ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3736/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din 5 februarie 2013 Tribunalul Mureș, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata C.E.R., în temeiul art. 257 alin.1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de: 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată. Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv: a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și anume acela de 2 ani și 8 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 84 C. pen., referitoare Ia cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de Ia inculpata C.E.R., în favoarea statului, a sumei de 11.425 RON. S-a respins cererea formulată de martora N.A. având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumei de 2.000 RON. S-a respins cererea formulată de martorul M.P., având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumei de 1.800 RON. A fost respinsă cererea formulată de martora M.E., având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumei de 1.200 RON. În temeiul art. 192 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească în favoarea statului suma de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, înregistrat la data de 16 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C.E.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influentă, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Ca stare de fapt s-au reținut următoarele: 1) Numita F.M. din comuna B. a arătat că în data de 3 august 2008 inculpata s-a prezentat la domiciliul ei spunând că a fost trimisă de numita M.H., care îl cunoștea pe vărul soțului ei F.D. Inculpata i-a promis că rezolvă internarea lui F.D., acesta având mai multe boli și totodată că va rezolva și pensionarea de boală, primind în schimb un vițel, 200 RON și 5 găini. Din declarația martorei F.M. a reieșit că inculpata i-a spus că este doctor la SMURD Târgu Mureș și că pentru întocmirea dosarului de pensionare este necesară internarea lui F.D.

la Spitalul Clinic de Urgentă Târgu Mureș. Le-a mai spus că, datorită funcției pe care o deține la SMURD și a calității de doctor, cunoaște un medic din cadrul spitalului cu care este în relații foarte bune și la care va putea interveni pentru internarea lui F.D., iar ulterior pentru obținerea unui diagnostic care să permită pensionarea de boală. Pentru a efectua aceste intervenții acuzata i-a solicitat diferite sume de bani. Martora F.M. i-a spus că nu are bani, dar i-a oferit un vițel, 5 găini și suma de 200 RON. Acești bani și bunurile respective au fost date inculpatei, care nu a mai rezolvat nimic, motiv pentru care F.M. a făcut sesizarea respectivă. Femeia a apreciat că vițelul valora 1.500 RON, cele 5 găini 125 RON, declarând că solicită ca inculpata să-i restituie suma de 1.825 RON.

Toate cele declarate de F.M. în legătură cu împrejurările în care inculpata a pretins și primit bani și bunurile, sunt confirmate în declarația de martor a numitului F.D., soțul martorei F.M., care în această declarație, a mai menționat că nu are nici o pretenție civilă de la inculpată. În legătură cu acest denunț, cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare acuzata a recunoscut că le-a spus soților F. că va putea rezolva pensionarea lui F.D., menționând că medicul care va trece diagnosticul necesar pentru pensionare pretinde sume cuprinse între 1.500-2.000 RON. A declarat că modalitatea de rezolvare consta în înmânarea către medic a banilor, a actelor medicale pe care pacientul le deținea și a unei copii după cartea de identitate.

Recunoaște că F.M. i-a spus că nu are așa mulți bani, dar că îi poate da un vițel. Acuzata a declarat că s-a gândit la doctor B.M., rezident la „Medicală I sau II”. A stat de vorbă cu acest medic, B.M. fiind de acord să rezolve actul medical în schimbul vițelului. A declarat că i-a predat medicului B.M. buletinul și actele medicale ale lui F.D., iar după cca.1-2 săptămâni a luat de la familia F. un pachet mare în care se afla carnea de vițel, a dus pachetul în parcarea de lângă spital și „am făcut transferul cărnii în mașina doctoriței”. Referitor la cele 5 găini, inculpata a arătat că nu-și amintește de ele „poate că erau în același pachet cu carnea de vițel”. În privința sumei de 200 RON, declară că dr.

