ÎCCJ, Decizia nr. 112/2011

Asupra recursurilor de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința nr. 161 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei penale care formează obiectul Dosarului nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, privind pe inculpații M.M.T., J.I.P. și P.N. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse în cauză. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– secția de combatere a corupției nr. 49/P/2006 au fost trimiși în judecată: 1. Inculpatul M.M.T., fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000; - art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; - art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.; 2. Inculpata J.I.P., fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 255 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cele patru infracțiuni fiind săvârșite în legătură de conexitate cu infracțiunile de corupție prevăzute de: - art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunile fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.; 3. Inculpatul P.N., fost arhitect șef la Primăria Voluntari, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 288 alin. (2). C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare; - art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G.

SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului. În sarcina inculpatei J.I.P. s-a reținut fapta corelativă de a da, în perioada 2001 - 2002, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului M.M.T., ce deținea funcția de ministru al M.L.P.T.L., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului M.M.T., în scopul numirii și menținerii în funcțiile de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C.

S-a apreciat că faptele aceleiași inculpate, de a-i determina cu intenție, în perioada 2001 - 2006, în mod repetat, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pe administratorii SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău și SC R.G. SRL Bacău (M.N., P.C. și B.B.E.) și pe angajați ai acestor societăți comerciale (H.E., O.M., D.D., A.A.M., O.E.M., G.C., M.A., M.D., C.R.G.

și S.M.), să săvârșească, fără vinovăție, următoarele infracțiuni în legătură directă cu infracțiunea de corupție descrisă: - folosirea cu rea credință a bunurilor societăților comerciale într-un scop contrar intereselor acestora; - fals intelectual la legea contabilității, constând în efectuarea unor înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitatea celor trei societăți comerciale, având drept consecință denaturarea veniturilor, a cheltuielilor, a rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanțurile contabile; - fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în întocmirea, cu date nereale, a situațiilor de lucrări, devizelor ofertă, devizelor generale, chitanțelor de încasare, dispozițiilor de încasare și facturilor fiscale, urmată de folosirea lor la compartimentele de specialitate, în scopul evidențierii și decontării lucrărilor către beneficiar, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: 1. Participație improprie în formă continuată la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societăților comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 (republicată) și art. 41 alin. (2) C. pen.; 2. Participație improprie în formă continuată la infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3. Participație improprie în formă continuată la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât s-a constatat că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpată în concurs real, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai reținut că inculpatul M.M.T. l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul P.N., arhitect al orașului Voluntari, să falsifice în anul 2006, autorizația de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari, pe numele M.V.G. și a folosit înscrisul fals la organul de urmărire penală pentru a înlătura o eventuală răspundere penală cu privire la infracțiunea de corupție reținută în sarcina sa. În sarcina inculpatului P.N. s-a reținut că, în calitate de arhitect șef al Primăriei Voluntari a falsificat, în anul 2006, autorizația de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari pe numele M.V.G.

și a încredințat-o ulterior, direct sau prin intermediar, inculpatului M.M.T. pentru a o folosi în prezenta cauză în scopul îngreunării și zădărnicirii urmăririi penale, având ca obiect infracțiunea de luare de mită. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 2081/1/2009 la 5 martie 2009, de la primul termen de judecată, când inculpații au fost prezenți personal și asistați de apărători aleși, au ridicat o serie de excepții ce vizau nelegala sesizare a instanței. La termenul de judecată din 2 iunie 2009, inculpații M.M.T. și J.I.P., prin apărători, au susținut excepțiile invocate, Înalta Curte rămânând în pronunțare.

Din analiza conținutului excepțiilor invocate de cei doi inculpați a reieșit necesitatea punerii în discuția părților a constituționalității art. 13, art. 14, art. 15 și art. 16 din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999, modificată și completată, în raport de dispozițiile art. 109 și ale art. 16 din Constituția României. La termenul din 9 iulie 2009 au fost respinse cererile privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția privind constituționalitatea dispozițiilor art. 13-16 din Legea nr. 115/1999, cât și a O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art. 1 alin. (1), art. 31, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art. 151 din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G.

nr. 24/2004 și art. 911-916 C. proc. pen. Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, inculpații M.M.T. și J.I.P. au declarat recurs, care a fost admis, încheierea din 9 iulie 2009 a fost casată, a fost admisă cererea inculpatei J.I.P. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, cauza fiind suspendată până la soluționarea excepției. Cauza a revenit de la Curtea Constituțională în septembrie 2010, Înalta Curte, stabilind că asupra excepțiilor invocate de către inculpați și care privesc respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, să se pronunțe după citirea actului de sesizare.

