ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3595/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3595/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 36 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor sub aspectul cărora inculpatul

C.R.F. a fost trimis în judecată din infracțiunea de trafic de influență în

formă simplă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev.

de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul C.R.F., cetățean

român, cu studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis

inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile art. 71

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (1) și art. 82 alin.

(1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei principale de 2 ani și

6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile

art. 83 alin. (1) C. pen., conform cărora, dacă în cursul termenului de

încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a

pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța

revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei,

care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus

din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului începând cu data de 11 septembrie 2012 și până în

data de 17 septembrie 2012.

În temeiul art. 61 alin. 4 din Legea nr.

78/2000 a obligat inculpatul să restituie denunțătorului H.M. sumele de 6.000

RON și 1.100 euro.

A ridicat măsura asigurătorie a

indisponibilizării bunurilor inculpatului prin instituirea sechestrului, luată

prin Ordonanța nr. 172/P/2012 din data de 25 septembrie 2012 a Direcției

Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia cu referire la

imobilul teren, înscris în CF nr. 76392 a municipiului Alba Iulia, nr. top.

3899/1/1, în suprafață de 990 mp.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.000 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate în faza de urmărire penală și suma de 500 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate în faza de judecată în primă instanță.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a

reținut că, prin rechizitoriul din data de 11 octombrie 2012, emis în dosarul

nr. 172/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba

Iulia (în continuare DNA), înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub

dosar nr. 952/57/2012, a fost trimis în judecată inculpatul C.R.F. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În esență, s-a reținut că martorul denunțător

H.M., la data de 27 februarie 2012, în jurul orei 23:59, în timp ce conducea

autoturismul cu numărul de înmatriculare X pe Bulevardul Horea din municipiul

Alba Iulia, a fost oprit pentru un control de către un echipaj al poliției și,

pentru că emana un miros puternic de alcool, a fost testat cu aparatul

etilotest care a indicat o concentrație de 0,56 mg/l alcool pur în aerul

expirat.

Ca urmare a acestui rezultat denunțătorul a

fost condus la Spitalul Județean Alba Iulia unde i-au fost recoltate două probe

de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

- Denunțătorul, având reprezentarea

cantității de alcool consumate, de rezultatele stabilirii alcoolemiei în sânge

și de consecințele penale ale faptei comise, s-a hotărât să ceară sprijinul

inculpatului C.R.F., pentru a nu fi trimis în judecată deoarece îl cunoștea pe

inculpat de mai mulți ani de zile și știa că inculpatul a fost cercetat pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, dar nu a fost

trimis în judecată.

În acest sens, s-a întâlnit cu inculpatul

C.R.F. la domiciliul acestuia din municipiul Aiud, ocazie cu care inculpatul

l-a lăsat pe martor să înțeleagă că are influență asupra funcționarilor din

cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și Institutului de Medicină

Legală Cluj-Napoca și în schimbul unor sume de bani îi poate facilita obținerea

unor rezultate ale alcoolemiei în sânge care să nu atragă răspunderea penală a

martorului H.M.

În scopul efectuării acestor demersuri

inculpatul C.R.F. a pretins de la denunțător suma de 6.000 RON motivând că o să

distribuie această sumă funcționarilor din cadrul Serviciului Județean de

Medicină Legală Alba care aveau să stabilească rezultatul alcoolemiei în sânge,

iar în situația în care nu o să obțină un rezultat favorabil la instituția

sanitară din Alba Iulia în schimbul sumei de 1.100 euro, pe care o să o ofere

funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, va

obține cu certitudine de la această instituție un rezultat favorabil al

analizei alcoolemiei în sânge.

Inculpatul C.R.F. i-a precizat martorului

H.M. că sumele de bani pretinse o să le remită funcționarilor din cadrul celor

două instituții medicale sus-menționate, iar pentru ajutorul pe care el i-l

acordă o să se înțeleagă după soluționarea dosarului penal, între cei doi

nefiind încheiat niciun contact de asistență juridică.

De asemenea, inculpatul C.R.F. i-a relatat

martorului H.M. faptul că în situația în care rezultatele analizei toxicologice

a alcoolemiei nu îi vor fi favorabile o să-i restituie în întregime sumele de

bani predate.

Martorul H.M. a împrumutat suma de 6.000 RON

de la fratele său martorul H.I. și potrivit înțelegerii l-a contactat telefonic

pe inculpat și au stabilit să se întâlnească în municipiul Alba Iulia,

cartierul Cetate, în apropierea cinematografului Dacia pentru predarea sumei de

bani. În aceste împrejurări, martorul H.M. s-a deplasat împreună cu fratele său

martorul H.I. și cumnata sa martora H.C.M. în locul stabilit de comun acord cu

inculpatul C.R.F. și în prezența acestora martorul H.M. a predat inculpatului

C.R.F. suma de 6.000 RON pentru ca aceasta să fie remisă de inculpat

funcționarilor din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba în

vederea stabilirii unui rezultat al alcoolemiei care să nu atragă răspunderea

penală a martorului H.M.

Ulterior, martorul H.M. a aflat că prin

buletinele de analiză toxicologică a alcoolemie s-a stabilit de către Serviciul

Județean de Medicină Legală Alba că la data producerii evenimentului rutier a

avut o alcoolemie în sânge de 1 g la mie respectiv 0,85 g la mie, motiv pentru

care a fost chemat de către Poliția Municipiului Alba Iulia pentru a fi audiat

în calitate de învinuit. În acest context, l-a contactat telefonic pe

inculpatul C.R.F. și s-a întâlnit cu acesta la domiciliul inculpatului din

municipiul Aiud.

Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul C.R.F.

l-a îndrumat pe martor să ceară recalcularea alcoolemiei și a indicat

martorului ce declarații să dea cu ocazia audierii predându-i și un înscris

care conținea mențiunile ce trebuia să le facă martorul cu ocazia audierii în

calitate de învinuit de către organele de poliție.

Totodată, inculpatul C.R.F. i-a pretins

martorului H.M. suma de 1.100 euro pentru a fi predată funcționarilor din

cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca în vederea stabilirii unui

rezultat al alcoolemiei în sânge sub limita legală, astfel încât aceasta să nu

atragă răspunderea penală a martorului H.M., sumă pe care martorul a

împrumuta-o de la fratele său martorul H.I. și după ce a primit-o, prin

intermediul cumnatei sale H.C.M., l-a contactat telefonic pe inculpat și s-a

întâlnit cu acesta în municipiul Alba Iulia, cartierul Cetate, ocazie cu care

martorul H.M. i-a predat inculpatului suma de 1.100 euro destinată

funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca pentru

stabilirea unui rezultat al alcoolemiei, ca urmare a expertizei solicitate de

martor, sub limita care atrăgea răspunderea penală.

După efectuarea raportului de expertiză

medico-legală de către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, în care s-a

concluzionat că "la ora evenimentului rutier numitul H.M. putea avea o

alcoolemie mai mare de 0,80 g 0/00, cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g

0/00.", martorului H.M. i-a fost prezentat la data de 16 iulie 2012

materialul de urmărire penală administrat în dosarul penal nr. 378/P/2012

înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de către

procuror, martorul fiind asistat de către avocat D.H.

Realizând că urmează a fi trimis în judecată

s-a întâlnit cu inculpatul C.R.F. la domiciliul acestuia din municipiul Aiud și

i-a cerut restituirea sumelor de bani predate, dar inculpatul i-a spus că o

să-i restituie sumele de bani doar după soluționarea dosarului de către

procuror pentru a copia expertiza efectuată de IML Cluj-Napoca pe care să o

prezinte funcționarilor din cadrul acestei instituții de la care trebuie să

ceară la rândul său sumele de bani primite de la denunțător.

După ce a fost trimis în judecată, fiind

înregistrat dosarul nr. 4996/176/2012 la Judecătoria Alba Iulia cu termen de

judecată la data de 17 septembrie 2012, și a fost citat în această cauză penală

de către instanța de judecată, martorul H.M. l-a denunțat pe inculpatul C.R.F.

pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

În faza de judecată în primă instanță au fost

reaudiați inculpatul și martorii H.M., H.I., H.C.M. și D.H.V. Inculpatul a

depus la dosar două înscrisuri intitulate "Caracterizare" provenind de

la Asociația "N.C.  Alba Iulia" și de la o persoană cu numele A.E. și

o recipisă de consemnare a unei sume de bani la C. Bank alături de dovada

înregistrări originalului la registrul de valori al instanței.

Inculpatul, personal și prin apărătorii

aleși, și-a exprimat poziția procesuală în sensul achitării în temeiul art. 10

lit. d) C. proc. pen. întrucât a pretins și primit sumele de bani în discuție

cu titlu de onorariu, adică o contravaloare a serviciilor de asistență

avocațială pe care urma să i le acorde martorului denunțător și pe care susține

chiar că i le-a acordat acestuia din urmă.

Totodată, din materialul probatoriu al

dosarului nu rezultă că ar fi indicat vreun funcționar prin calitate sau

competență pe lângă care să intervină pentru rezolvarea problemelor martorului

denunțător, denunțătorul explicând în fața instanței cum a ajuns să facă

precizările cu privire la funcționari din cadrul SML Alba și IML Cluj,

precizări în cadrul cărora a arătat că, nemulțumit fiind, a înțeles să

formuleze denunț și să declare ceea ce el a considerat de cuviință pentru a-și

recupera banii, deși, în realitate, nu i s-a promis intervenția pe lângă

funcționari din cele două instituții.

La termenul din 28 ianuarie 2013 instanța,

din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrări juridice a faptei, astfel

cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, din forma simplă a infracțiunii de

trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, în forma continuată a aceleiași infracțiuni, prev. de art.

257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. iar cu ocazia judecării cauzei pe fond a dispus în

acest sens.

A reținut prima instanță că, potrivit art.

257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență se poate săvârși în

mai multe modalități alternative, primirea de bani sau alte foloase,

pretinderea de bani sau alte foloase, acceptarea de promisiuni și acceptarea de

daruri.

În actul de sesizare a instanței, actele

materiale reținute de procuror sunt descrise a consta în două pretinderi,

comise la distanță de câteva săptămâni una de alta, urmate, fiecare dintre ele,

de două primiri de sume de bani. Dacă între fiecare pretindere și primirea

aferentă există o relație care nu este în măsură să desfacă unitatea naturală

de infracțiune, în acord cu opiniile doctrinare, între prima pretindere și

primirea aferentă, pe de o parte, și a doua primire și primirea aferentă, pe de

altă parte, nu mai există o astfel de relație.

Fiecare dintre aceste două unități naturale

(prima pretindere și primirea aferentă, a doua pretindere și primirea

aferentă), pretins săvârșite la distanță de câteva săptămâni între ele, în

realizarea, aceleiași rezoluțiuni infracționale, constituie tot atâtea acțiuni

care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, situație

care face să fie perfect incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

referitoare la forma continuată a infracțiunilor.

