ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 940/2014

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 68 din data de 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. 9649/86/2012 s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul N.L., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. (rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și 2 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate în caz de săvârșire din nou a unei infracțiuni).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat - Ministerul Justiției, a sumei de 444 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care: suma de 294 lei - cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală (200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu s-a avansat în fondului Baroului de Avocați Suceava) și suma de 150 lei - cheltuieli judiciare din faza de judecată (50 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu ce a fost avansată în fondului Baroului de Avocați Suceava prin încheierea din data de 29 octombrie 2012 - Dosar nr. 9649/86/2012).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constat următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 95 întocmit la data de 26 iulie 2012, inculpatul N.L., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub acuzația că, la data de 20 martie 2012, în calitate de instructor auto, a primit de la denunțătorul N.R. suma de 100 euro, afirmând că va interveni pe lângă examinatorul-polițist în scopul influențării lui pentru a-l favoriza pe denunțătorul N.R. în vederea promovării probei practice a examenului de obținere de permisului de conducere categoria "D".

De asemenea, ca și soluții complementare, în aceeași cauză s-a dispus prin rechizitoriu: scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în temeiul disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că, din probele administrate în cauză rezultă că fapta penală nu există și neînceperea urmăririi penale față de denunțătorul N.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât există cauza de nepedepsire, respectiv făptuitorul a denunțat autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.

S-a consemnat în actul de sesizare a instanței cu privire la împrejurările comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei că, la data de 07 martie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a înregistrat denunțul numitului N.R. din com. Moldovița, jud. Suceava, în temeiul căruia s-a sesizat referitor la faptul că instructorul auto S.P., din mun. Câmpulung Moldovenesc, a solicitat suma de 150 euro de la denunțător, în scopul de a interveni pe lângă examinatorii cu care acesta urma să susțină proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria "D".

S-a evidențiat în rechizitoriu că denunțătorul N.R. l-a contactat pe S.P. la data de 19 martie 2012, pentru stabilirea detaliilor legate de modul în care se va desfășura proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere, însă acesta i-a spus că nu se va mai prezenta la Suceava la data de 20 martie 2012, când va avea loc examenul, îndrumându-l pe acesta să ia legătura cu instructorul auto N.L., care l-a școlarizat efectiv, cu motivația că respectivul "știe ce are de făcut".

Ulterior acestei discuții cu făptuitorul S.P., denunțătorul N.R. s-a întâlnit cu inculpatul N.L., ocazie cu care instructorul auto i-a comunicat să se prezinte la data de 20 martie 2012 în mun. Suceava, urmând să se stabilească detaliile legate de modul de desfășurare a examinării și de modalitatea de remitere de banilor. Astfel, la data de 20 martie 2012 N.R. s-a prezentat în parcarea aferentă SC S. SA din mun. Suceava și, după ce a aflat cu ce examinator va susține proba practică, i-a remis inculpatului N.L. suma de 100 euro pentru ca acesta să intervină pe lângă examinatorul-polițist în scopul facilitării promovării probei respective a examenului de obținere a permisului de conducere categoria "D".

Ca și acte procesuale dispuse în cauză s-a consemnat astfel:

La data de 20 martie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții S.P. și N.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, după absolvirea cursurilor și susținerea probei teoretice a examenului, pe care a promovat-o, N.R. l-a contactat pe S.P. (așa cum conveniseră în momentul în care instructorul auto l-a îndrumat spre școala de șoferi din Suceava) și au stabilit ca acesta din urmă să se deplaseze și el la Suceava în momentul în care N.R. va susține proba practică a examenului și, tot cu aceeași ocazie, denunțătorul să-i remită instructorului auto suma de 150 euro în scopul ca el să intervină pe lângă polițiștii examinatori, pentru a se asigura astfel de reușita elevului la proba practică a examenului.

La data de 11 iulie 2012 prin Ordonanța nr. 95/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul N.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reținându-se în sarcina acestuia că la data de 20 martie 2012, în calitate de instructor auto, a primit de la denunțătorul N.R. suma de 100 euro afirmând că va interveni pe lângă examinatorul-polițist în scopul influențării acestuia de a-l favoriza pe denunțătorul N.R. în vederea promovării probei practice a examenului de obținere de permisului de conducere categoria "D".

La secțiunea analiza probelor, a elementelor constitutive ale infracțiunii, a vinovăției inculpatului și alte mențiuni procesuale, a consemnat procurorul de caz că, în perioada 19 septembrie 2011 - 30 noiembrie 2011 denunțătorul N.R. a urmat cursurile școlii de șoferi menționate mai sus, avându-l ca instructor pe inculpatul N.L. care s-a ocupat și de întocmirea dosarului pentru examen. Apoi, s-a înscris la examen și a susținut proba teoretică la data de 29 decembrie 2011, însă a fost declarat respins. Ulterior, la data de 01 februarie 2012 denunțătorul s-a înscris din nou la examen, iar după câteva zile a susținut încă o dată proba teoretică, la care a fost declarat admis, fiind programat pentru susținerea probei practice pentru data de 24 februarie 2012, dată la care acesta nu s-a prezentat. Aduce în atenție organul de urmărire penală că, potrivit propriei sale declarații, la data de 19 martie 2012, denunțătorul N.R. l-a contactat pe S.P. pentru a-i reaminti că în data de 20 martie 2012 urmează să susțină proba practică a examenului și să stabilească detaliile legate de modul de desfășurare a examenului. Însă, cu această ocazie, S.P. i-a comunicat că el nu se mai poate prezenta la data de 20 martie 2012 la Suceava, motiv pentru care i-a sugerat să ia legătura cu instructorul N.L., deoarece "acesta știe ce are de făcut".

