ÎCCJ, Secția penală

Astfel, la data de 27 aprilie 2007 Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin (R.A.A.N.) a transmis invitații de participare pentru atribuirea unui contract de achiziție publică având ca obiect „cursuri de perfecționare și specializare pentru personalul din cadrul R.A.A.N." unui număr de 5 societăți, între care și SC I.T.S. SRL. Din cele 4 societăți care au răspuns invitațiilor, au fost selectate două (SC I.T.S. SRL și C.F.P. Perfect Service), cărora li s-au atribuit câte un contract de servicii cu obiectul sus-menționat, conform raportului comisiei de evaluare din 17 mai 2007 (fil. 26 vol. 5 dup). In privința SC I.T.S. SRL, aceasta a încheiat contractul de servicii nr. 232/S din 4 iunie 2007 în valoare de 184.135 plus TVA (fil. 4 vol. 5 dup).

Urmare a anunțului de participare la licitația deschisă pentru atribuirea unui contract având ca obiect „instruire, cursuri, seminarii de securitatea muncii", emis de SC C.E. Turceni SA și publicat la 23 aprilie 2007 în Monitorul Oficial, societatea I.T.S. a cumpărat caietul de sarcini alături de alte două societăți. Comparând prețurile rezultate în urma deschiderii celor două oferte depuse, ce a avut loc la 25 mai 2007, a fost selectată societatea I.T.S., care a oferit prețul cel mai mic (45.500 lei plus TVA, fată de 60.000 lei plus TVA). În baza raportului de atribuire din 7 iunie 2007 (fil. 116 vol. 4 dup), a fost încheiat contractul nr. 410 din 27 iunie 2007 între SC C.E. Turceni SA și SC I.T.S. SRL, în valoare de 45.500 lei plus TVA (fil.105 vol. 4 dup).

La data de 30 mai 2007, martorul P.M. s-a deplasat la sediul Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA (S.N.L.O.) Tg.Jiu, unde a fost primit în audiență de directorul societății, martorul D.E., la rugămintea adresată telefonic de către inculpatul P. Cu această ocazie, martorul P.M. a făcut o prezentare generală a obiectului de activitate a societății sale, înmânându-i martorului D. un pliant (catalog) al acesteia, cu rugămintea de a fi introdusă în baza de date a S.N.LO. și a fi astfel avută în vedere pe viitor în măsura în care vor exista proceduri de achiziție pentru cursuri de formare profesională. Martorul D. a pus viză de primire pe pliantul ce-i fusese prezentat și l-a înaintat direcției comerciale, unde a fost înregistrat sub nr. 3989 din 30 mai 2007 (fil. 238 vol. 1 ds. fond). Ulterior, în baza programului de formare profesională pentru anul 2007, aprobat în decembrie 2006, S.N.L.O. a demarat procedurile de atribuire a unui contract de prestări servicii în domeniul formării profesionale având ca obiect „comunicare și spirit de echipă" (fil. 100 și urm. vol. 3 dup). In acest sens, au fost transmise invitații de participare către 4 firme, între care F.M.G. și I.T.S., urmând ca analiza ofertelor să aibă loc pe 25 iulie 2007. Societatea I.T.S. nu a depus o asemenea ofertă, însă a încheiat un acord de subcontractare cu F.M.G. pe data de 24 iulie 2007, prevăzându-se că valoarea subcontractată nu poate depăși 49% din volumul contractului de achiziție ce urma a fi încheiat de F.M.G. (fil. 126 vol. 3 dup). La data stabilită pentru deschiderea ofertelor, 25 iulie 2007, comisia de evaluare a constatat că dintre cele 4 societăți cărora li se transmiseseră invitații de participare, doar F.M.G. a depus o ofertă, aceasta fiind declarată câștigătoare a contractului, conform raportului procedurii de atribuire din 27 iulie 2007 (fil. 121 vol. 3 dup). Î n baza acestui raport de atribuire, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.707/S din 3 septembrie 2007 între S.N.L.O. și F.M.G., având ca obiect prestarea de servicii de formare profesională - „Comunicare și spirit de echipă", în valoare de 68.000 lei plus TVA. În conținutul acestui contract se face referire și la acordul de subcontractare încheiat la 24 iulie 2007 între F.M.G. și I.T.S. (fil.130 vol. 3 dup).

