infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută în art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.V., constând în aceea că la 27 februarie 2007 a înlesnit lui B.S. (condamnat în altă cauză) remiterea sumei de 20.000 USD, prin intermediul

numitei B.L., către M.A., director general al Direcției Generale de Asistență

Juridică din cadrul A.V.A.S., pentru ca acesta să îndeplinească, să nu

îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle

sale de serviciu, astfel încât să se considere valabilă plata sumei de 214.000

euro realizată în contul societății comerciale G., cu titlu de penalități

pentru neefectuarea investițiilor de mediu și, de asemenea, să se poată realiza

o nouă novație în urma căreia inculpatul să cedeze acțiunile deținute la

această firmă, constituie complicitate la infracțiunea de dare de mită, prevăzută

în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.V., constând în aceea că l-a ajutat pe

M.A., director general al Direcției Generale de Asistență Juridică din cadrul

A.V.A.S., să primească suma de 20.000 USD, la 27 februarie 2007, în scopurile

menționate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de la care proveneau

banii și primirea efectivă a banilor prin intermediul lui B.L., care a acționat

la indicațiile sale transmise telefonic, constituie complicitate la

infracțiunea de luare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

II. Prin decizia nr. 171 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și

de inculpatul G.V. împotriva sentinței nr. 759 din 3 noiembrie 2011, pronunțată

de Tribunalul București, Secția a II-a penală, s-a desființat sentința penală

apelată și rejudecând:

În baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat

pe inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

inculpatul va executa 4 ani închisoare. A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, între

alții, inculpatul G.V.

Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare, are în vedere că recursul se privește ca nefondat și

urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Nu este întemeiat motivul de critică din recursul promovat de

inculpatul G.V., prin care se tinde la achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și care va fi examinat

în tiparul cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, se are în vedere de către Înalta Curte de Casație și

Justiție că ambele instanțe, de fond și de apel, printr-un examen coroborat al

mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale,

coroborate cu cele administrate direct și nemijlocit de instanțele de fond și

de apel, au reținut corect situația de fapt imputată recurentului inculpat G.V.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte de Casație și Justiție

își însușește situația de fapt, constând, în esență, în următoarele:

■ Cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență,

săvârșită de inculpatul G.V., la data de 11 septembrie 2006:

Cu titlu de premise se are în vedere că, prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 cu Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (în prezent, reorganizată

sub denumirea de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -

A.V.A.S.), societatea comercială I.P. a achiziționat un număr de 5.821.748

acțiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea

capitalului social subscris al societății comerciale G., pentru care

cumpărătorul urma să plătească prețul de 4.715.615,88 RON.

Conform dispozițiilor art. 5 lit. e) din O. U. G. nr. 23/2004,

A.V.A.S., între alte atribuții, o are și pe aceea de a monitoriza modul în care

sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit O. G. nr.

25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin

contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 506/2002.

Prin convenția de menținere în vigoare a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la societatea

comercială G., semnată la 22 aprilie 2005 de reprezentantul A.V.A.S.,

vicepreședintele L.N. și de administratorul societății comerciale I.P., firma

cumpărătoare de acțiuni aparținând societății comerciale G. se obliga să

plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului inițial

și penalitățile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenției.

Ulterior datei încheierii convenției de menținere în vigoare,

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni inițial a fost modificat prin

încheierea a trei acte adiționale, după cum urmează: actul adițional nr. 1 din

27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novația cu schimbare de debitor,

conform căreia noul debitor în contractul de privatizare a societății

comerciale G. era inculpatul G.V., care se obliga să preia toate drepturile și

obligațiile contractuale ale debitorului inițial, societatea comercială I.P.; actul

adițional nr. 2, semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei

delegații imperfecte, astfel încât, alături de inculpatul G.V., în calitate de

delegant, a devenit cumpărător și societatea comercială H.E., în calitate de

delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru

îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în contractul de privatizare; actul

adițional nr. 3 din 25 octombrie 2005, între A.V.A.S. și cumpărătorii G.V. și

societatea comercială H.E., potrivit căruia s-a realizat modificarea unor

clauze contractuale (din contractul inițial de privatizare și anexele acestui

contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea

investițiilor de mediu).

