ÎCCJ, Decizia nr. 112/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 112/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 161 din 31 ianuarie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

2081/1/2009, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a

dispus restituirea cauzei penale care formează obiectul Dosarului nr. 49/P/2006

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția

de combatere a corupției, privind pe inculpații M.M.T., J.I.P. și P.N. la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Au fost

menținute măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – secția

de combatere a corupției nr. 49/P/2006 au fost trimiși în judecată:

fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000;

- art. 25 C. pen.,

raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei

infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 255 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind

societățile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu

referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cele patru

infracțiuni fiind săvârșite în legătură de conexitate cu infracțiunile de

corupție prevăzute de:

- art. 31 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind

societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu

referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

infracțiunile fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C.

pen.;

fost arhitect șef la Primăria Voluntari, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 288 alin. (2).

C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

modificările și completările ulterioare;

- art. 264 C. pen. cu

aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și

completările ulterioare, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real

prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că

inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins și primit,

în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și

menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C.,

foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC

V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna

Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului.

În sarcina inculpatei

J.I.P. s-a reținut fapta corelativă de a da, în perioada 2001 - 2002, în mod

repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului M.M.T., ce

deținea funcția de ministru al M.L.P.T.L., foloase necuvenite în cuantum de

9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare

și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC

R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, județul Ilfov, proprietatea

mamei inculpatului M.M.T., în scopul numirii și menținerii în funcțiile de

inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C.

S-a apreciat că

faptele aceleiași inculpate, de a-i determina cu intenție, în perioada 2001 - 2006,

în mod repetat, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, pe administratorii SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău și SC

R.G. SRL Bacău (M.N., P.C. și B.B.E.) și pe angajați ai acestor societăți

comerciale (H.E., O.M., D.D., A.A.M., O.E.M., G.C., M.A., M.D., C.R.G. și S.M.),

să săvârșească, fără vinovăție, următoarele infracțiuni în legătură directă cu

infracțiunea de corupție descrisă:

- folosirea cu rea

credință a bunurilor societăților comerciale într-un scop contrar intereselor

acestora;

- fals intelectual la

legea contabilității, constând în efectuarea unor înregistrări inexacte, precum

și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitatea celor trei

societăți comerciale, având drept consecință denaturarea veniturilor, a

cheltuielilor, a rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și

pasiv ce se reflectă în bilanțurile contabile;

- fals în înscrisuri

sub semnătură privată, constând în întocmirea, cu date nereale, a situațiilor

de lucrări, devizelor ofertă, devizelor generale, chitanțelor de încasare,

dispozițiilor de încasare și facturilor fiscale, urmată de folosirea lor la

compartimentele de specialitate, în scopul evidențierii și decontării

lucrărilor către beneficiar, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor

infracțiuni:

improprie în formă continuată la infracțiunea de folosire cu rea credință a

bunurilor societăților comerciale într-un scop contrar intereselor acestora,

prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000

(republicată) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

improprie în formă continuată la infracțiunea de fals intelectual la legea

contabilității prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost

art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen.

combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

improprie în formă continuată la infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C.

pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Întrucât s-a

constatat că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpată în concurs real,

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că

inculpatul M.M.T. l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul P.N., arhitect al

orașului Voluntari, să falsifice în anul 2006, autorizația de construire din 20

aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari, pe numele M.V.G. și a folosit

înscrisul fals la organul de urmărire penală pentru a înlătura o eventuală

răspundere penală cu privire la infracțiunea de corupție reținută în sarcina

sa.

În sarcina

inculpatului P.N. s-a reținut că, în calitate de arhitect șef al Primăriei

Voluntari a falsificat, în anul 2006, autorizația de construire din 20 aprilie

2001, emisă de Primăria Voluntari pe numele M.V.G. și a încredințat-o ulterior,

direct sau prin intermediar, inculpatului M.M.T. pentru a o folosi în prezenta

cauză în scopul îngreunării și zădărnicirii urmăririi penale, având ca obiect

infracțiunea de luare de mită.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr.

2081/1/2009 la 5 martie 2009, de la primul termen de judecată, când inculpații

au fost prezenți personal și asistați de apărători aleși, au ridicat o serie de

excepții ce vizau nelegala sesizare a instanței.

La termenul de

judecată din 2 iunie 2009, inculpații M.M.T. și J.I.P., prin apărători, au

susținut excepțiile invocate, Înalta Curte rămânând în pronunțare.

Din analiza

conținutului excepțiilor invocate de cei doi inculpați a reieșit necesitatea

punerii în discuția părților a constituționalității art. 13, art. 14, art. 15

și art. 16 din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999, modificată și completată, în

raport de dispozițiile art. 109 și ale art. 16 din Constituția României.

La termenul din 9

iulie 2009 au fost respinse cererile privind sesizarea Curții Constituționale

cu excepția privind constituționalitatea dispozițiilor art. 13-16 din Legea nr.

115/1999, cât și a O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art.