La datele de 20 iulie 2007 și 27 iulie 2007, între inculpatul M. și martorul P.M. au avut loc două convorbiri telefonice , ocazie cu care martorul l-a întrebat pe inculpat dacă are cunoștințe la C.E. Rovinari și dacă îl poate ajuta să lase o ofertă la această societate (fil. 60-61, 86-88 vol. 2 dup). În finalul ultimei discuții, cei doi au convenit să vorbească din nou pe 12 august 2007, cu o zi înainte de Adunarea Generală a Acționarilor de la C.E. Rovinari, iar ulterior (fil. 101- 102 vol. 2 dup) cei doi au stabilit ca martorul P. să se deplaseze la C.E. Rovinari, chiar în ziua ședinței A.G.A. respectiv 13 august 2007. Acest lucru s-a și întâmplat, astfel încât la 13 august 2007 martorul P. s-a deplasat la C.E. Rovinari și a avut o discuție cu martorul C.L.D., directorul general al societății, cu puțin timp înainte de începerea ședinței A.G.A. (la care participa și inculpatul M.). Î ntâlnirea dintre cei doi a avut loc în aceiași termeni cu cei menționați anterior în cazul S.N.L.O. și a constat în prezentarea societății I.T.S., urmată de depunerea unei broșuri, cu rugămintea ca pe viitor, în ipoteza în care CE. Rovinari va face achiziții publice în domeniul de activitate al I.T.S., să fie contactată și această societate. La sfârșitul lunii august 2007, martorul P. s-a interesat telefonic la C.E. Rovinari în legătură cu oferta discutată pe 13 august 2007, ocazie cu care martorul C. a arătat că la acel moment nu se fac achiziții publice în domeniul de activitate al I.T.S., dar că pe viitor societatea o să fie invitată.

La data de 3 septembrie 2007 între martorul P. și inculpatul M. a avut loc o altă discuție telefonică, în cadrul căreia martorul s-a interesat dacă inculpatul are cunoștințe la C.E. Craiova, deoarece la această societate este un curs în domeniul protecției muncii (fil. 104-106 vol. 2 dup). Inculpatul a arătat că îl cunoaște pe directorul acelei societăți și i-a dat martorului numărul de telefon al acestuia, recomandându-i chiar ca în discuția pe care o va avea cu directorul Complexului Energetic Craiova să-i spună că vine din partea sa și că este fiul ministrului Muncii. IV. Analizând probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpaților P.N.P.A. și M.D.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Infracțiunea de dare de mită constă, potrivit art. 255 alin. (1) C. pen., în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen. În ce privește elementul material al infracțiunii de luare de mită, acesta poate consta fie într-o acțiune (pretindere, primire sau acceptarea promisiunii), fie într-o inacțiune (nerespingerea promisiunii), cerința esențială fiind însă ca banii sau celelalte foloase pretinse, primite ori promise să aibă un caracter de retribuție, adică să constituie plata (sau răsplata) în vederea efectuării de către funcționar a unui act determinat, arătat în mod explicit de către mituitor. In acest context, Curtea apreciază că nu doar actul privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului (sau actul contrar acestor îndatoriri) trebuie să fie determinat de către mituitor, ci și plata oferită, primită sau făgăduită funcționarului. Aceasta, pentru că stabilirea caracterului de retribuție a banilor sau foloaselor presupune existența unei anumite proporții între actul privitor la atribuțiile de serviciu (sau contrar acestora) și răsplată, în raport de care se poate aprecia dacă, din punct de vedere subiectiv, funcționarul a realizat sau nu că primește sau acceptă promisiunea unei retribuții. Particularizând aceste considerente la situația acceptării promisiunii, ca element material al infracțiunii de luare de mită cu relevanță în speță, Curtea reține că plata promisă funcționarului în schimbul actului ce urmează a fi sau nu îndeplinit, trebuie să fie precizată de mituitor, în așa fel încât în mod obiectiv să poată determina o atitudine de respingere din partea funcționarului (pe care acesta, prin ipoteză, nu a adoptat-o, explicit sau tacit), cerință care nu este îndeplinită atunci când promisiunea este formulată în termeni neclari, cu caracter de generalitate. Îîn speță, infracțiunile de dare și luare de mită imputate inculpaților au avut în vedere pe de o parte