La data de 29 ianuarie 2007, A.V.A.S., prin vicepreședintele L.N. și cumpărătorii G.V. și societatea comercială H.E., aceasta din urmă prin

intermediul reprezentantului legal, B.S., au semnat o convenție de menținere în

vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie

2002 la societatea comercială G., prin care A.V.A.S. a renunțat la efectele

pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adițional nr. 1 din

27 aprilie 2005 și într-o clauză din contractul inițial.

În vederea încheierii unor convenții de menținere în vigoare a

unui contract de privatizare sau a unor acte adiționale la un astfel de

contract, așa cum rezultă din Regulamentele de organizare și funcționare ale

A.V.A.S., urmau să fie parcurse mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de

către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note

care să conțină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcției de

Monitorizare Postprivatizare de 2 experți, de director și de directorul

general, iar la nivelul Direcției Asistență Juridică Postprivatizare de un consilier

juridic, un expert juridic, de un director și de  către directorul general).

Ulterior, notele era avizate de vicepreședintele L.N. și erau apoi supuse

dezbaterii și aprobării Consiliului director, redactându-se în acest sens o

hotărâre; în situația în care notele erau aprobate, se întocmea un

proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor

colegiului, iar în baza acestui înscris, care atestă aprobarea dată de colegiu,

președintele A.V.A.S. emitea o hotărâre de punere în executare a notei și,

ulterior, vicepreședintele coordonator încheia în numele A.V.A.S. respectivele

convenții, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.

La data de 29 ianuarie 2007, în urma încheierii mai multor acte

adiționale și convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare,

astfel cum au fost anterior menționate, acționarii majoritari la societatea

comercială G. erau (conform verificării la Oficiul Național al Registrului Comerțului) inculpatul G.V. (cu 16,713 % din totalul

beneficiilor și pierderilor firmei) și societatea comercială H.E. (cu 77,983 %

din totalul beneficiilor și pierderilor firmei), în condițiile în care

acționarii acestei din urmă societăți comerciale erau societatea R. și B.S.,

care dețineau 95% din totalul beneficiilor și pierderilor firmei și respectiv

5%. Cât privește conducerea executivă a firmei în discuție, aceasta, la aceeași

dată, era asigurată de către C.A., L.M. și T.C.

După realizarea delegației imperfecte conform actului adițional

nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul inițial de privatizare a societății

comerciale G., în continuare nu au fost îndeplinite obligațiile asumate de

către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investițiilor de

retehnologizare a firmei achiziționate de la A.V.A.S. (în sumă de 4 milioane euro), precum și cele privind efectuarea investițiilor de mediu (în cuantum de

657.000 euro). Mai mult, în  noiembrie 2005, se procedase și la diminuarea

valorii nominale a acțiunilor, astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii

societății comerciale G., pentru a continua să își mențină calitatea de

acționari la această firmă, trebuiau să facă demersuri la A.V.A.S. pentru  a soluționa mai multe probleme privind neplata celor două tipuri de

investiții și a penalităților datorate pentru neefectuarea investițiilor de

mediu, neacoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul A.V.A.S.

pentru garantarea de către cumpărătorii acțiunilor de la societatea comercială

G. a îndeplinirii obligațiilor decurgând din contractul de privatizare în

legătură cu investițiile de retehnologizare și, deoarece pentru neîndeplinirea

obligațiilor asumate în raport cu A.V.A.S., contractul nr. 24 din 13 septembrie

2002 se afla în situația de a fi desființat, ca urmare a acționării pactelor

comisorii prevăzute în contract, era necesară și încheierea unei convenții de

menținere în vigoare a contractului de privatizare.

