ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, nr. 238/P/2009 din data de 07 aprilie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: 1. P.D., deputat în Parlamentul României, în stare de libertate, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: - șantaj (două infracțiuni), în formă continuată și în concurs ideal, prevăzute de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen. (față de I.A.M.

și I.C.I.); - efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția publică, de deputat, pe care acesta o îndeplinea, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) și - șantaj, prevăzută de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 (față de B.T.). Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului P.D., circumscris încadrărilor juridice menționate, faptul că în perioada octombrie - noiembrie 2009, în calitatea de deputat, sprijinit de inculpatul C.M. zis „M.B., i-a amenințat verbal în mai multe rânduri și agresat fizic, pe numiții I.A.M.

și I.C.I., reprezentanți ai firmei SC A.C. SRL Teleorman, amenințări ce vizau integritatea fizică a părților vătămate sau a membrilor familiilor acestora, pentru a-l determina pe I.A.M. să nu rezilieze contractul de subantrepriză cu SC P.I. SRL Giurgiu, să semneze un contract de cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune a apei în comuna Vărăști, jud. Giurgiu, și totodată, pentru a-l determina pe partea vătămată I.A.M. să se prezinte la sediul primăriei din comuna Toporu, pentru a efectua demersurile necesare pe lângă primarul din localitate în vederea încasării unor sume de bani, pe care, ulterior, urma să le remită numitului P.D. În perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, deși ocupa o funcție de demnitate publică, deputat, inculpatul P.D.

a efectuat, în calitate de administrator de facto în reprezentarea intereselor societății sale, SC P.I. SRL Giurgiu, demersuri pe lângă primarii mai multor localități din județul Giurgiu, pentru a-i determina pe aceștia să efectueze plăți, cu prioritate, către firma sa sau să favorizeze aceeași firmă în obținerea unor contracte privind lucrări de interes public (baze sportive), activitățile sale reprezentând operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția publică, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în sumă de 1.836.608,59 Ron. De asemenea, s-a mai reținut că, în cursul lunii noiembrie 2009, a exercitat amenințări verbale asupra primarului comunei Toporu, B.T., pentru ca acesta să rezilieze contractul cu SC A.C.

SRL Teleorman privind alimentarea cu apă potabilă a comunei Toporu, în valoare totală de 3.848.719 Ron, să efectueze plățile rezultate din derularea contractului către SC P.I. SRL, deși titularul contractului era societatea A.C. SRL care doar a subcontractat anumite lucrări către firma administrată în fapt de inculpat și să efectueze demersuri ilicite prin care să favorizeze aceeași firmă a inculpatului, pentru a câștiga licitația publică privind atribuirea contractului pentru construirea bazei sportive în comuna Toporu, procedură de achiziție publică ce urma a fi derulată în decembrie 2009 - martie 2010. 2. C.M., zis „M.B.”, în stare de libertate, pentru săvârșirea, în concurs ideal, a două infracțiuni de șantaj, în formă continuată, prevăzute de art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen.

(față de I.A.M. și I.C.l.). În sarcina inculpatului C.M. s-a reținut, în fapt, că, în perioada octombrie - noiembrie 2009, în mod repetat, l-a sprijinit în activitățile sale infracționale pe numitul P.D., participând împreună cu acesta la amenințarea verbală și agresarea fizică a reprezentanților firmei A.C. SRL Teleorman, I.A.M. și I.C.l., amenințări ce vizau integritatea corporală a părților vătămate sau a membrilor familiilor acestora, pentru a-l determina pe I.A.M. să semneze un contract de cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune a apei din comuna Vărăști, jud. Giurgiu și, totodată, pentru a-l determina pe partea vătămată I.A.M. să se prezinte la sediul primăriei din comuna Toporu, pentru a efectua demersurile necesare pe lângă primarul din localitate în vederea încasării unor sume de bani pe care, ulterior, urma să le remită numitului P.D.

3. P.V., primar al comunei Vărăști, jud. Giurgiu, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., reținându-se în fapt că, fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, la data de 17 martie 2010, în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase sau nu a spus tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat și care vizau lămurirea circumstanțelor privind demersurile efectuate de deputatul P.D. în vederea obținerii de foloase necuvenite pentru firma în care figura ca asociat, SC P.I. SRL Giurgiu, respectiv, a unor plăți efectuate de P. Vărăști. Totodată, a ascuns adevărul și cu privire la demersurile efectuate de inculpatul P.D., în vederea obținerii de foloase necuvenite pentru firma sa, SC P.I.

SRL, în urma obținerii contractului nr. 3752/2009 având ca obiect construirea unei baze sportive în Vărăști, în valoare de 1.517.705 RON, ce a fost încheiat la data de 21 decembrie 2009 între P. Vărăști și SC P.I. SRL Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 08 aprilie 2011, cu prim termen de judecată la 20 iunie 2011. După înregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința publică din data de 03 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public, a formulat, oral, o cerere prin care a solicitat luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 145 1 C. proc. pen., față de inculpații P.D.

și C.M., motivat de împrejurările și gravitatea actelor materiale reținute în sarcina celor doi inculpați în actul de sesizare și necesitatea asigurării bunului mers al procesului penal, respinsă de instanță, ca nefondată, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de la acea dată. De menționat că, la data de 08 februarie 2011, Parlamentul României - Camera Deputaților, urmare votului exprimat în conformitate cu dispozițiile art. 193 din Hotărârea nr. 8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaților, nu a încuviințat solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție – D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, privind reținerea și arestarea preventivă a deputatului P.D.

La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2011, Înalta Curte a pus în discuția contradictorie a procurorului și a părților regularitatea actului de sesizare și, procedând la verificarea acesteia prin prisma dispozițiilor art. 300 alin. (l) raportat la art. 263 și art. 203 C. proc. pen., a constatat, prin încheierea de ședință de la acea dată, că rechizitoriul respectă condițiile de fond și de formă cerute de lege, instanța fiind în mod legal sesizată. Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul C.M. de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 322 alin. (2) C. proc. pen., motivele avute în vedere de către instanță fiind expuse în considerentele încheierii.

