ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3595/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 36 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor sub aspectul cărora inculpatul C.R.F. a fost trimis în judecată din infracțiunea de trafic de influență în formă simplă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A condamnat pe inculpatul C.R.F., cetățean român, cu studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 81 alin. (1) și art. 82 alin. (1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 alin. (1) C. pen., conform cărora, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului începând cu data de 11 septembrie 2012 și până în data de 17 septembrie 2012. În temeiul art. 61 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 a obligat inculpatul să restituie denunțătorului H.M.

sumele de 6.000 RON și 1.100 euro. A ridicat măsura asigurătorie a indisponibilizării bunurilor inculpatului prin instituirea sechestrului, luată prin Ordonanța nr. 172/P/2012 din data de 25 septembrie 2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia cu referire la imobilul teren, înscris în CF nr. 76392 a municipiului Alba Iulia, nr. top. 3899/1/1, în suprafață de 990 mp. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în faza de urmărire penală și suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în faza de judecată în primă instanță.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 11 octombrie 2012, emis în dosarul nr. 172/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia (în continuare DNA), înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 952/57/2012, a fost trimis în judecată inculpatul C.R.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În esență, s-a reținut că martorul denunțător H.M., la data de 27 februarie 2012, în jurul orei 23:59, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare X pe Bulevardul Horea din municipiul Alba Iulia, a fost oprit pentru un control de către un echipaj al poliției și, pentru că emana un miros puternic de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentrație de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ca urmare a acestui rezultat denunțătorul a fost condus la Spitalul Județean Alba Iulia unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. - Denunțătorul, având reprezentarea cantității de alcool consumate, de rezultatele stabilirii alcoolemiei în sânge și de consecințele penale ale faptei comise, s-a hotărât să ceară sprijinul inculpatului C.R.F., pentru a nu fi trimis în judecată deoarece îl cunoștea pe inculpat de mai mulți ani de zile și știa că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, dar nu a fost trimis în judecată. În acest sens, s-a întâlnit cu inculpatul C.R.F.

la domiciliul acestuia din municipiul Aiud, ocazie cu care inculpatul l-a lăsat pe martor să înțeleagă că are influență asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca și în schimbul unor sume de bani îi poate facilita obținerea unor rezultate ale alcoolemiei în sânge care să nu atragă răspunderea penală a martorului H.M. În scopul efectuării acestor demersuri inculpatul C.R.F.

a pretins de la denunțător suma de 6.000 RON motivând că o să distribuie această sumă funcționarilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba care aveau să stabilească rezultatul alcoolemiei în sânge, iar în situația în care nu o să obțină un rezultat favorabil la instituția sanitară din Alba Iulia în schimbul sumei de 1.100 euro, pe care o să o ofere funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, va obține cu certitudine de la această instituție un rezultat favorabil al analizei alcoolemiei în sânge. Inculpatul C.R.F. i-a precizat martorului H.M. că sumele de bani pretinse o să le remită funcționarilor din cadrul celor două instituții medicale sus-menționate, iar pentru ajutorul pe care el i-l acordă o să se înțeleagă după soluționarea dosarului penal, între cei doi nefiind încheiat niciun contact de asistență juridică.

De asemenea, inculpatul C.R.F. i-a relatat martorului H.M. faptul că în situația în care rezultatele analizei toxicologice a alcoolemiei nu îi vor fi favorabile o să-i restituie în întregime sumele de bani predate. Martorul H.M. a împrumutat suma de 6.000 RON de la fratele său martorul H.I. și potrivit înțelegerii l-a contactat telefonic pe inculpat și au stabilit să se întâlnească în municipiul Alba Iulia, cartierul Cetate, în apropierea cinematografului Dacia pentru predarea sumei de bani. În aceste împrejurări, martorul H.M. s-a deplasat împreună cu fratele său martorul H.I. și cumnata sa martora H.C.M. în locul stabilit de comun acord cu inculpatul C.R.F. și în prezența acestora martorul H.M.

a predat inculpatului C.R.F. suma de 6.000 RON pentru ca aceasta să fie remisă de inculpat funcționarilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba în vederea stabilirii unui rezultat al alcoolemiei care să nu atragă răspunderea penală a martorului H.M. Ulterior, martorul H.M. a aflat că prin buletinele de analiză toxicologică a alcoolemie s-a stabilit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Alba că la data producerii evenimentului rutier a avut o alcoolemie în sânge de 1 g la mie respectiv 0,85 g la mie, motiv pentru care a fost chemat de către Poliția Municipiului Alba Iulia pentru a fi audiat în calitate de învinuit. În acest context, l-a contactat telefonic pe inculpatul C.R.F.

și s-a întâlnit cu acesta la domiciliul inculpatului din municipiul Aiud. Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul C.R.F. l-a îndrumat pe martor să ceară recalcularea alcoolemiei și a indicat martorului ce declarații să dea cu ocazia audierii predându-i și un înscris care conținea mențiunile ce trebuia să le facă martorul cu ocazia audierii în calitate de învinuit de către organele de poliție. Totodată, inculpatul C.R.F. i-a pretins martorului H.M. suma de 1.100 euro pentru a fi predată funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca în vederea stabilirii unui rezultat al alcoolemiei în sânge sub limita legală, astfel încât aceasta să nu atragă răspunderea penală a martorului H.M., sumă pe care martorul a împrumuta-o de la fratele său martorul H.I.