Argumentul procurorului de ședință, exprimat

la termenul din 11 martie 2013, în sensul că inculpatul a fost trimis în

judecată doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii în modalitatea pretinderii,

care s-ar fi comis la momentul înțelegerii inițiale, este confirmat în opinia

instanței de chiar conținutul actului de sesizare, care, în partea descriptivă

a faptelor și chiar în cea de încadrare în drept, se referă expres la două acte

de pretindere urmate, fiecare dintre ele, de două acte de primire. Este

adevărat că pretinsa infracțiune s-a consumat la momentul primei pretinderi

dar, din descrierea la care ne-am referit mai sus, rezultă și existența unui

moment al epuizării, materializat prin ultimul act de primire.

Instanța nu a primit nici argumentul că

ambele primiri au fost urmarea aceleiași înțelegeri inițiale, întrucât acest

argument relevând o rezoluție infracțională unică, care este o cerință

esențială și expres prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. pentru reținerea

formei continuate a infracțiunii.

Pentru toate aceste considerente, a dispus

schimbarea încadrării juridice din forma simplă a infracțiunii de trafic de

influentă, în forma continuată reținând existența a două acte materiale de

pretindere și primire a sumelor de bani de la martorul denunțător.

Pe fondul cauzei, a apreciat că probele

administrate dovedesc activitatea infracțională desfășurată de inculpat,

reținând că pentru ca aceste fapte de pretindere și de primire de bani să

reprezinte elementul material al infracțiunii de trafic de influență trebuie

îndeplinite mai multe condiții, care rezultă din textul de incriminare al art.

257 alin. (1) C. pen., text ce a făcut și obiectul unor ample cercetări

doctrinare.

O primă cerință pentru existența elementului

material constă în aceea ca fapta să fie săvârșită pe baza influenței pe care

făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are asupra funcționarului. A lăsa

pe cineva să creadă că există o influență înseamnă a crea falsa impresie că

inculpatul se bucură de o oarecare trecere pe lângă funcționari, inclusiv prin

atitudinea de a nu dezminți afirmațiile în sensul existenței influenței.

În cauză, inculpatul, chiar dacă nu a fost el

cel care a avut inițiativa contactului cu denunțătorul, a avut, totuși, o

atitudine activă, întreținând falsa credință a acestuia din urmă cu privire la

influența pe care ar avea-o asupra funcționarilor din cadrul instituțiilor

medico legale de la Alba Iulia și Cluj-Napoca. Acest din urmă aspect rezultă

din contextul în care au avut loc discuțiile dintre cei doi, în condițiile

depistării denunțătorului în trafic, sub influența alcoolului și în iminența

întocmirii unui dosar penal sub această acuzație, dar mai rezultă și din aceea

că inculpatul a promis că va "rezolva" problema denunțătorului.

În legătură cu noțiunea folosită de inculpat

pentru a denumi soluția la situația denunțătorului, aceea de "a

rezolva" problema, noțiune pe care însuși inculpatul afirmă că a folosit-o

și pe care și martorul H.I. declară că a auzit-o rostită de inculpat, aceasta

denotă tocmai atitudinea activă a inculpatului în sensul întreținerii falsei

credințe a denunțătorului asupra pretinsei influențe.

Această semnificație a noțiunii este întărită

de faptul că atât inculpatul cât și denunțătorul știau că cel din urmă

săvârșise infracțiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având

în sânge o îmbibație peste limita legală de 0,8 mg/l, infracțiune prevăzută de

art. 87 alin. (1) din O.U.G.  nr. 195/2002, pentru care inculpatul a și fost

condamnat la 8 luni închisoare cu suspendare prin Sentința penală nr. 336 din

17 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 4996/176/2012 al Judecătoriei

Alba Iulia.

În același sens, sunt și afirmațiile

inculpatului făcute cu ocazia convorbirilor interceptate autorizat, în cadrul

cărora este folosită aceeași noțiune în următorul context: "La cine am dat

eu, s-o dus și o rezolvat.".

De asemenea, pentru a aprecia că pretinsa

influență este determinantă pentru ca terțul să accepte pretențiile

făptuitorului, este necesar ca acesta din urmă să asocieze influenței

aptitudinea de a duce la rezolvarea problemei terțului pe căi ilicite. Ca

atare, nu are importanță dacă făptuitorul a precizat sau nu numele

funcționarului asupra căruia lasă să creadă că are influență, fiind suficient

ca funcționarul să fie determinat prin calitatea lui sau prin competența de a

întocmi un act care-l interesează pe terțul cumpărător al influenței,

determinare ce poate rezulta și doar prin referirea la actul în discuție.

În speță, inculpatul nu a pronunțat vreun

nume și nu a indicat vreo funcție precis determinată dar, din toate

împrejurările în cadrul cărora s-au comis faptele, rezultă, mai presus de orice

dubiu, că acesta l-a lăsat pe denunțător să creadă că are influență asupra unor

funcționari din cadrul instituțiilor de medicină legală din Alba Iulia și

Cluj-Napoca. Relevante în acest sens, sunt următoarele împrejurări: săvârșirea

de către denunțător a unei fapte de conducere cu alcool, conștientizarea, atât

de către inculpat cât și de către denunțător, a realității că îmbibația

alcoolică a denunțătorului era peste limita infracțională, notorietatea

probațiunii standard în cauze penale legate de conducerea cu alcool, probațiune

constând, în mod necesar, în analiza probelor de sânge și în calculul

retroactiv al alcoolemiei, realizat pe baza rezultatului acestor analize,

realitatea că singurele instituții cu atribuții de analiză a probelor de sânge

în scopul stabilirii alcoolemiei și de realizare a calculului retroactiv sunt

instituțiile de medicină legală (în speță Serviciul Județean de Medicină Legală

Alba și Institutul de Medicină Legală Cluj).

Suficiente elemente care să întărească

această din urmă concluzie (că inculpatul s-a referit la funcționari din cadrul

celor două instituții de medicină legală) reies și din convorbirile

interceptate.