Având în vedere aceste aspecte, denunțătorul N.R. l-a contactat telefonic pe N.L. și a stabilit cu acesta să se întâlnească în jurul orelor 15:00 - 19 martie 2012, în mun. Suceava. Astfel, denunțătorul s-a deplasat în parcarea centrului comercial "I.M." Suceava de unde împreună cu inculpatul N.L. au plecat cu mașina de serviciu a acestuia prin mun. Suceava deoarece el efectua o oră de instruire practică cu un cursant în acel moment. Astfel, pe parcursul deplasării prin mun. Suceava, denunțătorul a abordat problema referitoare la modul în care va avea loc examenul pentru obținerea permisului ocazie cu care inculpatul N.L. nu i-a oferit prea multe detalii, afirmând că vor stabili cu exactitate ce este de făcut în dimineața zilei de 20 martie 2012 când denunțătorul trebuia să se prezinte pentru a susține examenul. De asemenea, pe parcursul discuției, denunțătorul i-a spus inculpatului că stabilise cu S.P. să aibă pregătită suma de 150 euro pe care să o dea instructorului în scopul de a fi sigur de promovarea examenului, cu această ocazie inculpatul N.L. aprobând această afirmație și spunându-i încă o dată că "vom vedea mâine, în funcție de cine va fi", referindu-se astfel, susține procurorul, la faptul că trebuie să aștepte să vadă ce examinator va veni și dacă el va putea să intervină în scopul de a fi sigur că denunțătorul va promova examenul. La finalul discuției, cei doi au stabilit să se întâlnească în cursul zilei de 20 martie 2012 orele 09:00, în parcarea aferentă Fabricii de Sticlă din mun. Suceava.

Dând curs solicitării acestuia, la data mai sus amintită denunțătorul N.R. s-a prezentat în locul stabilit în vederea susținerii probei practice a examenului pentru obținerea permisului. Cu această ocazie, sus-numitul l-a întrebat pe inculpatul N.L. " dacă se poate rezolva treaba " și dacă o să fie bine însă acesta i-a spus că încă nu știe sigur, deoarece nu a venit polițistul examinator și nu știe dacă poate interveni pe lângă acesta. După sosirea acestuia, cei doi s-au deplasat în autobuzul cu care urma să se susțină examenul și au discutat despre examinator, instructorul spunându-i că este treaba bună și că va fi bine. În momentul în care au coborât din autobuz, inculpatul N.L. l-a întrebat dacă are "100 lipoveni", referindu-se astfel la suma de 100 euro.

Denunțătorul i-a dat acestuia suma de 100 euro după care au așteptat susținerea probei practice.

Pe de altă parte, a motivat procurorul că, așa cum rezultă din declarația martorului B.R.S., administrator al SC "S.O.U." SRL Dorohoi, candidații școlarizați de această școală de șoferi nu se puteau înscrie la examenul pentru obținerea permisului de conducere până ce nu achitau integral costurile școlarizării, abia după aceasta finalizându-se dosarul de absolvire a școlii de conducere, iar plata prețului se face numai în moneda națională așa cum prevede și contractul de școlarizare.

S-a susținut în rechizitoriu că probele testimoniale administrate în cauză se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante prin care, în baza denunțului numitului N.R., la data de 20 martie 2012, orele 09:00, organele de urmărire penală constituite în echipă operativă s-au deplasat în parcarea aferentă Fabricii de Sticlă de pe str. T., unde se aflau mai multe persoane, elevi și instructori auto care așteptau să fie examinați de polițiști. După ce s-au legitimat și au arătat scopul prezenței lor, respectiv constatarea infracțiunii de trafic de influență, organele de urmărire penală au procedat la identificarea celui în cauză, stabilind că se numește N.L., care, după ce a fost rugat să scoată toate bunurile pe care le are asupra și au fost identificate mai multe bancnote (lei și euro), în legătură cu acestea a declarat "că sunt ale mele, de acasă". În prezența membrilor echipei operative și a martorului asistent, numitul N.L. a numărat bancnotele aflate asupra sa, compuse din 18 bancnote în cupiură de 100 lei, două bancnote în cupiură de 200 euro, 12 bancnote în cupiură de 50 lei și două bancnote în cupiură de 50 euro, acestea din urmă fiind cele care au fost puse la dispoziția denunțătorului N.R. de către organele de poliție.

În același context, s-a adus în atenție că în cursul urmăririi penale, convorbirile ambientale ale inculpatului N.L. și ale învinuitului S.P. au fost interceptate și înregistrate în baza ordonanțelor de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video nr. 95/P/2012 pe o perioadă de 48 de ore începând cu data de 13 martie 2012, care a fost confirmată prin Încheierea nr. 431 din 19 martie 2012 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. 3629/86/2012 și respectiv nr. 95/P/2012 din data de 19 martie 2012, confirmată prin încheierea Tribunalului Suceava nr. 443 din 21 martie 2012 Dosar nr. 3757/86/2012.