1 alin. (1), art. 31, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a

O.U.G. nr. 43/2002, art. 151 din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11

din O.U.G. nr. 24/2004 și art. 911-916 C. proc. pen.

Împotriva încheierii

prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, inculpații M.M.T.

și J.I.P. au declarat recurs, care a fost admis, încheierea din 9 iulie 2009 a

fost casată, a fost admisă cererea inculpatei J.I.P. de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, cauza fiind

suspendată până la soluționarea excepției.

Cauza a revenit de la

Curtea Constituțională în septembrie 2010, Înalta Curte, stabilind că asupra excepțiilor

invocate de către inculpați și care privesc respectarea dispozițiilor legale

care reglementează efectuarea urmăririi penale, să se pronunțe după citirea

actului de sesizare.

La termenul de

judecată din 11 octombrie 2010 a fost verificată regularitatea actului de

sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 emis de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere

a corupției, răspunzându-se astfel și unor excepții invocate de inculpați, care

se refereau strict la dispozițiile art. 264 alin. (3) C. pen., iar la termenul

din 11 ianuarie 2011, după citirea actului de sesizare, prima instanță a rămas

în pronunțare pe excepțiile invocate de către inculpații M.M.T. și J.I.P. cu

privire la respectarea dispozițiilor legale care reglementează urmărirea penală

și care au incidență asupra sesizării legale a instanței.

Astfel, s-a constatat

că examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea

unor norme care reglementează urmărirea penală) reprezintă o activitate

distinctă de cea a examinării regularității actului de sesizare, analiza

modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează

urmărirea penală putându-se face numai în contextul în care instanța constată

că a fost legal sesizată.

S-a apreciat că

neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în

toate cazurile, nulitatea absolută, iar încălcarea unor dispoziții din faza

urmăririi penale poate atrage – în condițiile legale - nulitatea relativă, după

cum rezultă din dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., art.

197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv art. 332 alin. (1) și (2) C.

proc. pen.

Cu privire la

încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza urmăririi penale,

inculpatul M.M.T. a învederat că sesizarea instanței de judecată s-a făcut cu

încălcarea următoarelor dispoziții legale:

- încălcarea

dispozițiilor art. 221, art. 210 C. proc. pen., art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002,

art. 222 alin. (7) și art. 228 alin. (1) C. proc. pen.;

- încălcarea de către

organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția

României și a D.C.C. nr. 270/2008;

- încălcarea de către

organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 6, art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 6 din C.E.D.O.

Inculpata J.I.P., la

rândul său, a învederat o serie de cazuri de nulitate, nelegalitate și

neregularitate a sesizării instanței, cum ar fi:

- efectuarea actelor

de urmărire penală și cercetare, precum și emiterea rechizitoriului de

procurori care nu au fost învestiți legal în Dosarul nr. 49/P/2006;

- efectuarea actelor

de urmărire penală și emiterea rechizitoriului de procurorul aflat în situație

de incompatibilitate;

- constatarea

nulității actelor de urmărire penală efectuate față de inculpatul M.M.T. ca

urmare a existenței unei cauze de împiedicare a urmăririi penale, datorită

situației de indivizibilitate și conexitate, atrage nulitatea tuturor actelor

de urmărire penală față de inculpata J.I.P.;

- nulitatea actelor

de urmărire penală efectuate în cauză de procurorul șef al D.N.A.;

- nulitatea actelor

de schimbare a încadrării juridice de extindere a procesului penal și de

începere a urmăririi penale pentru fapte noi. Inexistența urmăririi penale în

raport de aceste fapte și de noua încadrare juridică;

- nulitatea urmăririi

penale ca urmare a utilizării în condiții de nulitate, nelegalitate și

neregularitate a actelor efectuate în alte cauze.

Cu privire la

excepția nelegalei sesizări a instanței și la aspectele privind încălcarea unor

dispoziții legale, privind efectuarea actelor de urmărire penală prima instanță

a constatat că „autodenunțul” formulat de numita P.C. la 24 ianuarie 2006 (fila

1 volumul 1 dosar urmărire penală) reprezintă un mod general de sesizare a

organului de urmărire penală, prin care acesta a luat cunoștință, în condițiile

legii, despre săvârșirea unor infracțiuni. În scopul verificării susținerilor

numitei P.C. au fost efectuate acte premergătoare, care au relevat faptul că M.M.T.,

deputat în Parlamentul României (fost ministru al M.L.P.T.L. în perioada 2001 -

2004) a folosit influența și autoritatea sa în calitate de vicepreședinte al

P.S.D., dar și prerogativele conferite de funcția de ministru al M.L.P.T.L., în

scopul obținerii de foloase de la învinuita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5

miliarde. În schimbul foloaselor, învinuitul a dispus numirea și menținerea în

funcțiile de inspector general de stat și președinte al Consiliului de

conducere al I.S.C. a inculpatei J.I.P.