B.M. i-a spus că s-ar putea să mai fie nevoie de bani pentru membrii comisiei care decid asupra pensionării. În acest context i-a cerut numitei F.M. suma de 200 RON, a păstrat banii o perioadă, iar apoi i-a remis doctoriței „pentru că mi i-a cerut”. C.E.R. a mai declarat că la începutul lunii octombrie 2008 a plecat din țară timp de o lună, dar înainte de asta a discutat cu B.M., care i-a spus că încă nu poate rezolva actele, dar că o va face. Revenită în țară în noiembrie 2008, inculpata C.E.R. a constatat că dr. B.M. a plecat din țară, astfel încât nu s-a mai rezolvat nimic. Au fost făcute investigații pentru identificarea medicului B.M., stabilindu-se că se numește K.I.M.

și că a avut funcția de medic rezident anul I (specialitatea medicină de urgență) la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008. În adresa spitalului s-a menționat că persoana respectivă nu a fost sancționată sau cercetată disciplinar în vreun fel în legătură cu activitatea sa. În actul de sesizare s-a arătat că toate acțiunile inculpatei în vederea obținerii bunurilor și a banilor de la F.M., în contextul în care au avut loc, constituie latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență. Astfel, acuzata a pretins și primit bunuri și bani arătând că este medic și că are o relație foarte apropiată cu un medic de la spital, pe acesta îl va convinge să-l interneze pe F.D.

și să-i pună un diagnostic ce va permite pensionarea. De remarcat că soților F. nu Ie-a spus că banii și bunurile sunt pentru medicul ce va rezolva diagnosticul, aceștia înțelegând că sunt pentru inculpată,care, în schimbul lor, va rezolva ceea ce promisese. Inculpata Ie-a spus că va interveni pe lângă un medic cu care este în relații foarte bune și pe care îl poate determina să procedeze la internare și să pună un anumit diagnostic. Este evident că acuzata și-a însușit bunurile și banii, în contextul în care de fapt nici nu s-a făcut nimic pentru pacientul respectiv. A indicat un medic rezident (B.M.) care ar fi solicitat banii pentru a rezolva internarea și pensionarea, în contextul în care la momentul audierii cunoștea faptul că acest medic este plecat din țară.

Oricum, pentru un medic rezident anul I (având o vechime de câteva luni la acel moment) era evident foarte greu să „rezolve” ceea ce promisese inculpata. 2) La data de 19 mai 2009 numita T.C. a formulat și ea o plângere la U.P.U. SMURD, arătând că inculpata a venit în data de 6 august 2008 la domiciliul ei, promițându-i că în schimbul unei sume de bani va rezolva pensionarea pe caz de boală a soțului ei T.P. Din declarația dată în 16 iunie 2009 de martora T.C. reiese că soțul ei a cunoscut-o pe acuzată la începutul lunii august când i-a reparat autoturismul. Acuzata a fost adusă la familia T. de F.M. Cu acea ocazie C.E.R. a arătat că este doctor la SMURD Târgu Mureș, împrejurare în care T.P.

i-a spus că este bolnav de ulcer, că are tensiune mare și că ar dori să consulte un doctor de specialitate. Acuzata i-a promis că îl va ajuta și i-a propus să facă demersuri pentru pensionarea pe caz de boală. La câteva zile de la această discuție, C.E.R. s-a prezentat la domiciliul soților T., unde din nou Ie-a spus că este medic la SMURD. Le-a comunicat că pentru obținerea dosarului de pensionare este necesară internarea Iui T.P. Ia secția Interne din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș. Le-a spus că îl cunoaște pe șeful secției interne, „un domn profesor”, că este în relații foarte bune cu acesta și că poate interveni la el pentru a-I interna pe T.P. și a-i pune un diagnostic cu care se poate pensiona.

Inculpata le-a cerut pentru această intervenție o sumă de bani, în cele din urmă T.C. i-a dat suma de 1.100 RON și un porc de 150 kg estimat Ia 700 RON. Cu toate acestea, inculpata nu a rezolvat internarea, context în care T.M. s-a deplasat la sediul SMURD Târgu Mureș, aflând că C.E.R. nu este medic, ci doar asistent medical. Fiind audiat în calitate de martor, T.P. a confirmat cele declarate de soția lui, menționând că inițial inculpata le-a solicitat suma de 1.800 RON, fără a preciza cât din sumă este pentru medic și cât îi revine ei. A fost de acord apoi cu suma de 1.100 RON și porcul. Declară că banii și carnea i-au fost înmânate la domiciliul familiei T. în toamna anului 2008. Au luat apoi legătura telefonic de mai multe ori cu inculpata, care Ie promitea că „problema” se va rezolva, însă trebuie să mai aștepte.