În conținutul rechizitoriului a fost prezentat, conform procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice, următorul fragment considerat relevant de către organul de urmărire penală, din convorbirea purtată de denunțătorul N.R. cu inculpatul N.L. în ziua de 19 martie 2012 (cu mențiunea că aceasta a fost stocată pe suportul optic marca DVD-R, fișierul audio al cărui conținut este redat în formă scrisă purtând denumirea DW_C0119, cu dimensiunea de 38,9 Mb):

N.R.: - Dacă nu știți cine vine (...) care și cum;

N.L.: - Nu știe nimeni cine vine, cine are (...);

N.R.: - Dacă vine unul bun sau unul rău (...);

N.L.: - Bun (...) toți îs buni;

N.R.: - Toți îs buni (...) Contează după om (...) nu după examinatori (...) după elevi, bineînțeles!;

N.L.: - Mă duc să aduc (...) să fie autobuzul aici;

N.R.: - (...) să fie pregătit;

N.L.: - (discută cu un alt cursant);

N.R.: - Eu am pregătit ceva;

N.L.: - Păi dă să vedem ce este, că na (...) nu știu, nu (...);

N.R.: (discută cu un alt cursant);

N.L.: - (discută cu un alt cursant, conversație ce nu interesează cauza) Ai adus? 100 de "lipoveni";

N.R.: - 100?;

N.L.: - Da!;

N.R.: - De ce?;

N.L.: - euro;

N.R.: - Am mai pregătit și 2 milioane, da dacă (...);

N.L.: - Lasă! (...)

În motivarea actului decizional de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului S.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în baza temeiului legal menționat în cele ce preced, pe considerentul că fapta nu există, argumentează organul de urmărire penală că, deși în cauză există înregistrarea unei convorbiri ambientale între acesta și denunțătorul N.R., în care cei doi discută despre necesitatea unei plăți de 150 de euro fără însă a se indica beneficiarul și scopul acesteia, acest mijloc de probă nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză cu excepția denunțului și a declarației numitului celui din urmă. În acest context, procurorul de caz a făcut trimitere la declarațiile învinuitului S.P., ale inculpatului N.L. și procesul-verbal de studiere a listing-ului convorbirilor telefonice purtate de învinuitul S.P. în perioada 07 martie 2012 - 21 martie 2012 din care rezultă că acesta nu a purtat nicio convorbire cu inculpatul N.L.

La secțiunea alte mențiuni s-a adus în atenție că denunțătorul N.R. beneficiază de cauza de nepedepsire prev. de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, conform căreia făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.

Distinct de aceasta, s-a evidențiat că față de inculpatul N.L. și învinuitul S.P. a fost îndeplinită procedura prev. de art. 91

3

alin. (4) din C. proc. pen., privind aducerea la cunoștință a transcrierilor discuțiilor interceptate și înregistrate în cauză, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și adresa de înștiințare.

Referitor la antecedența penală a inculpatului N.L., se menționează că, potrivit fișei de cazier, acesta este cunoscut cu antecedente penale, prin ordonanța din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți fiind sancționat administrativ cu amendă în valoare de 200 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 281 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că fapta imputată inculpatului N.L. se probează cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarația olografă a denunțătorului N.R.; rezoluția de începere a urmăririi penale; procesul-verbal de organizare a constatării; procesul-verbal de predare a sumelor de 100 euro și 200 lei către denunțătorul N.R. și planșe foto; procesul-verbal de instalare a tehnicii de înregistrare a convorbirilor în mediul ambiental; procesele-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiental din datele de 13 martie 2012 și 19 martie 2012; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; copia contractului de școlarizare a denunțătorului N.R.; copia dosarului de școlarizare al denunțătorului N.R.; ordonanța de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video nr. 95/P/2012 pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 13 martie 2012; Încheierea nr. 431 din 19 martie 2012 a Tribunalului Suceava de confirmare a ordonanței de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video, Dosar nr. 3629/86/2012; Ordonanța nr. 95/P/2012 de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video din data de 19 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava; Încheierea Tribunalului Suceava nr. 443 din 21 martie 2012 de confirmare a Ordonanței nr. 95/P/2012 din data de 19 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava Dosar nr. 3757/86/2012; procesul-verbal de studiere a listing-ului convorbirilor telefonice purtate de numitul S.P. în perioada 07 martie - 21 martie 2012 de la postul telefonic cu numărul 001; declarațiile martorului B.R.S.; declarația martorului asistent I.E.M. la efectuarea flagrantului; fișă cazier judiciar inculpat N.L.; declarația învinuitului S.P.; declarațiile inculpatului N.L.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală; copiile următorilor suporți optici: un CD marca V., copie Audio-Video-Foto 20 martie 2012"; un CD marca V. Audio-Video Copie 13 martie 2012"; un CD marca V. Copie Audio 19 martie 2012".

S-a conchis că, în drept, infracțiunea de trafic de influență se consumă prin promisiunea, acceptarea, pretinderea de daruri, pentru sine sau pentru altul, de către o persoană care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. În prezenta cauză, inculpatul a pretins suma de bani de la denunțător, lăsând să se înțeleagă că banii erau destinați polițistului examinator și că această "suprataxă" ar fi fost obligatorie pentru a asigura promovarea examenului, în condițiile în care polițiștii care efectuează verificarea practică a cunoștințelor candidaților la obținerea permisului de conducere au calitatea de funcționari, precum și competențele de serviciu cerute de texul infracțiunii. Apărarea inculpatului în sensul că banii găsiți asupra lui cu ocazia efectuării procedurii flagrante ar fi reprezentat o rată a taxei de școlarizare pe care denunțătorul o datora, nu a fost primită, motivându-se că aceasta se plătește numai la societatea care a efectuat școlarizarea și până la susținerea examenului.

Odată sesizată instanța de judecată cu fondul cauzei, la primul termen de judecată din data de 29 octombrie 2012 cu procedura completă și fiind asigurat cadrul procesual adecvat din perspectiva disp. art. 171 alin. (3) C. proc. pen., conform cărora asistența juridică a inculpatului este obligatorie, în considerarea dispozițiilor art 300 C. proc. pen., după ascultarea punctelor de vedere ale părților, a constatat regularitatea actului se sesizare constând în rechizitoriul din 26 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, considerându-se astfel legal sesizată cu judecarea prezentei pricini.