S-a constatat că

modalitatea de exprimare folosită de numita P.C. în „autodenunț” nu poate fi

sancționată ca echivalând cu o lipsă de sesizare a organului de urmărire

penală, atâta timp cât în lipsa cunoștințelor juridice, aceasta a încunoștințat

organul de urmărire penală despre săvârșirea unor fapte de corupție, iar prin

modalitatea aleasă (autodenunțul) nu este necesară îndeplinirea unor condiții,

așa cum sunt cele prevăzute de art. 221 alin. (2) C. proc. pen. ca în cazul

plângerii. Faptul că aceasta a descris o situație de fapt și a învederat

existența unor infracțiuni de corupție, nominalizând și anumite persoane care

ar fi avut legătură cu săvârșirea acestora, a fost apreciat ca reprezentând un

mod legal de sesizare a organului de urmărire penală, acesta considerându-se

legal învestit, fapt ce a determinat și efectuarea de acte premergătoare în

cauză, în urma cărora s-a constatat existența unor date și indicii cu privire

la săvârșirea pretinselor infracțiuni de corupție, indicate în denunț, iar

atâta timp cât organul de urmărire penală fusese deja sesizat printr-un mod

general (în speță „autodenunțul) și a dispus efectuarea de acte premergătoare

ale căror constatări s-au materializat într-un proces-verbal de consemnare a

actelor premergătoare, în vederea începerii urmăririi penale, organul de

urmărire penală nu mai avea obligația încheierii unui proces-verbal de sesizare

din oficiu.

A fost apreciat ca

întemeiat motivul invocat de către inculpatul M.M.T., privind încălcarea de

către organul de urmărire penală a dispozițiilor art. 6 și art. 70 alin. (2) C.

proc. pen. și art. 6 C.E.D.O., art. 250-258 C. proc. pen., în sensul că nu i-au

fost aduse la cunoștință noile acte materiale care fac obiectul acuzărilor și

nu i s-a asigurat deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile

prevăzute de lege.

Prima instanță a

reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. din 5 martie 2009, în sarcina învinuitului M.M.T. s-a

reținut fapta de a „pretinde și primi, în perioada 2001-2002, în calitate de

ministru al M.L.P.T.L. de la învinuita J.I.P., în schimbul numirii și

menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C.,

foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de construcție, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC

V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna

Voluntari, județul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului” (fila 38

rechizitoriu), care „realizează elementele constitutive al infracțiunii de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 republicată”.

Spre deosebire de

rechizitoriu, actele premergătoare, cât și cele de urmărire penală efectuate în

cauză, au relevat o bază factuală diferită pentru învinuirea de luare de mită.

Astfel, în etapa

actelor premergătoare, s-a reținut prin procesul-verbal de constatare a

efectuării actelor premergătoare din data de 3 februarie 2006 (volumul 1 filele

2-3) că învinuitul ar fi folosit influența și autoritatea în calitate de

vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de

funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita J.I.P.,

în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor

executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în

comuna Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov.

Ulterior, prin

referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9), procurorii D.N.A.

au constatat că „cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că în

perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins și primit de la J.I.P. foloase necuvenite

în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări

de construcție, extindere și dotare executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G.

SRL la imobilul din sat Pipera, județul Ilfov.”

Prin rezoluția de

începere a urmăririi penale din data de 1 octombrie 2008 (volumul 26, filele

16-17) a fost reținută fapta constând în pretinderea și primirea de la J.I.P.

de „foloase necuvenite de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea

unor lucrări de construcție (renovare, extindere și dotare) executate de SC C.

SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei sale, M.V.G., din

sat Pipera, județul Ilfov.

Învinuirea i-a fost

adusă la cunoștință în forma reținută în rezoluția de începere a urmăririi

penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din procesul verbal de aducere

la cunoștință a învinuirii din data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, fila 32),

iar ulterior a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire

penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire

penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36).

Aceste fapte au făcut

și obiectul rezoluțiilor care au fost infirmate de procurorul șef al Direcției

Naționale Anticorupție, ca urmare a D.C.C. nr. 270 din 10 martie 2008 și nr. 665

din 5 iulie 2007, precum și al solicitării cererii adresate Președintelui

României privind declanșarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a lui M.M.T.

(16 ianuarie 2008) și Camerei Deputaților (21 aprilie 2008).

Ulterior, prin Rechizitoriul

nr. 49/P/2006 din 1 martie 2009, obiectul acuzațiilor a fost extins,

reținându-se că în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., inculpatul

M.M.T. ar fi pretins și primit de la J.I.P., în schimbul numirii și menținerii

acesteia în funcțiile de inspector șef adjunct și inspector șef la I.S.C.

„foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând

contravaloarea lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC

C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul

din comuna Voluntari, județul Ilfov.

Astfel, s-a constatat

că, deși în rechizitoriu s-a menținut încadrarea juridică a infracțiunii de

luare de mită în formă simplă, cadrul procesual penal a fost extins asupra unor

acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite și contravaloarea

lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum și

contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăți comerciale, decât

cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul

foloaselor necuvenite de la 5.200.00.000 ROL la 9.274.202.542 ROL.