și după ce a primit-o, prin intermediul cumnatei sale H.C.M., l-a contactat telefonic pe inculpat și s-a întâlnit cu acesta în municipiul Alba Iulia, cartierul Cetate, ocazie cu care martorul H.M. i-a predat inculpatului suma de 1.100 euro destinată funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca pentru stabilirea unui rezultat al alcoolemiei, ca urmare a expertizei solicitate de martor, sub limita care atrăgea răspunderea penală. După efectuarea raportului de expertiză medico-legală de către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, în care s-a concluzionat că "la ora evenimentului rutier numitul H.M. putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g 0/00, cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g 0/00.", martorului H.M.

i-a fost prezentat la data de 16 iulie 2012 materialul de urmărire penală administrat în dosarul penal nr. 378/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de către procuror, martorul fiind asistat de către avocat D.H. Realizând că urmează a fi trimis în judecată s-a întâlnit cu inculpatul C.R.F. la domiciliul acestuia din municipiul Aiud și i-a cerut restituirea sumelor de bani predate, dar inculpatul i-a spus că o să-i restituie sumele de bani doar după soluționarea dosarului de către procuror pentru a copia expertiza efectuată de IML Cluj-Napoca pe care să o prezinte funcționarilor din cadrul acestei instituții de la care trebuie să ceară la rândul său sumele de bani primite de la denunțător.

După ce a fost trimis în judecată, fiind înregistrat dosarul nr. 4996/176/2012 la Judecătoria Alba Iulia cu termen de judecată la data de 17 septembrie 2012, și a fost citat în această cauză penală de către instanța de judecată, martorul H.M. l-a denunțat pe inculpatul C.R.F. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență. În faza de judecată în primă instanță au fost reaudiați inculpatul și martorii H.M., H.I., H.C.M. și D.H.V. Inculpatul a depus la dosar două înscrisuri intitulate "Caracterizare" provenind de la Asociația "N.C. Alba Iulia" și de la o persoană cu numele A.E. și o recipisă de consemnare a unei sume de bani la C. Bank alături de dovada înregistrări originalului la registrul de valori al instanței.

Inculpatul, personal și prin apărătorii aleși, și-a exprimat poziția procesuală în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât a pretins și primit sumele de bani în discuție cu titlu de onorariu, adică o contravaloare a serviciilor de asistență avocațială pe care urma să i le acorde martorului denunțător și pe care susține chiar că i le-a acordat acestuia din urmă.

Totodată, din materialul probatoriu al dosarului nu rezultă că ar fi indicat vreun funcționar prin calitate sau competență pe lângă care să intervină pentru rezolvarea problemelor martorului denunțător, denunțătorul explicând în fața instanței cum a ajuns să facă precizările cu privire la funcționari din cadrul SML Alba și IML Cluj, precizări în cadrul cărora a arătat că, nemulțumit fiind, a înțeles să formuleze denunț și să declare ceea ce el a considerat de cuviință pentru a-și recupera banii, deși, în realitate, nu i s-a promis intervenția pe lângă funcționari din cele două instituții. La termenul din 28 ianuarie 2013 instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrări juridice a faptei, astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, din forma simplă a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în forma continuată a aceleiași infracțiuni, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar cu ocazia judecării cauzei pe fond a dispus în acest sens. A reținut prima instanță că, potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență se poate săvârși în mai multe modalități alternative, primirea de bani sau alte foloase, pretinderea de bani sau alte foloase, acceptarea de promisiuni și acceptarea de daruri. În actul de sesizare a instanței, actele materiale reținute de procuror sunt descrise a consta în două pretinderi, comise la distanță de câteva săptămâni una de alta, urmate, fiecare dintre ele, de două primiri de sume de bani.

Dacă între fiecare pretindere și primirea aferentă există o relație care nu este în măsură să desfacă unitatea naturală de infracțiune, în acord cu opiniile doctrinare, între prima pretindere și primirea aferentă, pe de o parte, și a doua primire și primirea aferentă, pe de altă parte, nu mai există o astfel de relație. Fiecare dintre aceste două unități naturale (prima pretindere și primirea aferentă, a doua pretindere și primirea aferentă), pretins săvârșite la distanță de câteva săptămâni între ele, în realizarea, aceleiași rezoluțiuni infracționale, constituie tot atâtea acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, situație care face să fie perfect incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

referitoare la forma continuată a infracțiunilor. Argumentul procurorului de ședință, exprimat la termenul din 11 martie 2013, în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii în modalitatea pretinderii, care s-ar fi comis la momentul înțelegerii inițiale, este confirmat în opinia instanței de chiar conținutul actului de sesizare, care, în partea descriptivă a faptelor și chiar în cea de încadrare în drept, se referă expres la două acte de pretindere urmate, fiecare dintre ele, de două acte de primire. Este adevărat că pretinsa infracțiune s-a consumat la momentul primei pretinderi dar, din descrierea la care ne-am referit mai sus, rezultă și existența unui moment al epuizării, materializat prin ultimul act de primire.