În iunie 2005, inculpatul recurent G.V. a intrat în relații

contractuale cu societatea comercială P.C., în vederea primirii de consultanță

pentru preluarea contractului de privatizare a societății comerciale G., iar

persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două

contracte încheiate cu inculpatul G.V. și societatea comercială H.E., respectiv

cu societatea comercială G., a fost martorul I.D. (cu privire la care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale), care, deși la sfârșitul anului 2005

finalizase actele de consultanță la care se obligase, a continuat să țină

legătura cu inculpatul G.V. și cu sora acestuia, B.L. Martorul I.D., în vara

anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligațiilor

contractuale asumate de către societatea comercială P.C., a avut o discuție cu

vicepreședintele A.V.A.S. responsabil cu coordonarea activității Direcției

Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N., care i-a comunicat

faptul că se va ocupa, din partea A.V.A.S., de soluționarea tuturor problemelor

legate de reglementarea situației societății comerciale G. unul dintre

consilierii săi personali, respectiv M.A., iar, ulterior, toate problemele

legate de preluarea contractului de privatizare de către inculpatul G.V. au

fost discutate direct cu acest consilier.

Conform declarațiilor martorilor I.D., L.N., P.C., B.S. și B.L.,

coroborate cu notele de redare a unor convorbiri interceptate și înregistrate,

cel dintâi a realizat, în perioada începutul anului 2005 - iunie/iulie 2006,

intermedierea relațiilor dintre M.A., pe de o parte, și B.L., B.S. și

inculpatul G.V., pe de altă parte, mai precis, martorul I.D. a participat,

alături de debitorii din contractul de privatizare al societății comerciale G.

sau în numele acestora, la discuțiile cu M.A. referitoare la soluționarea în

mod favorabil acționarilor societății comerciale G. a unor situații vizând nerespectarea

de către aceștia a obligațiilor asumate prin contractul de privatizare, a

organizat întâlniri între M.A. și cumpărătorii acțiunilor societății comerciale

G. și a transmis oferte de bani din partea acționarilor societății comerciale

G. lui M.A. și, din partea celui din urmă,   pretinderi sau acceptări ale unor

oferte de bani, în legătură cu rezolvarea unor probleme ale acestei firme.

În calitate de consilier al vicepreședintelui A.V.A.S., poziție

în care M.A. s-a aflat în perioada aprilie 2005 - ianuarie 2007, conform fișei

postului și Regulamentului de organizare și funcționare al A.V.A.S., M.A. avea

ca atribuții de serviciu, în esență, executarea dispozițiilor vicepreședintelui

și colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredințate, cu directorii

generali, cu directorii și cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul

A.V.A.S.

În fapt, așa cum rezultă din actele menționate, dar și din

depozițiile martorilor, M.A. coordona activitatea departamentelor aflate în

subordinea vicepreședintelui L.N., între care și cel care se ocupa de

monitorizarea postprivatizare, participa în calitate de invitat la ședințele

Colegiului director, unde își exprima un punct de vedere personal cu privire la

notele supuse dezbaterii colegiului, încercând, deși în calitate de invitat nu

avea drept de vot, să influențeze cu privire la luarea unor decizii de

respingere sau admitere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor

acte în numele A.V.A.S., participa împreună cu sau în numele vicepreședintelui L.N.

la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acțiuni la firmele privatizate și cu

avocații acestora.

Din probațiunea testimonială a reieșit că vicepreședintele se

afla în relații profesionale și personale bune cu M.A., context în care este

evident că acesta din urmă avea posibilitatea de a determina luarea unor

decizii și semnarea unor acte de către funcționarii competenți din cadrul

A.V.A.S., de natură a favoriza pe cumpărătorii acțiunilor societății comerciale

G. în perioada de monitorizare postprivatizare sau, în orice caz, crea tuturor

persoanelor interesate convingerea că are o astfel de influență.

De altfel, din convorbirea interceptată și înregistrată din 13

iunie 2006, purtată de martorii B.L. și I.D., acesta din urmă în perioada

respectivă intermediind legătura dintre M.A. și acționarii societății

comerciale G., s-a evidențiat faptul că orice întâlnire cu vreun funcționar din

cadrul A.V.A.S. implicat în redactarea și semnarea actelor cu societatea

comercială G. se făcea numai după înștiințarea lui M.A.