Astfel, când denunțătorul îi cere

inculpatului să-i restituie banii, nemulțumit fiind că analizele și calculul

retroactiv au ieșit în defavoare-i, inculpatul încearcă să explice rezultatele

analizelor și ale calcului retroactiv aruncând vina pe atitudinea

denunțătorului, care nu i-ar fi dezvăluit că a semnat, în momentul recoltării

probelor de sânge, o declarație de consum. În acest context inculpatul

folosește expresii ca "Buletinul acela de analiză toxi ...

toxicologică", "Că analizele, analizele alea se duc și le ia

Poliția", "Dovadă că ei, când or trimis, or trimis 0,8. Dar pe

calculul care s-o făcut, pe, pe ce ai declarat ...", care sunt în măsură

să facă indubitabilă referirea implicită la funcționari din cadrul

instituțiilor de medicină legală. Nepronunțarea expresă a numelui

funcționarului sau a funcției acestuia este specifică unor infracțiuni de genul

celor din speță, referirile inculpaților având, de cele mai multe ori, un

caracter insidios, specific apropoului sau chiar limbajului argotic, arareori

făcându-se referiri directe și univoce la nume sau la funcții, tocmai în ideea

unei eventuale apărări ulterioare în acest sens. Caracterul voit ascuns al

exprimărilor inculpatului este dat de conștientizarea faptului că săvârșește o

infracțiune și că ar putea fi interceptat prin mijloace specifice, așa cum rezultă

din convorbirile înregistrate în care, în cadrul unei discuții mai aprinse cu

denunțătorul, pe care-l bănuiește de colaborare cu poliția, îl întreabă

sugestiv pe acesta din urmă: "Ai microfoane pe tine?".

A apreciat judecătorul fondului că de o deosebită

relevanță în dovedirea faptului că inculpatul a asociat influenței aptitudinea

de a duce la rezolvarea problemei terțului pe căi ilicite sunt și afirmațiile

interceptate pe care inculpatul, în contextul mai sus indicat, le face când își

exprimă indignarea cu privire la faptul că rezultatele actelor medico-legale nu

sunt în sensul așteptat: "A dracului, când mi-am rezolvat eu, s-o

rezolvat, la toată lumea s-o rezolvat, numai la tine nu.".

Cea de-a treia condiție impune necesitatea ca

actul pentru care se promite intervenția să intre în atribuțiile de serviciu

ale funcționarului asupra căruia făptuitorul lasă să se creadă că are

influență, or, în cauză este de notorietate faptul că singurele autorități ale

statului cu atribuții de analiză a probelor de sânge în scopul stabilirii

alcoolemiei și de realizare a calculului retroactiv sunt instituțiile de

medicină legală.

Referitor la apărările formulate de inculpat

privind primirea sumelor de bani cu titlu de onorariu avocațial pentru

asistența juridică acordată martorului denunțător, instanța de fond a apreciat

că nu pot fi primite.

În acest sens avut în vedere, transcrierile

convorbirilor dintre cei doi din care rezultă că inculpatul îi spune

denunțătorului că se va duce să-i recupereze banii "Dacă vine citația, fac

copii xerox după alea, mă duc și le arăt: Domnule, uite, acesta mi-o venit,

răspunsul. Îmi dați banii înapoi. Și am gătat.", " Să fac ceva să

ți-i recuperez, ce dracu' să zic?!", "La acesta îi dau hârtia: Bă,

uite asta-i problema. Mie îmi trebuie banii înapoi să-i dau la om.",

"Și dacă, într-adevăr, o ieșit că ai avut peste 0,8, mă duc și zic:

Domnule, uitați ce ați făcut, ați greșit. Mă doare-n p..lă, mie îmi dați banii

înapoi", "ăia 60 de milioane de la Alba", "ăia de la Cluj,

o mie o sută...", "Eu n-am avut niciun câștig de aicea! Ți-am spus că

mie îmi dai banii la urmă.".

Relevant sub aspectul analizat este și faptul

că, acel contract de asistență pe care inculpatul pretinde că l-a încheiat cu

denunțătorul nu poartă semnătura acestuia din urmă, cum, de altfel, se întâmplă

cu celelalte contracte similare depuse de inculpat și care poartă semnătura

clienților.

Nici apărarea inculpatului că s-ar fi înțeles

cu denunțătorul ca, în cazul în care nu vor avea succes activitățile sale de

asistență avocațială, să-i restituie acestuia banii primiți ca onorariu,

"în virtutea relațiilor de cunoștință apropiată cu denunțătorul" nu a

fost primită de instanță întrucât specificul obligației pe care avocatul și-o

asumă față de clientul său este una de diligentă și nu de rezultat, ceea ce

face ca o pierdere a procesului să nu dea loc la restituirea onorariului.

Nu în ultimul rând, instanța a mai reținut că

această apărare este contrazisă chiar de atitudinea inconsecventă a

inculpatului în legătură cu restituirea, care, în declarația din fața

instanței, la data de 28 ianuarie 2013, a arătat că nu restituit banii pentru

că nu se consideră vinovat, iar la data de 14 februarie 2013 a consemnat suma

de 11.000 RON (echivalentul sumelor de 6.000 RON și 1.100 euro) pe numele denunțătorului,

astfel cum rezultă din recipisă de consemnare la C. Bank unită cu dovada

înregistrări originalului la registrul de valori al instanței.