Instanța nu a primit nici argumentul că ambele primiri au fost urmarea aceleiași înțelegeri inițiale, întrucât acest argument relevând o rezoluție infracțională unică, care este o cerință esențială și expres prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. pentru reținerea formei continuate a infracțiunii. Pentru toate aceste considerente, a dispus schimbarea încadrării juridice din forma simplă a infracțiunii de trafic de influentă, în forma continuată reținând existența a două acte materiale de pretindere și primire a sumelor de bani de la martorul denunțător.

Pe fondul cauzei, a apreciat că probele administrate dovedesc activitatea infracțională desfășurată de inculpat, reținând că pentru ca aceste fapte de pretindere și de primire de bani să reprezinte elementul material al infracțiunii de trafic de influență trebuie îndeplinite mai multe condiții, care rezultă din textul de incriminare al art. 257 alin. (1) C. pen., text ce a făcut și obiectul unor ample cercetări doctrinare. O primă cerință pentru existența elementului material constă în aceea ca fapta să fie săvârșită pe baza influenței pe care făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are asupra funcționarului. A lăsa pe cineva să creadă că există o influență înseamnă a crea falsa impresie că inculpatul se bucură de o oarecare trecere pe lângă funcționari, inclusiv prin atitudinea de a nu dezminți afirmațiile în sensul existenței influenței.

În cauză, inculpatul, chiar dacă nu a fost el cel care a avut inițiativa contactului cu denunțătorul, a avut, totuși, o atitudine activă, întreținând falsa credință a acestuia din urmă cu privire la influența pe care ar avea-o asupra funcționarilor din cadrul instituțiilor medico legale de la Alba Iulia și Cluj-Napoca. Acest din urmă aspect rezultă din contextul în care au avut loc discuțiile dintre cei doi, în condițiile depistării denunțătorului în trafic, sub influența alcoolului și în iminența întocmirii unui dosar penal sub această acuzație, dar mai rezultă și din aceea că inculpatul a promis că va "rezolva" problema denunțătorului. În legătură cu noțiunea folosită de inculpat pentru a denumi soluția la situația denunțătorului, aceea de "a rezolva" problema, noțiune pe care însuși inculpatul afirmă că a folosit-o și pe care și martorul H.I.

declară că a auzit-o rostită de inculpat, aceasta denotă tocmai atitudinea activă a inculpatului în sensul întreținerii falsei credințe a denunțătorului asupra pretinsei influențe. Această semnificație a noțiunii este întărită de faptul că atât inculpatul cât și denunțătorul știau că cel din urmă săvârșise infracțiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație peste limita legală de 0,8 mg/l, infracțiune prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care inculpatul a și fost condamnat la 8 luni închisoare cu suspendare prin Sentința penală nr. 336 din 17 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 4996/176/2012 al Judecătoriei Alba Iulia.

În același sens, sunt și afirmațiile inculpatului făcute cu ocazia convorbirilor interceptate autorizat, în cadrul cărora este folosită aceeași noțiune în următorul context: "La cine am dat eu, s-o dus și o rezolvat.". De asemenea, pentru a aprecia că pretinsa influență este determinantă pentru ca terțul să accepte pretențiile făptuitorului, este necesar ca acesta din urmă să asocieze influenței aptitudinea de a duce la rezolvarea problemei terțului pe căi ilicite. Ca atare, nu are importanță dacă făptuitorul a precizat sau nu numele funcționarului asupra căruia lasă să creadă că are influență, fiind suficient ca funcționarul să fie determinat prin calitatea lui sau prin competența de a întocmi un act care-l interesează pe terțul cumpărător al influenței, determinare ce poate rezulta și doar prin referirea la actul în discuție.

În speță, inculpatul nu a pronunțat vreun nume și nu a indicat vreo funcție precis determinată dar, din toate împrejurările în cadrul cărora s-au comis faptele, rezultă, mai presus de orice dubiu, că acesta l-a lăsat pe denunțător să creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul instituțiilor de medicină legală din Alba Iulia și Cluj-Napoca.

Relevante în acest sens, sunt următoarele împrejurări: săvârșirea de către denunțător a unei fapte de conducere cu alcool, conștientizarea, atât de către inculpat cât și de către denunțător, a realității că îmbibația alcoolică a denunțătorului era peste limita infracțională, notorietatea probațiunii standard în cauze penale legate de conducerea cu alcool, probațiune constând, în mod necesar, în analiza probelor de sânge și în calculul retroactiv al alcoolemiei, realizat pe baza rezultatului acestor analize, realitatea că singurele instituții cu atribuții de analiză a probelor de sânge în scopul stabilirii alcoolemiei și de realizare a calculului retroactiv sunt instituțiile de medicină legală (în speță Serviciul Județean de Medicină Legală Alba și Institutul de Medicină Legală Cluj).