La termenul de judecată din 11 octombrie 2010 a fost verificată regularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, răspunzându-se astfel și unor excepții invocate de inculpați, care se refereau strict la dispozițiile art. 264 alin. (3) C. pen., iar la termenul din 11 ianuarie 2011, după citirea actului de sesizare, prima instanță a rămas în pronunțare pe excepțiile invocate de către inculpații M.M.T. și J.I.P. cu privire la respectarea dispozițiilor legale care reglementează urmărirea penală și care au incidență asupra sesizării legale a instanței.

Astfel, s-a constatat că examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează urmărirea penală) reprezintă o activitate distinctă de cea a examinării regularității actului de sesizare, analiza modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează urmărirea penală putându-se face numai în contextul în care instanța constată că a fost legal sesizată. S-a apreciat că neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută, iar încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale poate atrage – în condițiile legale - nulitatea relativă, după cum rezultă din dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

pen., art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv art. 332 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Cu privire la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza urmăririi penale, inculpatul M.M.T. a învederat că sesizarea instanței de judecată s-a făcut cu încălcarea următoarelor dispoziții legale: - încălcarea dispozițiilor art. 221, art. 210 C. proc. pen., art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 222 alin. (7) și art. 228 alin. (1) C. proc. pen.; - încălcarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția României și a D.C.C. nr. 270/2008; - încălcarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 6, art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 din C.E.D.O.

Inculpata J.I.P., la rândul său, a învederat o serie de cazuri de nulitate, nelegalitate și neregularitate a sesizării instanței, cum ar fi: - efectuarea actelor de urmărire penală și cercetare, precum și emiterea rechizitoriului de procurori care nu au fost învestiți legal în Dosarul nr. 49/P/2006; - efectuarea actelor de urmărire penală și emiterea rechizitoriului de procurorul aflat în situație de incompatibilitate; - constatarea nulității actelor de urmărire penală efectuate față de inculpatul M.M.T. ca urmare a existenței unei cauze de împiedicare a urmăririi penale, datorită situației de indivizibilitate și conexitate, atrage nulitatea tuturor actelor de urmărire penală față de inculpata J.I.P.; - nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză de procurorul șef al D.N.A.; - nulitatea actelor de schimbare a încadrării juridice de extindere a procesului penal și de începere a urmăririi penale pentru fapte noi.

Inexistența urmăririi penale în raport de aceste fapte și de noua încadrare juridică; - nulitatea urmăririi penale ca urmare a utilizării în condiții de nulitate, nelegalitate și neregularitate a actelor efectuate în alte cauze. Cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței și la aspectele privind încălcarea unor dispoziții legale, privind efectuarea actelor de urmărire penală prima instanță a constatat că „autodenunțul” formulat de numita P.C. la 24 ianuarie 2006 (fila 1 volumul 1 dosar urmărire penală) reprezintă un mod general de sesizare a organului de urmărire penală, prin care acesta a luat cunoștință, în condițiile legii, despre săvârșirea unor infracțiuni. În scopul verificării susținerilor numitei P.C.

au fost efectuate acte premergătoare, care au relevat faptul că M.M.T., deputat în Parlamentul României (fost ministru al M.L.P.T.L. în perioada 2001 - 2004) a folosit influența și autoritatea sa în calitate de vicepreședinte al P.S.D., dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la învinuita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde. În schimbul foloaselor, învinuitul a dispus numirea și menținerea în funcțiile de inspector general de stat și președinte al Consiliului de conducere al I.S.C. a inculpatei J.I.P. S-a constatat că modalitatea de exprimare folosită de numita P.C.

în „autodenunț” nu poate fi sancționată ca echivalând cu o lipsă de sesizare a organului de urmărire penală, atâta timp cât în lipsa cunoștințelor juridice, aceasta a încunoștințat organul de urmărire penală despre săvârșirea unor fapte de corupție, iar prin modalitatea aleasă (autodenunțul) nu este necesară îndeplinirea unor condiții, așa cum sunt cele prevăzute de art. 221 alin. (2) C. proc. pen. ca în cazul plângerii.

