ÎCCJ, decizie (scj.ro #84042)

Dare de mită. Modalități de săvârșire a faptei. Autor. Complice Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Indice alfabetic: Drept penal - dare de mită - autor - complice C. pen ., art. 24, art. 255 alin. (1) 1. În conformitate cu dispozițiile art. 255 alin. (1) raportat la art. 254 C. pen ., infracțiunea de dare de mită poate fi săvârșită în modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase necuvenite unui funcționar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pentru existența infracțiunii de dare de mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite să fi fost urmată de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit - îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii de către funcționar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau săvârșirea unui act contrar acestor îndatoriri - să fi fost realizat.

2. Făptuitorul care oferă bani sau alte foloase unui funcționar, în modurile și în scopurile arătate în art. 254 C. pen ., are calitatea de autor al infracțiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) din același cod, și nu de complice, chiar dacă banii ori foloasele provin de la alte persoane, iar actul privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului sau actul contrar îndatoririlor de serviciu se referă la acestea, întrucât, potrivit art. 24 C. pen ., autorul este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, indiferent de modalitatea de comitere a acesteia. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 181 din 21 ianuarie 2008 Prin sentința penală nr. 152 din 28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 255 alin. (1) C. pen . raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul C.V.

Potrivit art. 255 alin. (4) C. pen ., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 1.500 de euro. Prima instanță a reținut că, la 15 august 2005, la punctul de trecere a frontierei Borș - sensul de intrare în țară - s-a prezentat inculpatul C.V., conducând autocarul aparținând firmei de transport T. În autocar se aflau 43 de călători care, la controlul de frontieră, au prezentat pașapoartele și permisele de ședere ale acestora în străinătate. Actele au fost prezentate de către inculpat agentului de poliție B.I., care a constatat că un număr de 8 din cei 43 de călători aveau depășit termenul de ședere în străinătate. Acesta a solicitat inculpatului să cheme cele 8 persoane, pentru a fi incluse în baza de date a Poliției de Frontieră.

Revenind la autocar, inculpatul a cerut celor 8 persoane aflate în această situație să dea câte 200 de euro fiecare, pentru a oferi suma agentului de poliție, astfel încât acesta să nu-i includă în baza de date a poliției. După strângerea sumei de 1.500 de euro, inculpatul s-a deplasat la toneta de control și a oferit polițistului, într-un pachet de țigări, suma de bani, în scopul arătat. În drept, fapta inculpatului C.V. de a oferi martorului B.I., agent de poliție din cadrul Poliției de Frontieră, suma de 1500 de euro, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Prin decizia nr. 112/A din 16 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat, între altele, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de dare de mită, în complicitate la dare de mită În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de dare de mită în complicitate la dare de mită, Curtea de Apel Oradea a reținut că aceasta este nefondată. Astfel, potrivit art. 255 C. pen ., infracțiunea de dare de mită se săvârșește și în modalitatea oferirii de bani, în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen ., inculpatul C.V.

fiind cel care a oferit sumele de bani strânse de la cei 8 pasageri, el fiind autorul faptei în accepțiunea art. 24 C. pen ., potrivit căruia autor este persoana care săvârșește, în mod nemijlocit, fapta prevăzută de legea penală. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.V. Prin motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen . Recurentul inculpat a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de dare de mită, în complicitate la dare de mită, întrucât el numai a oferit lucrătorului de poliție sumele de bani strânse de la cei 8 pasageri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivul de recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc . pen ., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. Din întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești - și anume, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor B.I., C.V., I.V., C.G., M.C.

și D.M., procesul-verbal de constatare a infracțiunii și planșele foto - a rezultat că, la 15 august 2005, pe sensul de intrare în țară, la punctul de trecere a frontierei Borș a intrat autocarul aparținând firmei de transport T., condus de inculpatul C.V., autocar în care se aflau 43 de persoane venind din străinătate. Cu ocazia controlului au fost depistate un număr de 8 persoane, din cele 43 aflate în autocar, care aveau depășit termenul legal de ședere în străinătate. Aceste persoane au fost invitate la ghișeul polițistului de frontieră, pentru a fi incluse în baza de date a Poliției de Frontieră. Inculpatul C.V. a fost cel care a adunat de la cele 8 persoane, ce aveau viza de ședere în străinătate expirată, în total suma de 1.500 de euro, pe care a pus-o într-un pachet de țigări, pachet pe care l-a înmânat polițistului de frontieră B.I.

Acesta, la rândul său, a sunat șeful de grupă care, deschizând pachetul de țigări, a găsit în interiorul său suma de 1.500 de euro. Cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de dare de mită în complicitate la dare de mită, este nefondată. Potrivit art. 255 C. pen ., darea de mită este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani ori alte foloase necuvenite unui funcționar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Ca atare, elementul material al infracțiunii de dare de mită constă în acțiunea de corupere, care se poate realiza fie prin promisiunea, fie prin oferirea, fie prin darea de către o persoană către un funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen . Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de dare de mită este necesară îndeplinirea anumitor cerințe esențiale, respectiv: - banii sau celelalte foloase promise, oferite sau date să fie necuvenite, deci să aibă un caracter de retribuție, adică să constituie plată (sau răsplată) în vederea efectuării unui act determinat; - promisiunea, oferirea ori darea de bani sau alte foloase trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea actului determinat.

Pentru existența infracțiunii de dare de mită nu este necesar ca promisiunea sau oferirea de bani ori alte foloase să fi fost urmată de acceptare. Este nerelevant, de asemenea, refuzul funcționarului de a accepta promisiunea ori oferta de bani sau alte foloase. Totodată, nu este necesar ca promisiunea ori oferirea de bani sau alte foloase să fi fost urmată de executare, fiind suficient faptul promiterii sau oferirii. În sfârșit, nu este necesar să se fi realizat scopul urmărit, adică să se fi îndeplinit, să nu se fi îndeplinit sau să se fi întârziat îndeplinirea actului determinat privitor la îndatoririle de serviciu ori să se fi săvârșit actul determinat contrar îndatoririlor de serviciu, fiind suficient să se fi promis, oferit sau dat bani ori alte foloase.

Potrivit art. 24 C. pen ., autorul este persoana care săvârșește, în mod nemijlocit, fapta prevăzută de legea penală. Întrucât una din modalitățile normative ale infracțiunii de dare de mită constă în oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcționar și cum inculpatul C.V. este cel care a oferit suma de 1.500 de euro, strânsă de la cei 8 pasageri, polițistului B.I., el are calitatea de autor al infracțiunii de dare de mită, și nu de complice. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 16 octombrie 2007.