Suficiente elemente care să întărească această din urmă concluzie (că inculpatul s-a referit la funcționari din cadrul celor două instituții de medicină legală) reies și din convorbirile interceptate. Astfel, când denunțătorul îi cere inculpatului să-i restituie banii, nemulțumit fiind că analizele și calculul retroactiv au ieșit în defavoare-i, inculpatul încearcă să explice rezultatele analizelor și ale calcului retroactiv aruncând vina pe atitudinea denunțătorului, care nu i-ar fi dezvăluit că a semnat, în momentul recoltării probelor de sânge, o declarație de consum. În acest context inculpatul folosește expresii ca "Buletinul acela de analiză toxi ... toxicologică", "Că analizele, analizele alea se duc și le ia Poliția", "Dovadă că ei, când or trimis, or trimis 0,8.

Dar pe calculul care s-o făcut, pe, pe ce ai declarat ...", care sunt în măsură să facă indubitabilă referirea implicită la funcționari din cadrul instituțiilor de medicină legală. Nepronunțarea expresă a numelui funcționarului sau a funcției acestuia este specifică unor infracțiuni de genul celor din speță, referirile inculpaților având, de cele mai multe ori, un caracter insidios, specific apropoului sau chiar limbajului argotic, arareori făcându-se referiri directe și univoce la nume sau la funcții, tocmai în ideea unei eventuale apărări ulterioare în acest sens.

Caracterul voit ascuns al exprimărilor inculpatului este dat de conștientizarea faptului că săvârșește o infracțiune și că ar putea fi interceptat prin mijloace specifice, așa cum rezultă din convorbirile înregistrate în care, în cadrul unei discuții mai aprinse cu denunțătorul, pe care-l bănuiește de colaborare cu poliția, îl întreabă sugestiv pe acesta din urmă: "Ai microfoane pe tine?". A apreciat judecătorul fondului că de o deosebită relevanță în dovedirea faptului că inculpatul a asociat influenței aptitudinea de a duce la rezolvarea problemei terțului pe căi ilicite sunt și afirmațiile interceptate pe care inculpatul, în contextul mai sus indicat, le face când își exprimă indignarea cu privire la faptul că rezultatele actelor medico-legale nu sunt în sensul așteptat: "A dracului, când mi-am rezolvat eu, s-o rezolvat, la toată lumea s-o rezolvat, numai la tine nu.". Cea de-a treia condiție impune necesitatea ca actul pentru care se promite intervenția să intre în atribuțiile de serviciu ale funcționarului asupra căruia făptuitorul lasă să se creadă că are influență, or, în cauză este de notorietate faptul că singurele autorități ale statului cu atribuții de analiză a probelor de sânge în scopul stabilirii alcoolemiei și de realizare a calculului retroactiv sunt instituțiile de medicină legală.

Referitor la apărările formulate de inculpat privind primirea sumelor de bani cu titlu de onorariu avocațial pentru asistența juridică acordată martorului denunțător, instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite. În acest sens avut în vedere, transcrierile convorbirilor dintre cei doi din care rezultă că inculpatul îi spune denunțătorului că se va duce să-i recupereze banii "Dacă vine citația, fac copii xerox după alea, mă duc și le arăt: Domnule, uite, acesta mi-o venit, răspunsul. Îmi dați banii înapoi. Și am gătat.", " Să fac ceva să ți-i recuperez, ce dracu' să zic?!", "La acesta îi dau hârtia: Bă, uite asta-i problema. Mie îmi trebuie banii înapoi să-i dau la om.", "Și dacă, într-adevăr, o ieșit că ai avut peste 0,8, mă duc și zic: Domnule, uitați ce ați făcut, ați greșit.

Mă doare-n p..lă, mie îmi dați banii înapoi", "ăia 60 de milioane de la Alba", "ăia de la Cluj, o mie o sută...", "Eu n-am avut niciun câștig de aicea! Ți-am spus că mie îmi dai banii la urmă.". Relevant sub aspectul analizat este și faptul că, acel contract de asistență pe care inculpatul pretinde că l-a încheiat cu denunțătorul nu poartă semnătura acestuia din urmă, cum, de altfel, se întâmplă cu celelalte contracte similare depuse de inculpat și care poartă semnătura clienților. Nici apărarea inculpatului că s-ar fi înțeles cu denunțătorul ca, în cazul în care nu vor avea succes activitățile sale de asistență avocațială, să-i restituie acestuia banii primiți ca onorariu, "în virtutea relațiilor de cunoștință apropiată cu denunțătorul" nu a fost primită de instanță întrucât specificul obligației pe care avocatul și-o asumă față de clientul său este una de diligentă și nu de rezultat, ceea ce face ca o pierdere a procesului să nu dea loc la restituirea onorariului.

Nu în ultimul rând, instanța a mai reținut că această apărare este contrazisă chiar de atitudinea inconsecventă a inculpatului în legătură cu restituirea, care, în declarația din fața instanței, la data de 28 ianuarie 2013, a arătat că nu restituit banii pentru că nu se consideră vinovat, iar la data de 14 februarie 2013 a consemnat suma de 11.000 RON (echivalentul sumelor de 6.000 RON și 1.100 euro) pe numele denunțătorului, astfel cum rezultă din recipisă de consemnare la C. Bank unită cu dovada înregistrări originalului la registrul de valori al instanței.