Faptul că aceasta a descris o situație de fapt și a învederat existența unor infracțiuni de corupție, nominalizând și anumite persoane care ar fi avut legătură cu săvârșirea acestora, a fost apreciat ca reprezentând un mod legal de sesizare a organului de urmărire penală, acesta considerându-se legal învestit, fapt ce a determinat și efectuarea de acte premergătoare în cauză, în urma cărora s-a constatat existența unor date și indicii cu privire la săvârșirea pretinselor infracțiuni de corupție, indicate în denunț, iar atâta timp cât organul de urmărire penală fusese deja sesizat printr-un mod general (în speță „autodenunțul) și a dispus efectuarea de acte premergătoare ale căror constatări s-au materializat într-un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală nu mai avea obligația încheierii unui proces-verbal de sesizare din oficiu.

A fost apreciat ca întemeiat motivul invocat de către inculpatul M.M.T., privind încălcarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 6 și art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 C.E.D.O., art. 250-258 C. proc. pen., în sensul că nu i-au fost aduse la cunoștință noile acte materiale care fac obiectul acuzărilor și nu i s-a asigurat deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege. Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. din 5 martie 2009, în sarcina învinuitului M.M.T. s-a reținut fapta de a „pretinde și primi, în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L.

de la învinuita J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului” (fila 38 rechizitoriu), care „realizează elementele constitutive al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată”. Spre deosebire de rechizitoriu, actele premergătoare, cât și cele de urmărire penală efectuate în cauză, au relevat o bază factuală diferită pentru învinuirea de luare de mită.

Astfel, în etapa actelor premergătoare, s-a reținut prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 3 februarie 2006 (volumul 1 filele 2-3) că învinuitul ar fi folosit influența și autoritatea în calitate de vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în comuna Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov. Ulterior, prin referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9), procurorii D.N.A.

au constatat că „cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că în perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins și primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție, extindere și dotare executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul din sat Pipera, județul Ilfov.” Prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 1 octombrie 2008 (volumul 26, filele 16-17) a fost reținută fapta constând în pretinderea și primirea de la J.I.P. de „foloase necuvenite de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție (renovare, extindere și dotare) executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G.

SRL la imobilul proprietatea mamei sale, M.V.G., din sat Pipera, județul Ilfov. Învinuirea i-a fost adusă la cunoștință în forma reținută în rezoluția de începere a urmăririi penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, fila 32), iar ulterior a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36). Aceste fapte au făcut și obiectul rezoluțiilor care au fost infirmate de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, ca urmare a D.C.C. nr. 270 din 10 martie 2008 și nr. 665 din 5 iulie 2007, precum și al solicitării cererii adresate Președintelui României privind declanșarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a lui M.M.T.

(16 ianuarie 2008) și Camerei Deputaților (21 aprilie 2008). Ulterior, prin Rechizitoriul nr. 49/P/2006 din 1 martie 2009, obiectul acuzațiilor a fost extins, reținându-se că în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., inculpatul M.M.T. ar fi pretins și primit de la J.I.P., în schimbul numirii și menținerii acesteia în funcțiile de inspector șef adjunct și inspector șef la I.S.C. „foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov.

Astfel, s-a constatat că, deși în rechizitoriu s-a menținut încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită în formă simplă, cadrul procesual penal a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite și contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum și contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăți comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.00.000 ROL la 9.274.202.542 ROL. S-a ajuns astfel la situația că, deși fapta a fost încadrată în formă simplă, prin rechizitoriul din 04 martie 2009, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni practic în formă continuată, în conținutul acesteia adăugându-se acte materiale pentru care conform art. 238 C. proc.

