ÎCCJ, decizie (scj.ro #84042)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84042) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dare de mită. Modalități de săvârșire a
faptei. Autor. Complice
Cuprins pe
materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor
activități de interes public sau altor activități reglementate de lege.
Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
dare de mită
-
autor
-
complice
C.
pen
.,
art. 24, art. 255 alin. (1)
În conformitate cu dispozițiile art. 255 alin. (1)
raportat la art. 254 C.
pen
., infracțiunea de dare de
mită poate fi săvârșită în modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase
necuvenite unui funcționar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru
existența infracțiunii de dare de mită în această modalitate nu este necesar ca
oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite să fi fost urmată de acceptare
sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase.
De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit - îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii de către funcționar a unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau săvârșirea unui act contrar acestor îndatoriri - să fi fost
realizat.
Făptuitorul care oferă bani sau alte foloase unui
funcționar, în modurile și în scopurile arătate în art. 254 C.
pen
., are calitatea de autor al infracțiunii de dare de
mită prevăzută în art. 255 alin. (1) din același cod, și nu de complice, chiar
dacă banii ori foloasele provin de la alte persoane, iar actul privitor la
îndatoririle de serviciu ale funcționarului sau actul contrar îndatoririlor de
serviciu se referă la acestea, întrucât, potrivit art. 24 C.
pen
., autorul este persoana care săvârșește în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, indiferent de modalitatea de comitere
a acesteia.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia nr. 181 din 21 ianuarie 2008
Prin sentința penală nr. 152 din 28 mai 2007, pronunțată
de Tribunalul Bihor, în baza art. 255 alin. (1) C.
pen
.
raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul
C.V.
Potrivit art. 255 alin. (4) C.
pen
.,
s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 1.500 de euro.
Prima instanță a reținut că, la 15 august 2005, la
punctul de trecere a frontierei Borș - sensul de intrare în țară - s-a prezentat
inculpatul C.V., conducând autocarul aparținând firmei de transport T. În
autocar se aflau 43 de călători care, la controlul de frontieră, au prezentat
pașapoartele și permisele de ședere ale acestora în străinătate.
Actele au fost prezentate de către inculpat agentului de
poliție B.I., care a constatat că un număr de 8 din cei 43 de călători aveau
depășit termenul de ședere în străinătate. Acesta a solicitat inculpatului să
cheme cele 8 persoane, pentru a fi incluse în baza de date a Poliției de Frontieră.
Revenind la autocar, inculpatul a cerut celor 8 persoane aflate în această
situație să dea câte 200 de euro fiecare, pentru a oferi suma agentului de
poliție, astfel încât acesta să nu-i includă în baza de date a poliției.
După strângerea sumei de 1.500 de euro, inculpatul s-a
deplasat la toneta de control și a oferit polițistului, într-un pachet de
țigări, suma de bani, în scopul arătat.
În drept, fapta inculpatului C.V. de a oferi martorului
B.I., agent de poliție din cadrul Poliției de Frontieră, suma de 1500 de euro,
pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1)
C.
pen
., cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr.
78/2000.
Prin decizia nr. 112/A din 16 octombrie 2007, pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost
respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat,
între altele, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de dare
de mită, în complicitate la dare de mită
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării
juridice a faptei din infracțiunea de dare de mită în complicitate la dare de
mită, Curtea de Apel Oradea a reținut că aceasta este nefondată. Astfel,
potrivit art. 255 C.
pen
., infracțiunea de dare de
mită se săvârșește și în modalitatea oferirii de bani, în modurile și scopurile
arătate în art. 254 C.
pen
., inculpatul C.V. fiind
cel care a oferit sumele de bani strânse de la cei 8 pasageri, el fiind autorul
faptei în accepțiunea art. 24 C.
pen
., potrivit
căruia autor este persoana care săvârșește, în mod nemijlocit, fapta prevăzută
de legea penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat
recurs inculpatul C.V.
Prin motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral
de apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat, între altele, cazul de casare
prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C.
proc
.
pen
.