Sub consilierea apărătorului său ales, inculpatul N.L. a precizat expres că nu înțelege să acceseze procedura derogatorie în condițiile și cu beneficiile prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Văzând voința inculpatului, căreia i-a dat expresie atât personal, cât și prin apărător, instanța a purces la începerea cercetării judecătorești și, în baza rolului activ, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității specifice fazei de judecată, a procedat la readministrarea probatoriului testimonial din faza de urmărire penală, audiați fiind inculpatul și martorii din lucrări S.P., B.R.S. și I.E.M., toți precizând că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, context în care s-a notat că:

- inculpatul N.L. - nu contestă primirea sumei de bani ce formează obiectul infracțiunii de trafic de influență (acțiune care de altfel a fost surprinsă în flagrant de către organele în drept), construcția apărării gravitând în jurul titlului cu care aceasta a fost primită, el susținând, în esență cu relevanță penală, că cei 100 de euro reprezentau contravaloarea orelor de conducere practică restante; relatările sale s-au înscris așadar pe această linie, urmată încă din faza de urmărire penală și, cu ocazia audierii de către prezenta instanță, în descrierea situației de fapt a susținut că denunțătorul - martorul N.R. a efectuat, la școala de șoferi unde activează, 9 ore de teorie și 9 de practică (circulație), costul unei ore de teren fiind de 50 lei; contravaloarea acestor din urmă ore trebuia să-i fie achitată lui de către martor, acesta amânând însă plata până în ziua examenului când, cu acest titlu, susține inculpatul că primit suma de 100 euro (compusă din două bancnote de 50), justificând că a acceptat plata în această modalitate întrucât N.R. nu avea în ziua examenului asupra sa, în monedă națională, decât 2 milioane lei vechi și, imediat după acest moment, fiindu-i predată și cheia de la autobuz, a sosit echipa operativă din cadrul D.N.A., care i-a solicitat să scoată toți banii din buzunar, constatându-se astfel cele reținute în rechizitoriu; evidențiază inculpatul în același context că martorul a încercat să-i dea pe lângă suma menționată și cele 2 milioane lei vechi, bani pe care însă nu i-a primit, dat fiind că nu i se cuveneau; a venit inculpatul cu precizarea că, pentru a fi posibilă susținerea examenului, se impune a fi efectuate de către cursant minim 10 ore, N.R. urmând 9 ore anterior și 1 oră în dimineața respectivă; de asemenea, a arătat că cel în cauză nu ar fi putut susține examenul dacă, oficial, nu avea efectuate și orele de conducere iar, dacă nu i-ar fi plătit contravaloarea celor restante în ziua examenului, nu i-ar fi permis să participe și nu i-ar fi pus la dispoziție autobuzul, aspect cu privire la care, de altfel, îl și avertizase; a menționat, de asemenea, că valoarea contractului încheiat între N.R. și școala de șoferi unde era angajat este de 8 milioane lei vechi, existând și contracte ale altor cursanți în care se stipulează sume mai mari, începând cu 12 milioane lei vechi și că practica la societate era ca instructorii auto să încaseze contravaloarea orelor efectuate de la cursanți ca apoi ei, la rândul lor, să-i achite la școala de șoferi; strict cu referire la situația în care el însuși s-a aflat, a precizat că în dimineața de referință nu a avut timp să urmeze acest parcurs, de altfel, sediul nici nu era deschis, astfel că urma să predea banii primiți de la denunțător, ca și contravaloare a orelor efectuate, după susținerea examenului, cu sublinierea că N.R. era înscris la școala de șoferi cu acea restanță de plată pentru cele 9 ore de conducere efectuate și neachitate; cât despre cadrul în care se desfășoară examenul, a arătat că el, ca și instructor, nu-i însoțește pe cursanți alături de aceștia fiind doar polițistul și un martor; referitor la întâlnirea cu N.R. din ziua precedentă, a declarat că a avut loc la solicitarea acestuia și a avut drept scop să-i arate locul unde urma să susțină examenul, ceea ce a și făcut, sens în care l-a luat de la "I.M." cu mașina cu care efectua la acea dată ore, la volanul căreia se afla chiar un cursant, după care, la dorința lui l-a lăsat în cartierul Burdujeni; a susținut inculpatul că pe parcursul acestei deplasări cu autovehiculul, N.R. nu l-a abordat în vreun fel pentru a interveni pe lângă polițistul examinator în scopul de a-i asigura reușita la examen; cu referire la S.P., a afirmat că-l cunoaște din vedere, fiind instructor auto la văzut la diferite examene, însă nu a ținut legătura cu acesta și nici nu a purtat vreo discuție telefonică vizând rezolvarea situației lui N.R. în legătură cu promovarea examenului;