S-a ajuns astfel la

situația că, deși fapta a fost încadrată în formă simplă, prin rechizitoriul

din 04 martie 2009, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni practic în formă continuată,

în conținutul acesteia adăugându-se acte materiale pentru care conform art. 238

C. proc. pen., nu s-au extins cercetările, nu s-a început și nu s-a efectuat

urmărirea penală.

Nelegalitatea de

conținut a rechizitoriului (care se referă la o sumă dublă) a fost apreciată ca

evidentă, nereprezentând o simplă diferență rezultată din reevaluări, fiind

confirmată de procuror, așa cum reiese din conținutul actelor de procedură

efectuate cu privire la inculpata J.P.I., în sensul că s-a reținut în sarcina inculpatei

J.P.I. infracțiunea corelativă de dare de mită în formă continuată.

S-a reținut că prin Ordonanța

nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008, - D.N.A. (vol.26 fila 103) a dispus față

de J.P.I., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de dare de mită din

forma simplă – prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000

– în formă continuată - prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., extinderea

cercetărilor și începerea urmăririi penale – cu privire la noile acte materiale

– descrise în partea expozitivă (pct. I din dispozițiile ordonanței – fila 106

dosar urmărire penală vol.26).

Noile acte materiale

descrise în partea expozitivă a ordonanței nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008

sunt identificate de procurori că au constat în diverse sume de bani

(1.584.886.000 ROL – aferentă unor lucrări de construcții realizate de SC V. SA,

achitată în tranșe „ în perioada 7 decembrie 2001-13 aprilie 2002;

1.018.732.601 ROL, aferentă unor lucrări de construcții realizate de SC C. SA, SC

V. SA, SC R.G. SRL și SC D. SA în perioada octombrie – noiembrie 2001”,

„263.713.057 ROL, aferente unor construcții executate de SC C. SA în anul

2002”), pe care Irina J.P.I. le-ar fi dat inculpatului M.M.T., în perioada 2001-2002

la diferite intervale de timp, pentru a o menține în funcția de inspector

general de stat în cadrul I.S.C.”.

Astfel, inculpatei J.P.I.

i-au fost prezentate noile acte materiale, i-a fost pus în vedere faptul că s-a

extins cercetarea penală și s-a început urmărirea penală pentru noile acte,

aceasta exercitându-și drepturile procesuale (vol.26, filele 109, 111, 115) în

consecință.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.M.T. în procesul verbal din 26 februarie 2009 (filele 36-65 dosar

urmărire penală vol.26), încheiat cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală, nu sunt menționate decât încadrările juridice ale faptelor

reținute inițial în sarcina sa ca învinuire, nerezultând faptul că acesta a

avut cunoștință de includerea în conținutul infracțiunii de luare de mită a

unor acte materiale noi, astfel încât, deși a fost întrebat dacă dorește să facă

declarații suplimentare, nu a făcut-o, deoarece nu știa de existența acestor

noi acte materiale, față de acest inculpat neprocedându-se la extinderea

urmăririi penale, pentru noi acte materiale.

Prima instanță a

apreciat că deși, potrivit susținerilor parchetului inculpatului i s-a pus la

dispoziție întreg materialul de urmărire penală și a avut posibilitatea să ia

cunoștință de fapta sa, cât și de schimbarea de încadrare juridică și de

extinderea urmăririi penale în ceea ce o privește pe inculpata J.P.I., aceasta

nu putea echivala cu îndeplinirea de către procuror a obligației prezentării

materialului de urmărire penală în sensul de a-i aduce inculpatului M.M.T. la

cunoștință în mod complet, detaliat și precis fapta pentru care este cercetat,

fiind inexplicabilă diferența dintre suma reținută în procesul-verbal de

începere a urmăririi penale și cea reținută prin actul de sesizare, cu atât mai

mult cu cât a apărut și o nouă societate (S.C. D. S.A.), față de societățile amintite

în actul de începere a urmăririi penale (SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL) fiind

lipsit de logică faptul că persoanei care este trimisă în judecată pentru dare

de mită i se reține forma continuată a infracțiunii, iar persoanei care

primește mita i se reține forma simplă a infracțiunii de luare de mită.

S-a reținut că și din

formularea folosită de procuror în rechizitoriu, rezultă reținerea greșită a

formei simple a infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatului M.M.T.,

atâta timp cât se vorbește de fapta corelativă comisă în perioada 2001 - 2002

de învinuita J.P.I. de a da în mod repetat – fila 38 din rechizitoriu – și i se

reține forma continuată a infracțiunii de dare de mită, deși e vorba de aceeași

sumă (9.274.202.542 ROL), primită/dată ca folos necuvenit, de aceeași perioadă

(2001 - 2002) de timp când s-a pretins, primit și dat respectiva sumă de bani,

de aceleași societăți care au efectuat lucrări de amenajări și dotare,

(respectiv SC C. SA, SC V. SA, SC D. SRL, SC R.G. SRL, toate din Bacău).