pen., nu s-au extins cercetările, nu s-a început și nu s-a efectuat urmărirea penală. Nelegalitatea de conținut a rechizitoriului (care se referă la o sumă dublă) a fost apreciată ca evidentă, nereprezentând o simplă diferență rezultată din reevaluări, fiind confirmată de procuror, așa cum reiese din conținutul actelor de procedură efectuate cu privire la inculpata J.P.I., în sensul că s-a reținut în sarcina inculpatei J.P.I. infracțiunea corelativă de dare de mită în formă continuată. S-a reținut că prin Ordonanța nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008, - D.N.A. (vol.26 fila 103) a dispus față de J.P.I., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de dare de mită din forma simplă – prevăzută de art. 255 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 – în formă continuată - prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale – cu privire la noile acte materiale – descrise în partea expozitivă (pct. I din dispozițiile ordonanței – fila 106 dosar urmărire penală vol.26). Noile acte materiale descrise în partea expozitivă a ordonanței nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008 sunt identificate de procurori că au constat în diverse sume de bani (1.584.886.000 ROL – aferentă unor lucrări de construcții realizate de SC V. SA, achitată în tranșe „ în perioada 7 decembrie 2001-13 aprilie 2002; 1.018.732.601 ROL, aferentă unor lucrări de construcții realizate de SC C. SA, SC V. SA, SC R.G.

SRL și SC D. SA în perioada octombrie – noiembrie 2001”, „263.713.057 ROL, aferente unor construcții executate de SC C. SA în anul 2002”), pe care Irina J.P.I. le-ar fi dat inculpatului M.M.T., în perioada 2001-2002 la diferite intervale de timp, pentru a o menține în funcția de inspector general de stat în cadrul I.S.C.”. Astfel, inculpatei J.P.I. i-au fost prezentate noile acte materiale, i-a fost pus în vedere faptul că s-a extins cercetarea penală și s-a început urmărirea penală pentru noile acte, aceasta exercitându-și drepturile procesuale (vol.26, filele 109, 111, 115) în consecință. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.T.

în procesul verbal din 26 februarie 2009 (filele 36-65 dosar urmărire penală vol.26), încheiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu sunt menționate decât încadrările juridice ale faptelor reținute inițial în sarcina sa ca învinuire, nerezultând faptul că acesta a avut cunoștință de includerea în conținutul infracțiunii de luare de mită a unor acte materiale noi, astfel încât, deși a fost întrebat dacă dorește să facă declarații suplimentare, nu a făcut-o, deoarece nu știa de existența acestor noi acte materiale, față de acest inculpat neprocedându-se la extinderea urmăririi penale, pentru noi acte materiale.

Prima instanță a apreciat că deși, potrivit susținerilor parchetului inculpatului i s-a pus la dispoziție întreg materialul de urmărire penală și a avut posibilitatea să ia cunoștință de fapta sa, cât și de schimbarea de încadrare juridică și de extinderea urmăririi penale în ceea ce o privește pe inculpata J.P.I., aceasta nu putea echivala cu îndeplinirea de către procuror a obligației prezentării materialului de urmărire penală în sensul de a-i aduce inculpatului M.M.T. la cunoștință în mod complet, detaliat și precis fapta pentru care este cercetat, fiind inexplicabilă diferența dintre suma reținută în procesul-verbal de începere a urmăririi penale și cea reținută prin actul de sesizare, cu atât mai mult cu cât a apărut și o nouă societate (S.C.

D. S.A.), față de societățile amintite în actul de începere a urmăririi penale (SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL) fiind lipsit de logică faptul că persoanei care este trimisă în judecată pentru dare de mită i se reține forma continuată a infracțiunii, iar persoanei care primește mita i se reține forma simplă a infracțiunii de luare de mită. S-a reținut că și din formularea folosită de procuror în rechizitoriu, rezultă reținerea greșită a formei simple a infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatului M.M.T., atâta timp cât se vorbește de fapta corelativă comisă în perioada 2001 - 2002 de învinuita J.P.I.

de a da în mod repetat – fila 38 din rechizitoriu – și i se reține forma continuată a infracțiunii de dare de mită, deși e vorba de aceeași sumă (9.274.202.542 ROL), primită/dată ca folos necuvenit, de aceeași perioadă (2001 - 2002) de timp când s-a pretins, primit și dat respectiva sumă de bani, de aceleași societăți care au efectuat lucrări de amenajări și dotare, (respectiv SC C. SA, SC V. SA, SC D. SRL, SC R.G. SRL, toate din Bacău). Astfel, s-a concluzionat că inculpatului i-au fost încălcate dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea de a i se aduce la cunoștință în mod complet, detaliat și în cel mai scurt timp fapta care formează obiectul cauzei, pentru a-și exercita dreptul la apărare ori opțiunea de a invoca dreptul la tăcere, potrivit art. 24 din Constituția României și art. 6 alin. (3) C. proc.