Recurentul inculpat a solicitat, în principal, schimbarea
încadrării juridice a faptei din infracțiunea de dare de mită, în complicitate
la dare de mită, întrucât el numai a oferit lucrătorului de poliție sumele de
bani strânse de la cei 8 pasageri.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând atât motivul de recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri,
conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C.
proc
.
pen
., combinate cu art. 385
6
alin. (1) și
art. 385
7
C.
proc
.
pen
.,
constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a
stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor
administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică
corespunzătoare.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, atât
în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești - și
anume, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor B.I., C.V., I.V.,
C.G., M.C. și D.M., procesul-verbal de constatare a infracțiunii și planșele
foto - a rezultat că, la 15 august 2005, pe sensul de intrare în țară, la punctul
de trecere a frontierei Borș a intrat autocarul aparținând firmei de transport
T., condus de inculpatul C.V., autocar în care se aflau 43 de persoane venind
din străinătate.
Cu ocazia controlului au fost depistate un număr de 8
persoane, din cele 43 aflate în autocar, care aveau depășit termenul legal de
ședere în străinătate. Aceste persoane au fost invitate la ghișeul polițistului
de frontieră, pentru a fi incluse în baza de date a Poliției de Frontieră.
Inculpatul C.V. a fost cel care a adunat de la cele 8
persoane, ce aveau viza de ședere în străinătate expirată, în total suma de
1.500 de euro, pe care a pus-o într-un pachet de țigări, pachet pe care l-a
înmânat polițistului de frontieră B.I.
Acesta, la rândul său, a sunat șeful de grupă care,
deschizând pachetul de țigări, a găsit în interiorul său suma de 1.500 de euro.
Cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării
juridice a faptei, din infracțiunea de dare de mită în complicitate la dare de
mită, este nefondată.
Potrivit art. 255 C.
pen
.,
darea de mită este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani ori alte
foloase necuvenite unui funcționar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Ca atare, elementul material al infracțiunii de dare de
mită constă în acțiunea de corupere, care se poate realiza fie prin
promisiunea, fie prin oferirea, fie prin darea de către o persoană către un
funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase, în modurile și scopurile
arătate în art. 254 C.
pen
.
Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de
dare de mită este necesară îndeplinirea anumitor cerințe esențiale, respectiv:
- banii sau celelalte foloase promise, oferite sau date
să fie necuvenite, deci să aibă un caracter de retribuție, adică să constituie
plată (sau răsplată) în vederea efectuării unui act determinat;
- promisiunea, oferirea ori darea de bani sau alte
foloase trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii
în îndeplinirea actului determinat.
Pentru existența infracțiunii de dare de mită nu este
necesar ca promisiunea sau oferirea de bani ori alte foloase să fi fost urmată
de acceptare. Este nerelevant, de asemenea, refuzul funcționarului de a accepta
promisiunea ori oferta de bani sau alte foloase. Totodată, nu este necesar ca
promisiunea ori oferirea de bani sau alte foloase să fi fost urmată de
executare, fiind suficient faptul promiterii sau oferirii. În sfârșit, nu este
necesar să se fi realizat scopul urmărit, adică să se fi îndeplinit, să nu se
fi îndeplinit sau să se fi întârziat îndeplinirea actului determinat privitor
la îndatoririle de serviciu ori să se fi săvârșit actul determinat contrar
îndatoririlor de serviciu, fiind suficient să se fi promis, oferit sau dat bani
ori alte foloase.
Potrivit art. 24 C.
pen
.,
autorul este persoana care săvârșește, în mod nemijlocit, fapta prevăzută de
legea penală.
Întrucât una din modalitățile normative ale infracțiunii
de dare de mită constă în oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui
funcționar și cum inculpatul C.V. este cel care a oferit suma de 1.500 de euro,
strânsă de la cei 8 pasageri, polițistului B.I., el are calitatea de autor al
infracțiunii de dare de mită, și nu de complice.
În consecință,
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 16 octombrie 2007.