În conformitate cu dispozițiile procedurale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prealabil cercetării judecătorești, la termenul din 31 octombrie 2011, instanța a adus la cunoștința inculpaților dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., aceștia învederând în mod expres că nu doresc să beneficieze de dispozițiile privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate. La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2011 s-a dat citire actului de sesizare a instanței, conform art. 322 C. proc. pen., prealabil, instanța constatând că părțile civile I.C.I. și I.A.M. nu au făcut alte precizări suplimentare privind pretențiile civile, decât cele menționate în faza de urmărire penală deși, conform art. 320 alin. (l) C. proc.

pen., le-a fost adus la cunoștință acest drept la termenul din data de 31 octombrie 2011, iar partea vătămată B.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpații P.D., C.M. și P.V., la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2011, după citirea actului de sesizare, au precizat că înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, conform dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., poziția lor procesuală fiind consemnată în declarațiile aflate la dosar instanță. Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, audierea inculpatului P.V. a fost realizată la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, a inculpatului C.M. la termenul de judecată din data de 28 februarie 2013 iar a inculpatului P.D.

la termenul din data de 22 martie 2013, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar. În conformitate cu prevederile art. 326 raportat la art. 322 – art. 324 C. proc. pen., au fost audiate părțile civile I.C.I. și I.A.M., declarațiile acestora fiind consemnate la dosar și partea vătămată B.T. În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 327 C. proc. pen., s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, după cum urmează: N.D.R., Ș.I., S.M.D., P., L.N., E.S., P.I., A.A.I., S.S.N., G.I., M.G., I.I. - martor cu identitate protejată, cu respectarea dispozițiilor art. 86 2 C. proc. pen., P.V.C., D.V., O.O.R., M.C.M., M.G.M., O.I., T.F., D.C., P.C., R.A.R., V.I., S.D.V., P.M., l.N., J.J., T.I.M., O.Șt.C., Z.M., V.F., S.D., P.G., C.B.

La termenul de judecată din 25 mai 2013 au fost audiați martorii propuși în apărare de inculpatul P.D., respectiv, P.F.C. și C.R.V. și martorul D.I.P., propus în apărare de inculpatul C.M., încuviințați de instanță la termenul din 14 noiembrie 2011, iar la termenul din data de 22 martie 2013, martorul R.M., propus de instanță din oficiu. A fost administrată proba cu înscrisuri, solicitată de inculpați atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere. Întrucât la termenul din 25 mai 2012, după ascultarea, în prezența procurorului și a inculpaților, a înregistrării în mediu ambiental a dialogului purtat la dat de 29 octombrie 2009 de P.D. cu părțile civile I.A.M., I.C.l. la care a participat și inculpatul C.M.

(propusă ca mijloc de probă prin rechizitoriu, a cărei transcriere se află la dosarul cauzei, consemnată în procesul verbal de la dosar), nu s-a putut distinge în integralitate conținutul discuțiilor dintre părțile implicate datorită zgomotului de fond, și nici ulterior, la termenul din 19 septembrie 2012, când, în prezența specialistului IT și prin utilizarea programului folosit de specialiștii D.N.A. la audierea CD-ului în vederea transcrierii, s-a procedat, din nou de către instanță la ascultarea înregistrării în mediu ambiental, prin încheierea de la termenul din data de 19 septembrie 2012, s-a încuviințat, în conformitate cu prevederile art. 119 raportate la art. 120 C. proc. pen., efectuarea expertizei tehnice de specialitate de către Î.N.E.C.

București. Obiectivele expertizei au vizat stabilirea autenticității înregistrărilor audiate, dacă conțin ștersături, adăugiri, intercalări, dacă vocea aparține inculpatului P.D., stabilirea softului folosit la prelucrarea înregistrării și a corespondenței între conținutul înregistrării și redarea din conținutul procesului verbal. Celelalte obiective propuse de inculpatul P.D. au fost respinse, după cum a fost respinsă și cererea inculpatului C.M. de stabilire a unor obiective având în vedere că acesta nu a solicitat efectuarea expertizei și nu a contestat conținutul înregistrărilor efectuate în cauză.

Raportul de expertiză a fost finalizat la data de 24 ianuarie 2013 de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București, fiind înaintat instanței la termenul din data de 08 februarie 2013, în raport de concluziile expertizei nefiind formulate obiecțiuni nici de către parchet nici de către părți (încheierea din data de 28 februarie 2013). Prin încheierea din data de 14 februarie 2013, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de faptul că fapta prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul P.D. a fost trimis în judecată are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, respectiv, cele conferite de demnitatea publică deținută, deputat, și, pe cale de consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 40 alin. (l) lit. a) C. proc.

pen. I. Pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și în etapa cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarea situație de fapt: 1.1. După obținerea prin licitație publică, în luna noiembrie 2007 și respectiv, mai 2008, a contractelor privind efectuarea lucrărilor de aducțiune cu apă potabilă în comunele Toporu și Vărăști, jud. Giurgiu (contractul nr. 3839 din 14 noiembrie 2007 în valoare de 3.848.719 Ron și 1356 din 13 mai 2010 în valoare de 3.331.767,90 Ron), de către SC A.C. SRL Teleorman, reprezentanții legali ai societății, I.A.M. și I.C.I. au dezvoltat relații comerciale cu societatea P.I. SRL Giurgiu, printre acționari fiind și inculpatul P.D.

care, încă de la început i-a asigurat de buna colaborare invocând relațiile pe care le are cu persoane influente. Apreciind la acel moment că numai în condițiile unei colaborări cu inculpatul P.D., care era cunoscut în județul Giurgiu prin prisma funcțiilor de demnitate publică deținute (subprefect al jud. Giurgiu, din toamna anului 2008 deputat în Camera Deputaților) dar și a afacerilor desfășurate (avea în exploatare B. Hobaia-Ogrezani renumită în zonă pentru competițiile de pescuit sportiv, terenurile deținute), ar putea să-și deruleze activitatea, părțile civile I.A.M. și I.C.I. au încheiat un contract de subantrepriză cu SC P.I. SRL, pentru 50 % din lucrările privind aductiunea cu apă potabilă în comuna Toporu și contractul de subantrepriză nr. 9 din 03 iulie 2008 prin care SC A.C.