pen., organele judiciare având obligația (înscrisă printre drepturile speciale ale acuzatului, stipulate în art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.), de a încunoștința pe învinuit sau inculpat despre faptele pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestora și să asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. S-a mai arătat că art. 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O. recunoaște pentru o persoană nu numai dreptul de a fi informată cu privire la cauza acuzației (noțiune ce include atât notificarea oficială a reproșului de a fi comis o infracțiune, dar și orice altă măsură care poate avea urmări importante asupra celui suspectat) ci și pe acela de a i se aduce la cunoștință și calificarea juridică dată acestor fapte, informarea trebuind să fie detaliată, completă și în cel mai scurt timp, modificarea acuzației trebuind adusă la cunoștință în aceleași condiții de promptitudine dispuse de articolul 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O.

pentru ca orice persoană să dispună de facilitățile necesare apărării sale. S-a reținut că în speță inculpatului M.M.T. i s-a încălcat dreptul la apărare, prin rechizitoriul din 4 martie 2009, dispunându-se atât punerea în mișcare a acțiunii penale, cât și trimiterea în judecată pentru săvârșirea pretinsei infracțiuni de luare de mită, în conținutul căreia au fost incluse acte materiale pentru care nu au fost extinse cercetările, conform art. 238 C. proc. pen., nu au început și nu au efectuat urmărirea penală, inculpatului neaducându-i-se la cunoștință cu promptitudine natura acuzației, respectiv fapta materială și calificarea juridică a acesteia (schimbarea bazei factuale), astfel încât acesta să înțeleagă exact întinderea acuzației adusă împotriva sa, pentru a-și putea pregăti apărarea în mod adecvat.

Instanța a constatat că schimbarea bazei factuale a învinuirii, prin introducerea unor elemente de fapt noi, încalcă pe lângă dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației (art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție) (Hotărârea P. și S. versus Franța) și noțiunea de previzibilitate (art. 7 din Convenție), faptul că inculpatului M.M.T. i s-a pus la dispoziție materialul de urmărire penală, dar fără a i se face o precizare expresă a învinuirii (descrierea exactă, detaliată și precisă a faptei), pentru ca acesta să-și poată pregăti o apărare efectivă, să anticipeze consecințele penale ale acestei învinuiri, neputând complini încălcarea drepturilor inculpatului garantate de legea procesual penală, cât și de Constituție, astfel încât acesta să beneficieze de dreptul la un proces echitabil.

Cu ocazia punerii la dispoziție a materialului de urmărire penală, faptul că a putut lua cunoștință de conținutul ordonanței din 12 noiembrie 2008, prin care s-a dispus extinderea cercetării penale pentru săvârșirea de noi acte materiale, cât și schimbarea de încadrare juridică a faptei de dare de mită din formă simplă în formă continuată în ceea ce o privește pe inculpata J.I.P. și, cu această ocazie, nu a formulat obiecțiuni, așa cum se consemnează în procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu echivalează cu o lipsă a încălcării drepturilor inculpatului. Organul de urmărire penală trebuia să-i prezinte acest aspect inculpatului în mod explicit (o culpă din partea inculpatului M.M.T.

nu se poate reține atâta timp cât ordonanța nu-l privea în mod expres și e posibil să nu-i fi dat importanța cuvenită), iar prin punerea la dispoziție a întregului material de urmărire penală nu duce la concluzia respectării dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen. prin raportare și la art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O. Constatând încălcarea flagrantă de către organele de urmărire penală a dispozițiilor art. 6 și art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cât și art. 6 din C.E.D.O., a dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen., prima instanță a reținut că inculpatului M.M.T. i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod ( aspect sesizat instanței de judecată în termen legal), dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

în vederea prezentării materialului de urmărire penală în mod complet și refacerii actului de sesizare. S-a reținut că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru o faptă pentru care nu s-a dispus extinderea acțiunii penale pentru săvârșirea de noi acte materiale, reținute de procuror prin ordonanța din 12 noiembrie 2008 (care o privea pe inculpata J.I.P.) și fără a se pune în mișcare acțiunea penală pentru noi acte materiale, reținute în aceeași ordonanță care o privea pe inculpata J.I.P., încălcându-se dispozițiile art. 250-258 C. proc. pen. în ceea ce privește prezentarea materialului de urmărire penală, în sensul că noile acte materiale, care apar ca reținute în rechizitoriu, nu au făcut obiectul procedurii de prezentare a urmăririi penale.