promisiunea făcută de inculpatul M. și acceptată de inculpatul P., de a-l sprijini pe fiul acestuia din urmă să obțină contracte de achiziție publică la anumite societăți cu capital de stat (S.N.L.O. Tg.Jiu, Complexele Energetice Turceni și Rovinari), iar pe de altă parte îndeplinirea de către inculpatul P., în calitate de ministru al Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, constând în numirea în funcția de inspector șef la I.T.M. Gorj a martorului R.G.O. În ce privește promisiunea presupus făcută de inculpatul M. și acceptată de inculpatul P., Curtea constată mai întâi că pentru dovedirea acesteia se face trimitere la înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpați (sau între aceștia și alte persoane). Î n acest context, cu referire la legalitatea acestor mijloace de probă, contestată de către inculpați, Curtea reține că inițial s-au efectuat interceptări ale convorbirilor telefonice într-un alt dosar (nr. 46/P/2007 al D.N.A.), în care inculpatul M. era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., care potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. se află în competența Tribunalului, ca instanță de fond. Abia la data de 13 septembrie 2007 s-a stabilit faptul că unul dintre numerele de telefon apelate de către inculpatul M. aparține inculpatului P., ministru al Muncii (fil. 111 vol. 2 dup), dată la care Parchetul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunii de luare de mită (fil. 1 vol. 1 dup). Î n condițiile în care convorbirile telefonice transcrise la dosar s-au purtat până la data de 3 septembrie 2007 (fil. 103 vol. 2 dup), adică până la momentul sesizării din oficiu cu privire la inculpatul P., în mod legal atât autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor, cât și prelungirile ulterioare au fost dispuse de către Tribunalul București (fil. 4-22 vol. 2 dup). Î n ce privește împrejurarea că aceste interceptări și înregistrări s-ar fi efectuat înainte de începerea urmăririi penale, Curtea constată că art. 91/1 C. proc. pen. nu condiționează emiterea autorizației pentru aceste activități de începerea urmăririi penale; dimpotrivă, legea menționează că interceptările și înregistrările pot fi efectuate dacă „sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu"; or, câtă vreme aceste interceptări și înregistrări pot fi autorizate și atunci când este vorba despre „pregătirea unei infracțiuni", așadar mai înainte de săvârșirea ei, este evident că la un asemenea moment nu poate fi vorba despre începerea urmăririi penale. Î n consecință, fiind vorba despre un text în vigoare, a cărui neconstituționalitate nu a fost stabilită prin dispozitivul unei Decizii a Curții Constituționale (singurul care leagă o instanță de judecată și are forță obligatorie), Înalta Curte constată că nu există niciun aspect de nelegalitate în autorizarea interceptărilor și înregistrărilor aflată la dosar. Pe de altă parte, nici faptul că în încheierile succesive date de Tribunalul București pentru autorizarea și prelungirea interceptărilor și înregistrărilor, nu este menționată prezența procurorului, nu afectează legalitatea măsurilor dispuse; procedura instituită de art. 91/1 C. proc. pen. este una specială și nu cuprinde (așa cum se întâmplă de pildă în cazul autorizării percheziției - art. 100 C. proc. pen.) dispoziții privitoare la participarea procurorului la judecarea cererilor privind autorizarea interceptărilor și înregistrărilor. Î n ce privește autenticitatea unora dintre convorbirile telefonice purtate între inculpați și contestate de aceștia, Curtea nu a decelat niciun element care să susțină dubiul invocat de inculpați. De asemenea, Curtea constată că nici expertul criminalist care a analizat respectivele convorbiri nu a precizat în mod explicit că acestea nu ar fi autentice, exprimând doar un punct de vedere teoretic, fără vreo particularizare pentru situația din speță (în sensul că integritatea înregistrărilor poate fi pusă sub semnul întrebării din cauza perioadei de timp în care acestea au fost scoase din mediul fizic în care au fost materializate pentru prima dată - fil. 68 vol. 2 ds.fond). Pe de altă parte, autenticitatea înregistrărilor a fost confirmată