A apreciat ca nefiind credibilă nici apărarea inculpatului că banii au fost primiți după momentul efectuării analizelor de către Serviciul de Medicină Legală Alba (data efectuării analizelor este 01 martie 2012 și apare pe Buletinul de analiză aflat la dosar), deoarece infracțiunea de trafic de influență s-a consumat pe data pretinderii banilor, adică la momentul primului contact dintre inculpat și denunțător (în luna februarie 2012, cum arată însuși inculpatul în declarația din fața instanței), care a avut loc imediat după depistarea denunțătorului în trafic și recoltarea probelor de sânge (ziua de 27 februarie 2013 este reținută ca dată a depistării în trafic a denunțătorului în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante), primirea primei tranșe de bani, chiar comisă după momentul efectuării analizelor, nefiind decât o consecință firească a unității naturale a celui dintâi act material, cum instanța a arătat cu ocazia, analizei chestiunii legate de încadrarea juridică a faptei în forma continuată.

Prim instanță a reținut că sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției directe, reglementată de art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul acțiunilor sale dar și realitatea că, săvârșindu-le, rezultatul socialmente periculos pentru relațiile ce reclamă încrederea în activitatea autorităților statului (în speță instituțiile de medicină legală) se produce ipso facto, inevitabil, așadar. Astfel, a reținut că fapta inculpatului C.R.F.

care, în cursul lunilor februarie - martie 2012, în două rânduri, a pretins și a primit în același mod, două sume de bani, respectiv 6.000 RON și 1.100 euro, de la martorul denunțător H.M., promițându-i acestuia din urmă că va interveni pe lângă funcționari din cadrul instituțiilor de medicină legală din Alba Iulia și Cluj-Napoca, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență de natură a-i determina să efectueze, în mod favorabil denunțătorului, analiza probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și calculul retroactiv al alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv, natura și limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea de trafic de influență (închisoarea de la 2 la 10 ani) relevă un pericol social abstract destul de ridicat; forma continuată de săvârșire a infracțiunii (două acte materiale), calitatea de avocat a inculpatului, care presupune, în sine, respect față de lege și prestigiul datorat autorităților statului și nu o atitudine precum cea din speță; scopul mărunt urmărit de inculpat, acela de a obține foloase bănești, unit cu lipsa de respect a acestuia față de însemnătatea valorii sociale a încrederii în autoritățile statului, relevă, toate, un pericol social concret, de asemenea, însemnat.

Față de toate aceste aspecte a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimum special prevăzut de lege de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni corespunde scopului sancțiunii penale astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. Aspectele ce caracterizează persoana inculpatului în mod favorabil (studii superioară, lipsă antecedente penale, comportament bun în colectivitate) nu au fost reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., așa cum a solicitat inculpatul, dat fiind specificul faptei, la săvârșirea căreia inculpatul s-a folosit în mod fraudulos tocmai de aceste calități ale sale dar au fost valorificate de instanță la individualizarea judiciară a pedepsei.

A reținut că nici faptul că inculpatul a consemnat suma de 11.000 RON pe numele denunțătorului nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă în acord cu dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., deoarece respectiva sumă nu reprezintă paguba pricinuită de atingerea valorilor ocrotite prin incriminarea infracțiunii, traficul de influență fiind o infracțiune de pericol, urmarea acesteia constând în atingerea ce se aduce prestigiului de care trebuie să se bucure autoritățile statului. Constatând că față de denunțător, s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de cumpărare de influență întrucât a beneficiat de o cauză de nepedepsire, prev. de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a dispus ca inculpatul să restituie denunțătorului H.M.

sumele de 6.000 RON și 1.100 euro. Consemnarea sumei de 11.000 RON pe numele denunțătorului, având în vedere că denunțătorul nu este parte civilă în speța de față, nu poate fi interpretată decât în sensul unei modalități prin care inculpatul, anterior rămânerii definitive a prezentei sentințe, a înțeles să-și îndeplinească obligația de restituire în discuție. Reținând că s-a dispus obligarea inculpatului la restituirea sumelor pretinse și primite de la denunțător, a apreciat că nu mai există posibilitatea confiscării acelorași sume de la inculpat, și a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a indisponibilizării bunurilor inculpatului prin instituirea sechestrului, luată prin Ordonanța nr. 172/P/2012 din data de 25 septembrie 2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia cu referire la imobilul teren, înscris în CF nr. 76392 a municipiului Alba Iulia, nr. top.