A apreciat ca nefiind credibilă nici apărarea

inculpatului că banii au fost primiți după momentul efectuării analizelor de

către Serviciul de Medicină Legală Alba (data efectuării analizelor este 01

martie 2012 și apare pe Buletinul de analiză aflat la dosar), deoarece

infracțiunea de trafic de influență s-a consumat pe data pretinderii banilor,

adică la momentul primului contact dintre inculpat și denunțător (în luna

februarie 2012, cum arată însuși inculpatul în declarația din fața instanței),

care a avut loc imediat după depistarea denunțătorului în trafic și recoltarea

probelor de sânge (ziua de 27 februarie 2013 este reținută ca dată a depistării

în trafic a denunțătorului în procesul verbal de constatare a infracțiunii

flagrante), primirea primei tranșe de bani, chiar comisă după momentul

efectuării analizelor, nefiind decât o consecință firească a unității naturale

a celui dintâi act material, cum instanța a arătat cu ocazia, analizei

chestiunii legate de încadrarea juridică a faptei în forma continuată.

Prim instanță a reținut că sub aspect

subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției

directe, reglementată de art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., a prevăzut

rezultatul acțiunilor sale dar și realitatea că, săvârșindu-le, rezultatul

socialmente periculos pentru relațiile ce reclamă încrederea în activitatea

autorităților statului (în speță instituțiile de medicină legală) se produce

ipso facto, inevitabil, așadar.

Astfel, a reținut că fapta inculpatului

C.R.F. care, în cursul lunilor februarie - martie 2012, în două rânduri, a

pretins și a primit în același mod, două sume de bani, respectiv 6.000 RON și

1.100 euro, de la martorul denunțător H.M., promițându-i acestuia din urmă că

va interveni pe lângă funcționari din cadrul instituțiilor de medicină legală

din Alba Iulia și Cluj-Napoca, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență

de natură a-i determina să efectueze, în mod favorabil denunțătorului, analiza

probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și calculul retroactiv al

alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța

a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin.

(1) C. pen., respectiv, natura și limitele speciale ale pedepsei pentru

infracțiunea de trafic de influență (închisoarea de la 2 la 10 ani) relevă un

pericol social abstract destul de ridicat; forma continuată de săvârșire a

infracțiunii (două acte materiale), calitatea de avocat a inculpatului, care

presupune, în sine, respect față de lege și prestigiul datorat autorităților

statului și nu o atitudine precum cea din speță; scopul mărunt urmărit de

inculpat, acela de a obține foloase bănești, unit cu lipsa de respect a

acestuia față de însemnătatea valorii sociale a încrederii în autoritățile

statului, relevă, toate, un pericol social concret, de asemenea, însemnat.

Față de toate aceste aspecte a apreciat că

aplicarea unei pedepse orientate spre minimum special prevăzut de lege de 2 ani

și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 4 ani și 6 luni corespunde scopului sancțiunii penale

astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

Aspectele ce caracterizează persoana

inculpatului în mod favorabil (studii superioară, lipsă antecedente penale,

comportament bun în colectivitate) nu au fost reținute ca circumstanțe

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., așa cum a solicitat inculpatul,

dat fiind specificul faptei, la săvârșirea căreia inculpatul s-a folosit în mod

fraudulos tocmai de aceste calități ale sale dar au fost valorificate de

instanță la individualizarea judiciară a pedepsei.

A reținut că nici faptul că inculpatul a

consemnat suma de 11.000 RON pe numele denunțătorului nu poate fi reținută ca

circumstanță atenuantă în acord cu dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C.

pen., deoarece respectiva sumă nu reprezintă paguba pricinuită de atingerea

valorilor ocrotite prin incriminarea infracțiunii, traficul de influență fiind

o infracțiune de pericol, urmarea acesteia constând în atingerea ce se aduce

prestigiului de care trebuie să se bucure autoritățile statului.

Constatând că față de denunțător, s-a dispus

prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii

infracțiunii de cumpărare de influență întrucât a beneficiat de o cauză de

nepedepsire, prev. de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a dispus ca

inculpatul să restituie denunțătorului H.M. sumele de 6.000 RON și 1.100 euro.

Consemnarea sumei de 11.000 RON pe numele denunțătorului, având în vedere că

denunțătorul nu este parte civilă în speța de față, nu poate fi interpretată

decât în sensul unei modalități prin care inculpatul, anterior rămânerii definitive

a prezentei sentințe, a înțeles să-și îndeplinească obligația de restituire în

discuție.

Reținând că s-a dispus obligarea inculpatului

la restituirea sumelor pretinse și primite de la denunțător, a apreciat că nu

mai există posibilitatea confiscării acelorași sume de la inculpat, și a dispus

ridicarea măsurii asigurătorii a indisponibilizării bunurilor inculpatului prin

instituirea sechestrului, luată prin Ordonanța nr. 172/P/2012 din data de 25

septembrie 2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba

Iulia cu referire la imobilul teren, înscris în CF nr. 76392 a municipiului

Alba Iulia, nr. top. 3899/1/1, în suprafață de 990 mp.

Împotriva sentinței au declarat recurs, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de

inculpatul C.R.F., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Prin recursul său, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a

criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei

schimbări a încadrării juridice dată faptei și condamnării inculpatului C.R.F.

pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, în condițiile

în care nu s-au efectuat cercetări pentru două acte materiale și nici nu a fost

pusă în mișcare acțiunea penală, fiind ignorate de către instanță dispozițiile

art. 335 C. proc. pen.

O altă critică a Parchetului a vizat

omisiunea instanței de a aplica ca pedeapsă accesorie dispozițiile art. 64 lit.

c) C. pen. având în vedere că inculpatul a comis fapta în calitate de avocat și

folosindu-se de această profesie.