de către procuror în condițiile art. 91/3 C. proc. pen., iar Curtea însăși nu a putut stabili ex propriis sensibus niciun indiciu de alterare a acestor înregistrări, ascultate în ședința publică din 31 ianuarie 2010 (fil. 1 vol. 2 dup). De altfel, însuși inculpatul P., principalul contestator al autenticității respectivelor înregistrări, a avut o atitudine contradictorie, arătând cu ocazia audierii sale (fil. 107 vol. 1 ds. fond) că pasajul din discuția purtată cu inculpatul M. pe data de 3 iunie 2007 referitor la fiul său, nu îl confirmă, dar nici nu îl infirmă, pentru ca ulterior să susțină că, în fapt, acel pasaj ar face parte dintr-o altă convorbire, din 8 iulie 2007.Această din urmă susținere a fost și motivația expertizei criminalistice dispuse în cauză, care a concluzionat că nu au fost puse în evidență elemente care să confirme cele afirmate de inculpat (fil. 68 vol. 2 ds. fond). Simplul fapt că până la data de 3 iunie 2007 inculpatul M. nu vorbise și nu se întâlnise cu fiul inculpatului P. (ceea ce ar justifica, în opinia inculpatului P., dubiul cu privire la autenticitatea convorbirii din 3 iunie 2007), nu poate conduce la concluzia că inculpatul M. nu putea avea cunoștință, pe alte căi, de existența și activitățile martorului P.M., despre care de altfel nici nu a oferit mai multe amănunte în pasajul incriminat. Revenind la analiza de fond, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză nu susține acuzația adusă celor doi inculpați, cu privire la existența unei promisiuni (făcută de inculpatul M. și acceptată de inculpatul P.), care să întrunească condițiile cerute de lege pentru latura obiectivă a infracțiunilor de dare și luare de mită. Astfel, plecând de la premisa că toate înregistrările aflate la dosar sunt autentice, Curtea constată că între cei doi inculpați au avut loc 5 convorbiri telefonice: pe 3 iunie 2007, 11 iunie 2007, 8 iulie 2007 (3 convorbiri) și 26 iulie 2007. Dintre acestea, doar trei cuprind referiri și la fiul inculpatului P. și, prin urmare, pot avea relevanță în analiza laturii obiective a celor două infracțiuni. Analizând prima și cea mai importantă convorbire, cea din 3 iunie 2007 (fil. 52 vol. 2 dup), pe care Curtea a ascultat-o nemijlocit în ședință publică, se constată că solicitarea inculpatului M. adresată inculpatului P., de a discuta despre numirea într-o funcție publică a unei persoane susținute de inculpatul M., reprezintă un demers politic, a cărui moralitate este fără îndoială discutabilă, în condițiile în care se pune problema (de principiu) a numirii într-o funcție publică a unei persoane cu susținere politică, independent de calitățile acesteia. Împărțirea și ocuparea funcțiilor publice pe criterii politice, potrivit unor algoritmuri stabilite între partidele aflate la putere, reprezintă o meteahnă a societății românești, fără ca acestea, să aibă, în toate cazurile, și o conotație penală (eventual, ca și act de corupție). Din conținutul convorbirii purtate între inculpați rezultă că „avantajul" obținut din numirea martorului R.D. în funcția de inspector șef al I.T.M. Gorj era unul politic și consta în presupusa trecere a doi parlamentari (martorii R.M., fratele lui R.D. și M.P.) de la alte partide la Partidul Național Liberal, „realizare" extrem de „valoroasă" în lumea politică. Această motivație, a „întăririi" partidului din care ambii inculpați făceau parte (unul, ca președinte de filială-inculpatul M., altul, ca ministru-inculpatul P. ) este reluată de altfel și într-una dintre convorbirile din 8 iulie 2007 (fil. 80 vol. 2 dup), când inculpatul P. a recunoscut că l-a ajutat pe inculpatul M. cu numirea martorului R.G.O. în funcția de inspector șef interimar la I.T.M. Gorj, iar inculpatul M. i-a mulțumit pentru această „faptă bună și demnă", făcând din nou referire la trecerea celor doi parlamentari, la Partidul Național Liberal. Deși nu are legătură directă cu cauza de față, nu este de omis contextul politic în care se punea problema trecerii unor parlamentari la P.N.L., fiind vorba în acea perioadă despre un guvern minoritar, a cărui susținere parlamentară era vitală pentru menținerea la putere. Acest context politic putea oferi o anumită greutate