Astfel, s-a

concluzionat că inculpatului i-au fost încălcate dispozițiile art. 70 alin. (2)

C. proc. pen., care prevăd obligativitatea de a i se aduce la cunoștință în mod

complet, detaliat și în cel mai scurt timp fapta care formează obiectul cauzei,

pentru a-și exercita dreptul la apărare ori opțiunea de a invoca dreptul la

tăcere, potrivit art. 24 din Constituția României și art. 6 alin. (3) C. proc.

pen., organele judiciare având obligația (înscrisă printre drepturile speciale

ale acuzatului, stipulate în art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.), de a

încunoștința pe învinuit sau inculpat despre faptele pentru care este învinuit,

încadrarea juridică a acestora și să asigure posibilitatea pregătirii și

exercitării apărării. S-a mai arătat că art. 6 paragraful 3 lit. a) din

C.E.D.O. recunoaște pentru o persoană nu numai dreptul de a fi informată cu

privire la cauza acuzației (noțiune ce include atât notificarea oficială a

reproșului de a fi comis o infracțiune, dar și orice altă măsură care poate

avea urmări importante asupra celui suspectat) ci și pe acela de a i se aduce

la cunoștință și calificarea juridică dată acestor fapte, informarea trebuind

să fie detaliată, completă și în cel mai scurt timp, modificarea acuzației

trebuind adusă la cunoștință în aceleași condiții de promptitudine dispuse de

articolul 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O. pentru ca orice persoană să

dispună de facilitățile necesare apărării sale.

S-a reținut că în

speță inculpatului M.M.T. i s-a încălcat dreptul la apărare, prin rechizitoriul

din 4 martie 2009, dispunându-se atât punerea în mișcare a acțiunii penale, cât

și trimiterea în judecată pentru săvârșirea pretinsei infracțiuni de luare de

mită, în conținutul căreia au fost incluse acte materiale pentru care nu au

fost extinse cercetările, conform art. 238 C. proc. pen., nu au început și nu

au efectuat urmărirea penală, inculpatului neaducându-i-se la cunoștință cu

promptitudine natura acuzației, respectiv fapta materială și calificarea

juridică a acesteia (schimbarea bazei factuale), astfel încât acesta să

înțeleagă exact întinderea acuzației adusă împotriva sa, pentru a-și putea

pregăti apărarea în mod adecvat.

Instanța a constatat

că schimbarea bazei factuale a învinuirii, prin introducerea unor elemente de

fapt noi, încalcă pe lângă dreptul de a fi informat cu privire la natura

acuzației (art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție) (Hotărârea P. și S. versus

Franța) și noțiunea de previzibilitate (art. 7 din Convenție), faptul că inculpatului

M.M.T. i s-a pus la dispoziție materialul de urmărire penală, dar fără a i se

face o precizare expresă a învinuirii (descrierea exactă, detaliată și precisă

a faptei), pentru ca acesta să-și poată pregăti o apărare efectivă, să

anticipeze consecințele penale ale acestei învinuiri, neputând complini

încălcarea drepturilor inculpatului garantate de legea procesual penală, cât și

de Constituție, astfel încât acesta să beneficieze de dreptul la un proces

echitabil.

Cu ocazia punerii la

dispoziție a materialului de urmărire penală, faptul că a putut lua cunoștință

de conținutul ordonanței din 12 noiembrie 2008, prin care s-a dispus extinderea

cercetării penale pentru săvârșirea de noi acte materiale, cât și schimbarea de

încadrare juridică a faptei de dare de mită din formă simplă în formă

continuată în ceea ce o privește pe inculpata J.I.P. și, cu această ocazie, nu

a formulat obiecțiuni, așa cum se consemnează în procesul - verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală nu echivalează cu o lipsă a

încălcării drepturilor inculpatului.

Organul de urmărire

penală trebuia să-i prezinte acest aspect inculpatului în mod explicit (o culpă

din partea inculpatului M.M.T. nu se poate reține atâta timp cât ordonanța nu-l

privea în mod expres și e posibil să nu-i fi dat importanța cuvenită), iar prin

punerea la dispoziție a întregului material de urmărire penală nu duce la concluzia

respectării dispozițiilor art. 250-258 C. proc. pen. prin raportare și la art. 6

paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.

Constatând

încălcarea flagrantă de către organele de urmărire penală a dispozițiilor art. 6

și art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cât și art. 6 din C.E.D.O., a dispozițiilor

art. 250-258 C. proc. pen., prima instanță a reținut că inculpatului M.M.T. i

s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod ( aspect

sesizat instanței de judecată în termen legal), dispunându-se restituirea

cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. în

vederea prezentării materialului de urmărire penală în mod complet și refacerii

actului de sesizare.

S-a reținut că

inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru o faptă pentru care nu s-a

dispus extinderea acțiunii penale pentru săvârșirea de noi acte materiale,

reținute de procuror prin ordonanța din 12 noiembrie 2008 (care o privea pe

inculpata J.I.P.) și fără a se pune în mișcare acțiunea penală pentru noi acte

materiale, reținute în aceeași ordonanță care o privea pe inculpata J.I.P.,

încălcându-se dispozițiile art. 250-258 C. proc. pen. în ceea ce privește

prezentarea materialului de urmărire penală, în sensul că noile acte materiale,

care apar ca reținute în rechizitoriu, nu au făcut obiectul procedurii de

prezentare a urmăririi penale.