SRL a subcontractat în proporție de 97 % lucrările din contractul 1356/2008 (aspect confirmat atât de părțile civile în declarațiile date în faza de urmărire penală și a judecății martorul A.A.I., care a arătat că relațiile inițiale dintre societăți erau de colaborare dar ulterior s-au deteriorat, cât și de inculpatul P.D. care a precizat că nu el a fost cel care a solicitat această colaborare ci frații I., împrejurare ce nu are nicio relevanță sub aspectul situației de fapt reținută). În acest sens, a fost virată în contul SC P.I. SRL, suma de 700.000 lei în baza facturilor emise de această societate pentru lucrarea din comuna Toporu, deși societatea executase doar o parte din lucrări și în valoare mult mai mică, conform situației plăților efectuate de SC A.C.

SRL. În aceste împrejurări, I.A.M. și I.C.I. au refuzat să mai facă vreo plată către firma SC P.I. SRL, întrucât lucrările la aducțiunea cu apă potabilă pentru comuna Toporu nu au fost realizate, fapt ce nu a convenit inculpatului P.D. care a început să exercite constrângeri asupra reprezentanților SC A.C. SRL (amenințări verbale directe sau la adresa membrilor familiei acestora și chiar să-i agreseze fizic), în vederea realizării plății integrale a părții din contract ce revenea societății P.I. SRL (diferența scriptică de plată fiind de 270.000 Ron). Conform denunțului și declarațiilor părților civile I.A.M. și I.C.I., inculpatul P.D. a exercitat în permanență o constrângere psihică asupra lor pentru plata părții sale din contract, chiar în condițiile în care acesta nu a realizat lucrarea astfel cum prevedea contractul de subantrepriză (în proporție de 50 %), amenințându-i că va începe „iureșul” și le „va rupe capul”.

Pentru a scăpa de amenințările verbale și sub imperiul constrângerii psihice și agresiunii fizice exercitate de inculpatul P.D. împreună cu inculpatul C.M., părțile civile au acceptat semnarea la data de 29 octombrie 2009 (în contract este menționată data de 28 octombrie 2009) a contractului de cesiune integrală a contractului de subantrepriză generală lucrări la contractul de achiziție publică nr. 1356 din 13 mai 2008 privind aducțiunea cu apă potabilă pentru comuna Vărăști, jud. Giurgiu, prin care lucrările erau cedate firmei SC P.I. SRL (de menționat că, inițial, a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. 9 din 03 iulie 2008 prin care SC A.C. a subcontractat în proporție de 97 % lucrările din contractul 1356/2008).

La scurt timp după subcontractarea lucrărilor, SC A.C. SRL a virat suma de 2.400.000.000 lei vechi, firmei inculpatului P.D. iar din tranșa a doua, în sumă de 6.000.000.000 lei vechi, a virat doar suma de 4 miliarde lei, în condițiile în care lucrările nu au fost efectuate. Deși, potrivit susținerilor sale, nu a reprezentat societatea P.I. SRL în relațiile comerciale cu terții, dată fiind calitatea sa de deputat în Parlamentul României care îl punea în imposibilitatea fizică obiectivă să desfășoare activități în cadrul firmei, acesta fiind și motivul cesionării unor părți sociale către martora R.A.R. ce îndeplinea funcția de administrator, nu este lipsită de relevanță stăruința inculpatului P.D.

în efectuarea plăților de către reprezentanții SC A.C. SRL, concretizată în amenințarea părților civile cu agresiuni fizice directe sau asupra familiei acestora, care de altfel s-au și concretizat la data de 29 octombrie 2009, pentru a-i determina să nu rezilieze contractul de subantrepriză a lucrărilor pentru aducțiunea cu apă potabilă în comuna Vărăști, să semneze contractul de cesiune integrală a lucrărilor la contractul nr. 1356 din 13 mai 2008 și să-i remită diferența de bani primiți de la P. Toporu (în sumă de 290.000 Ron). După discuțiile telefonice purtate de inculpatul P.D. cu I.A.M. la data de 28 octombrie 2009, în care acesta din urmă i-a comunicat intenția sa de a rezilia contractul de subantrepriză privind efectuarea lucrărilor la Vărăști, cei doi au stabilit o întâlnire pentru a doua zi, la sediul firmei SC A.C.

SRL, din București, B-dul Timișoara, Cartierul Crângași, unde anterior, conform declarațiilor inculpatului P.D. și a părților civile au mai fost purtate discuții cu privire la plata sumei de bani restante pentru lucrarea din comuna Toporu, aspect confirmat și de martorii R.A.R., S.M.D., P.C. dar și de inculpatul C.M. În aceste împrejurări, la data de 29 octombrie 2009, la sediul SC A.C. s-a deplasat inculpatul P.D. însoțit de inculpatul C.M., aceștia au urcat în biroul lui I.A.M. unde a venit și I.C.I., însă în jurul clădirii se mai aflau în jur de 6-8 persoane necunoscute care au fost aduse de cei doi inculpați pentru intimidarea fraților I. Prezența acestor persoane în curtea sediului societății A.C.