Împrejurarea că M.A. s-a ocupat în mod direct de coordonarea

discuțiilor în vederea soluționării problemelor rezultate din neîndeplinirea de

către societatea comercială G. a obligațiilor contractuale și de negocierile

dintre cumpărătorii acțiunilor firmei menționate și A.V.A.S. este confirmată de

depoziția martorului P.C. (expert jurist în cadrul Direcției de Asistență

Juridică Postprivatizare), care precizează că, în situația în care era necesară

o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea

postprivatizare a societății comerciale G., directorul direcției în cadrul

căreia își desfășura activitatea era convocat pentru a clarifica din punct de

vedere juridic anumite situații ivite referitor la întocmirea unor acte în

derularea procedurilor de monitorizare postprivatizare.

Uneori, directorul direcției menționate îl desemna chiar pe

martorul P.C. să participe la discuții și, în acest context, a cunoscut-o în

biroul consilierului M.A., în vara-toamna anului 2006, și pe B.L., ocazie cu

care, la solicitarea lui M.A., a prezentat punctul de vedere al direcției sale

cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 euro,

cu titlul de penalități pentru neefectuarea investițiilor de mediu. În aceeași

perioadă, martorul P.C. s-a mai prezentat și cu alte prilejuri în biroul lui

M.A. pentru a prezenta argumentele juridice care erau avute în vedere de

Direcția Asistență Juridică Postprivatizare în susținerea punctului de vedere

conform căruia plata penalităților pentru neefectuarea investițiilor de mediu,

în cuantum de 214.000 euro, trebuia făcută în contul A.V.A.S., neputând fi

considerată valabilă o plată efectuată în contul societății comerciale G., așa

cum doreau cumpărătorii acțiunilor de la firma menționată (situație care

probează fără echivoc interesul lui M.A. în găsirea unei soluții pentru

rezolvarea acestei probleme în mod favorabil acționarilor societății comerciale

G.). În speță, plata sumei de 214.000 euro urma ca, în opinia funcționarilor

din cadrul A.V.A.S., să fie făcută în contul acestei instituții deoarece,

începând cu data de 22 iunie 2005, se modificase art. 16 din O. U. G. nr.

25/2002, care, numai în forma anterioară, prevedea ca o astfel de plată să se

facă în contul societății comerciale privatizate.

În cursul verii și toamnei anului 2006, pe fondul discuțiilor

referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate la nivelul A.V.A.S. și care

derivau din nerespectarea de către acționarii de la societatea comercială G. a

termenelor contractuale pentru îndeplinirea unor obligații în perioada de

monitorizare postprivatizare, M.A. a pretins în mai multe rânduri sume de bani,

ale căror cuantumuri s-au modificat în permanență, în raport cu situațiile care

erau avute în vedere pentru a fi soluționate.

Totodată, a reieșit că sumele de bani pretinse de către M.A. au

fost negociate prin intermediul martorului I.D., iar evoluția sumelor cerute

acționarilor de la societatea comercială G. a fost în sensul creșterii lor, în

schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe situații care, la vremea

respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în

contractul de privatizare și, pe cale de consecință, la desființarea

contractului.

Astfel, la începutul verii anului 2006, discuțiile dintre

debitorii din contractul de privatizare și M.A. erau legate de aspectul plății

penalităților stabilite pentru neefectuarea de către acționarii de la

societatea comercială G. a investițiilor de mediu.

Ulterior, însă, o dată cu creșterea sumei pretinsă de M.A., acesta

din urmă a promis rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta

societatea comercială G., în derularea contractului de privatizare, prin

influența pe care o avea asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., care aveau

în competență atribuții legate de încheierea actelor din perioada de

monitorizare postprivatizare.

Depoziția martorului I.D. a evidențiat și date referitoare la o

adevărată negociere între M.A., pe de o parte, și inculpatul G.V. și B.L., de

pe altă parte, cu privire la cuantumul sumei de bani pretinsă de către

consilier. Inițial, M.A. a solicitat martorului I.D. să transmită numitei B.L.