A criticat hotărârea și sub aspectul greșitei

individualizări judiciare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului pe care l-a

apreciat prea mic cât și a modalității de executare, solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

De asemenea, o altă critică a vizat greșita

aplicare a legii cu referire la faptul că se impunea restituirea sumelor de

6.000 RON și 1.100 RON către denunțătorul H.M.

Inculpatul C.R.F. a criticat hotărârea

instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub

aspectul greșitei sale condamnări pentru comiterea infracțiunii de trafic de

influență susținând că judecătorul fondului în stabilirea situației de fapt a

avut în vedere doar interceptările efectuate după momentul așa zisei pretinderi

a sumelor de bani pentru presupusul trafic pe lângă funcționarii de Serviciul

de medicină legală, neexistând nicio probă care să dovedească că activitățile

desfășurate de inculpat au fost în afara contractului de asistență juridică pe

care îl avea cu denunțătorul.

Sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei a criticat hotărârea întrucât a apreciat cuantumul pedepsei aplicate

ca fiind prea mare având în vedere conduita inculpatului anterior comiterii

faptei.

Examinând recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

Alba Iulia și de inculpatul C.R.F., prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt

fondate, pentru următoarele considerente:

schimbare a încadrării juridice, de către judecătorul fondului, din forma simplă

a infracțiunii de trafic de influență în forma continuată, este întemeiată dar

se impun a fi făcute câteva precizări în legătură cu argumentele invocate de

Parchet în susținerea recursului.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că inculpatul C.R.F., avocat în cadrul Baroului

Hunedoara, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de

art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în

aceea că în cursul anului 2012, a pretins și primit de la martorul denunțător

H.M. sumele de 6.000 lei și 1.100 euro în scopul de a interveni pe lângă

funcționarii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și IML

Cluj-Napoca în vederea stabilirii unei rezultat al analizei toxicologice -

alcoolemie sub limita legală, pentru a-l exonera de răspunderea penală pe

martorul denunțător în dosarul în care acesta era cercetat pentru comiterea

unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.

Judecătorul fondului, la termenul de judecată

din data de 18 februarie 2013, a pus în discuția părților, din oficiu,

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C.R.F.

din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar la data

pronunțării pe fondul cauzei (19 martie 2013) a dispus în acest sens.

Potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. pen.

judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a

instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana

la care se referă extinderea, prin urmare, prima instanță nu poate judeca decât

faptele și persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin

rechizitoriu.

În unele cazuri, în cursul judecății pot

apărea elemente noi care se referă la acte materiale aparținând infracțiunii

deduse judecății situație în care sunt depășite limitele sesizării instanței și

presupune o procedură de extindere a obiectului judecății, art. 335 C. proc.

pen. reglementând procedura extinderii acțiunii penale pentru noi acte

materiale aparținând aceleiași infracțiuni.

Astfel, când în cursul judecății se descoperă

în sarcina inculpatului date și cu privire la alte acte materiale care intră în

conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, extinderea

obiectului judecății se dispune prin extinderea acțiunii penale. Se constată

că, în această ipoteză, la momentul trimiterii în judecată a fost pusă în

mișcare acțiunea penală pentru acea infracțiune pentru actele materiale

descoperite la acel moment or, prin descoperirea și altor acte materiale este

necesară extinderea acțiunii penale și cu privire la aceste acte și nu o punere

în mișcare a acțiunii penale, astfel cum a susținut parchetul.

După extinderea acțiunii penale, instanța

este obligată să procedeze la judecarea infracțiunii în întregul ei, să pună în

discuție actele cu privire la care s-a dispus extinderea și să asigure dreptul

la apărare al inculpatului, fiind necesară schimbarea încadrării juridice dată

faptei.

În cauză, prima instanță a pus în discuția

părților, cu respectarea principiului oralității și contradictorialității

schimbarea încadrării juridice dată faptei, a respectat dreptul la apărare al

inculpatului permițând acestuia să-și pregătească apărarea în raport de noua

încadrare juridică, reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de

influență.

Prin urmare, prima instanță a respectat

normele procedurale incidente în cauză ce vizează extinderea acțiunii penale și

schimbarea încadrării juridice.

Înalta Curte reține însă că infracțiunea

continuată - forma unității legale de infracțiune - este caracterizată prin

săvârșirea de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care

fiecare în parte reprezintă conținutul aceleiași infracțiuni, situație care nu

se regăsește în prezenta cauză.

Raportat la aceste considerente de ordin

teoretic și la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.R.F.,

dovedită cu mijloacele de probă reținute chiar de către instanța de fond,

Înalta Curte constată că, infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în

momentul în care între martorul denunțător H.M. și inculpat a intervenit

înțelegerea în baza căreia acesta din urmă a pretins bani în schimbul

traficării pretinsei influențe asupra funcționarilor din cadrul Serviciului

Județean de Medicină Legală Alba și IML Cluj-Napoca, bani pe care ulterior, în două

tranșe (6.000 RON și 1.100 euro), tot în baza înțelegerii inițiale și nu ca

urmare a unei noi pretinderi de către inculpat.