- martorul din lucrări B.R.S. - este administratorul școlii de șoferi "S.L.V." și a făcut vorbire despre specificul contractelor încheiate în general de societate, vizând obținerea permisului de conducere categoria "D" și modul de derulare a acestora, prin relaționare la cazul particular al denunțătorului B.R.S.; aducând lămuriri în această arie de interes, prin declarația dată nemijlocit în fața instanței vine să confirme susținerile inculpatului; astfel, referitor la situația particulară a cursantului N.R. precizează că el a fost cel care l-a înscris la școala de șoferi pe care o administrează că, în desfășurarea activității profesionale colaborează cu martorul S.P. care a mai direcționat și alte persoane către instituția sa pentru a urma cursurile în vederea obținerii categoriei "D"; deși în contractul încheiat cu denunțătorul, care reprezintă un formular tipizat, sunt stipulate 30 ore teoretice și 30 ore practice, acestea sunt prevederi generale iar, funcție de vechimea pe care cel în discuție o avea în categoria obținută anterior, conform programei școlare, el se încadra în obligația de a efectua minim 10 ore de conducere în vederea susținerii examenului pentru categoria "D"; suma de 8 milioane lei vechi menționată în contractul încheiat cu N.R. acoperea contravaloarea orelor teoretice (T.V.A. + cheltuieli de școlarizare) efectuate până la examenul de sală, ulterior cursantul urmând orele de conducere practică, al căror cost (aprox. 50 lei/oră, reprezentând c/v carburant + plata instructorului) nu era inclus în această sumă; ca și situație de ansamblu, a evidențiat că în cadrul școlii sunt încheiate contracte pentru obținerea categoriei "D" și cu valori mai mari, context în care a oferit explicații de unde provine diferența de bani, cu mențiunea că, în cazul în care suma este achitată integral, aceasta apare înscrisă încă de la început în contract; contracte de natura celui privind pe N.R. au mai fost încheiate cu firma, funcție de necesitățile fiecărui cursant; susține martorul că N.R. i-a solicitat în mod expres ca orele de conducere să le efectueze după sală (cu toate că acestea puteau fi făcute în paralel), întrucât nu dispunea la acel moment de bani, el făcând naveta din altă localitate; evidența acestor ora practice era ținută de către instructor, fiind trecute mențiuni cu privire la data și orele efectuate în caietul cursantului, precum și în agenda instructorului ținută personal de către acesta; a declarat că modalitatea de plată a acestor ore de conducere este destul de flexibilă, respectiv contravaloarea lor poate fi achitată integral înainte de începerea lor, fie după, direct la școala de șoferi, până la susținerea examenului; asemeni inculpatului, susține martorul că este posibil ca plata să se facă direct instructorului, în mod eșalonat, după fiecare oră de conducere sau la diferite perioade de timp, cu obligația în sarcina acestuia de a preda suma de bani către casieria școlii de șoferi, în aceeași zi în care a primit-o, programul fiind în zilele lucrătoare între orele 09:00 și 17:00, eliberându-se bon fiscal, cu excepția zilelor de vineri după-amiază când se poate proceda în acest sens și luni, dat fiind că este week-end; a subliniat martorul că, în situația în care instructorul efectuează ore cu mașina mică, urmarea acestui circuit al banilor este mai facilă, întrucât se poate deplasa la sediul firmei, însă anevoioasă în cazul autobuzelor și camioanelor cu remorcă, în condițiile în care le este interzis a circula prin central orașului, traseul fiind pe variantă; referitor la condițiile în care un cursant poate susține examenul practic, a arătat că regula în cadrul școlii de el administrată este ca acesta să fi achitat anterior contravaloarea orelor de conducere efectuate, în caz contrar nu primea cheile de la autobuz și există posibilitatea ca plata lor să se facă chiar în ziua examenului, către instructor; cât despre situația particulară a denunțătorului N.R. în derularea contractului, a precizat că situația sa a rămas nedefinitivată, în concret nu au fost achitate orele de practică, în special a carburantului consumat, deși în acte apar ca fiind efectuate; martorul știa că în momentul în care a venit la examen, avea de achitat ore restante de conducere practică, însă nu așa de multe, găsind ca și explicație că, nefiind din localitate, inculpatul N.L. a acceptat să efectueze cu acesta mai multe ore ce urmau ulterior a fi plătite; a venit cu sublinierea că inculpatul N.L. era împuternicit de firmă să încaseze banii respectivi pentru orele de conducere, după care să-i predea la firmă; despre atitudinea lui N.R. ca și cursant, parte contractantă cu drepturi și obligații ce izvorăsc din derularea contractului, a adus în atenție martorul că acesta fusese încă de două ori programat pentru a susține examenul dar nu s-a prezentat, invocând motive de ordin personal, respectiv survenirea unui deces în familie, opinia sa fiind însă că în realitate ar fi fost vorba de lipsa banilor necesari pentru achitarea contravalorii orelor de conducere efectuate; relativ la data de referință, susține martorul că după realizarea flagrantului denunțătorul a pretins că nu ar fi efectuat toate orele de practică, mai exact că acestea ar fi durat mai puțin de 2 ore, împrejurare care ar fi generat acele neînțelegeri; de asemenea, N.R. i-a spus că nu avea bani să plătească orele suplimentare, personal cunoscând că nu are resurse materiale dat fiind că, pe acest considerent, refuzase oferta de a urma în continuare atestatul la aceeași școală de șoferi, beneficiind de reducerea costurilor cu 2 milioane lei vechi; creionând profilul inculpatului N.L., ca și angajat la societatea sa de 7 - 8 ani, a evidențiat că pe linie profesională acesta este o persoană de încredere, corectă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atât în relația cu personalul firmei, cât și cu elevii, a apelat la serviciile sale de mai multe ori, acesta răspunzând cu promptitudinea chiar și în timpul liber, nu a creat niciodată probleme și nu a ieșit vreodată lipsă în gestiune; a conchis că, deși a ajuns în situația de față, pe care personal o regretă, nu și-a pierdut încrederea în inculpat;