Inculpatului M.M.T. nu i s-a adus la cunoștință modificarea bazei factuale (din nici un document al dosarului nu rezultă că s-ar fi prezentat acest aspect), nu a fost audiat în acest sens și nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală cu privire la acest aspect, fapt ce a dus la crearea unei vătămări inculpatului (nu și-a putut exercita dreptul la apărare) ce nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 vol.26, fila 36, prezentarea fiind efectuată cu încălcarea art. 250 și următoarele C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că procurorul va trebui să prezinte inculpatului în mod complet și detaliat fapta pentru care a efectuat urmărirea penală, aceasta presupunând să-i aducă la cunoștință toate actele materiale noi și, în raport de acestea, să dispună extinderea urmăririi penale cu privire la noile acte și, respectiv, schimbarea încadrării juridice, așa cum a procedat în cazul inculpatei J.I.P.; în condițiile în care, în conținutul infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, ar fi fost incluse acte materiale noi, conform dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția României și a deciziei Curții Constituționale nr. 270/2008, trebuia sesizat Senatul României pentru a obține din partea acestuia aprobarea de declanșare a procedurii legale de urmărire penală, întrucât la data de 30 noiembrie 2008 a fost ales parlamentar în colegiul uninominal din circumscripția electorală nr. 41 Vrancea, iar la data de 19 decembrie 2008 a fost validat în funcție prin Hotărârea Senatului nr. 68/2008, după cum s-a efectuat în cauze similare, când s-a apreciat că se impune extinderea urmăririi penale.

Cu privire la cazurile de nulitate, nelegalitate, neregularitate a sesizării instanței invocate de inculpata J.I.P., acestea au fost considerate ca neîntemeiate. S-a motivat că investirea procurorilor să efectueze acte de urmărire penală, reprezintă un aspect de ordin administrativ și nu poate face obiectul unor excepții de nulitate și că art. 49 alin. (4) C. proc. pen. nu este incident, soluția de restituire a cauzei la procuror dispusă prin decizia nr. 219/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, privind Dosarul nr. 8/P/2006 și nu Dosarul nr. 49/P/2006. Totodată, instanța a apreciat ca neîntemeiată susținerea inculpatei referitoare la nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv cele efectuate față de învinuita J.I.P.

având în vedere constatarea nulității actelor de urmărire penală efectuate față de învinuitul M.M.T., în urma existenței unei cauze de împiedicare a urmăririi penale (ca efect al D.C.C. nr. 665/2007 și nr. 270/2008, procurorul șef al D.N.A. a infirmat începerea urmăririi penale și toate actele de urmărire penală efectuate față de învinuitul M.M.T.), datorită situației de indivizibilitate și conexitate a actelor materiale imputate persoanelor acuzate; s-a motivat că la baza infirmării actelor de urmărire penală au stat D.C.C. nr. 665/2007 și nr. 270/2008 care se aplică numai persoanelor care au avut calitatea de membri ai Guvernului, calitate nedeținută de inculpată. S-a reținut, totodată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nefiind aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., infirmarea actelor de urmărire penală de către procurorul șef al D.N.A. realizându-se în conformitate cu prevederile art. 220 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 64-65 din Legea nr. 302/2004, privind exercitarea controlului ierarhic. S-a constatat că susținerile inculpatei J.I.P., în sensul începerii urmăririi penale prin procesul-verbal de începere a urmăririi penale într-o altă cauză, fără a exista acte procedurale de disjungere a cauzei pentru anumite fapte sau împrejurări, puteau fi invocate în fața procurorilor, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata având cunoștință de acestea încă din faza de urmărire penală or, în toate declarațiile date de inculpata Jianu în această fază procesuală, nici aceasta și nici apărătorul nu au învederat un astfel de motiv de nulitate, iar la acest moment procesual apar ca tardiv susținute.

Situația a fost apreciată ca fiind diferită față de cazul inculpatului M.M.T., care a invocat în termen legal excepția nelegalei sesizări a instanței, întrucât din actele dosarului rezultă că acesta nu a avut cunoștință de modificarea bazei factuale a învinuirii sale, cauzându-i o vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin restituirea cauzei la procuror. În ceea ce privește susținerea lipsei actelor premergătoare pentru noile acte materiale pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice și începerea urmăririi penale, s-a apreciat că aceasta nu este justificată, deoarece în urma probelor administrate pe parcursul cercetării penale s-a impus extinderea urmăririi penale, astfel încât nu se poate susține că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală față de inculpată pentru noile acte materiale.