I-a amânat câteva luni de zile, după care nu a mai răspuns la telefon. De asemenea T.P. a arătat că deși nu a recuperat bunurile pe care le-a dat inculpatei, nu are nici o pretenție materială de la aceasta. În legătură cu această sesizare, în declarația dată în faza actelor premergătoare C.E.R. a recunoscut că le-a promis soților T., că va rezolva pensionarea lui T.P., fără însă a le indica la cine va interveni în acest sens. A luat legătura cu același medic, respectiv B.M., aceasta arătându-se de acord cu oferta făcută de familia T. Ulterior, inculpata i-a dus carnea de porc, precum și suma de 600 sau 700 RON, aceasta fiind suma primită de la familia T. A arătat că medicul B.M. nu a mai rezolvat problema, întrucât a plecat în străinătate.

3) Numitul S.I. a depus și el o sesizare la U.P.U. SMURD, arătând că în cursul anului 2008 a avut o discuție cu inculpata și i-a spus acesteia că este bolnav. C.E.R. spus că poate să rezolve internarea lui, iar pentru că nu lucrează trebuie să dea pentru spitalizare suma de 1.500 RON. Pentru aceeași sumă îi va rezolva și pensionarea de boală. În declarația din 13 octombrie 2011 martorul S.I. a arătat că în urma unor discuții purtate cu F.D., acesta i-a spus că a cunoscut o femeie care „poate rezolva o internare medicală”, în urma investigațiilor primind o pensie de boală. După câteva zile, a întâlnit-o pe acuzată la locuința lui T.P. Aceasta i-a spus că face facultatea la Târgu Mureș, dar și că este deja „doctoriță”.

A menționat că poate să-i rezolve o internare la Târgu Mureș la spital și că în urma investigațiilor îi va putea obține un diagnostic pentru a primi pensie de boală. Martorul S.I. îi relatase că are probleme cu inima și cu plămânii, iar pentru a-i rezolva internarea și acel diagnostic, inculpata i-a cerut suma de 1.700 RON. Nu i-a spus unde vor fi dați acești bani, dar martorul a dedus că din discuție că prin relațiile pe care inculpata le are îi va rezolva internarea și pensionarea. Ulterior, în data de 1 august 2008 martorul S.I. a fost anunțat de T.P. că inculpata venise la familia T. pentru a lua un porc, astfel încât S.I. s-a dus și i-a dat suma solicitată, respectiv 1.700 RON. După ce a numărat banii, inculpata i-a restituit 200 RON spunându-i să-i aducă atunci când va fi chemat la comisie.

Apoi I-a asigurat că totul se va rezolva, însă nu s-a mai întâmplat nimic după acest moment în sensul că acuzata nu I-a mai căutat și nici nu i-a rezolvat ceea ce-i promisese. Numita S.M.M., soția lui S.I., a confirmat faptul că soțul ei, în cursul lunii august sau septembrie 2008, într-o zi a luat de acasă suma de 1.700 RON, spunând că îi va da unei femei care-i va rezolva internarea Ia spital în Târgu Mureș și apoi pensionarea pe caz de boală. În legătură cu acest denunț, inculpata a arătat că I-a cunoscut pe S.I. când a luat carnea și banii de la familia T. și că și acesta dorea să obțină pensionarea pe caz de boală. A discutat cu el și martorul S.I. i-a dat ulterior un plic cu bani, despre care C.E.R.

a arătat că „este posibil să fi fost înăuntru suma de 1.500 RON”. Acești bani i-a dat medicului B.M., însă datorită faptului că acest medic a plecat, nici acest caz nu a fost „rezolvat”. 4) La data de 15 iunie 2010 numita N.E. din localitatea S. a formulat un denunț în care a arătat că în cursul lunii iunie 2008 i-a dat numitei C.E.R. suma de 1.000 RON, aceasta promițându-i că va interveni la medicul P.M. pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale. În concret, martora a declarat că la data de 11 iunie 2008 și-a rupt piciorul stâng și a apelat la inculpata C.E.R. (care locuia în S. și despre care știa că este asistentă la SMURD) pentru a o duce cu mașina personală la spital la Târgu Mureș.