- martorul din lucrări S.P. - a avut calitatea de învinuit în cauza de față și cu privire la acesta s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prin rechizitoriu dispunându-se scoaterea sa de sub urmărire penală, reținându-se că operează disp. art. 10 lit. a) C. pen. - acesta oferă detalii asupra situației premisă, sens în care precizează că îl cunoaște pe N.R. din anul 2008, întrucât a urmat școala de șoferi unde este instructor, el a revenit în 2011 pentru a efectua ore de conducere în vederea obținerii și a categoriei "D" însă, întrucât nu făcea instructaj pentru susținerea unui astfel de examen, l-a îndrumat către școala de șoferi "S.L.V." din mun. Suceava, al cărei administrator este martorul B.R.S., dându-i numărul lui de telefon, dar fără a vorbi personal cu acesta în legătură cu înscrierea sa, ori a-i recomanda să se ducă la instructorul N.L., pe care-l știa doar din vedere; ulterior, cu aproximație în luna martie 2012, N.R. l-a contactat din nou, spunându-i că fusese programat să efectueze ore practice în februarie 2012 însă nu s-a putut prezenta din cauza unui deces în familie, astfel că a fost reprogramat în martie 2012; cunoaște de la N.R. că plătise suma de 8 milioane lei vechi și mai avea de achitat diferența de 4 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea orelor de conducere practică, pe care nu le efectuase încă; admite ca real martorul că și înainte cu o săptămână de susținerea examenului a fost căutat de către denunțător și, legat de discuția ce a avut loc între ei, a explicat că, recomandându-i " să aibă totul la el", s-a referit la documentația necesară pentru proba practică, respectiv dosarul, actul de identitate și permisul de conducere iar sintagma folosită " instructorul știe ce are de făcut", avea semnificația că acesta va întocmi foaia de parcurs, caietul elevului și va consemna observațiile privind terminarea orelor practice, pe care nu le efectuase încă; martorul a negat orice implicare a sa cu valențe penale, susținând că nu a purtat nicio discuție cu N.R. în legătură cu primirea sumei de 1 milion lei  vechi pentru a se prezenta personal la Suceava în ziua susținerii examenului și a-l ajuta să-l promoveze, ori referitoare la necesitatea ca acesta să aibă asupra sa 150 de euro pentru a interveni pe lângă polițistul examinator; ulterior, după ce a fost chemat la audieri de către procuror a aflat despre toate aceste susțineri ale numitului N.R., dar și că denunțul său îl viza de fapt pe el; a subliniat că nu a luat legătura personal nici cu B.R.S. și nici cu N.L. pentru a-i facilita denunțătorului promovarea examenului și nici nu i-a recomandat acestuia să se ducă la instructorul său și să-i spună că vine din partea sa;

- martorul din lucrări I.E.M., martor asistent la efectuarea flagrantului din data de 20 martie 2012, ocazie cu care asupra inculpatului s-au găsit cele două bancnote de 50 de euro- puse la dispoziția denunțătorului de către organele de poliție ca și obiect al flagrantului, ocazie cu care aceasta confirmă cele cuprinse în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 20 martie 2012 orele 10.30.

Deși instanța de judecată a efectuat toate demersurile legale în vederea audierii, în calitate de martor, a denunțătorului N.R., aceste demersuri au rămas fără rezultat motivat de faptul că răspunsurile la mandatele de aducere emise pe numele acestuia s-au succedat după cum urmează: pentru termenul din 26 noiembrie 2012 - mama celui citat - N.E. declară că fiul său este plecat la muncă, în străinătate, pe mai multe luni; pentru termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2013, organele de poliție au confirmat faptul că, luând legătura telefonic cu martorul N.R., la data de 8 ianuarie 2013, acesta le-a relatat personal și verbal că se află în vizită la rude în localitatea Timișoara, județul Timiș, angajându-se că se va prezenta la Tribunalul Suceava neînsoțit, ceea ce nu s-a întâmplat; la data de 17 ianuarie 2013 martorul depune la registratura Tribunalului Suceava, secția penală, un memoriu - datat 4 ianuarie 2013, în care înștiințează instanța de judecată de caracterul real și corespunzător întru totul adevărului a declarațiilor date în faza de urmărire penală, precum și despre faptul că se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de judecată pe motiv că lucrează în străinătate iar concediul oferit de angajator încetează la data de 07 ianuarie 2013, având astfel obligația de a se prezenta la serviciu în Italia și nu cunoaște când va reveni în țară. În întărirea celor susținute martorul depune la dosar contractul de muncă, în limba italiană, precum și tradus și legalizat în limba română, contract din conținutul căruia rezultă că acesta a fost angajat pe perioadă determinată, din data de 14 iunie 2012 până în data de 20 decembrie 2012, nedepunând la dosar nicio dovadă de prelungire a contractului, astfel cum a susținut în memoriul depus la dosar. Astfel, deși instanța de judecată a procedat în continuare la citarea acestuia cu mandate de aducere, din conținutul proceselor-verbale de executare a acestora a rezultat, din discuțiile purtate cu mama acestuia - N.E., că martorul denunțător N.R. este plecat la muncă în Germania, fără a se cunoaște data la care se întoarce.

Cu respectarea principiului egalității armelor și garantarea deplină a dreptului la apărare, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere și pe latură penală, propusă de inculpatul N.L. în acest sens fiind puse la dispoziție spre analiză, în conturarea profilului socio-moral, caracterizări emanând de la fostul loc de muncă, respectiv Colegiul Tehnic "A.I.C." Suceava, sub semnătura directorului instituției și de la preotul paroh din localitate și, în dovedirea situației de fapt, xerocopiile unor contracte de școlarizare încheiate cu aceeași școală de șoferi, cu valori ale prestației diferențiate, respectiv 1200 sau 1500 lei și ale caietului cursantului N.R.

Acestea fiind probele administrate în cauză, în ambele faze procesuale, instanța de fond a reținut pentru început, următoarele:

Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., "Primirea sau pretinderea de bunuri sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani".

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, la care se face raportare prin rechizitoriu, "în înțelesul prezentei legi sunt infracțiuni de corupție, infracțiunile prevăzute la art. 254 - art 257 C. pen."

S-a reținut că în cazul infracțiunii de "trafic de influență" incriminată de art. 257 alin. (1) C. pen., elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de traficare a influenței - reală sau presupusă - pe lângă un funcționar - care poate fi săvârșită alternativ prin primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia.