motivației prezentate de către inculpatul M. pentru intervenția făcută în vederea respectivei numiri, indepedent de realitatea sau concretizarea acestei motivații. De altfel, analizând toate convorbirile purtate între inculpați, se poate constata cu ușurință caracterul lor preponderent politic, acesta fiind și motivul pentru care referirile la fiul inculpatului P. par rupte din context. In privința acestor referiri, Curtea constată mai întâi că atât în convorbirea din 3 iunie 2007, cât și în cea din 8 iulie 2007, acestea apar numai după ce inculpatul M. expune motivația politică a demersului său. Î n al doilea rând, din respectivele înregistrări rezultă lipsa de concretețe a acestor referiri și, mai ales, absența oricărui element pe baza căruia se poate trage concluzia că, în schimbul actului ce urma a fi îndeplinit de inculpatul P., inculpatul M. urma să-l sprijine pe fiul acestuia în obținerea de contracte de achiziții publice la societăți comerciale cu capital de stat din zona Gorjului. Cu alte cuvinte, chiar dacă am accepta ideea că inculpatul M. discută despre vreun ajutor, sprijin pe care era dispus să-l acorde fiului inculpatului P., probatoriul administrat în cauză nu este lămuritor cu privire la limitele acestui sprijin, dacă acesta urma să cuprindă influențe în obținerea unor contracte de achiziție publică sau se limita la facilitarea unor contacte în vederea prezentării societății martorului P.M. Afirmațiile inculpatului M.: „și sprijin și eu acțiunea fiului dumneavoastră în toate domeniile. (...) A dat și scriptic și pe celelalte două" (convorbirea din 3 iunie 2007- fil. 54 vol. 2 dup), ,Am discutat în legătură cu problema aceea care o știți dumneavoastră că sunt în AGA (...), la S.N.L.O., însă soluționez (...), Da! Problema o rezolv. Deci să ia, știți dumneavoastră cine, cu... legătura cu ăia (convorbirea din 8 iulie 2007 - fil. 81 vol. 2 dup), „Eu mâine merg la Turceni și am o discuție, nu telefonică (...) Și eu discut cu băieții de acolo (...) pentru că e și un Consiliu de administrație (...) când mă întorc vorbesc și la Rovinari (convorbirea din 26 iulie 2007 - fil. 84 vol. 2 dup) nu întrunesc condițiile pentru a putea fi calificate ca niște promisiuni de a-l sprijini pe fiul inculpatului P. în obținerea de contracte de achiziție publică la societăți comerciale cu capital de stat din zona Gorjului, în schimbul cărora inculpatul P. urma să-l numească pe martorul R.D. în funcția de inspector șef la I.T.M. Gorj. Pe de altă parte, este adevărat că, în cazul promisiunii de foloase, este fără relevanță dacă promisiunea a fost sau nu respectată, însă având în vedere termenii vagi folosiți de inculpatul M. în convorbirile sus-menționate, se impun câteva considerații legate de activitățile martorului P.M. și, mai ales, de presupusul ajutor acordat acestuia de către inculpatul M. Cu alte cuvinte, analizând desfășurarea ulterioară a evenimentelor, inclusiv conduita persoanelor implicate (inculpații și martorul P.M.), se poate explicita, retroactiv, conținutul discuției din 3 iunie 2007, pentru a se stabili limitele ajutorului pe care inculpatul M. s-a oferit să-l acorde fiului inculpatului P. Astfel, este real faptul că la data de 4 aprilie 2007, ziua în care inculpatul P. a fost numit ca ministru, fiul acestuia a făcut modificări la actul constitutiv al societății pe care o deținea anterior, însă acestea nu au vizat exclusiv schimbarea obiectului principal de activitate, pentru a putea desfășura activități de prestări servicii în domeniul formării profesionale și protecției muncii (cursuri de pregătire, perfecționare și specializare), ci s-au referit și la alte aspecte, respectiv: intrarea în societate, prin preluarea părților sociale aferente de la asociatul R.S., a societății E.H.L.; schimbarea sediului social al societății (din Constanța în București) și înființarea unui punct de lucru; modificarea denumirii societății, în I.T.S. Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că martorul a ocupat anterior funcția de director de marketing la SC F.M.G. SA, societate care deținea cea mai mare pondere în domeniul pregătirii profesionale, iar până la momentul părăsirii acelei firme (care s-a întâmplat efectiv la 21 martie 2007, așadar anterior numirii ca ministru a tatălui său) nu putea în mod evident să desfășoare o activitate similară prin firma proprie, căci ar fi existat un conflict de interese și o concurentă neloială. Tot astfel, după părăsirea F.M.G., nimic nu se opunea ca martorul să-ți poată valorifica cunoștințele profesionale și umane dobândite în perioada anterioară, de natură a facilita intrarea pe piața firmelor din domeniul formării profesionale și a societății sale, I.T.S. Î n privința contractelor de achiziție publică obținute de firma I.T.S., Curtea constată că nu există niciun element probator care să demonstreze vreun aspect de nelegalitate și, ce e mai important, vreo influență, presiune, sprijin sau vreun ajutor în acest sens din partea inculpatului M. sau chiar a inculpatului P. Astfel, din situația de fapt ( a se vedea anterior, pct. HIB1-5) rezultă că societatea I.T.S. a participat în nume propriu la 2 proceduri de achiziție publică a unor contracte în domeniul pregătirii profesionale, la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin (ce nu face obiectul acuzațiilor, dar la care există trimiteri în actul de sesizare) și C.E. Turceni declanșate la 27 aprilie 2007, respectiv 23 aprilie 2007, finalizate cu rapoarte de atribuire la 17 mai 2007 și 7 iunie 2007, contractele fiind încheiate la 4 iunie 2007, respectiv 27 iunie 2007. Dincolo de împrejurarea că o parte importantă a acestor proceduri s-a desfășurat mai înainte de prima discuție a inculpaților, din 3 iunie 2007, din actele aflate la dosar nu rezultă modalitatea în care atribuirea contractelor ar fi putut fi influențată de vreunul dintre inculpați, în condițiile în care societatea I.T.S. a fost doar una dintre firmele invitate la licitație și care au depus oferte, iar câștigarea contractelor s-a făcut pe baza criteriului stabilit de autoritatea contractantă, respectiv prețul cel mai mic. Mai mult, în privința contractului obținut la C.E. Turceni, toți martorii audiați în cauză, care au fost implicați sub o formă sau alta în acea procedură, au arătat că nu a existat vreo influență, intervenție sau presiune din partea cuiva (deci, nici a inculpaților) pentru atribuirea contractului. În ce privește Societatea Națională a Lignitului Oltenia (S.N.L.O.), este de observat că martorul P.M. a avut un prim contact cu aceasta la data de 30 mai 2007, care a constat doar în prezentarea firmei și depunerea unui pliant pentru a fi avut în vedere la proceduri de achiziție viitoare. Această întâlnire a avut loc mai înainte de prima discuție a inculpaților, din 3 iunie 2007, astfel încât orice implicare a inculpatului M. este exclusă. Este adevărat că primirea martorului a fost mai degrabă urgentată de telefonul dat de inculpatul P., directorului S.N.L.O., însă acest demers nu are o conotație ilicită, câtă vreme s-a rezumat la rugămintea de a-l primi pe fiul său, aflat deja în antecameră, fapt recunoscut de martorul D., directorul societății. In legătură cu această întâlnire, același martor a arătat că era o uzanță ca firmele interesate să se prezinte anticipat pentru a-și prezenta obiectul de activitate și dorința de a participa pe viitor la proceduri de achiziție, existând și alte situații în care a primit reprezentanți ai firmelor, în modalitatea în care a procedat cu societatea I.T.S. Î n ce privește procedura de achiziție la care a participat și firma martorului P., este de observat că acesteia i s-a trimis invitație de participare, alături de alte 3 societăți, între care și F.M.G. (la care lucrase anterior), însă nu a depus o ofertă proprie, ci a încheiat un acord de subcontractare cu aceasta, cu o zi înainte de deschiderea ofertelor. Această împrejurare nu are o conotație ilicită, în condițiile în care F.M.G. a fost singura societate care a depus o ofertă; faptul că în formularul acordului de subcontractare nu a fost consemnat numărul contractului de achiziție publică, nu poate conduce, prin el însuși, la concluzia că martorul cunoștea încă din 24 iulie 2007 cui i se va atribui contractul ( adică, lui F.M.G.), căci aceasta ar fi presupus o complicitate cu cei implicați în procedura de achiziție, ce nu a fost dovedită. Chiar și așa fiind, în