Inculpatului M.M.T.

nu i s-a adus la cunoștință modificarea bazei factuale (din nici un document al

dosarului nu rezultă că s-ar fi prezentat acest aspect), nu a fost audiat în

acest sens și nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală cu privire

la acest aspect, fapt ce a dus la crearea unei vătămări inculpatului (nu și-a putut

exercita dreptul la apărare) ce nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea

procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie

2009 vol.26, fila 36, prezentarea fiind efectuată cu încălcarea art. 250 și

următoarele C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat

că procurorul va trebui să prezinte inculpatului în mod complet și detaliat

fapta pentru care a efectuat urmărirea penală, aceasta presupunând să-i aducă

la cunoștință toate actele materiale noi și, în raport de acestea, să dispună

extinderea urmăririi penale cu privire la noile acte și, respectiv, schimbarea

încadrării juridice, așa cum a procedat în cazul inculpatei J.I.P.; în

condițiile în care, în conținutul infracțiunii de luare de mită reținută în

sarcina inculpatului, ar fi fost incluse acte materiale noi, conform

dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția României și a deciziei Curții

Constituționale nr. 270/2008, trebuia sesizat Senatul României pentru a obține

din partea acestuia aprobarea de declanșare a procedurii legale de urmărire

penală, întrucât la data de 30 noiembrie 2008 a fost ales parlamentar în

colegiul uninominal din circumscripția electorală nr. 41 Vrancea, iar la data

de 19 decembrie 2008 a fost validat în funcție prin Hotărârea Senatului nr. 68/2008,

după cum s-a efectuat în cauze similare, când s-a apreciat că se impune

extinderea urmăririi penale.

Cu privire la

cazurile de nulitate, nelegalitate, neregularitate a sesizării instanței

invocate de inculpata J.I.P., acestea au fost considerate ca neîntemeiate.

S-a motivat că

investirea procurorilor să efectueze acte de urmărire penală, reprezintă un

aspect de ordin administrativ și nu poate face obiectul unor excepții de

nulitate și că art. 49 alin. (4) C. proc. pen. nu este incident, soluția de

restituire a cauzei la procuror dispusă prin decizia nr. 219/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, privind Dosarul nr. 8/P/2006

și nu Dosarul nr. 49/P/2006.

Totodată, instanța a

apreciat ca neîntemeiată susținerea inculpatei referitoare la nulitatea tuturor

actelor de urmărire penală, inclusiv cele efectuate față de învinuita J.I.P.

având în vedere constatarea nulității actelor de urmărire penală efectuate față

de învinuitul M.M.T., în urma existenței unei cauze de împiedicare a urmăririi

penale (ca efect al D.C.C. nr. 665/2007 și nr. 270/2008, procurorul șef al D.N.A.

a infirmat începerea urmăririi penale și toate actele de urmărire penală

efectuate față de învinuitul M.M.T.), datorită situației de indivizibilitate și

conexitate a actelor materiale imputate persoanelor acuzate; s-a motivat că la

baza infirmării actelor de urmărire penală au stat D.C.C. nr. 665/2007 și nr. 270/2008

care se aplică numai persoanelor care au avut calitatea de membri ai

Guvernului, calitate nedeținută de inculpată.

S-a reținut, totodată

că nu au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., infirmarea actelor

de urmărire penală de către procurorul șef al D.N.A. realizându-se în

conformitate cu prevederile art. 220 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 64-65

din Legea nr. 302/2004, privind exercitarea controlului ierarhic.

S-a constatat că susținerile

inculpatei J.I.P., în sensul începerii urmăririi penale prin procesul-verbal de

începere a urmăririi penale într-o altă cauză, fără a exista acte procedurale

de disjungere a cauzei pentru anumite fapte sau împrejurări, puteau fi invocate

în fața procurorilor, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală, inculpata având cunoștință de acestea încă din faza de urmărire penală

or, în toate declarațiile date de inculpata Jianu în această fază procesuală,

nici aceasta și nici apărătorul nu au învederat un astfel de motiv de nulitate,

iar la acest moment procesual apar ca tardiv susținute.

Situația a fost

apreciată ca fiind diferită față de cazul inculpatului M.M.T., care a invocat

în termen legal excepția nelegalei sesizări a instanței, întrucât din actele

dosarului rezultă că acesta nu a avut cunoștință de modificarea bazei factuale

a învinuirii sale, cauzându-i o vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin

restituirea cauzei la procuror.

În ceea ce privește

susținerea lipsei actelor premergătoare pentru noile acte materiale pentru care

s-a dispus extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice și

începerea urmăririi penale, s-a apreciat că aceasta nu este justificată,

deoarece în urma probelor administrate pe parcursul cercetării penale s-a impus

extinderea urmăririi penale, astfel încât nu se poate susține că în cauză nu au

fost efectuate acte de urmărire penală față de inculpată pentru noile acte

materiale.