Cu privire la criticile inculpatei J.P.I. privind nulitatea urmăririi penale, ca urmare a utilizării în condiții de nulitate, nelegalitate și neregularitate a unor acte efectuate în alte cauze, respectiv din Dosarul nr. 8/P/2006 s-a argumentat că aceste aspecte privesc faza de judecată, respectiv administrarea de probe și nu pot fi invocate ca excepții în susținerea cererii de restituire. Astfel, prima instanță a admis excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată, formulată de inculpatul M.M.T. dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – secția pentru combaterea corupției, pentru prezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 250 și următoarele C. proc.

pen., cu garantarea respectării dreptului la apărare prevăzut de art. 6 și art. 70 C. proc. pen., precum și refacerea actului de sesizare a instanței, prezentarea materialului de urmărire penală, reprezentând un reper foarte important în cursul urmăririi penale, vicierea sa atrăgând însuși nulitatea actului de sesizare a instanței, potrivit art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., acest act specific urmăririi penale neputând fi realizat în fața instanței, iar neregularitățile învederate neputând fi acoperite în această modalitate. În legătură cu măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală prin Ordonanțele nr. 49/P/2006 din 17 noiembrie 2008, privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor învinuitului M.M.T.

(imobil situat în București) și ale inculpatei J.P.I. (teren intravilan, com. Mărgineni, sat Luncani, casă compusă din parter, etaj și mansardă, teren tufăriș 643 mp, în sat Luncani, teren tufăriș intravilan2.273 mp, sat Luncani), prima instanță a apreciat ca oportună menținerea acestora. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs: 1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., criticând-o astfel după cum rezultă din motivele scrise de recurs și concluziile orale ale reprezentantului parchetului pentru greșita restituire a cauzei la parchet în pofida reglementării cuprinsă în art. 317 C. proc. pen., a împrejurării ca eventuala încadrare juridică greșită nu poate fi temei de restituire a cauzei la procuror, imposibilitatea obligării procurorului să extindă cercetarea și să înceapă urmărirea penală, contradicția dintre actele dosarului și concluzia instanței în sensul că inculpatul M.M.T.

a fost trimis în judecată pentru altă faptă decât cea care a format obiectul cercetării, deși acesta a fost cercetat și apoi trimis în judecată pentru o unică infracțiune de luare de mită, o singură persoană pretinzând și primind foloasele necuvenite reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, chiar dacă acestea au fost efectuate de mai multe societăți comerciale, respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului pe parcursul urmăririi penale. 2. Recurentul inculpat M.M.T. invocând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris (f. 30 –36) și concluziilor apărătorilor aleși, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen., respectiv aplicarea greșită a legii sub aspectul menținerii măsurii asiguratorii a sechestrului față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 163 C. proc.

pen. (având în vedere lipsa calității de învinuit sau inculpat a recurentului față de unitatea legală a infracțiunii continuate pretins comisă și nelegala sesizare a instanței, contrar prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituția României ceea ce impunea refacerea urmăririi), neîndeplinirea condițiilor legale privind instituirea sechestrului asigurator în vederea reparării pagubei (infracțiunea reținută fiind de pericol și nu de rezultat), lipsa unor precizări referitoare la modul de determinare a pretinsului prejudiciu, privarea nejustificată de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prin indisponibilizarea timp de trei ani a bunurilor inculpatului.