În toate și oricare dintre modalitățile normative alternative - primire, pretindere ori acceptarea promisiunii de daruri - elementul material al laturii obiective a infracțiunii poate fi realizat direct de către autor, sau indirect, mijlocit printr-o persoană interpusă, printr-un intermediar care participă astfel la săvârșirea acesteia în calitate de instigator sau complice, după caz.

S-a reținut că întreaga construcție juridică a infracțiunii de trafic de influență, rațiunea incriminării realizată prin prevederile Codului penal, impun concluzia că autorul acesteia face uz de trecerea sa - reală sau presupusă - pe lângă funcționar, ceea ce a determinat și denumirea marginală a acesteia. Infracțiunea presupune și o intervenție promisă, ce ar urma să se facă pe lângă funcționar, pe baza influenței - reale sau presupuse - pe lângă acesta, în scopul de a-l determina să facă ori să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu.

Referitor la structura și conținutul juridic al infracțiunii s-a remarcat că situația premisă este în sensul preexistenței unui serviciu în cadrul unei unități publice în care-și desfășoară activitatea funcționarul asupra căruia făptuitorul are sau pretinde că are influența. Potrivit literaturii de specialitate, pentru existența situației premise nu este necesara determinarea persoanei funcționarului, fiind suficientă precizarea actului în vederea căruia se va interveni, deci o referire - chiar la modul general - la un funcționar, o aluzie ori o referire implicită.

S-a reținut că în cazul delictelor de trafic de influență, comiterea faptei are ca urmare imediată realizarea unor operații ilicite pe seama funcționarului public sau funcționarului și prin aceasta crearea stări de pericol în ceea ce privește buna desfășurare a activității unei autorități, instituții publice sau altei persoane juridice în serviciu căreia se află funcționarul public sau funcționarul care este solicitat de făptuitor. Delictele subzistă numai atunci când există o cauzalitate între activitatea desfășurată de făptuitor și urmarea imediată, respectiv, starea de pericol social. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.

Infracțiunea de trafic de influență se săvârșește numai cu intenție calificată de scop. Această poziție subiectivă cu care trebuie să acționeze autorul în cazul infracțiunii de trafic de influență rezultă neîndoios din termenii legii care prevede că acțiunea acestuia - primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri - trebuie să fie săvârșită pentru a-l determina pe funcționarul, pe lângă care are sau lasă să se creadă că are influență, să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu. Scopul urmărit de făptuitor, ca problemă distinctă pe care trebuie să o clarifice organul judiciar presupune dovedirea intenției calificate a acestuia, în sensul constatării finalității urmărite - ori măcar afirmate de cel în cauză - indiferent dacă scopul pentru care s-a pretins, primit, etc., folosul a fost materializat sau nu. Dezaprobând o astfel de faptă, prin incriminarea ei în rândul infracțiunilor de corupție, legiuitorul a avut în vedere scopul urmărit de infractor, nu ca rezultat, ci ca o traficare a influenței sale reale sau presupuse.

Corupția reprezintă abuzul de putere săvârșit în exercitarea funcției publice de un angajat al administrației publice, indiferent de statut, structură sau poziție ierarhică, în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, persoană fizică ori persoană juridică.

S-a apreciat că traficul de influență este o infracțiune comisivă (de acțiune) și instantanee, cu consumare anticipată. Simpla pretindere de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri - care deși constituie un început de punere în executare - determină existența infracțiunii (forma imperfectă a tentativei este asimilată cu fapta consumată). Infracțiunea se consumă în momentul în care autorul primește ori pretinde bani sau alte foloase, ori acceptă promisiunea de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a determina funcționarul să facă ori să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu și a apărut urmarea imediată.

S-a reținut că traficarea influenței pe care o persoană o are pe lângă un funcționar (reală) sau pe care lasă să se înțeleagă că o are pe lângă acesta (presupusă), creează reale și grave stări de pericol pentru prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, a instituțiilor, organismelor statului, serviciilor publice, a altor unități, pentru corectitudinea, cinstea funcționarilor care-și desfășoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcțiile încredințate. Ea este de natură să creeze, să inducă ideea, deosebit de nocivă, periculoasă pentru echilibrul relațiilor sociale în ansamblul lor, a posibilității promovării unor interese pe căi oculte, în afara condițiilor legii, prin cumpărarea favorurilor funcționarului însărcinat cu examinarea și soluționarea acestora; că funcționarii sau alți salariați aflați în serviciu, ar putea acționa sub înrâurirea intervenției unor persoane real sau presupus influente.

Cu toate că, prin elementul material al laturii obiective, infracțiunea de trafic de influență nu este legată nemijlocit de activitatea funcționarului, s-a apreciat că ea își răsfrânge efectele negative asupra acesteia, discreditează autoritatea, instituția, unitatea din care face parte, serviciul căreia îi aparține, creând o stare de suspiciune, neîncredere cu privire la corectitudinea, cinstea lui. Prin consecințele sale traficul de influență are legătură nemijlocită, indiscutabilă cu serviciul funcționarului pe lângă care se are sau se lasă a se crede că se are influență.

Raportând dispozițiile legale mai sus enunțate, precum și considerațiile de ordin teoretic, astfel cum au fost expuse detaliat în cele ce preced, la probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța de fond a reținut drept dovedite atât fapta în materialitatea ei, cât și vinovăția inculpatului N.L. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. (rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) constând în aceea că: la data de 20 martie 2012, în calitate de instructor auto, a primit de la denunțătorul N.R. suma de 100 euro, pentru a interveni pe lângă examinatorul-polițist, în scopul influențării acestuia de a-l favoriza pe denunțătorul N.R. în vederea promovării probei practice a examenului de obținere de permisului de conducere categoria "D".