Elementul material constă în acțiunea de a

pretinde și primi sumele de bani în schimbul demersului pe lângă funcționarii

competenți pentru a-i determina să îndeplinească un anumit act medico-legal,

acesta fiind momentul consumativ, infracțiunea de trafic de influență fiind o

infracțiune cu consumare anticipată, în al cărei conținut constitutiv,

legiuitorul a înscris acte ce reprezintă doar un început de executare, sau

chiar acte premergătoare, dar care, în temeiul legii au aceeași semnificație

juridică cu actele epuizate, și anume a determina uniformitatea de încadrare

juridică, în infracțiunea consumată de trafic de influență, prev. de art. 257

C. pen., rap la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Primirea efectivă a sumelor de 6.000 RON și

1.100 euro în două tranșe, în perioada februarie - martie 2012, nu atrage

prorogarea momentului consumativ, care rămâne cel al perfectării înțelegerii,

ci reprezintă un act inclus în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni,

cu relevanță atât asupra definitivării rezoluției infracționale, inculpatul

prevăzând și urmărind primirea acestor sume de bani, dar și asupra activității

de probațiune realizată de organele judiciare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază

recursul Parchetului întemeiat sub acest aspect, urmând a dispune, în baza art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de

inculpatul C.R.F. din infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată,

prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de trafic de influență

în formă simplă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

Cu privire la vinovăția inculpatului în

comiterea faptei, având în vedere și criticile recurentului inculpat, Înalta

Curte reține, în acord cu instanța de fond că probatoriile administrate

dovedesc dincolo de orice îndoială că, în luna februarie 2012, inculpatul

C.R.F., avocat în cadrul Baroului Hunedoara, a pretins de la martorul

denunțător sume de bani pe care i-a și primit, în două tranșe (6.000 RON și

1.100 euro), în schimbul traficării pretinsei influențe pe lângă funcționarii

din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și IML Cluj-Napoca în

vederea stabilirii unei rezultat al analizei toxicologice - alcoolemie sub

limita legală, pentru a-l exonera de răspunderea penală pe martorul denunțător

H.M.

Ulterior, întrucât actul pentru a cărei

realizare inculpatul și-a traficat influența, și anume un calcul redus al

alcoolemiei în scopul înlăturării caracterului penal al faptei, și deci al

răspunderii penale, nu a fost obținut, denunțătorul fiind condamnat definitiv

pentru o infracțiune prev. de O.U.G. nr. 195/2002, acesta din urmă s-a deplasat

la domiciliul inculpatului din Aiud și a solicitat restituirea sumelor remise

pentru cumpărarea de influență.

Împrejurările pretinderii și remiterii unor

sume de bani au fost recunoscute chiar de către inculpatul C.R.F. în

declarațiile date însă acesta a negat scopul pentru care a primit banii,

susținând că reprezintă onorariu avocațial urmare activităților de asistență

juridică realizate pentru martorul denunțător în dosarul penal în care acesta

era cercetat pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub

influența băuturilor alcoolice.

Contrar susținerilor recurentului intimat

inculpat, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că între

C.R.F., în calitate de avocat și martorul denunțător nu a fost încheiat un

contract de asistență juridică pentru ca acesta să-i asigure apărarea în

dosarul în care martorul denunțător era cercetat, întrucât contractul prezentat

de inculpat în cursul urmăririi penale nu este semnat de martorul denunțător,

modalitatea de lucru a inculpatului fiind diferită în cazul altor clienți,

astfel cum rezultă din contractele de asistență juridică încheiate cu alte

persoane.

În susținerea denunțului și declarațiilor

martorului denunțător sunt și transcrierile convorbirilor telefonice dintre

inculpat și martorul denunțător din care rezultă că după primirea buletinului

cu rezultatul analizei toxicologice - alcoolemie ce nu era favorabil martorului

denunțător, acesta din urmă a avut unele discuții cu inculpatul solicitându-i

să-i restituie sumele de bani pe care le-a împrumutat de la martorii H.C.M. și

H.I., cumnata și fratele său, inculpatul arătându-și nemulțumirea față de

modalitatea în care s-a stabilit alcoolemia și, totodată, arătându-și

disponibilitatea de a se deplasa la specialiștii din cadrul celor două

instituții și să le arate copiile documentelor pentru a obține banii remiși

acestora și a-i înapoia martorului denunțător cu referire directă la sumele de 6.000

RON și 1.100 euro pentru Alba și Cluj ( transcrierea convorbirilor telefonice

din datele de 21 august 2012 și 27 august 2012).

Or, în condițiile în care inculpatul ar fi

primit aceste sume cu titlu de onorariu avocațial, cum a susținut în apărare,

nu se justifică atitudinea acestuia de a interveni la funcționarii celor două

instituții pentru a recupera aceste sume. Prin urmare, reacția inculpatului nu

face decât să confirme împrejurarea că a pretins și primit de la martorul

denunțător aceste sume în schimbul pretinsei influențe asupra funcționarilor

din cadrul celor două instituții de medicină legală.

Relevanță sub aspect probator prezintă și

declarațiile martorilor H.C.M. și H.I., cumnata și fratele martorului

denunțător, care deși nu au cunoscut în mod direct scopul pentru au fost remise

sumele de bani către inculpatul C.R.F. au aflat de la H.M. că sunt necesare

pentru a-l ajuta să i se scadă alcoolemia, cei doi martorii fiind prezenți doar

când martorul denunțător a remis suma de 6.000 RON inculpatului, iar acesta l-a

asigurat pe H.I. că i se va rezolva problema fratelui său fără a-i da alte

detalii. Ulterior, când H.M. i-a solicitat suma de 1.100 euro, martora H.C.M. a

aflat de cumnatul său că inculpatul i-a solicitat această sumă pentru a-l ajuta

cu reducerea alcoolemiei.

În susținerea activității infracționale a

inculpatului este și faptul că acesta într-una dintre discuțiile avute cu

martorul denunțător îl suspectează că ar putea colabora cu organele de poliție

și îl întreabă dacă are microfoane, prin urmare, cunoscând că realizează

activități ilegale care nu se circumscriu obligațiilor profesionale chiar în

ipoteza în care s-ar accepta teza invocată de inculpat că ar fi avut un

contract de asistență juridică încheiat cu martorul denunțător, inculpatul este

precaut în exprimări. Or, în atare situație, apărările inculpatului că

dialogurile pe care le-a avut cu martorul denunțător ar fi fost dirijate de

acesta din urmă pentru a-l determina să facă referiri la împrejurări care să-l

incrimineze, întrucât martorul cunoștea că se realizează înregistrări în mediu

ambiental nu pot fi primite de către instanța de recurs.