este confirmată și de martorii V.I. și E.S., angajați la SC D.C.E. SRL ce avea sediul în aceeași curte, care au arătat că erau mai multe persoane străine, ce au plecat după incidentul din firmă, aspect pe care l-au cunoscut de la angajații societății. În cadrul acestei întâlniri, inculpații P.D. și C.M. au proferat amenințări la adresa lui I.A.M. și I.C.I. și i-au agresat fizic, pentru a-i determina să semneze un contract de cesiune integrală a lucrărilor de la Vărăști, cunoscând intenția părților civile de a rezilia contractatul de subantrepriză pentru comuna Vărăști și pentru efectuarea unei plăți cu privire la suma de 290.000 Ron, pe care firma A.C. SRL urma să o primească de la P. Toporu, urmare finalizării lucrărilor privind execuția contractului nr. 3839 din 14 noiembrie 2007. În timpul discuțiilor purtate de inculpatul P.D.

cu I.C.I., acesta din urmă îi confirmă că vrea să renunțe la contractul de subantrepriză privind lucrările din comuna Vărăști, reproșându-i lui P.D. că nu dorește să i se întâmple la fel ca la Toporu, în condițiile în care firma sa a câștigat licitația iar banii au fost luați de SC P.I., împrejurare în care intervine și I.A.M. care îi spune că nu va semna contractul de cesiune, având în vedere că a fost de acord doar cu semnarea contractului de subantrepriză la Vărăști. Dialogul purtat între inculpatul P.D. și frații I., astfel cum este redat în transcrierea din procesul verbal din data 03 noiembrie 2009 și care corespunde înregistrării în mediu ambiental efectuată de I.C.I. cu un reportofon, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 19 din 24 ianuarie 2013, face dovada că nerezilierea contractului de subantrepriză și semnarea contractului de cesiune integrală a lucrărilor încheiat de reprezentanții SC A.C.

SRL cu SC P.I. SRL, precum și demersurile efectuate de I.A.M. la P. Toporu pentru efectuarea plății direct în contul SC P.I. a sumei de 290.000Ron, au fost rezultatul constrângerii psihice și agresiunii fizice realizată de inculpatul P.D. împreună cu C.M. și nu al unor relații comerciale între cele două societăți sau al voinței părților civile. De altfel, cel interesat în obținerea unui folos de către SC P.I. SRL era inculpatul P.D., în condițiile în care contractul de efectuare a lucrărilor a fost obținut de firma A.C. prin licitație publică, iar plățile erau efectuate de beneficiar în contul acestei societăți. Agresivitatea limbajului, tonul folosit și amenințările proferate atât de P.D. cât și de inculpatul C.M.

în discuțiile purtate la sediul SC A.C. la data de 29 octombrie 2009 sunt confirmate de I.A.M. și I.C.I. în declarațiile date în fața organelor judiciare cât și a instanței de judecată și de către martorii Ș.I., I.I. - martor cu identitate protejată și N.D.R., angajați ai societății A.C. și ai firmei SC J.C.D., care cunoșteau scopul vizitei inculpaților, respectiv, de a se discuta despre anumite contracte și efectuarea unor plăți, ce au auzit din anticameră și biroul alăturat tonul aprins al discuțiilor, țipete, injurii, unii dintre martori chiar unele bocănituri, iar după plecarea celor doi inculpați l-au văzut pe I.A.M. roșu la față și agitat, acesta comunicându-le că a fost agresat fizic de cei doi și amenințat cu cuțitul de către C.M.

De asemenea, amenințările pe care inculpatul P.D. le face la adresa lui I.I.C. dacă se va opune la continuarea colaborării și semnarea contractului de cesiune, redate în conținutul transcrierii în sensul că „o să te calc în picioare”, „o să te nenorocesc” sau „dacă îți dau eu două”, dar și cele ale inculpatului C.M. referitoare la „tăierea urechii”, „lăsarea unui semn pe față”, împușcarea unei persoane, ce au condus, în final, la acceptarea condițiilor impuse de inculpați privind semnarea contractului de cesiune a lucrărilor la Vărăști „..deci, contractul semnat înseamnă exonerarea.. De orice fel de obligații față de lucrarea respectivă. .Absolut orice obligații..”, fac credibile susținerile părților civile privind agresarea lor fizică (lovirea cu pumnul în față de către cei doi inculpați și folosirea unui cuțit de către C.M.

în scopul amenințării), în timpul întâlnirii din data de 29 octombrie 2009. Despre situația tensionată dintre reprezentanții firmei SC A.C. și P.D. și amenințările făcute de cei doi inculpați la adresa fraților I., a cunoscut și martorul S.M.D. care a și participat la câteva discuții dintre părți, anteriore momentului din data de 29 octombrie 2009, respectiv, în luna octombrie 2009 când a fost prezentă și martora R.A.R., relatând în acest sens că inculpatul P.D., în prezența lui C.M., a adresat amenințări lui I.A.M. și a folosit un ton ridicat, în sensul că va începe războiul dacă nu îi va plăti, martorul arătând că pe fondul acestor amenințări I.M.A. a semnat contractul de cesiune de creanță către SC P.I.

prin care plățile urmau să se facă direct către această societate. Același martor confirmă și împrejurarea că inculpatul C.M., la întâlnirea de pe terasă cu frații I., i-a amenințat, spunându-le, printre altele, că va aduce sportivi să îl ajute, percepția martorului fiind că frații I. aveau o stare de temere în relațiile cu P.D. și C.M. Relevanță sub acest aspect prezintă și declarațiile martorului A.A.I. și ale părții vătămate B.T. care, deși nu au participat la nicio discuție dintre părți, au aflat de la părțile civile că au fost agresați de către inculpații P.D. și C.M. în luna octombrie 2009, la sediul firmei A.C., activitățile ulterioare ale inculpatului P.D. în realizarea scopului propus, obținerea unor sume de bani de la P. Toporu, în baza cesiunii datoriei de către frații I. tot ca urmare a constrângerii exercitate de acesta, urmând a fi analizate în raport de activitatea desfășurată de inculpat cu privire la partea vătămată B.T.