Conținutul convorbirilor ambientale purtate între cei doi - denunțătorul N.R. și inculpatul N.L., în datele de 19 martie 2012 (data premergătoare examenului) și 20 martie 2012 (data examenului) au fost mai mult decât lămuritoare sub acest aspect, coroborate fiind acestea cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 20 martie 2012, ocazie cu care s-au găsit asupra inculpatului N.L. cele două bancnote în cupiură de 50 euro, puse la dispoziția denunțătorului N.R. de către organele de poliție. Acestea au fost probele care dărâmă și apărarea inculpatului în sensul că suma de 100 euro, primită chiar în ziua examenului, ar reprezenta contravaloarea orelor de practică (șofat) efectuate de către denunțătorul N.R. cu inculpatul N.L. și neplătite, idee în jurul căreia a gravitat întreaga construcție, și sub aspect probator, a apărării. Nicăieri, în discuțiile purtate între cei doi în preziua și chiar în ziua examenului nu s-a făcut referire la vreo sumă de bani datorată cu acest titlu ci din contră, se vorbește despre încercarea de exercitare a unei influențe asupra polițistului examinator - necunoscut până în ziua examenului, contra sumei de bani vehiculate în acel timp la 150 euro, reușita demersului ilegal depinzând de persoana polițistului examinator din ziua examenului. Ori, în condițiile în care denunțătorul nu se mai văzuse de luni de zile cu inculpatul iar această datorie ar fi existat, în mod logic cu prioritate s-ar fi discutat aceste aspecte - de plată a orelor de conducere efectuate, ca și condiție de intrare în examen, ori astfel de discuții nu s-au purtat.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiental din datele de 19 martie 2012 și 20 martie 2012 rezultă intenția inculpatului N.L. de exercitare a influenței asupra polițistului examinator:

- 19 martie 2012 -

"N.R.: Că am vorbit cu domnul S., mi-a zis să iau legătura cu dumneavoastră.

N.L.: Na

N.R.: Să vorbesc cu dumneavoastră. Poate să-i spuneți dumneavoastră care e treaba, că o zis că el știe ce

N.L.: Na (...) vedem mâine ce-i (...) cine-i la examen, cum (...) ce (...) și vom vedea în funcție de cine e, ce trebuie făcut (...)

N.R.: Și pregătesc ceva, nu?

N.L.: Altfel cum?

N.R.: Deci rămâne valabil cum o zis domnul S. probabil, nu?

N.L.: Aha

(nota instanței: cu referire la data trecută, când ar fi trebuit denunțătorul să susțină examenul dar nu s-a prezentat, cei doi poartă următoarea discuție:

N.L.: Atunci a fost (...)

N.R.: Din cauza asta probabil (...)

N.L.: a fost un băiat fain, jos basca! (nota instanței: cu referire la polițistul examinator) Da tu lipsă (...) eu numărul tău (...) nu le am numerele la toți. Te-o căutat, am sunat la secretariat să te caut (...) nu răspundeai

N.R.: Dacă veneam data trecută era treaba rezolvată?

N.L.: Era brici dacă veneai

N.R.: (...) până mâine, dacă se poate rezolva sigur sau ceva! Eu plec în Italia, nu aș vrea să mai dau încă o dată!

N.L.: Până nu vine mâine și te strigă nu ai de unde să știi cine te face! (nota instanței: cu referire la polițistul examinator)

N.L.: Nu poți ști ce o să fie mâine! O fost, la rândul trecut o fost bun! Eu nu-ți mai aveam numărul!

N.R.: Probabil că nu mai poate veni domnul S. mâine și o zis să iau legătura cu dumneavoastră și să vorbim!

N.L.: Na, o să vedem mâine ce e!

N.R.: Domnul S. mi-a zis de 150 de euro, nu cred că e nevoie de mai mult.

N.L.: O să vedem mâine, vedem cine e și ce se poate face.

N.R.: Nu știu, dar nici nu mai pot să amân că data viitoare, luna viitoare, eu plec pe 2 în Italia, mă așteaptă patronul.

N.L.: Ai pus-o! Atunci era bun! Doar cât era, nu era în ziua aceea înmormântarea. Veneai"

- 20 martie 2012 -

"N.R.: Da, încă nu știți cine vine (...) care și cum (...)

N.L.: Nu știe nimeni cine vine, cine are (...)

N.R.: Dacă vine unul bun, sau unul rău (...)

N.L.: Bun (...) toți îs buni

N.L.: Ai adus? 100 de "lipoveni"?

N.R.: 100?

N.L.: Da.

N.R.: De ce?

N.L.: Euro

N.R.: Am mai pregătit și 2 milioane, da (...) dacă (...)

N.L.: Lasă.

N.R.: M-am prezentat și de asta vă rog! Să nu mă mai (...) să fie școala rezolvată."

Acesta este conținutul convorbirilor purtate între cei doi în preziua și ziua examenului.

Atât fapta, cât și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului N.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. (rap. la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000).

Cât privește apărarea formulată de către inculpat, prin avocat, sub aspectul întrebărilor retorice privind modalitatea de finalizare a demersului judiciar față de instructorul auto S.P., cel vizat inițial de denunțător, respectiv necontinuarea demersului judiciar, cu ocazia flagrantului, de către organele de anchetă, și raportat la polițistul examinator - ce-l viza de altfel prin acțiunea de trafic de influență, instanța a precizat că astfel de întrebări nu-și pot primi un răspuns pertinent în prezentul cadru procesual, instanța de judecată nefiind legal sesizată cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce privește pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a reținut următ