și, în mod implicit, și inculpatului G.V., că dorește o sumă cuprinsă între

10.000 și 15.000 euro, pentru a influența funcționarii din cadrul A.V.A.S. care

erau abilitați să ia o decizie în ceea ce privește neplata penalităților

datorate de către cumpărătorii societății comerciale G., apoi 20.000 euro,

reprezentând 10% din valoarea penalităților care trebuiau plătite, pentru ca în

cele din urmă să se decidă cu privire la o sumă de 50.000 - 60.000 euro sau

USD. Anterior formulării primei pretinderi, M.A. a indicat și modalitatea în

care se putea rezolva problema neplății penalităților de mediu, mai precis,

urma ca A.V.A.S. să formuleze acțiune în instanță împotriva acționarilor

societății comerciale G., în condițiile în care, datorită influenței sale,

funcționarii din cadrul A.V.A.S. care aveau ca atribuții de serviciu și

reprezentarea acestei instituții în fața instanțelor de judecată să nu depună

diligente deosebite și, în acest fel, societatea comercială G. să obțină o

hotărâre judecătorească prin care A.V.A.S. să fie obligată să recunoască

valabilitatea efectuării plății penalităților de mediu în contul firmei

privatizate.

În toate cazurile martorul I.D. a transmis pretențiile lui M.A.

numitei B.L., aceasta, la rândul său, transmițând datele respective

inculpatului G.V. și reprezentanților societății comerciale H.E.

Este însemnat aspectul că numita B.L., după ce, așa cum rezultă

din discuțiile telefonice interceptate în prezenta cauză, s-a consultat cu

inculpatul G.V., prin martorul I.D., i-a comunicat lui M.A. acordul

inculpatului, precum și al reprezentanților societății comerciale H.E. cu

privire la remiterea unei sume de 40.000 (fără a preciza dacă se referă la euro

sau USD), din cei 50.000-60.000 ceruți ultima oară de către M.A.

După câteva zile, martorul I.D. s-a întâlnit cu M.A. și i-a

transmis acestuia disponibilitatea cumpărătorilor acțiunilor societății

comerciale G. de a plăti o sumă de 40.000 de euro sau USD, M.A. arătând doar că

va discuta despre acest aspect cu B.L. și cu inculpatul G.V.

Aproximativ în cursul lunii august 2006, martorul I.D., la

solicitarea lui M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul A.V.A.S., ocazie

cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii

societății comerciale G. suma finală și totală de 40.000 euro, iar în schimbul

acestei sume, se vor soluționa problemele apărute în perioada de monitorizare

postprivatizare a societății comerciale G., încheindu-se în cele din urmă și

convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare.

Urmare a acestor negocieri purtate de M.A. cu acționarii de la

societatea comercială G. și în scopul obținerii în final a unei convenții de

menținere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie

2006, B.L., la indicațiile inculpatului G.V., i-a remis lui M.A. suma de 20.000

USD.

Așa după cum reiese din discuțiile telefonice interceptate și

înregistrate în prezenta cauză, în relația dintre inculpatul G.V. și sora sa,

B.L., cel dintâi are rol de decizie cu privire la toate aspectele referitoare

la societatea comercială G., împrejurare, de altfel, firească, având în vedere

faptul că inculpatul are calitatea de acționar, așadar avea interesul material

și direct să se soluționeze într-o anumită modalitate formalitățile efectuate

la nivelul A.V.A.S., în vederea păstrării calității de acționar și a achitării

datoriilor societății comerciale G. în condiții mai avantajoase.

Împrejurarea că deciziile și inițiativa aparțin inculpatului

recurent G.V. este evidențiată și de modul în care B.L. relatează acestuia

toate detaliile întâlnirilor și discuțiilor pe care le-a avut cu persoanele

implicate în soluționarea problemelor apărute la nivelul A.V.A.S. în legătură

cu societatea comercială G., precum și de caracterul explicit al indicațiilor

pe care inculpatul G.V., în permanență, le-a dat lui B.L., referitor la

modalitatea în care trebuie să conducă discuțiile cu martorii M.A., I.D., B.S.

și T.C., pentru a-și realiza, astfel, propriile interese legate de participarea

la capitalul social al societății comerciale G.