3. Recurenta inculpată J.I.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris (f. 73 – 77 dosar recurs) și din concluziile apărătorului ales pentru efectuarea urmăririi și trimiterea în judecată de procurori nelegal investiți și aflați în stare de incompatibilitate, de procurori care au efectuat acte de cercetare în Dosarul nr. 8/P/2006 care are același obiect și aceleași părți (din care provin majoritatea actelor din prezenta cauză, în care procurorii nu au fost legal investiți) cu consecința nulității întregii urmăriri, indivizibilitatea și conexitatea faptelor inculpatei cu cele pretins comise de inculpatul M.M.T., nulitatea actelor de urmărire efectuate cu privire la acesta pentru lipsa actului de autorizare a efectuării urmăririi, cu consecința nulității tuturor actelor de urmărire și a celor privind pe inculpată, nulitatea actelor procurorului șef al D.N.A., nelegal sesizat, a cărui intervenție era inadmisibilă, actele sale fiind nule absolut, inexistența vreunui act de începere a urmăririi penale față de inculpată în prezentul dosar, schimbarea încadrării juridice, extinderea și începerea urmăririi pentru acte noi și prezentarea materialului de urmărire în lipsa efectuării de acte de urmărire, folosirea de acte din alt dosar (nr. 8/P/2006), restituit de instanță procurorului pentru refacerea urmăririi și a rechizitoriului,

nelegala ridicare de acte dintr-un dosar de urmărire aflat, în realitate, pe rolul instanței, declarate nule de aceasta, cu consecința nulității actelor, urmăririi și rechizitoriului din prezenta cauză, neîntemeierea dispunerii sechestrului pe acte de urmărire, nemotivarea soluției instanței de menținere a acestei măsuri. Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului, în etapa actelor premergătoare, s-a reținut, prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, că învinuitul și-ar fi folosit influența și autoritatea în calitate de vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în comuna Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov. Ulterior, prin referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9, dosar urmărire penală), procurorii D.N.A.

au constatat că în perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins și primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție, extindere și dotare executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul din sat Pipera, județul Ilfov. Prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 1 octombrie 2008 (volumul 26, filele 16-17) a fost reținută fapta constând în pretinderea și primirea de la J.I.P. de „foloase necuvenite de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei sale, M.V.G.

Învinuirea i-a fost adusă la cunoștință în forma reținută în rezoluția de începere a urmăririi penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din declarația dată la data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, f. 31-35, dosar urmărire penală ), iar ulterior, la 26 februarie a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36), ocazie cu care au fost consemnate precizările formulate de către inculpat (f. 38, vol. 26, dosar urmărire penală).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 au fost trimiși în judecată: 1. Inculpatul M.M.T., fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000; - art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; - art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.; 2. Inculpata J.I.P., fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 255 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cele patru infracțiuni fiind săvârșite în legătură de conexitate cu infracțiunile de corupție prevăzute de: - art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunile fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.; 3. Inculpatul P.N., fost arhitect șef la Primăria Voluntari, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 288 alin. (2). C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare; - art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, între altele, cu privire la unele dintre faptele pretins comise de către inculpații M.M.T. și J.I.P. că inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G.

SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei inculpatului, iar în sarcina inculpatei J.I.P. fapta de a da, în perioada 2001-2002, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului M.M.T., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului. Rezultă așadar, față de succinta prezentare anterior expusă, că, în cauză, cu privire la inculpatul M.M.T. au fost efectuate acte premergătoare și apoi de urmărire penală cu privire la pretinsa pretindere și primire a unor foloase necuvenite, cu titlu de mită, foloase constând în valoarea lucrărilor efectuate de societățile SC C. SA, SC V. SA și SC R.G.

SRL la imobilul proprietatea mamei inculpatului, în sumă de 5.200.000.000 ROL. Ulterior, cu privire la învinuirea prezentată inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală. La data de 4 martie 2009 inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu reținându-se, între altele, că inculpatul a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei inculpatului.

Corelativ infracțiunii de luare de mită pretins comisă în modalitatea arătată, în sarcina coinculpatei J.I.P. s-a reținut fapta de a da inculpatului M.M.T., în repetate rânduri, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului. Rezultă așadar că trimiterea în judecată a inculpatului a avut un obiect diferit de cel cu privire la care s-a efectuat urmărirea penală și cu privire la care inculpatul a fost informat la momentul aducerii la cunoștință a învinuirii și a prezentării materialului de urmărire penală.

Se reține sub acest aspect că indiferent de încadrarea juridică a faptei de luare de mită avută în vedere prin rechizitoriu și de cea care în final va fi, eventual, avută în vedere de către prima instanță, actele de urmărire au privit doar o parte din actele materiale incluse în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, rechizitoriul reținând o situație de fapt diferită de cea prezentată inculpatului până la momentul finalizării urmăririi penale. Privită prin prisma exigențelor impuse de normele Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a jurisprudenței C.E.D.O.