Singurul martor care, deși a participat la discuțiile dintre părțile civile și inculpatul P.D., a precizat că nu a perceput amenințările inculpatului la adresa reprezentanților SC A.C., este R.A.R., concubina lui P.D., declarația acesteia fiind infirmată de ansamblul probator administrat în cauză. Nici susținerile martorei în sensul că motivul pentru care s-a dus însoțită de P.D. la sediul A.C. SRL s-a datorat stării de teamă pe fondul amenințărilor folosite de părțile civile la întâlnirile anterioare, nu pot fi primite de instanță, întrucât nu sunt susținute de niciun element probator, fiind făcute pro causa, în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului. Astfel, în discuțiile telefonice purtate cu P.D.

în legătură cu recuperarea banilor de la părțile civile, R.A.R. nu îi relatează nimic în legătură cu acest aspect, după cum niciunul dintre martorii audiați nu susțin această împrejurare, prin urmare, depoziția martorei nu este veridică și urmează a fi înlăturată de instanță. Acțiunile de intimidare a părților civile, în vederea determinării acestora de nu rezilia contractul de subantrepriză și de a semna contractul de cesiune a întregii lucrări de la Vărăști precum și de a efectua plata sumei de 290.000 Ron primită de la P. Toporu, au continuat și în perioada 02 noiembrie - 09 noiembrie 2009, când inculpații P.D. și C.M. au purtat mai multe convorbiri telefonice cu partea civilă I.A.M. Din conținutul acestor înregistrări, obținute în baza autorizațiilor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, necontestate de niciuna dintre părți, rezultă amenințările adresate părților civile de a plăti „datoria” lui P.D.

Faptul că inculpații P.D. și C.M. desfășurau toate aceste activități în scopul comun de a constrânge părțile civile să plătească o sumă de bani lui P.D. este relevat și de conținutul convorbirilor telefonice din aceeași perioadă, dintre cei doi, care confirmă că inculpații își comunicau conținutul discuțiilor telefonice purtate separat cu I.A.M. dar și ce urmau să spună acestuia în convorbirile viitoare, inculpatul P.D. fiind cel care îi cerea lui C.M. să sune pe partea civilă I.A.M. (din conținutul discuției telefonice din data de 09 noiembrie 2009 dintre I.A.M. și M.C. rezultă că acesta din urmă da curs solicitării lui P.D. „…nu-i dai, el vine, mă ia pe mine, mă cheamă .. că m-am săturat de drumurile astea..

Că nu stăm să vin .. dacă nu eram băgat într-un loc unde trebuie să depind de el). Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în baza contractului de cesiune a lucrării (nr. 3185 din 28 octombrie 2009) și a procesului verbal nr. 3765 din 09 decembrie 2008, au fost efectuate de către P. Vărăști o parte din plăți direct către firma SC P.I., cu încălcarea normelor legale (art. 18 și art. 20 din O.U.G. nr. 34/2006), aspect constatat și de A.N.R.M.A.P. în Raportul de control nr. 822/3858/2010 care a condus la sancționarea contravențională a Primăriei Vărăști. Tot pe fondul acestor amenințări, partea civilă I.A.M. a solicitat, inițial, primarului comunei Toporu efectuarea plății sumei de 290.000 Ron direct către P.I., dispoziție asupra căreia a revenit ulterior (adresa nr. 131 din 03 noiembrie 2009), comunicându-i lui B.T.

despre amenințările și incidentul din data de 29 octombrie 2009 de la sediul SC A.C. SRL În consecință, raporturile comerciale dintre societățile A.C. SRL Teleorman și P.I. SRL Giurgiu, cu privire la efectuarea lucrărilor de aductiune cu apă potabilă în comuna Vărăști, concretizate în nerezilierea contractului, cesiunea integrală a lucrărilor de aductiune cu apă potabilă în comuna Vărăști și cesionarea unei creanțe pe care firma A.C. o avea de recuperat de la P. Toporu, au fost rezultatul constrângerii psihice și fizice exercitate de inculpatul P.D., împreună cu inculpatul C.M., asupra lui I.A.M. și I.C.I., în modalitatea descrisă mai sus, în scopul obținerii unor sume de bani pentru societatea P.I., în condițiile în care licitațiile publice organizate de cele două instituții publice au fost câștigate de SC A.C.

(fără a fi de neglijat împrejurarea că societatea P.I. SRL nu îndeplinea condițiile de eligibilitate care să îi permită participarea la licitații publice organizate de primării, aspect confirmat atât de martorii audiați în cauză cât și de situația scriptică privind salariații P.I. comunicată de I.T.M. Giurgiu, din care rezultă că, în perioada 2007 - 31 decembrie 2009, firma avea 14 angajați dar perioadele în care desfășurau activități erau scurte de 2-5 luni, pentru majoritatea lucrătorilor sau 6-13 luni pentru un număr de 5 angajați). În raport de situația de fapt expusă, reținută pe baza declarațiilor martorilor, ale părților civile I.A.M. și I.C.I., a părții vătămate B.T., transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, contractelor, documentelor întocmite și semnate de părți, Înalta Curte constată că faptele inculpatului P.D.

care, în calitate de deputat în Parlamentul României și reprezentant al SC P.I. SRL Giurgiu, în perioada octombrie - noiembrie 2009, sprijinit de C.M., a amenințat verbal, în mod repetat, și a agresat fizic, la data de 29 octombrie 2009 părțile civile I.A.M. și I.C.I., reprezentanți ai firmei A.C. SRL Teleorman, pentru a-l determina pe I.A.M. să semneze un contract de cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune a apei din comuna Vărăști, jud. Giurgiu și să se prezinte la sediul primăriei Toporu, pentru a efectua demersurile necesare pe lângă primarul B.T., în scopul încasării unor sume de bani, pe care, ulterior, urma să le remită firmei lui P.D., întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj, prevăzute de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (l) C. pen.