Totodată, din probatoriul administrat rezultă

că inculpatul după obținerea primului buletin de analiză, nefavorabil

martorului denunțător, i-a menținut acestuia încrederea că va rezolva problema

la IML Cluj-Napoca, spunându-i ce să declare la procuror, înmânându-i și un

înscris în acest sens, prin urmare, pretinderea și primirea sumelor de bani s-a

făcut în vederea realizării elementul material al laturii obiective a

infracțiunii de trafic de influență prevalându-se de influența presupusă pe

care a lăsat să se creadă că o are pe lângă funcționarii respectivi ce aveau

competența funcțională de a efectua actul solicitat.

Nu este lipsită de importanță nici

împrejurarea că inculpatul deși a susținut că a primit sumele respective pentru

activitatea de asistență juridică acordată martorului denunțător în dosarul în

care era cercetat, se constată că i-a asigurat apărarea o singură dată în fața

organelor de poliție, iar ulterior, martorul a fost reprezentat de D.H.V.,

avocat în cadrul aceluiași barou, la insistențele inculpatului care nu s-a

putut prezenta din motive obiective. Mai mult, după declanșarea cercetărilor în

cauză, inculpatul a consemnat sumele de bani primite de la martorul denunțător

la CEC pentru a fi restituite acestuia din urmă. Or, în aprecierea instanței de

recurs nu există nicio rațiune pentru care inculpatul să restituie sumele de

bani denunțătorului, alta decât în temeiul rezoluției infracționale care a și

condus la solicitarea sumelor de 6.000 RON și 1.100 euro (pentru a-și folosi

pretinsa influență pe lângă funcționarii celor două instituții de medicină

legală).

Toate aceste probatorii fac dovada că

inculpatul C.R.F. a pretins și primit în două tranșe, de la martorul

denunțător, sumele de bani pentru traficarea pretinsei sale influențe asupra

funcționarilor din cadrul celor două instituții medico-legale.

Contrar celor susținute de recurentul intimat

inculpat, Înalta Curte reține că, prin existența cerinței ca făptuitorul să

invoce influența pe care pretinde că o are asupra unui funcționar, nu este

necesar ca acesta să precizeze numele și atribuția specifică a acestuia, fiind

necesară doar indicarea funcției și autorității, respectiv a instituției având

competența de a îndeplini un act în legătură cu atribuțiile de serviciu în

discuție. Pretinderea și primirea de bani, cu promisiunea de a influența

funcționarii din cadrul Serviciului județean de Medicină Legală Alba și IML

Cluj-Napoca pentru a obține un buletin de analiză toxicologică - alcoolemie

favorabil martorului denunțător și pentru a-l exonera de răspundere penală,

îndeplinește cerința prev. de art. 257 C. pen.

Prin urmare, reținând vinovăția inculpatului

C.R.F. în comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată cererea

recurentului intimat inculpat privind achitare, întemeiat pe dispozițiile art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, urmare schimbării

încadrării juridice dată faptei, va dispune condamnarea acestuia pentru această

faptă.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a

modalității de executare, instanța va avea în vedere criteriile legale,

cumulative și obligatorii prev. de art. 72 C. pen. - modalitatea în care

inculpatul a acționat, creând convingerea martorului denunțător că îi va

determina pe funcționarii de cele două instituții de medicină legală să

întocmească un buletin de analiză toxicologică - alcoolemie favorabil acestuia,

spunându-i martorului că a mai rezolvat astfel de situații chiar într-o cauză

care îl privea în mod direct, faptul că a realizat infracțiunea prev. de art.

257 C. pen. în mai multe variante alternative ale conținutului constitutiv,

persistând în activitatea infracțională, calitatea în care a acționat - cea de

avocat -, ceea ce este de natură a conferi acțiunilor sale natura unui mod

ilegal de a exercita activitatea profesională, aspecte ce sunt de natură a

conferi o periculozitate sporită persoanei sale, care apelează la strategii

care prin ele însele pot constitui alte infracțiuni și care sunt de natură să

îi sporească forța argumentelor și încrederea cumpărătorilor de influență.

Totodată, instanța va mai avea în vedere

lipsa antecedentelor penale, faptul că beneficiază de apreciere pe linie

profesională potrivit actelor în circumstanțiere depuse la doar dar și

împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși probele administrate au

condus la vinovăția acesteia dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Față de aspectele reținute, Înalta Curte

constată că scopul educativ și preventiv al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.,

poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimum special

prevăzut de legea penală, de 2 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, având în vedere relațiile

sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptei de trafic de influență,

pericolul concret al faptei, persoana inculpatului dar și finalitatea

preventivă a sancțiunii penale, apreciază că executarea pedepsei aplicate cu

suspendarea executării pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni poate

contribui la reeducarea inculpatului și schimbarea atitudinii față de valorile

sociale ocrotite de lege pe care trebuie să le respecte tocmai în virtutea

activității pe care o desfășura.

Față de natura și gravitatea faptei,

împrejurările concrete ale comiterii faptei și persoana inculpatului Înalta

Curte apreciază că se impune interzicere cu titlu de pedeapsă accesorie a

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b)

(dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe

durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit

de funcția pe care o deținea în săvârșirea faptei ci a promis martorului

denunțător că va interveni pe lângă funcționari respectivi nu în calitatea sa

de avocat, de altfel nici nu a încheiat un contract de asist