3899/1/1, în suprafață de 990 mp. Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpatul C.R.F., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. Prin recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei și condamnării inculpatului C.R.F. pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, în condițiile în care nu s-au efectuat cercetări pentru două acte materiale și nici nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind ignorate de către instanță dispozițiile art. 335 C. proc.

pen. O altă critică a Parchetului a vizat omisiunea instanței de a aplica ca pedeapsă accesorie dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen. având în vedere că inculpatul a comis fapta în calitate de avocat și folosindu-se de această profesie. A criticat hotărârea și sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului pe care l-a apreciat prea mic cât și a modalității de executare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. De asemenea, o altă critică a vizat greșita aplicare a legii cu referire la faptul că se impunea restituirea sumelor de 6.000 RON și 1.100 RON către denunțătorul H.M. Inculpatul C.R.F.

a criticat hotărârea instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență susținând că judecătorul fondului în stabilirea situației de fapt a avut în vedere doar interceptările efectuate după momentul așa zisei pretinderi a sumelor de bani pentru presupusul trafic pe lângă funcționarii de Serviciul de medicină legală, neexistând nicio probă care să dovedească că activitățile desfășurate de inculpat au fost în afara contractului de asistență juridică pe care îl avea cu denunțătorul. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei a criticat hotărârea întrucât a apreciat cuantumul pedepsei aplicate ca fiind prea mare având în vedere conduita inculpatului anterior comiterii faptei.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpatul C.R.F., prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate, pentru următoarele considerente: 1. Critica Parchetului privind greșita schimbare a încadrării juridice, de către judecătorul fondului, din forma simplă a infracțiunii de trafic de influență în forma continuată, este întemeiată dar se impun a fi făcute câteva precizări în legătură cu argumentele invocate de Parchet în susținerea recursului. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul C.R.F., avocat în cadrul Baroului Hunedoara, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în cursul anului 2012, a pretins și primit de la martorul denunțător H.M. sumele de 6.000 lei și 1.100 euro în scopul de a interveni pe lângă funcționarii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și IML Cluj-Napoca în vederea stabilirii unei rezultat al analizei toxicologice - alcoolemie sub limita legală, pentru a-l exonera de răspunderea penală pe martorul denunțător în dosarul în care acesta era cercetat pentru comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Judecătorul fondului, la termenul de judecată din data de 18 februarie 2013, a pus în discuția părților, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C.R.F.

din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar la data pronunțării pe fondul cauzei (19 martie 2013) a dispus în acest sens. Potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. pen. judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea, prin urmare, prima instanță nu poate judeca decât faptele și persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu. În unele cazuri, în cursul judecății pot apărea elemente noi care se referă la acte materiale aparținând infracțiunii deduse judecății situație în care sunt depășite limitele sesizării instanței și presupune o procedură de extindere a obiectului judecății, art. 335 C. proc.

pen. reglementând procedura extinderii acțiunii penale pentru noi acte materiale aparținând aceleiași infracțiuni. Astfel, când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date și cu privire la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, extinderea obiectului judecății se dispune prin extinderea acțiunii penale. Se constată că, în această ipoteză, la momentul trimiterii în judecată a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru acea infracțiune pentru actele materiale descoperite la acel moment or, prin descoperirea și altor acte materiale este necesară extinderea acțiunii penale și cu privire la aceste acte și nu o punere în mișcare a acțiunii penale, astfel cum a susținut parchetul.

După extinderea acțiunii penale, instanța este obligată să procedeze la judecarea infracțiunii în întregul ei, să pună în discuție actele cu privire la care s-a dispus extinderea și să asigure dreptul la apărare al inculpatului, fiind necesară schimbarea încadrării juridice dată faptei. În cauză, prima instanță a pus în discuția părților, cu respectarea principiului oralității și contradictorialității schimbarea încadrării juridice dată faptei, a respectat dreptul la apărare al inculpatului permițând acestuia să-și pregătească apărarea în raport de noua încadrare juridică, reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de influență. Prin urmare, prima instanță a respectat normele procedurale incidente în cauză ce vizează extinderea acțiunii penale și schimbarea încadrării juridice.

Înalta Curte reține însă că infracțiunea continuată - forma unității legale de infracțiune - este caracterizată prin săvârșirea de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care fiecare în parte reprezintă conținutul aceleiași infracțiuni, situație care nu se regăsește în prezenta cauză. Raportat la aceste considerente de ordin teoretic și la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.R.F., dovedită cu mijloacele de probă reținute chiar de către instanța de fond, Înalta Curte constată că, infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în momentul în care între martorul denunțător H.M.

și inculpat a intervenit înțelegerea în baza căreia acesta din urmă a pretins bani în schimbul traficării pretinsei influențe asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și IML Cluj-Napoca, bani pe care ulterior, în două tranșe (6.000 RON și 1.100 euro), tot în baza înțelegerii inițiale și nu ca urmare a unei noi pretinderi de către inculpat.