și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte). Cu referire la cele două fapte de șantaj, inculpatul P.D. a formulat mai multe apărări, solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există) și, în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptelor le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor). În al doilea subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor de șantaj în infracțiunile de amenințare, prevăzute de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., și achitarea sa pentru cele două infracțiuni de amenințare, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. (fapta nu există) și, într-un alt subsidiar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor). În susținerea primei apărări se arată că, în actul de sesizare s-a reținut, în mod eronat, că la data de 29 octombrie 2009 între inculpat și părțile civile ar fi avut loc un incident, singura probă relevantă în acest sens fiind înregistrarea în mediu ambiental efectuată de părțile civile cu un reportofon, dar care nu poate constitui mijloc de probă, întrucât, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, nu se poate stabili dacă vocea aparține inculpatului P.D. Totodată, probatoriile administrate nu dovedesc că I.A.M.

și I.C.I. ar fi fost constrânși în vreun fel să subcontracteze o parte din lucrări, inițiativa le-a aparținut acestora, iar contractele respective au fost încheiate în momentul în care P.D. nu îndeplinea o funcție publică. Mai mult, sumele de bani pretinse de inculpatul P.D. reprezentau o creanță certă și exigibilă în baza unor contracte comerciale dintre cele două societăți, creanță stabilită și de o instanță comercială în procedura de insolvență pentru SC A.C. Prin urmare, acțiunile întreprinse de inculpatul P.D. au reprezentat o modalitate prin care acesta a urmărit obținerea unor sume de bani ce i se cuveneau și pe care SC A.C. nu le mai putea achita întrucât a intrat în procedura de insolvență, astfel că, plata nu se putea face decât în contul P.I., iar folosul urmărit a fi obținut de inculpat nu era unul injust.

Înalta Curte constată însă că susținerile formulate de inculpat în apărare sunt irelevante atât în ceea ce privește condițiile de existență cât și al întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de șantaj, sub aspectul laturii obiective și subiective. Astfel, este de necontestat că, în cadrul discuțiilor purtate cu părțile civile la data de 29 octombrie 2009, inculpatul P.D. împreună cu C.M. au proferat amenințări la adresa reprezentanților SC A.C., amenințări constând în constrângerea psihică și chiar agresarea fizică a lui I.A.M. și I.C.I., de natură a crea acestora o stare de temere și de a-i determina să nu rezilieze contractul de subantrepriză a lucrărilor privind aducțiunea cu apă potabilă în comuna Vărăști, să semneze contractul de cesiune integrală a acestor lucrări și să semneze cesiunea unei creanțe privind o sumă de bani ce urma a fi încasată de la P. Toporu, efectuând unele demersuri în acest sens.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, instanța reține că interpretările date de inculpat declarațiilor martorilor sunt subiective și nu au corespondent în realitate. Astfel, declarațiile martorilor Ș.I., I.I., martor cu identitate protejată și S.M.D. confirmă existența unor amenințări din partea inculpaților P.D. și C.M. adresate fraților I. atât în contextul incidentului din 29 octombrie 2009 cât și anterior acestui moment, la întâlnirile dintre părți, starea de temere a fraților I. fiind percepută în mod direct de martorii menționați. La stabilirea împrejurărilor cauzei și a vinovăției inculpatului P.D. au fost avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpat și partea civilă I.A.M.

și dintre inculpatul P.D. și C.M. precum și înregistrarea în mediu ambiental din data de 29 octombrie 2009, realizată de părțile civile cu mijloace tehnice proprii de înregistrare (reportofon). Interpretarea inculpatului că în raport de concluziile raportului de expertiză tehnică această probă ar trebui înlăturată nu poate fi primită de Înalta Curte. Astfel cum s-a reținut la analizarea probelor, în concluziile sale, expertul a reținut că deși nu se poate realiza o identificare după voce a lui P.D., redarea în formă scrisă din procesul verbal din data de 03 noiembrie 2009 este fidelă înregistrării pusă la dispoziție pe suportul optic (CD), or, conținutul procesului verbal confirmă denunțul și declarațiile părților civile, declarațiile martorilor prezenți la evenimentul din 29 octombrie 2009, care au relatat prezența inculpaților P.D.

și C.M., discuțiile purtate pe un ton ridicat, prin folosirea de injurii și chiar zgomote ce veneau din biroul fraților I., faptul că se solicita o sumă de bani și cuprinde referiri chiar la prenumele persoanelor prezente („D.”, „M.”), relevantă în acest sens fiind și declarația inculpatului C.M. care nu a contestat conținutul acestei înregistrări și nici prezența sa și a inculpatului P.D. la sediul A.C. SRL din București. Prin urmare, conținutul dialogurilor înregistrate se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză și confirmă existența întâlnirii dintre părți la data de 29 octombrie 2009, modalitatea în care s-au purtat discuțiile în cadrul acestei întâlniri și agresivitatea limbajului și tonul folosit de inculpați, perceput parțial și de instanță cu ocazia audierii CD-ului în ședința publică din data de 19 septembrie 2009. Împrejurarea că inițiativa derulării unor relații comerciale între SC A.C.

și SC P.I. a aparținut părților civile nu are nicio relevanță sub aspectul activităților desfășurate de inculpatul P.D. în perioada octombrie - noiembrie 2009, având în vedere că ceea ce se reține în sarcina inculpatului este împrejurarea că prin constrângere, constând în amenințarea verbală și agresare fizică, a determinat părțile civile să nu rezilieze contractul de subantrepriză cu SC P.I. SRL (încheiat la data 03 septembrie 2008), să semneze contractul de cesiune integrală a executării lucrărilor la Vărăști nr. 3185 din 28 octombrie 2009 și să efectueze demersuri la P. Toporu în vederea efectuării plății de 290.000 Ron direct către firma P.I. SRL (în baza contractului de cesiune de creanță nr. 152/2009).

De asemenea, toate aceste activități au fost realizate în perioada octombrie - noiembrie 2009, astfel cum s-a reținut și în actul de inculpare, iar potrivit datelor din dosar inculpatul P.D. îndeplinea funcția de deputat în Parlamentul României din data de 15 decembrie 2008 (conform adeverinței nr. 60/9107 din 18 decembrie 2012 emisă de Parlamentul României, Camera Deputaților, Direcția Resurse Umane), prin urmare, avea calitatea cerută de lege subiectului activ al infracțiunii de șantaj, în modalitatea prevăzută de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000. Referitor la apărările inculpatului privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, se impun a fi făcute câteva precizări de ordin teoretic.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 194 C. pen., infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane prin violență și amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Prin incriminarea faptei, legiuitorul a urmărit să ocrotească, în principal, relațiile sociale privind libertatea individuală, manifestată în aspectul ei particular, de libertate psihică a persoanei, iar în plan secundar, relațiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, obținerea unui folos injust.

Acțiunea de constrângere, ce compune elementul material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj, trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv, să fie de natură a prilejui o stare de temere (acțiunea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o stare de temere), sub stăpânirea căreia persoana supusă acțiunii de constrângere să nu mai poată reacționa în sensul opunerii eficace la pretențiile făptuitorului, și să fie efectuată în scopul obținerii unui anumit comportament din partea celui constrâns, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Mijlocul cu ajutorul căruia se exercită în fapt constrângerea este violența sau amenințarea, termenul având un înțeles mai larg decât cel definit de art. 193 C. pen., în sensul că nu limitează obiectul acesteia la faptele cu relevanță penală (infracționale și păgubitoare), pe cale de consecință, amenințarea poate fi și cu privire la o faptă licită.

în aceste împrejurări, sub aspect subiectiv, intenția făptuitorului de a șantaja este îndeplinită chiar dacă folosul este just, întrucât modul în care a urmărit obținerea lui este injust. În considerarea aspectelor teoretice expuse, Înalta Curte reține că, sub aspectul laturii obiective, constrângerea exercitată de inculpatul P.D. asupra lui I.A.M. și I.C.I. constă în amenințările verbale directe și prin intermediul lui M.C., privind „începerea războiului” și cauzarea unor suferințe fizice acestora și familiei lor, constrângere fizică exercitată la sediul SC A.C. la data de 29 octombrie 2009 împreună cu inculpatul C.M. asupra lui I.A.M. și I.C.I., ceea ce a determinat părțile civile să nu rezilieze contractul de subantrepriză pentru lucrările de la Vărăști, să semneze contractul de cesiune integrală pentru aceste lucrări și să facă demersuri la P. Toporu pentru plata unor sume de bani direct în contul SC P.I., reprezentată de P.D.

Probele administrate, astfel cum au fost analizate și interpretate de către instanță, conving sub aspectul certitudinii proferării de amenințări (verbale și exercitarea constrângerii fizice) la adresa părților civile I.A.M. și I.C.I., atât direct de către inculpatul P.D. cât și prin intermediul lui C.M., agresivitatea limbajului și tonul amenințător fiind percepute de martorii audiați în cauză și relevate de transcrierile convorbirilor telefonice din perioada 02 noiembrie - 09 noiembrie 2009, prin urmare, susținerile inculpatului P.D. că aceste discuții și limbajul “agresiv” a fost folosit doar în convorbirile dintre cei doi inculpați nu sunt relevate de probatoriul administrat care dovedește contrariul.

Urmarea imediată a infracțiunii de șantaj s-a produs, respectivlezarea libertății psihice a părților civile și crearea unei stări de temere pentru acestea, dovadă fiind însăși împrejurarea că părțile civile au solicitat sprijinul organelor de urmărire penală la data de 02 noiembrie 2009. Pretinsul comportament agresiv al părților civile față de inculpatul P.D., precum și anturajul acestora cu „interlopi” și „foști sportivi”, nu rezultă din niciun mijloc de probă, ci sunt doar simple afirmații ale inculpatului P.D. în apărare, contrazise de transcrierea înregistrării în mediu ambiental realizată la data de 29 octombrie 2009, în care I.A.M. îi solicită inculpatului P.D. să se poarte civilizat și fără amenințări.

Nici transcrierile convorbirilor telefonice purtate după data de 02 noiembrie 2009 nu fac dovada unui limbaj agresiv al părților civile, însă demonstrează insistența inculpaților P.D. și C.M. și limbajul trivial folosit pentru a fi cât mai convingători în ceea ce privește punerea în practică a amenințărilor proferate. Relevanță în aprecierea comportamentului părții civile I.A.M. prezintă și declarația martorului M.G.M. care, în cursul lunii iulie 2010, în timp ce se afla la P. Grădinari pentru a face un necesar de materiale, a asistat la o discuție în biroul primarului, în care inculpatul P.D. i-a reproșat lui I.A.M. că a formulat plângere împotriva sa, iar la ieșirea din sediul Primăriei, acesta din urmă a ocolit aleea principală unde se afla inculpatul P.D.

pentru “a evita un scandal și o ceartă” cu inculpatul. Faptul că I.A.M. și I.C.I. au cunoscut împrejurarea că, după denunțul făcut la D.N.A., se realizează activități de investigații și chiar interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.D., nu poate fi apreciată ca o provocare din partea părților civile în condițiile în care convorbirile telefonice au fost inițiate de ambele părți iar discuțiile au vizat de fiecare dată obținerea folosului de către P.D. Tot din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul P.D. îi reproșează lui I.A.M. că vrea să fugă de el și îi cere să îl aducă și pe I.C.I. la întâlnire, or, prin acest comportament perceput de inculpatul P.D. nu se poate aprecia că părțile civile au avut o atitudine provocatoare sau violentă față de acesta sau R.A.R., concubina inculpatului, și care ar fi impus prezența acestuia la discuțiile cu părțile civile.

Din transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosar rezultă fără echivoc că martora R.A.R. îl informa pe inculpatul P.D. cu privire la situația firmei P.I. SRL (situația lucrărilor și plăților) fără însă a manifesta vreo temere în a se întâlni cu frații I. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă rezultă ex re. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P.D. a comis fapta cu intenție directă, calificată de scop, prin acesta urmărind să determine părțile civile să nu rezilieze contractul de subantrepriză, să semneze contractul de cesiune integrală a lucrării de la Vărăști și să facă demersuri pentru plata sumei de 290.000 Ron de la P. Toporu direct în contul SC P.I., unde era acționar și pe care o reprezenta în fapt.

De asemenea, inculpatul P.D. cunoștea împrejurarea că modalitatea de dobândire a acestui folos, constând în semnarea contractului de cesiune integrală a lucrării de la Vărăști și efectuarea demersurilor pentru plata creanței de 290.000 Ron de către părțile civile, pentru firma sa, este injustă, pe de o parte, pentru că din punct de vedere legal prin încheierea contractului de cesiune integrală a lucrărilor privind aducțiunea cu apă de la Vărăști și efectuarea plății direct în contul SC P.I. erau eludate normele legale privind atribuirea contractelor de achiziție publică în condițiile în care contractul a fost atribuit legal firmei SC A.C., iar pe de altă parte, pentru că lucrarea de la comuna Toporu a fost efectuată de firma A.C., despre imposibilitatea efectuării plății direct către subantreprenor aflând de la primarul B.T., parte vătămată în cauză.

Faptul că părțile civile aveau probleme financiare și era deschisă procedura insolvenței cu privire la SC A.C. SRL Teleorman, potrivit actelor depuse la dosar de către inculpatul P.D., nu are nicio relevanță sub aspectul laturii subiective și scopului urmărit de inculpatul P.D. în obținerea folosului pentru SC P.I., câtă vreme modalitatea obținerii acestuia este injustă, pentru considerentele expuse anterior. în plus, trebuie subliniat faptul că semnarea contractului de cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune cu apă de la Vărăști la data de 29 octombrie 2009 (denumit contract de cesiune la antrepriză generală și datat 28 octombrie 2009), nerezilierea contractului de subantrepriză de la Vărăști și efectuarea demersurilor la P. Toporu pentru efectuarea plății sumei de 290.000 Ron în contul firmei P.I., sunt rezultatul amenințărilor exercitate de inculpatul P.D.

asupra lui I.A.M. și I.C.I., care au acționat sub presiunea constrângerii (acțiunile inculpatului, prin modalitatea comiterii lor, fiind cel puțin susceptibile de a crea starea de temere cerută de lege), prin urmare, în acest context a fost apreciată acțiunea inculpatului în realizarea pretenției întemeiată pe un „drept” (considerat o creanță certă și exigibilă). Toate argumentele expuse conduc la constatarea existenței infracțiunilor de șantaj și a întrunirii elementelor constitutive ale faptelor atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective, prevăzute de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., texte în baza cărora urmează a se dispune condamnarea inculpatului P.D.

Înalta Curte constată că în raport de acțiunile repetate ale inculpatului P.D. în constrângerea părților civile de a face sau a nu face anumite acte, într-un interval de timp scurt, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii unui folos pentru firma P.I., acte de executare ce realizează fiecare în parte conținutul celor două infracțiuni de șantaj față de I.A.M. și I.C.I. (pluralitatea subiecților pasivi determină, chiar în cazul unității de acțiune, o pluralitate de infracțiuni), este justificată reținerea formei continuate a infracțiunilor, conform art. 41 alin. (2) C. pen. și a concursului ideal (formal), reglementat în art. 33 lit. b) C. pen. Inculpatul P.D. a solicitat, într-o apărare subsidiară, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de șantaj, prevăzută de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., în două infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., reiterând în cuprinsul cererii aceleași argumente invocate în susținerea apărării privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj (inexistența unei stări de temere creată reprezentanților SC A.C., a unui scop urmărit de inculpat în condițiile în care avea de recuperat o creanță certă și exigibilă, caracterul just al folosului urmărit a fi dobândit, inexistența legăturii de cauzalitate între acțiunea de constrângere și actele efectuate de părțile civile).

Înalta Curte apreciază cererea inculpatului, ca neîntemeiată, pentru motivele expuse pe larg la analizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de șantaj, raportat la apărările formulate de inculpat sub acest aspect. Pe lângă considerațiile de ordin teoretic analizate, care își găsesc pe deplin aplicabilitatea în raport de argumentele invocate în cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul P.D., prin apărători aleși, Înalta Curte constată, în plus, că, deși cele două infracțiuni se aseamănă între ele, aducând atingere libertății psihice a persoanei, infracțiunea de amenințare este interzisă de lege pentru că produce în mod nejustificat un sentiment de temere, fără alte consecințe, în timp ce șantajul este reprimat atât pentru constrângerea psihică cât și pentru scopul urmărit de făptuitor, cu distincțiile arătate la analizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de șantaj.

Se mai reține că, la infracțiunea de șantaj, între acțiunea de constrângere și efectuarea actului cerut poate fi un raport de concomitentă sau de succesiune în timp, realizate în ambele variante în cauza dedusă judecății (nerezilierea contractului și semnarea contractului de cesiune integrală a lucrării de la Vărăști și demersurile efectuate la P. Toporu pentru plata sumei de 290.000 Ron în contul P.I., neavând relevantă dacă folosul a fost sau nu obținut de către făptuitor), în timp ce în cazul infracțiunii de amenințare, acțiunea ce face obiectul amenințării nu se realizează, de îndată, pentru că făptuitorul ar răspunde pen