Cu privire la

criticile inculpatei J.P.I. privind nulitatea urmăririi penale, ca urmare a

utilizării în condiții de nulitate, nelegalitate și neregularitate a unor acte

efectuate în alte cauze, respectiv din Dosarul nr. 8/P/2006 s-a argumentat că

aceste aspecte privesc faza de judecată, respectiv administrarea de probe și nu

pot fi invocate ca excepții în susținerea cererii de restituire.

Astfel, prima

instanță a admis excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată, formulată

de inculpatul M.M.T. dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – secția pentru combaterea corupției,

pentru prezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 250 și

următoarele C. proc. pen., cu garantarea respectării dreptului la apărare

prevăzut de art. 6 și art. 70 C. proc. pen., precum și refacerea actului de

sesizare a instanței, prezentarea materialului de urmărire penală, reprezentând

un reper foarte important în cursul urmăririi penale, vicierea sa atrăgând

însuși nulitatea actului de sesizare a instanței, potrivit art. 197 alin. (1)

și (4) C. proc. pen., acest act specific urmăririi penale neputând fi realizat

în fața instanței, iar neregularitățile învederate neputând fi acoperite în

această modalitate.

În legătură cu

măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală prin Ordonanțele nr. 49/P/2006

din 17 noiembrie 2008, privind instituirea sechestrului asigurator asupra

bunurilor învinuitului M.M.T. (imobil situat în București) și ale inculpatei J.P.I.

(teren intravilan, com. Mărgineni, sat Luncani, casă compusă din parter, etaj

și mansardă, teren tufăriș 643 mp, în sat Luncani, teren tufăriș intravilan2.273

mp, sat Luncani), prima instanță a apreciat ca oportună menținerea acestora.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal au declarat recurs:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., criticând-o

astfel după cum rezultă din motivele scrise de recurs și concluziile orale ale

reprezentantului parchetului pentru greșita restituire a cauzei la parchet în

pofida reglementării cuprinsă în art. 317 C. proc. pen., a împrejurării ca

eventuala încadrare juridică greșită nu poate fi temei de restituire a cauzei

la procuror, imposibilitatea obligării procurorului să extindă cercetarea și să

înceapă urmărirea penală, contradicția dintre actele dosarului și concluzia

instanței în sensul că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru altă

faptă decât cea care a format obiectul cercetării, deși acesta a fost cercetat

și apoi trimis în judecată pentru o unică infracțiune de luare de mită, o

singură persoană pretinzând și primind foloasele necuvenite reprezentând

contravaloarea lucrărilor de construcții, chiar dacă acestea au fost efectuate

de mai multe societăți comerciale, respectarea drepturilor procesuale ale

inculpatului pe parcursul urmăririi penale.

inculpat M.M.T. invocând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris (f. 30

–36) și concluziilor apărătorilor aleși, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., respectiv aplicarea greșită a legii sub aspectul

menținerii măsurii asiguratorii a sechestrului față de neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 163 C. proc. pen. (având în vedere lipsa

calității de învinuit sau inculpat a recurentului față de unitatea legală a

infracțiunii continuate pretins comisă și nelegala sesizare a instanței,

contrar prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituția României ceea ce

impunea refacerea urmăririi), neîndeplinirea condițiilor legale privind

instituirea sechestrului asigurator în vederea reparării pagubei (infracțiunea

reținută fiind de pericol și nu de rezultat), lipsa unor precizări referitoare

la modul de determinare a pretinsului prejudiciu, privarea nejustificată de

proprietate în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prin

indisponibilizarea timp de trei ani a bunurilor inculpatului.

inculpată J.I.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor

de recurs depuse în scris (f. 73 – 77 dosar recurs) și din concluziile

apărătorului ales pentru efectuarea urmăririi și trimiterea în judecată de

procurori nelegal investiți și aflați în stare de incompatibilitate, de

procurori care au efectuat acte de cercetare în Dosarul nr. 8/P/2006 care are

același obiect și aceleași părți (din care provin majoritatea actelor din

prezenta cauză, în care procurorii nu au fost legal investiți) cu consecința

nulității întregii urmăriri, indivizibilitatea și conexitatea faptelor

inculpatei cu cele pretins comise de inculpatul M.M.T., nulitatea actelor de

urmărire efectuate cu privire la acesta pentru lipsa actului de autorizare a

efectuării urmăririi, cu consecința nulității tuturor actelor de urmărire și a

celor privind pe inculpată, nulitatea actelor procurorului șef al D.N.A.,

nelegal sesizat, a cărui intervenție era inadmisibilă, actele sale fiind nule

absolut, inexistența vreunui act de începere a urmăririi penale față de

inculpată în prezentul dosar, schimbarea încadrării juridice, extinderea și

începerea urmăririi pentru acte noi și prezentarea materialului de urmărire în

lipsa efectuării de acte de urmărire, folosirea de acte din alt dosar (nr. 8/P/2006),

restituit de instanță procurorului pentru refacerea urmăririi și a

rechizitoriului, nelegala ridicare de acte dintr-un dosar de urmărire aflat, în

realitate, pe rolul instanței, declarate nule de aceasta, cu consecința

nulității actelor, urmăririi și rechizitoriului din prezenta cauză,

neîntemeierea dispunerii sechestrului pe acte de urmărire, nemotivarea soluției

instanței de menținere a acestei măsuri.