Elementul material constă în acțiunea de a pretinde și primi sumele de bani în schimbul demersului pe lângă funcționarii competenți pentru a-i determina să îndeplinească un anumit act medico-legal, acesta fiind momentul consumativ, infracțiunea de trafic de influență fiind o infracțiune cu consumare anticipată, în al cărei conținut constitutiv, legiuitorul a înscris acte ce reprezintă doar un început de executare, sau chiar acte premergătoare, dar care, în temeiul legii au aceeași semnificație juridică cu actele epuizate, și anume a determina uniformitatea de încadrare juridică, în infracțiunea consumată de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen., rap la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Primirea efectivă a sumelor de 6.000 RON și 1.100 euro în două tranșe, în perioada februarie - martie 2012, nu atrage prorogarea momentului consumativ, care rămâne cel al perfectării înțelegerii, ci reprezintă un act inclus în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, cu relevanță atât asupra definitivării rezoluției infracționale, inculpatul prevăzând și urmărind primirea acestor sume de bani, dar și asupra activității de probațiune realizată de organele judiciare. Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază recursul Parchetului întemeiat sub acest aspect, urmând a dispune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C.R.F. din infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de trafic de influență în formă simplă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei, având în vedere și criticile recurentului inculpat, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond că probatoriile administrate dovedesc dincolo de orice îndoială că, în luna februarie 2012, inculpatul C.R.F., avocat în cadrul Baroului Hunedoara, a pretins de la martorul denunțător sume de bani pe care i-a și primit, în două tranșe (6.000 RON și 1.100 euro), în schimbul traficării pretinsei influențe pe lângă funcționarii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și IML Cluj-Napoca în vederea stabilirii unei rezultat al analizei toxicologice - alcoolemie sub limita legală, pentru a-l exonera de răspunderea penală pe martorul denunțător H.M.

Ulterior, întrucât actul pentru a cărei realizare inculpatul și-a traficat influența, și anume un calcul redus al alcoolemiei în scopul înlăturării caracterului penal al faptei, și deci al răspunderii penale, nu a fost obținut, denunțătorul fiind condamnat definitiv pentru o infracțiune prev. de O.U.G. nr. 195/2002, acesta din urmă s-a deplasat la domiciliul inculpatului din Aiud și a solicitat restituirea sumelor remise pentru cumpărarea de influență. Împrejurările pretinderii și remiterii unor sume de bani au fost recunoscute chiar de către inculpatul C.R.F. în declarațiile date însă acesta a negat scopul pentru care a primit banii, susținând că reprezintă onorariu avocațial urmare activităților de asistență juridică realizate pentru martorul denunțător în dosarul penal în care acesta era cercetat pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.

Contrar susținerilor recurentului intimat inculpat, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că între C.R.F., în calitate de avocat și martorul denunțător nu a fost încheiat un contract de asistență juridică pentru ca acesta să-i asigure apărarea în dosarul în care martorul denunțător era cercetat, întrucât contractul prezentat de inculpat în cursul urmăririi penale nu este semnat de martorul denunțător, modalitatea de lucru a inculpatului fiind diferită în cazul altor clienți, astfel cum rezultă din contractele de asistență juridică încheiate cu alte persoane.

În susținerea denunțului și declarațiilor martorului denunțător sunt și transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpat și martorul denunțător din care rezultă că după primirea buletinului cu rezultatul analizei toxicologice - alcoolemie ce nu era favorabil martorului denunțător, acesta din urmă a avut unele discuții cu inculpatul solicitându-i să-i restituie sumele de bani pe care le-a împrumutat de la martorii H.C.M.

și H.I., cumnata și fratele său, inculpatul arătându-și nemulțumirea față de modalitatea în care s-a stabilit alcoolemia și, totodată, arătându-și disponibilitatea de a se deplasa la specialiștii din cadrul celor două instituții și să le arate copiile documentelor pentru a obține banii remiși acestora și a-i înapoia martorului denunțător cu referire directă la sumele de 6.000 RON și 1.100 euro pentru Alba și Cluj ( transcrierea convorbirilor telefonice din datele de 21 august 2012 și 27 august 2012). Or, în condițiile în care inculpatul ar fi primit aceste sume cu titlu de onorariu avocațial, cum a susținut în apărare, nu se justifică atitudinea acestuia de a interveni la funcționarii celor două instituții pentru a recupera aceste sume.

Prin urmare, reacția inculpatului nu face decât să confirme împrejurarea că a pretins și primit de la martorul denunțător aceste sume în schimbul pretinsei influențe asupra funcționarilor din cadrul celor două instituții de medicină legală. Relevanță sub aspect probator prezintă și declarațiile martorilor H.C.M. și H.I., cumnata și fratele martorului denunțător, care deși nu au cunoscut în mod direct scopul pentru au fost remise sumele de bani către inculpatul C.R.F. au aflat de la H.M. că sunt necesare pentru a-l ajuta să i se scadă alcoolemia, cei doi martorii fiind prezenți doar când martorul denunțător a remis suma de 6.000 RON inculpatului, iar acesta l-a asigurat pe H.I. că i se va rezolva problema fratelui său fără a-i da alte detalii.

Ulterior, când H.M. i-a solicitat suma de 1.100 euro, martora H.C.M. a aflat de cumnatul său că inculpatul i-a solicitat această sumă pentru a-l ajuta cu reducerea alcoolemiei. În susținerea activității infracționale a inculpatului este și faptul că acesta într-una dintre discuțiile avute cu martorul denunțător îl suspectează că ar putea colabora cu organele de poliție și îl întreabă dacă are microfoane, prin urmare, cunoscând că realizează activități ilegale care nu se circumscriu obligațiilor profesionale chiar în ipoteza în care s-ar accepta teza invocată de inculpat că ar fi avut un contract de asistență juridică încheiat cu martorul denunțător, inculpatul este precaut în exprimări.