Comiterea infracțiunii de cumpărare de influență de către

inculpatul recurent G.V., sub forma promisiunii unei sume de bani și apoi a

remiterii sale către M.A., prin intermediul numitei B.L., la data de 11

septembrie 2006, este confirmată și de anumite discuții telefonice,

interceptate și înregistrate, conform dispozițiilor art. 91

1

C. proc. pen.

■ Cu privire la infracțiunile de corupție, săvârșite de

inculpatul G.V., la data de 27 februarie 2007:

Din cuprinsul discuțiilor telefonice interceptate și

înregistrate, a rezultat că, după semnarea convenției de menținere în vigoare a

contractului nr. 24 din 13 septembrie 2002, la data de 29 ianuarie 2007

subzista problema recunoașterii valabilității plății efectuate de către

societatea comercială H.E. la data de 24 august 2006, cu titlu de penalități

pentru neefectuarea investițiilor de mediu.

Astfel, conform declarației martorei B.L. și discuțiilor telefonice

ale acesteia cu inculpatul, în vederea efectuării unei novații, dar și pentru a

intenta o acțiune în justiție, în contradictoriu cu A.V.A.S., cu scopul de a

obține o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească valabilitatea

plății efectuate în contul societății comerciale G. a penalităților pentru

neefectuarea investițiilor de mediu, trebuia obținută o notificare din partea

A.V.A.S. cu privire la această obligație a acționarilor.

Totodată, în perioada respectivă, inculpatul recurent G.V. intenționa

să cesioneze o parte din acțiunile pe care le deținea la societatea comercială

G. firmei H.E., prin efectuarea unei novații, situație în care era necesară

derularea unor formalități la nivelul A.V.A.S.

Existența acestor două probleme legate de societatea comercială

G. și modalitățile de soluționare, cu implicarea lui M.A., în calitate de

director general al Direcției Generale de Asistentă Juridică din cadrul

A.V.A.S., sunt evidențiate atât de declarațiile martorilor I.D., B.S., B.L.,

P.C. și P.M., cât și de discuțiile telefonice purtate de către B.L. cu

inculpatul recurent G.V., cu martorul M.A., cu martora P.M., precum și cu

martorul B.S.

Conform fișei postului și Regulamentului de organizare și

funcționare al A.V.A.S., M.A., în calitate de director general al Direcției

Generale de Asistență Juridică din cadrul A.V.A.S., începând cu data de 8

ianuarie 2007, printre altele, făcea parte, cu drept de vot, din Colegiul director

al A.V.A.S., asumându-și responsabilitatea deciziilor luate de acest organism

(cât privește efectuarea unei novații, aceasta, în mod efectiv, se realiza

numai după aprobarea unei note redactate de către Direcția Generală

Monitorizare Contracte Postprivatizare, avizată sub aspectul legalității de

către direcția condusă de către M.A. și aprobată de către Colegiul director,

din care acesta făcea parte), organiza și coordona activitatea celor 5 direcții

din structura Direcției Generale Juridice și dispunea măsuri pentru asigurarea

reprezentării A.V.A.S. în fața instanțelor de judecată, precum și pentru

îndeplinirea actelor procesuale/procedurale necesare (având astfel atribuții și

relativ la desfășurarea unui eventual proces cu cumpărătorii acțiunilor

societății comerciale G., în urma căruia să fie posibilă, datorită unei

reprezentări   necorespunzătoare a intereselor instituției, recunoașterea ca

valabil efectuată a plății penalităților pentru neefectuarea investițiilor de mediu

în cuantum de 214.000 euro în contul firmei).

Din materialul probator a rezultat că, pe data de 27 februarie 2007,

B.L. s-a deplasat la sediul societății comerciale H.E., unde a primit suma de

26.000 euro de la B.S.

În dorința de a păstra caracterul exclusiv al relației pe care

inculpatul recurent G.V. și martora B.L. o aveau cu M.A., deși B.S. era

persoana de la care proveneau banii și era și direct interesat în rezolvarea

problemelor pe care societatea comercială G. le avea în relația cu A.V.A.S.,

cei dintâi au respins categoric ideea de a participa și B.S. la remiterea

banilor.