Analizând recursurile

declarate prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că

acestea sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din verificarea actelor dosarului, în etapa actelor premergătoare, s-a

reținut, prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare,

că învinuitul și-ar fi folosit influența și autoritatea în calitate de

vicepreședinte al partidului de guvernământ, dar și prerogativele conferite de

funcția de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obținerii de foloase de la numita J.I.P.,

în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor

executate și neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în

comuna Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov.

Ulterior, prin

referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9, dosar

urmărire penală), procurorii D.N.A. au constatat că în perioada 2001 - 2002 M.M.T.

a pretins și primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste

5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcție,

extindere și dotare executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la imobilul

din sat Pipera, județul Ilfov.

Prin rezoluția de

începere a urmăririi penale din data de 1 octombrie 2008 (volumul 26, filele

16-17) a fost reținută fapta constând în pretinderea și primirea de la J.I.P.

de „foloase necuvenite de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea

unor lucrări de construcție executate de SC C. SA, SC V. SA și SC R.G. SRL la

imobilul proprietatea mamei sale, M.V.G. Învinuirea i-a fost adusă la

cunoștință în forma reținută în rezoluția de începere a urmăririi penale din 10

octombrie 2008, astfel cum rezultă din declarația dată la data de 10 octombrie

2008 (volumul 26, f. 31-35, dosar urmărire penală ), iar ulterior, la 26

februarie a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire

penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire

penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36), ocazie cu care au fost

consemnate precizările formulate de către inculpat (f. 38, vol. 26, dosar

urmărire penală).

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției

nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 au fost trimiși în judecată:

fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000;

- art. 25 C. pen.,

raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei

infracțiuni fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 255 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind

societățile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu

referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cele patru

infracțiuni fiind săvârșite în legătură de conexitate cu infracțiunile de

corupție prevăzute de:

- art. 31 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind

societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu

referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

infracțiunile fiind săvârșite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C.

pen.;

fost arhitect șef la Primăria Voluntari, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 288 alin. (2).

C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

modificările și completările ulterioare;

- art. 264 C. pen. cu

aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și

completările ulterioare, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real

prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut, în esență, între altele, cu privire la unele

dintre faptele pretins comise de către inculpații M.M.T. și J.I.P. că

inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins și primit,

în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii și

menținerii ei în funcția de inspector șef adjunct și inspector șef al I.S.C.,

foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de construcții, amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC

V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în

proprietatea mamei inculpatului, iar în sarcina inculpatei J.I.P. fapta de a

da, în perioada 2001-2002, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale, inculpatului M.M.T., foloase necuvenite în cuantum de

9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție, amenajare

și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău și SC

R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului.

Rezultă așadar, față

de succinta prezentare anterior expusă, că, în cauză, cu privire la inculpatul M.M.T.

au fost efectuate acte premergătoare și apoi de urmărire penală cu privire la

pretinsa pretindere și primire a unor foloase necuvenite, cu titlu de mită,

foloase constând în valoarea lucrărilor efectuate de societățile SC C. SA, SC

V. SA și SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei inculpatului, în sumă de

5.200.000.000 ROL.

Ulterior, cu privire

la învinuirea prezentată inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire

penală.

La data de 4 martie

2009 inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu reținându-se,

între altele, că inculpatul a pretins și primit, în perioada 2001 - 2002, de la

inculpata J.I.P., în schimbul numirii și menținerii ei în funcția de inspector

șef adjunct și inspector șef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de

9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții,

amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL

Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei

inculpatului.

Corelativ

infracțiunii de luare de mită pretins comisă în modalitatea arătată, în sarcina

coinculpatei J.I.P. s-a reținut fapta de a da inculpatului M.M.T., în repetate

rânduri, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale foloase necuvenite în

cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcție,

amenajare și dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL

Bacău și SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului.

Rezultă așadar că

trimiterea în judecată a inculpatului a avut un obiect diferit de cel cu

privire la care s-a efectuat urmărirea penală și cu privire la care inculpatul

a fost informat la momentul aducerii la cunoștință a învinuirii și a

prezentării materialului de urmărire penală. Se reține sub acest aspect că

indiferent de încadrarea juridică a faptei de luare de mită avută în vedere

prin rechizitoriu și de cea care în final va fi, eventual, avută în vedere de

către prima instanță, actele de urmărire au privit doar o parte din actele

materiale incluse în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată, rechizitoriul reținând o situație de fapt

diferită de cea prezentată inculpatului până la momentul finalizării urmăririi

penale.

Privită prin prisma

exigențelor impuse de normele Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și a jurisprudenței C.E.D.O.