Or, în atare situație, apărările inculpatului că dialogurile pe care le-a avut cu martorul denunțător ar fi fost dirijate de acesta din urmă pentru a-l determina să facă referiri la împrejurări care să-l incrimineze, întrucât martorul cunoștea că se realizează înregistrări în mediu ambiental nu pot fi primite de către instanța de recurs. Totodată, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul după obținerea primului buletin de analiză, nefavorabil martorului denunțător, i-a menținut acestuia încrederea că va rezolva problema la IML Cluj-Napoca, spunându-i ce să declare la procuror, înmânându-i și un înscris în acest sens, prin urmare, pretinderea și primirea sumelor de bani s-a făcut în vederea realizării elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență prevalându-se de influența presupusă pe care a lăsat să se creadă că o are pe lângă funcționarii respectivi ce aveau competența funcțională de a efectua actul solicitat.

Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea că inculpatul deși a susținut că a primit sumele respective pentru activitatea de asistență juridică acordată martorului denunțător în dosarul în care era cercetat, se constată că i-a asigurat apărarea o singură dată în fața organelor de poliție, iar ulterior, martorul a fost reprezentat de D.H.V., avocat în cadrul aceluiași barou, la insistențele inculpatului care nu s-a putut prezenta din motive obiective. Mai mult, după declanșarea cercetărilor în cauză, inculpatul a consemnat sumele de bani primite de la martorul denunțător la CEC pentru a fi restituite acestuia din urmă. Or, în aprecierea instanței de recurs nu există nicio rațiune pentru care inculpatul să restituie sumele de bani denunțătorului, alta decât în temeiul rezoluției infracționale care a și condus la solicitarea sumelor de 6.000 RON și 1.100 euro (pentru a-și folosi pretinsa influență pe lângă funcționarii celor două instituții de medicină legală).

Toate aceste probatorii fac dovada că inculpatul C.R.F. a pretins și primit în două tranșe, de la martorul denunțător, sumele de bani pentru traficarea pretinsei sale influențe asupra funcționarilor din cadrul celor două instituții medico-legale. Contrar celor susținute de recurentul intimat inculpat, Înalta Curte reține că, prin existența cerinței ca făptuitorul să invoce influența pe care pretinde că o are asupra unui funcționar, nu este necesar ca acesta să precizeze numele și atribuția specifică a acestuia, fiind necesară doar indicarea funcției și autorității, respectiv a instituției având competența de a îndeplini un act în legătură cu atribuțiile de serviciu în discuție.

Pretinderea și primirea de bani, cu promisiunea de a influența funcționarii din cadrul Serviciului județean de Medicină Legală Alba și IML Cluj-Napoca pentru a obține un buletin de analiză toxicologică - alcoolemie favorabil martorului denunțător și pentru a-l exonera de răspundere penală, îndeplinește cerința prev. de art. 257 C. pen. Prin urmare, reținând vinovăția inculpatului C.R.F. în comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată cererea recurentului intimat inculpat privind achitare, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, urmare schimbării încadrării juridice dată faptei, va dispune condamnarea acestuia pentru această faptă.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța va avea în vedere criteriile legale, cumulative și obligatorii prev. de art. 72 C. pen. - modalitatea în care inculpatul a acționat, creând convingerea martorului denunțător că îi va determina pe funcționarii de cele două instituții de medicină legală să întocmească un buletin de analiză toxicologică - alcoolemie favorabil acestuia, spunându-i martorului că a mai rezolvat astfel de situații chiar într-o cauză care îl privea în mod direct, faptul că a realizat infracțiunea prev. de art. 257 C. pen.

în mai multe variante alternative ale conținutului constitutiv, persistând în activitatea infracțională, calitatea în care a acționat - cea de avocat -, ceea ce este de natură a conferi acțiunilor sale natura unui mod ilegal de a exercita activitatea profesională, aspecte ce sunt de natură a conferi o periculozitate sporită persoanei sale, care apelează la strategii care prin ele însele pot constitui alte infracțiuni și care sunt de natură să îi sporească forța argumentelor și încrederea cumpărătorilor de influență. Totodată, instanța va mai avea în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că beneficiază de apreciere pe linie profesională potrivit actelor în circumstanțiere depuse la doar dar și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși probele administrate au condus la vinovăția acesteia dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Față de aspectele reținute, Înalta Curte constată că scopul educativ și preventiv al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimum special prevăzut de legea penală, de 2 ani și 6 luni închisoare. De asemenea, având în vedere relațiile sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptei de trafic de influență, pericolul concret al faptei, persoana inculpatului dar și finalitatea preventivă a sancțiunii penale, apreciază că executarea pedepsei aplicate cu suspendarea executării pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni poate contribui la reeducarea inculpatului și schimbarea atitudinii față de valorile sociale ocrotite de lege pe care trebuie să le respecte tocmai în virtutea activității pe care o desfășura.

Față de natura și gravitatea faptei, împrejurările concrete ale comiterii faptei și persoana inculpatului Înalta Curte apreciază că se impune interzicere cu titlu de pedeapsă accesorie a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de funcția pe care o deținea în săvârșirea faptei ci a promis martorului denunțător că va interveni pe lângă funcționari respectivi nu în calitatea sa de avocat, de altfel nici nu a încheiat un contract de asist