Inculpatul recurent G.V. a stabilit în discuția cu B.L., din 27

februarie 2007, suma care urma să fie remisă lui M.A. (20.000), precum și

valuta (USD).

Având în vedere înțelegerea celor doi și întrucât martora nu

avea asupra sa o altă sumă de bani în USD, aceasta din urmă a schimbat aproximativ

15.500 euro în 20.000 USD, la o casă de schimb valutar. Suma de bani primită la

schimbul valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 USD și a fost

introdusă într-un plic de hârtie, de culoare albă, având mențiunea Banca I.,

precum și sigla băncii respective, bancnotele fiind așezate în teancuri de câte

10.000 USD.

În urma unor convorbiri telefonice succesive cu M.A., în cursul

zilei de 27 februarie 2007, B.L. a stabilit cu acesta să se întâlnească lângă

sediul A.V.A.S., în jurul orei 18:30.

Cei doi au avut o scurtă discuție într-un restaurant, iar

ulterior s-au deplasat cu autoturismul de serviciu al lui M.A. la o benzinărie,

după care s-au despărțit, continuându-și fiecare drumul cu autoturismele de

serviciu.

În convorbirea telefonică purtată cu inculpatul G.V., B.L. a

confirmat că i-a dat banii lui M.A. și, totodată, i-a mai relatat și despre

faptul că, la solicitarea lui B.S., a scris o chitanță de mână în care a

precizat suma pe care a primit-o de la acesta.

De asemenea, B.L. i-a comunicat și lui B.S. că a remis banii

primiți, astfel cum fusese înțelegerea, și i-a transmis și asigurarea dată de

M.A. cu privire la disponibilitatea sa în a rezolva problemele cu care se

confruntau acționarii societății comerciale G.

Ulterior remiterii banilor, în cursul aceleiași zile,

autoturismul în care se afla M.A. a fost oprit în trafic, iar pe bancheta din

spate, a fost găsit un plic din hârtie, de culoare albă, purtând mențiunea

Banca I. și sigla corespunzătoare, conținând suma de 20.000 USD, alcătuită din

bancnote de câte 100 USD, așezate în două teancuri.

În consecința celor mai sus expuse, se are în vedere că, în mod

legal și temeinic, aceleași instanțe de fond și de apel au statuat că, în

drept, fapta inculpatului recurent G.V., constând în aceea că, în cursul verii

anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau prin intermediul

altor persoane, a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a actelor

materiale menționate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei B.L.,

i-a remis suma de 20.000 USD lui M.A., consilier al vicepreședintelui L.N. din

cadrul A.V.A.S., care avea influență sau lăsa să se creadă că are influență

asupra unor funcționari din cadrul aceleiași instituții, pentru a-i determina

pe aceștia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuțiile lor de

serviciu, astfel încât problemele cu care se confruntau acționarii societății

comerciale G., datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie

soluționate favorabil acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii și să

se încheie, în cele din urmă, o convenție de menținere în vigoare a

contractului de privatizare a firmei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută în art. 6

1

din

Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, fapta inculpatului recurent G.V., constând în

aceea că la 27 februarie 2007 a înlesnit lui B.S. remiterea sumei de 20.000

USD, prin intermediul numitei B.L., către M.A., director general al Direcției

Generale de Asistență Juridică din cadrul A.V.A.S., pentru ca acesta să

îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte

privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel încât să se considere

valabilă plata sumei de 214.000 euro realizată în contul societății comerciale

G., cu titlu de penalități pentru neefectuarea investițiilor de mediu și, de

asemenea, să se poată realiza o nouă novație în urma căreia inculpatul să

cedeze acțiunile deținute la această firmă, întrunește elementele constitutive

ale complicității la infracțiunea de dare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fine, fapta inculpatului G.V., constând în aceea că l-a

ajutat pe numitul M.A., director general al Direcției Generale de Asistență

Juridică din cadrul A.V.A.S., să primească suma de 20.000 USD, la 27 februarie

2007, în scopurile menționate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de

la care proveneau banii și primirea efectivă a banilor prin intermediul lui

B.L., care a acționat la indicațiile sale transmise telefonic, constituie

complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 171 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală.