ÎCCJ, Decizia nr. 94/2014

Deliberând asupra apelurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.1. Prin Sentința penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3446/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. S-a constatat că inculpatul B.M. a fost reținut timp de 24 de ore la data de 19 ianuarie 2012 și arestat preventiv în perioada 26 ianuarie 2012 - 15 mai 2012. În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.H.P.Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. În temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 1 C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul T.H.P.Ș.. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.M. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.H.P.Ș. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. 2. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 32 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 25 ianuarie 2013 a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații B.M., G.B.N., T.H.P.Ș. și D.G.M. În motivare s-a reținut că, față de incidentul procedural ivit, constând în împrejurarea că inculpatul T.H.P.Ș.

a dobândit calitatea de deputat, în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012, s-a constatat că în cauză sunt incidente art. 40 alin. (2) raportat la art. 29 C. proc. pen., în acord cu care, dobândirea calității de deputat, chiar dacă intervine după săvârșirea infracțiunii, atrage competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, s-a reținut că prin Rechizitoriul din 19 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în Dosarul nr. 220/P/201, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: a. B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000; - instigare la infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, art. 25 C. pen.

raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000; - șantaj în legătură directă cu o infracțiune de corupție, art. 194 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 17 lit. d 1 ) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - fals intelectual în condițiile participației improprii și în legătură directă cu o infracțiune de corupție, art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - fals în înscrisuri sub semnătură privată (o infracțiune), art. 290 alin. (1) C. pen.; - fals în declarații, art. 292 C. pen.

(șase infracțiuni), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; b. T.H.P.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, art. 13 din Legea nr. 78/2000; c. G.B.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, art. 12 lit. a), teza I din Legea nr. 78/2000; - șantaj în legătură directă cu o infracțiune de corupție, art. 194 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. d 1 ) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; d. D.G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în condițiile participației improprii și în legătură directă cu o infracțiune de corupție, art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Învestită cu judecarea cauzei la data de 05 martie 2013, la primul termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuție, în virtutea art. 302 C. proc. pen., disjungerea cauzei față de inculpații T.H.P.Ș. și B.M., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 25 C. pen.

raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000. Apreciind că este în interesul unei bune judecăți, în temeiul art. 38 C. proc. pen., Înalta Curte a dispus disjungerea cauzei, față de inculpații T.H.P.Ș. și B.M., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu formarea unui nou dosar, privind pe acești doi inculpați, în care s-a fixat termen la data de 02 septembrie 2013, ora 12,00. Subsecvent, restul cauzei, privind pe inculpații B.M., G.B.N. și D.G.M., s-a trimis la Curtea de Apel București pentru continuarea cercetării judecătorești, în raport cu celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.M., și pentru care nu s-a disjuns cauza, precum și pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G.B.N.

și D.G.M. A dispus formarea unui nou dosar, privind pe inculpații T.H.P.Ș. și B.M. în care s-a fixat termen la data de 02 septembrie 2013, ora 12,00. 3. Instanța de fond a constatat că prin actul de sesizare, față de inculpații B.M. și T.H.P.Ș., a fost reținută următoarea stare de fapt: În perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la incompatibilități, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, inculpatul B.M. a efectuat operațiuni financiare, ca fapte de comerț, administrând în fapt SC E. SRL București, în scopul obținerii pentru sine și pentru altul, a unor foloase materiale necuvenite, faptă prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceeași perioadă de timp l-a determinat pe inculpatul T.H.P.Ș., vicepreședinte al Biroului Politic Județean al Partidului Național Liberal - Filiala Ilfov, ca prin influența și autoritatea acestuia, să identifice la un preț convenabil un spațiu de închiriat pentru punctul de lucru al SC E. SRL București, în comuna Vidra, județul Ilfov și să-i faciliteze încheierea unor contracte comerciale cu autoritățile locale în fruntea cărora se aflau membri P.N.L., faptă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000. În luna decembrie 2011, a exercitat acțiuni de constrângere asupra reprezentanților SC C.R.S. SA, N.M. și V.M.S., în scopul continuării livrării de deșeuri reciclabile către SC E. SRL București, deși această din urmă societate nu îndeplinea condițiile legale pentru astfel de livrări, faptă prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. d 1 ) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, în calitate de vicepreședinte al filialei P.N.L. Ilfov și la îndemnul inculpatului B.M., inculpatul T.H.P.Ș. și-a folosit influența afirmată asupra membrilor PNL care dețineau funcții în administrația locală, în scopul obținerii pentru sine ori pentru alții de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000; În raport de obiectul învestirii, astfel cum a fost stabilit la termenul de la data de 11 iunie 2013, instanța de fond a constatat că în actul de sesizare a fost descrisă ca acuzație în ceea ce îi privește pe B.M. și T.H.P.Ș.

infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite săvârșită de inculpatul T.H.P.Ș., respectiv instigare la această infracțiune săvârșită de inculpatul B.M. Prin actul de sesizare, Ministerul Public a arătat că relațiile politice dintre inculpatul T.H.P.Ș. și inculpatul B.M., dar mai ales scopul urmărit de acesta din urmă în întreținerea unei astfel de legături sunt puse în evidență de replicile celor doi din cuprinsul unei convorbiri telefonice din data de 20 septembrie 2011: B.M.: "Mă, mâine, dacă e întâlnirea cu primarii, aș vrea să vin și eu și să-ți spun de ce!

Că o arunc așa (...) le las câte o carte de vizită, înțelegi?", T.H.P.Ș.: "Te pun (...) te pun în legătură cu ăia șmecheri nu cu toți fraierii!", B.M.: "Băi, tu îmi faci un semn și când tu îmi faci (...) mă ciupești, înseamnă că îi dau cartea de vizită", "Că vreau să țin legătura cu șmecherii, știi (...)? Pe ce spuneam eu, când ne-am văzut ultima oară". Acuzarea a arătat că, din ansamblul materialului probator administrat cu privire la această infracțiune, inculpatul T.H.P.Ș. s-a implicat activ, prin intermediul primarilor liberali din județul Ilfov în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru cei doi inculpați și al asigurării unei bune desfășurări a activității SC E., societate despre ai cărei administratori de fapt avea cunoștință.

Astfel, încă din faza incipientă demarării activității efective a societății E., inculpatul T.H.P.Ș., în urma solicitărilor repetate ale inculpatului B.M. ("îmi trebuie în Ilfov, mă spațiile alea de depozitare", "dar zi-i bă, vezi că te sună procurorul-șef de la Sectorul 4, are o treabă cu tine"), a efectuat demersuri pe lângă primarii orașelor/comunelor din județul Ilfov pentru a identifica o locație pretabilă sortării deșeurilor. Concret, la data de 25 august 2011, T.H.P.Ș. i-a comunicat inculpatului că a stabilit o întâlnire cu "primarul de la Bragadiru" V.C., care: "e P.D. dar e prietenul meu bun". E mai valabil decât ăla al meu de la Jilava", asigurându-l totodată pe inculpat că nici în comuna Vidra nu sunt probleme, întrucât acolo "poate să negocieze bine pentru ele președintele său de acolo (n.n.

cu referire la martorul T.M.). Cu ocazia audierilor la urmărire penală, T.M. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B.M. prin intermediul lui T.H.P.Ș., ulterior aflând că este procuror, "în contextul negocierilor pe care le purta cu un cetățean arab care deține fostele grajduri C.A.P. din comuna Vidra". În plus a învederat că a considerat că este bine să facă anumite servicii pentru inculpat în virtutea relațiilor de colegialitate cu învinuitul T.H.P.Ș.. Spre sfârșitul lunii octombrie, aflând de la inculpatul G.B. despre intenția Administrației Domeniului Public Sector 1, instituție subordonată Consiliului Local Sector 1, de a disponibiliza începând cu data de 10 octombrie 2011 și în conformitate cu H.G.

nr. 841/1995 mai multe bunuri, inculpatul B.M. i-a solicitat inculpatului T.H.P.Ș. să identifice o primărie care să primească fictiv utilajele pentru a fi ulterior folosite în activitatea de sortare desfășurată de SC E. SRL. În urma discuțiilor, cei doi au convenit ca donația prietenului inculpatului B.M. să fie făcută către Primăria Ciolpani. Astfel, la indicațiile inculpatului T.H.P.Ș., primarul C.B. a întocmit la data de 10 noiembrie 2011 adresa cu nr. 6342 către A.D.P. Sector 1, prin care se arăta interesat de preluarea cu titlu gratuit a cinci dintre bunurile ce urmau a fi disponibilizate. Totuși, din cuprinsul adresei menționate, dar și al procesului-verbal de predare-primire reiese că remiterea către Primăria Ciolpani a bunurilor respective s-a făcut la data de 09 noiembrie 2011 deci, cu o zi înainte ca numitul C.B.

să individualizeze bunurile concrete pe care urma să le primească, aspect care dovedește conform acuzării că acestea fuseseră stabilite fără acordul acestuia, întocmirea Adresei nr. 6342/2011 fiind doar o formalitate necesară pentru a putea justifica în mod contabil proveniența acestora. La data de 25 noiembrie 2011 inculpatul B.M. a luat legătura cu "G.", angajat al Primăriei Ciolpani pentru a se asigura dacă "s-a făcut livrarea aia", după care i-a solicitat martorului S.R. să meargă la Ciolpani și să aducă la firmă, "un tractor, o remorcă, un plug și ifronul ăla". Întrucât la un moment dat, numitul C.B. "făcea pe niznaiul" și nu înțelegea că acele utilaje "nu-i vin alea din cer, așa" și că "de la momentu' în care i-a făcut livrarea asta, (...) el știa că nu le va ține decât o zi, două, trei că nu-s ale lui" inculpatul B.M.

i-a transmis lui S.R. numărul de telefon al primarului cu rugămintea de a-l suna "din partea lui H.", în condițiile în care T. i-a recomandat să nu sune personal întrucât " s-ar putea să se interpreteze greșit și să aibă probleme". Inculpatul T.H.P.Ș. s-a arătat disponibil să-și folosească influența ori de câte ori inculpatul i-a solicitat acest lucru. Astfel, atunci când "partenerii de la R. și Ro." nu livrau deșeuri conform contractului "tema de lucru" a fost să afle "raportările R. pe reciclabile, la mediu, pe ultimele șase luni, lunar", iar răspunsul a venit prompt după numai o zi: "Așteptăm mâine raportările de la mediu" !". Inculpatul B.M. și inculpatul T.H.P.Ș. au refuzat să facă declarații în cursul urmăririi penale cu privire la această învinuire.

Acuzarea a arătat că elementele probatorii rezultă și din convorbirile telefonice purtate între inculpații B.M. și T.H.P.Ș., acestea fiind edificatoare atât în ceea ce privește vinovăția inculpatului B.M., sub forma intenției directe, de a-l determina pe inculpatul T.H.P.Ș. să-și exercite influența asupra primarilor din județul Ilfov pentru obținerea unor terenuri, unor spații de depozitare și unor utilaje pentru firma SC E. SRL, cât și vinovăția inculpatului T.H.P.Ș., tot sub forma intenției directe, în exercitarea influenței în vederea realizării folosului necuvenit.

4. Față de acuzațiile formulate, instanța de fond a desfășurat cercetare judecătorească la următoarele termene: La termenul de la 02 septembrie 2013, au fost discutate probele, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat ca fiind utilă proba testimonială formulată de către inculpatul B.M., prin apărătorul desemnat din oficiu, și a dispus citarea martorilor N.F., N.M.G., W.M.A.M., W.M.I.A. și H.G. La termenul de la 2 octombrie 2013 instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de revocare a măsurii preventive formulate de B.M., a luat act de faptul că inculpații solicită să dea declarații după audierea martorilor și ascultarea înregistrărilor convorbirilor dintre inculpați sau dintre aceștia și martorii din cauză.

La același termen de judecată, instanța de fond a dispus audierea martorilor C.B.C., N.F., N.M.G., W.M.A.M., W.M.I.A. și H.G. și ascultarea în continuare a înregistrărilor efectuate în cauză, înregistrări redate în procesele-verbale de transcriere aflate la dosarul de urmărire penală. La termenul de la 17 octombrie 2013 au fost audiați martorii C.B.C., N.F., N.M.G., H.G. și au fost ascultate înregistrărilor efectuate în cauză, înregistrări redate în procesele-verbale de transcriere aflate la dosarul de urmărire penală. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus, în continuarea cercetării judecătorești, citarea cu mandat de aducere a martorilor W.M.A.M. și W.M.I.A.

în vederea audierii. La termenul de la 01 noiembrie 2013 au fost audiați martorii W.M.A.M. și W.M.I.A. și inculpatul T.H.P.Ș. Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea transcrierii integrale a declarației inculpatului T.H.P.Ș. cu întrebările și răspunsurile date. Inculpatul B.M. a precizat că își menține declarația dată în fața Curții de Apel București. Având în vedere precizările reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorilor aleși ai inculpaților, de la termenul de la 01 noiembrie 2013, în sensul că nu mai au alte probe, cereri sau excepții de formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat terminată cercetarea judecătorească și a fixat termen pentru a se acorda cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

În dezbateri, la termenul din 15 noiembrie 2013 apărătorul ales inculpatul T.H.P.Ș., avocat M.N. a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni pentru care este cercetat și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a solicitat achitarea. Cel de al doilea apărător al inculpatului T.H.P.Ș., avocat L.V. a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că fapta nu există. Apărătorul ales al inculpatului B.M., avocat F.Ș. a precizat că nu există fapte de determinare la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și a solicitat achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Referitor la apărarea potrivit căreia norma care incriminează fapta ce face obiectul prezentului dosar nu este previzibilă, instanța de fond a apreciat că previzibilitatea legii este îndeplinită atunci când cetățenii dispun de informații suficiente și prealabile asupra normei juridice aplicabile într-o situație dată, astfel încât persoana în cauză să poată înțelege care este sensul acesteia și faptul că i se aplică. Caracterul unei norme de a fi lege presupune ca o persoană să poată prevedea într-o măsură rezonabilă consecințele unui act de conduită. Situația particulară a celor doi acuzați (aceștia au studii superioare, unul dintre ei fiind procuror la data faptelor, iar celălalt membru al Parlamentului, autoritatea legiuitoare), face ca înțelegerea sensului legii să fie o activitate cotidiană pentru fiecare dintre ei.

Redactarea legilor nu poate avea însă o precizie absolută, datorită caracterului de generalitate al normei, având în vedere ca sunt destinate să se refere la o categorie largă de raporturi juridice. Atunci când dispoziția legala dă naștere la interpretare nu înseamnă că norma ar avea un caracter imprecis și în consecință ar fi lipsită de calitatea de lege. Previzibilitatea normei impune ca o persoană să poată deduce din conținutul legii comportamentul interzis și consecințele ce decurg din actele sale astfel încât să se conformeze prescripțiilor legii. S-a arătat că norma criticată are următorul conținut: Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Instanța a constatat că norma are acest conținut din anul 2003 (art. 13 din Legea nr. 78/2000 a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 161/2003), iar fapta din prezenta cauză a avut loc în anul 2011, astfel că nu poate fi primită apărarea referitoare la faptul că cei doi acuzați au fost surprinși de o dispoziție legală nouă, asupra căreia nu au avut suficiente mijloace de informare pentru a se putea conforma.

De altfel, în legătură cu înțelegerea conduitei corecte, instanța a reținut că T.H.P.Ș., în dialog cu B.M., a spus "Nu știu dacă-i bine să-l suni tu la telefon, să se interpreteze greșit, că trăim într-o țară bolnavă și tu sigur ai probleme". Prima instanță a reținut, în ceea ce privește conținutul normei, că legea enumeră limitativ subiecții activi (persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial), descrie într-o manieră clară conduita incriminată (folosirea influenței ori autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite).

Faptul că legea nu menționează că folosirea influenței ori autorității trebuie exercitată doar în propria organizație (partid, sindicat, persoană juridică fără scop patrimonial) conduce la concluzia că legiuitorul a considerat conduita ca având un caracter ilicit indiferent de locul sau persoanele față de care se manifestă. Dacă legea nu distinge între aceste ipoteze, consecința este că cel care interpretează legea nu este îndreptățit să poată face o atare distincție și că, pe cale de interpretare, nu ar trebui limitată sfera de aplicare a legii, astfel cum solicită apărarea.

Totodată instanța de fond a considerat că nu poate exista o confuzie, decurgând din norma de incriminare, între sprijinirea inițiativelor membrilor unei circumscripții electorale de către cel care îi reprezintă și fapta de folosire a influenței sau autorității, având în vedere că legea incriminează doar conduita care are ca scop obținerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite. Cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii, instanța de fond a precizat că infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 presupune un subiect activ calificat, elementul material constând în folosirea influenței ori autorității, scopul constând în obținerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite și vinovăția sub forma intenției.

S-a apreciat că folosirea influenței ori autorității reprezintă o conduită ilicită indiferent de persoanele față de care este exercitată (față de o singură persoană sau mai multe, față de o persoană fizică sau față de o persoană juridică) în considerarea scopului său (obținerea de foloase necuvenite) și indiferent dacă actul de conduită a fost motivat și de alte circumstanțe cum ar fi relațiile dintre cel care exercită influența și cel care beneficiază de ea (rude, prieteni sau persoane față de care nu există asemenea relații). Elementul material pentru folosirea influenței sau a autorității se examinează strict din perspectiva conduitei persoanei acuzate, dacă au dat curs sau nu cererilor. Caracterul penal și vinovăția decurg din fapta persoanei acuzate, care și-a folosit influența sau autoritatea în scopul obținerii de foloase injuste.

Cel care și-a folosit influența răspunde pentru fapta proprie și nu pentru fapta aceluia care a acceptat influența, astfel încât caracterul penal nu depinde de acceptarea influenței de către o altă persoană. Punctul de vedere contrar ar conduce la o concluzie absurdă și anume că denunțul persoanei față de care s-a exercitat influența ar înlătura caracterul penal al faptei celui care și-a exercitat influența sau autoritatea. Prima instanță a precizat că infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune de pericol, astfel încât nu este necesar ca folosul necuvenit să fi fost realizat, ci doar urmărit, neavând relevanță dacă folosul necuvenit este pentru cel care exercită influența sau pentru un terț (prieten, membru al familiei, un cunoscut, persoană fizică sau persoană juridică).

Urmarea prevăzută de lege reprezintă o stare de pericol, fapta pune în pericol valorile sociale protejate de norma penală referitoare la încrederea publică (în activitatea desfășurată de partide, sindicate, persoane juridice fără scop patrimonial) care presupune lipsa oricăror acte de folosire a influenței pentru obținerea de foloase necuvenite. Infracțiunea se consumă în momentul în care persoana acuzată și-a folosit influența și autoritatea în scopul de obține un folos necuvenit. În aceste condiții fapta este infracțiune atunci când există scopul obținerii de foloase necuvenite, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obținute. Caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obținut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise, fie de către o persoană care nu putea să îl obțină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obținute licit de cei în cauză.

Orice modalitate de obținere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop. Cu privire la forma de participație a instigării, reținută în sarcina inculpatului B.M., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că potrivit art. 25 C. pen. instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Pentru reținerea vinovăției instigatorului nu are relevanță dacă actele de determinare s-au făcut prin rugăminți sau prin constrângere, prin acte de corupere sau prin apelarea la sentimentele de prietenie.

Cu privire la lipsa descrierii faptei în actul de acuzare și imposibilitatea de a formula probe instanța de fond a reținut că în cauză a fost reținută forma simplă a infracțiunii, apreciindu-se că întreaga activitate descrisă în situația de fapt se circumscrie unei activități unice de folosire a influenței și autorității, în baza aceleiași rezoluții, iar întinderea în timp a acestei activități este o consecință naturală a modului în care a fost conceput planul infracțional, fără a fi de natură să influențeze caracterul unitar al infracțiunii. În ceea ce privește conținutul acuzației, instanța de fond a considerat că din modul de formulare a acuzației este vorba despre o infracțiune simplă, în cauză nefiind reținută forma continuată a infracțiunii, apreciind că argumentul apărării referitor la lipsa de claritate a Rechizitoriului în raport de faptele comise este netemeinic.

Infracțiunea are o formă continuată (art. 41 C. pen.) atunci când se săvârșesc mai multe acte de executare, în cazul de față acte de folosire a influenței, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale de timp distincte. Reținerea în actul de acuzare a formei continuate ar fi presupus ca situația de fapt să reflecte reprezentarea de ansamblu a activității viitoare (legătura care unește acțiunile succesive săvârșite la intervale diferite). Cerința unității de rezoluție infracțională deși se referă la poziția subiectivă a făptuitorului, se probează prin activitatea materială, obiectivă.

Forma continuată a infracțiunii există atunci când, în fapt, se pot proba mai multe acte de executare, săvârșite în mod organizat, prin metode similare, inculpații având imaginea de ansamblu a activităților pe care le vor desfășura, de exemplu anticipând atât modul în care vor acționa cât și foloasele care vor fi obținute, persoanele de care vor avea nevoie pentru a susține obținerea foloaselor. În speță, instanța de fond a constatat că este vorba despre sprijinul acordat activității unei singure firme SC E. SRL și de folosul obținut de aceasta firmă, astfel cum este descris pe larg în Rechizitoriu la filele 39 - 46, astfel că argumentul apărării referitor la lipsa de consistență a descrierii faptei în actul de acuzare este nefondat.

Totodată, instanța de fond a precizat că referirile din actul de acuzare la probele care susțin trimiterea în judecată, transcrieri ale unor convorbiri telefonice, au oferit apărării posibilitatea de a înțelege acuzația și probele pe care se fundamentează astfel încât, deoarece probele și faptele pe care le susțin au fost la dispoziția apărării, nu a fost încălcat dreptul al un proces echitabil. Cu privire la eroarea de drept referitoare la caracterul penal al faptei, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită deoarece legea consideră că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Dispozițiile anterioare se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Cu privire la instigarea neurmată de executare, instanța de fond a reținut că potrivit art. 29 C. pen., actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general.

În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. Actele arătate anterior nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu este cazul în speța de față. Cu privire la vinovăția inculpaților B.M. și T.H.P.Ș., instanța de fond a apreciat că două elemente sunt esențiale, respectiv pentru autor exercitarea influenței și urmărirea obținerii de foloase necuvenite și pentru instigator determinarea la exercitarea influenței și anticiparea obținerii de foloase necuvenite decurgând din exercitarea influenței.

Instanța de fond a apreciat că edificatoare în dovedirea exercitării influenței de către inculpatul T.H.P.Ș., ca urmare a instigărilor succesive din partea inculpatului B.M., sunt convorbirile telefonice dintre aceștia la obținerea unor terenuri, unor spații de depozitare a unor utilaje gratuit pentru firma SC E. SRL, a sprijinului oferit de partid și a unor date referitoare la actele R. Prima instanță a considerat că folosirea influenței nu are caracter penal dacă nu se urmărește un folos injust. Instanța a apreciat că în cazul obținerii datelor de la R. (dat fiind caracterul public al acestora), în cazul închirierii spațiilor (dat fiind că nu s-a dovedit obținerea unui preț care să favorizeze firma E.), în cazul prezentării primarilor (pentru că nu s-a menționat un folos necuvenit), faptele sunt descrise în Rechizitoriu pentru a caracteriza relațiile dintre cei doi și nu pentru caracterul penal.

Totodată, instanța de fond a reținut că aprecierea folosului ca fiind injust în considerarea calității de procuror a inculpatului B. căruia îi era interzis să exercite acte de comerț, face parte din conținutul infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută pentru care inculpatul este trimis în judecată într-o cauză separată. În ceea ce privește transferul gratuit al utilajelor la o primărie pentru a fi preluate apoi de firma E., prima instanță a apreciat că este îndeplinită condiția urmăririi unui folos injust. În acest sens sunt declarațiile martorului C.B.C. a confirmat legăturile cu inculpatul T. în cadrul aceluiași partid, discuția cu acesta referitoare la preluarea utilajelor de către primăria Ciolpani, precum și faptul că utilajele preluate erau funcționale.

C.B. a întocmit la data de 10 noiembrie 2011 Adresa cu nr. 6342 către A.D.P. Sector 1, prin care se arăta interesat de preluarea cu titlu gratuit a cinci dintre bunurile ce urmau a fi disponibilizate. Din cuprinsul adresei și al procesului-verbal de predare-primire rezultă că transmiterea către Primăria Ciolpani a bunurilor respective s-a făcut la data de 09 noiembrie 2011, cu o zi înainte ca primarul să individualizeze bunurile concrete pe care urma să le primească. Susținerea acuzării în sensul că acestea fuseseră stabilite fără acordul acestuia, întocmirea Adresei nr. 6342/2011 fiind doar o formalitate necesară pentru a putea justifica în mod contabil proveniența acestora este susținută de convorbirile avute de B.M.

La data de 25 noiembrie 2011 inculpatul B.M. a luat legătura cu "G.", angajat al Primăriei Ciolpani pentru a se asigura dacă "s-a făcut livrarea aia", după care i-a solicitat martorului S.R. să meargă la Ciolpani și să aducă la firmă, "un tractor, o remorcă, un plug și ifronul ăla". întrucât la un moment dat, numitul C.B. "făcea pe niznaiul" și nu înțelegea că acele utilaje "nu-i vin alea din cer, așa" și că "de la momentu' în care i-a făcut livrarea asta, (...) el știa că nu le va ține decât o zi, două, trei că nu-s ale lui" inculpatul B.M. i-a transmis lui S.R. numărul de telefon al primarului cu rugămintea de a-l suna "din partea lui H.", în condițiile în care T. i-a recomandat să nu sune personal întrucât "s-ar putea să se interpreteze greșit și să aibă probleme". Referitor la același aspecte, instanța de fond a reținut că inculpatul B.M., prin declarația dată în fața magistraților Curții de Apel București, a recunoscut că a discutat cu inculpatul T.H.P.Ș.

pentru ca acesta, în calitatea de vicepreședinte al PNL, să discute cu primarii din județul Ilfov pentru preluarea utilajelor de la ADP Sector 1, în vederea folosirii ulterioare de către SC E. SRL. De asemenea, inculpatul T.H.P.Ș. a recunoscut că, la rugămintea inculpatului B.M., a discutat cu primarul comunei Ciolpani pentru preluarea utilajelor de la ADP Sector 1. În aceste condiții, instanța de fond a considerat că solicitarea adresată de inculpatul B. inculpatului T. de a interveni la un primar din același partid pentru a primi cu titlu gratuit utilaje ce urmau să fie folosite de SC E. SRL, cât și intenția de a se folosi utilajele de această firmă, a fost făcută cu intenția de a obține un folos necuvenit.

De asemenea, inculpatul T.H.P.Ș., folosindu-și influența conferită de funcția de vicepreședinte al PNL - filiala Ilfov, a discutat cu primarul comunei Ciolpani să preia, cu titlu gratuit, cinci utilaje de la ADP Sector 1, în vederea punerii la dispoziție a acestora firmei SC E. SRL, a cărei administrare în fapt era realizată de inculpatul B.M., aspect ce denotă intenția inculpatului T. de a asigura realizarea unui folos necuvenit inculpatului B. În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor, prima instanță a reținut că fapta pentru care au fost acuzați este pedepsită cu închisoarea de 1 la 5 ani, iar circumstanțele concrete de săvârșire a faptei de către persoane care nu au antecedente penale și care nu au negat faptele în materialitatea lor, oferind însă ca explicație pentru actele din rechizitoriu relațiile de prietenie, urmărirea unui folos material, care însă nu a fost realizat, au determinat instanța de fond să rețină circumstanțe atenuante, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., astfel încât a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat, iar ca pedeapsă accesorie, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare, față de lipsa unei probe clare de continuare a comportamentului infracțional, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, iar în raport de modalitatea de executare a sancțiunii, neprivativă de libertate, și de motivele care au determinat luarea acestei măsuri, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 1 C. proc. pen., a revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul T.H.P.Ș. II. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații B.M.

și T.H.P.Ș. 1. Prin motivele de recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat soluția instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare apreciind că atât cuantumul pedepselor, cât și modalitatea de executare nu sunt apte să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Prin recursul formulat inculpatul B.M. a solicitat achitarea cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., apreciind că în cauză nu există probe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea în primă instanță.

Inculpatul T.H.P.Ș., prin recursul formulat, a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea sa apreciind că fapta nu există sau că acesteia îi lipsește un element constitutiv, respectiv latura subiectivă, învederând că prin intervenția sa nu a urmărit niciun moment obținerea unui folos material pentru sine sau pentru altcineva. 2. La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2014, președintele Completului de 5 judecători a pus în discuția părților calificarea căii de atac în raport cu dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 255/2013. Atât reprezentantul Ministerului Public cât și inculpații, prin apărătorii aleși, au apreciat calea de atac ca fiind apel. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, după deliberare, în raport de dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 255/2013, a calificat calea de atac ca fiind apel.

Atât inculpații, cât și reprezentantul Ministerului Public au arătat că nu au cereri de probatorii de formulat în cauză, iar inculpații, personal, au arătat că nu înțeleg să dea o declarație în fața instanței de apel. 3. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de Ministerul Public și de inculpați, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. combinate cu art. 419 C. proc. pen., constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt, motiv pentru care și-o însușește ca atare, și, pe de altă parte, a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Mai înainte de a proceda la analiza motivelor de apel, instanța de control judiciar constată că din considerentele hotărârii atacate rezultă că acuzațiile de natură penală aduse inculpaților îmbracă forma simplă a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și au strict legătură cu sprijinul solicitat, respectiv acordat unei societăți în care inculpatul B. era direct interesat, în sensul preluării cu titlu gratuit de către aceasta a unor utilaje provenite de la A.D.P. sector 1 București și aflate formal în patrimoniul Primăriei Ciolpani din județul Ilfov.

Astfel, instanța de fond a reținut că situația de fapt cu relevanță penală are în vedere o activitate unică de folosire a influenței și autorității, prelungită în timp în mod natural prin raportare la modul în care a fost concepută activitatea infracțional; referirile din actul de sesizare privitoare la alte demersuri ale inculpatului B., în sensul obținerii unor date de la R., al închirierii unor spații ori al prezentării sale unor reprezentanți ai autorităților locale din județul Ilfov au fost făcute doar pentru a caracteriza relațiile dintre inculpații B. și T. și a explica astfel contextul în care s-a ridicat problema exercitării influenței și autorității acestuia din urmă în limitele precizate anterior.

În aceste condiții, având în vedere că motivele de apel ale Parchetului vizează strict individualizarea pedepselor, analiza instanței de control judiciar se va limita la acuzația adusă inculpaților în legătură cu utilajele preluate de Primăria Ciolpani, în considerarea căreia prima instanță a dispus o soluție de condamnare a inculpaților. În ce privește infracțiunea imputată inculpaților, incriminarea prevăzută în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 a fost impusă deoarece partidele politice, patronatele, persoanele juridice fără scop lucrativ au și exercită un rol de primă mărime și importanță în viața socială, politică și economică, pe care, în general, o pot influența negativ, în mod hotărâtor.

Influența și autoritatea pe care le au și de care se bucură persoanele care exercită funcții de conducere în cadrul acestor structuri, nu numai în interiorul lor, dar și în viața politică, economică și socială, poate fi (și adeseori este) folosită în scopul obținerii pentru sine sau pentru alții de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, creându-se prin acestea evidente și grave stări de pericol social. Obiectul juridic special principal al infracțiunii sus-arătate îl constituie relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-un partid, într-o formațiune politică, într-un sindicat ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație în ceea ce privește folosirea influenței ori autorității pe care acestea le au.

Infracțiunea fiind esențialmente de pericol nu are obiect material pentru că fapta care determină și definește elementul material al laturii obiective nu este îndreptată împotriva unor valori materiale, a unor existențe corporale. Infracțiunea este condiționată de situația premisă constituită de preexistența partidului, sindicatului, patronatului sau persoanei juridice fără scop lucrativ în cadrul cărora îndeplinește funcția de conducere subiectul activ. Fără preexistența acestor structuri politice, sindicale, asociative nu poate fi concepută existența infracțiunii. Infracțiunea poate fi săvârșită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ.

Suntem, așadar, în prezența unei infracțiuni cu subiect activ calificat de calitatea impusă acestuia - persoană care să îndeplinească o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ. Infracțiunea poate fi săvârșită de către o singură persoană sau de către mai multe persoane, în toate formele de participație - ocazională, coautorat, instigare, complicitate, coautor neputând fi decât persoana care, în momentul săvârșirii faptei, are calitatea impusă autorului. Subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică, asociația fără scop lucrativ în care deține funcția de conducere subiectul activ și a căror autoritate, prestigiu, credibilitate și forță sunt lezate prin faptele acestuia de folosire a influenței sau autorității sale în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Subiectul pasiv poate fi reprezentat și de persoana care urmează să sufere o vătămare a intereselor sale legitime datorită intervenției ilicite a făptuitorului. Elementul material al laturii obiective constă în fapta subiectului activ nemijlocit (a autorului) de a folosi influența sau autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Realizarea efectivă a foloaselor nu este însă, o condiție de existență a infracțiunii. Prin folosirea influenței sau autorității pe care le are subiectul activ al infracțiunii, se înțelege întrebuințarea, utilizarea, uzitarea capacității persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre datorită funcției pe care o deține.

Fapta autorului trebuie să se bazeze pe influența sau autoritatea pe care o are datorită funcției ocupate, dacă influența se datorează altor tipuri de relații, atunci nu se va putea reține infracțiunea de față. Folosirea se poate referi fie la influența, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc. Atât influența cât și autoritatea derivă din însăși funcția exercitată și nu din calitățile individuale, personale ale persoanei învestită cu funcție de conducere într-un partid sau într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, fiind inerente acestora. Fapta de folosire a influenței sau autorității nu poate fi realizată decât printr-o acțiune, infracțiunea fiind, așadar, tipic și exclusiv comisivă.

Folosirea impune necesarmente acțiunea, ea neputând fi săvârșită prin neîndeplinirea unui act, a unei activități la care cineva este obligat, astfel că, elementul material al laturii obiective a infracțiunii nu poate să constea într-o inacțiune, într-o conduită omisivă. Urmarea socialmente periculoasă este definită de starea de pericol creată pentru relațiile sociale care formează obiectul juridic special - principal și secundar - al infracțiunii și, prin aceasta, obiectul de protecție al legii penale, respectiv crearea unei stări de pericol privind reputația entității la conducerea căreia se află subiectul activ (partid politic, sindicat, patronat, etc). Odată apărută, ea implică prezența legăturii cauzale de determinare, de la cauză la efect, care trebuie să existe între ea și elementul material, întregind astfel latura obiectivă a infracțiunii.

Deși aparent, pentru existența infracțiunii, la nivel subiectiv, ar fi necesară doar o intenție directă calificată prin scop - acela al obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, fapt ce derivă din natura infracțiunii, aceea de infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, o asemenea faptă poate fi comisă și cu intenție indirectă, scopul la care se referă legea subscriindu-se laturii obiective și nu celei subiective a infracțiunii, scopul fiind o cerință esențială atașată elementului material. Ca atare, infracțiunea există nu doar atunci când, ca urmare a folosirii influenței sau autorității, persoana care îndeplinește o funcție într-un partid, sindicat, patronat, urmărește obținerea unor foloase materiale, ci și atunci când, deși nu urmărește, acceptă asemenea foloase, în sensul că are cunoștință că cei asupra cărora are influență sau autoritate procură asemenea foloase pentru sine sau pentru altul.

Pe de altă parte, consumarea infracțiunii nu este condiționată de obținerea efectivă a banilor, bunurilor sau a altor foloase necuvenite, ci este suficient ca subiectul activ să acționeze în acest scop. Ca atare, pentru existența infracțiunii este lipsit de relevanță dacă, în final, foloasele au fost obținute sau nu, pentru că infracțiunea, fiind una de pericol, se consumă în momentul în care inculpatul folosește influența sau autoritatea în scopul propus, chiar dacă acesta a fost atins sau nu. a. În ce privește critica formulată de inculpatul B.M., ce pune în discuție lipsa probelor din care să rezulte că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat în primă instanță, Completul de 5 judecători, constată că prin acțiunile întreprinse de către inculpatul B.M.

de a-l determina pe inculpatul T.H.P.Ș. ca, în calitatea acestuia de vicepreședinte al PNL filiala Ilfov, să-și exercite influența asupra primarului comunei Ciolpani din județul Ilfov, în scopul obținerii de foloase necuvenite, respectiv preluarea unor utilaje cu titlu gratuit, sunt îndeplinite condițiile participației penale ale inculpatului B.M. la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 sub forma instigării, astfel încât critica este nefondată. Contrar celor susținute în apărare de către inculpatul B., din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod cert că implicarea inculpatului în transferul utilajelor în litigiu de la A.D.P. sector 1 la Primăria Ciolpani s-a datorat unui interes strict personal, respectiv preluarea acestor utilaje cu titlu gratuit, în condițiile în care acestea erau utile activității SC E. SRL pe care o controla.

Cum această preluare nu se putea face direct de la instituția publică care le deținea (A.D.P. sector 1), inculpatul B. a gândit și pus în practică o modalitate prin care utilajele să ajungă în posesia societății în care era direct interesat, respectiv transmiterea lor inițială cu titlu gratuit către o altă instituție publică, urmată apoi de preluarea acestora de către SC E. SRL. Prin urmare, pentru succesul operațiunii era necesară identificarea unei instituții publice care să accepte să se implice, ca verigă intermediară, în acest plan, instituție asupra căreia inculpatul trebuia însă să aibă un control, în sensul de a fi sigur că aceasta va duce până la capăt planul conceput (decizia de preluare a utilajelor va fi urmată de o decizie similară, de transmitere a lor, cu titlu gratuit, către societatea inculpatului).

Cum inculpatul B. nu putea avea un control direct asupra unei instituții publice, el a apelat la inculpatul T. care, deținând o funcție de conducere în cadrul unui par