acest caz societatea I.T.S. a obținut doar o subcontractare, fără vreo implicație din partea S.N.L.O. Cert este faptul că, devreme ce doar societatea F.M.G. a depus o ofertă (din cele 4 societăți invitate), câștigătorul procedurii nu putea fi influențat în vreun fel, independent de calitățile anterioare ale martorului P.M. sau ale tatălui său (lector în perioade anterioare) în această societate. În mod corespunzător, nici inculpatul M. nu putea interveni în vreun fel în această procedură, iar singura referire (vagă) la S.N.L.O., se regăsește în discuția din 8 iulie 2007 cu inculpatul P., după ce acesta îl numise (la 15 iunie 2007) pe martorul R.D. în funcția de inspector șef al I.T.M. Gorj. Î n legătură cu C.E. Rovinari, este real că între inculpatul M. și martorul P.M. au avut loc trei convorbiri telefonice, pe 20 iulie, 27 iulie și 30 iulie 2007, însă din nici una nu rezultă că inculpatul urma să faciliteze obținerea de către firma martorului a unor contracte. Dimpotrivă, în prima convorbire, din 20 iulie 2007 (fil. 60 vol. 2 dup) rezultă în mod cert că discuția se poartă în jurul unui ajutor dat de inculpatul M. pentru depunerea unei oferte de către I.T.S. la Rovinari : „(M.P): ...poate mă puteți ajuta la Rovinari, cu cineva, să... să lăsăm o ofertă". Celelalte convorbiri nu aduc elemente de noutate, ci se poartă doar în jurul datei la care martorul trebuia să se deplaseze la Rovinari. De altfel, aceste discuții sunt edificatoare în general pentru modul în care inculpatul M. a înțeles să-l ajute pe martorul P.M.. Astfel, în discuția din 27 iulie 2007 (fil.87 vol. 2 dup), inculpatul îi spune martorului : „...dacă vii pe Craiova oprești direct la Turceni, că eu vorbesc azi acolo", însă martorul precizează : „...acolo am câștigat o licitație(...)a fost o licitație și am depus și am câștigat (...)am câștigat un curs de protecția muncii (...) și fără niciun fel de...Mă înțelegeți?", de unde rezultă, nu doar că inculpatul M. nu era la curent cu demersurile anterioare ale martorului, ci și faptul că nu a avut vreo implicare în procedura de achiziție desfășurată deja la C.E. Turceni. În același sens, este convorbirea purtată cu o zi înainte, 26 iulie 2007 între cei doi inculpați (fil. 84 vol. 2 dup) : „(MD: Așteptam de la băiatul dumneavoastră telefon, săptămâna asta (PP): M. trebuia să vă sune? Nu știam. O să-l sun să vă sune (MD): Eu mâine merg la Turceni și am o discuție, nu telefonică (PP): Aha! Am înțeles! Da! (...) îi spun să vă sune? (MD:) îhî! Și eu discut cu băieții de acolo... ".Din această discuție rezultă în mod cert că niciunul dintre inculpați nu cunoștea că, încă din 27 iunie 2007, firma I.T.S. a martorului P.M. semnase un contract la C.E. Turceni, fiind astfel exclusă vreo implicare a vreunuia dintre ei în respectiva procedură. Revenind la situația de la Complexului Energetic Rovinari, nici probele testimoniale nu susțin o altă realitate decât cea dedusă din convorbirile telefonice. Martorul C., directorul Complexului, relatează condițiile în care a avut loc întâlnirea cu martorul P.M. , respectiv în ziua de 13 august 2007, cu puțin înainte de ședința A.G.A, singura implicare a inculpatului M. (care a auzit când secretara i-a spus directorului că este căutat de martorul P.) constând în rugămintea de a-l primi, fără a-i cere să-i facă vreo favoare. În rest, întâlnirea a fost în linii mari identică cu cea de la S.N.L.O., constând în prezentarea firmei, depunerea unei broșuri și rugămintea de a fi avut în vedere la viitoare proceduri de achiziție. Ca și în cazul S.N.L.O., și martorul C. a afirmat că, procedând astfel, nu i-a făcut vreo favoare fiului inculpatului P., întrucât așa proceda în mod uzual cu toate firmele. Pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că între cei doi martori a mai avut loc ulterior doar o discuție telefonică, legată de eventualitatea vreunei proceduri de achiziție, fără însă ca firma I.T.S. să participe la o asemenea procedură și să obțină un contract. Î n fine, deși nu face obiectul acuzațiilor, la dosar mai există o convorbire telefonică între inculpatul M. și martorul P.M. , la 3 septembrie 2007 (fil. 104 vol. 2 dup), în cadrul căreia martorul s-a interesat dacă