A fost internată la Clinica de ortopedie și a înțeles că urma să fie operată. Din discuțiile purtate cu inculpata, aceasta i-a spus că îl cunoaște personal pe doctorul P.M., medic ortoped, și că, în virtutea relațiilor bune existente, poate interveni pe lângă acesta în sensul efectuării operației în timp util și cu profesionalism. Pentru această intervenție, inculpata i-a pretins martorei N.E. suma de 1.000 RON, sumă pe care i-a înmânat-o inculpatei, care a menționat că banii vor fi împărțiți între ea, medicul operator și medicul rezident. După operație, martora a aflat că medicul nu a primit nici o sumă de bani. Întrebând-o pe inculpată cui a dat banii, aceasta i-a spus că a dat 700 RON medicului operator și 300 rezidentului.

Martora N.E. i-a cerut cei 300 RON înapoi, întrucât la operație nu a participat nici un medic rezident. Inculpata i-a restituit suma de 300 RON. În completarea declarației, la data de 12 octombrie 2011, martora N.E. a arătat că după operație I-a întrebat pe doctorul P.M. dacă a primit banii, iar acesta i-a răspuns „Nu”. A fost audiat în calitate de martor numitul N.E.A., soțul martorei N.E. Acesta, după internarea soției sale, a aflat că acuzata i-a cerut soției lui suma de 1.000 RON pentru a se efectua operația și pentru ca medicul „să aibă grijă de ea”. Martorul i-a adus suma de 1.000 RON de acasă, iar soția Iui i-a spus ulterior că i-a dat inculpatei, care a afirmat că-i va da doctorului.

În legătură cu acest caz, inculpata nu a dat nici un fel de declarație, nici în faza actelor premergătoare și nici în cursul urmăririi penale, când s-a prevalat de dreptul de a nu declara nimic. 5) Tot la data de 15 iunie 2010, o altă persoană din S., pe nume V.A., a formulat o plângere împotriva inculpatei C.E.R. Aceasta a arătat că o cunoștea pe inculpată din localitate și știa că este angajată la SMURD Târgu Mureș. Martora V.A. a afirmat că avea de mai mulți ani probleme de sănătate și fusese internată de mai multe ori la Cardiologie. Auzise de dr. B.I. și vroia să ajungă să fie consultată de acesta. În cursul lunii mai 2009 a discutat pe această temă cu inculpata și aceasta i-a spus că este în relații bune cu dr.

B.I. și poate interveni pe lângă acesta în vederea internării și acordării unui tratament medical adecvat. Pentru această intervenție inculpata i-a pretins suma de 600 RON. Ulterior, C.E.R., a chemat-o de mai multe ori la spital pe V.A. pentru controale medicale la Cardiologie, de fiecare dată plătindu-i o parte din cei 600 RON. Deși C.E.R. promisese că va fi internată și operată de către doctorul B.I., acest lucru nu s-a întâmplat. A fost audiat în calitate de martor numitul K.E. Acesta a declarat că locuiește împreună cu V.A. de cca 15 ani, ea având probleme cu inima. În cursul anului 2009 inculpata C.E.R. a venit la domiciliul lor spunând că a aflat ca V.A. este bolnavă și oferindu-se să o ajute.

A afirmat că-l cunoaște pe doctorul B.I. și că prin relațiile pe care le are la clinica de cardiologie va rezolva internarea femeii și tratarea ei de către acel medic, l-a mai spus că înainte de asta trebuie să-i facă mai multe analize, iar pentru aceste analize și pentru a-i rezolva internarea la dr. B.I. trebuie să primească 600 RON. În perioada următoare a venit de mai multe ori la ei acasă, i-a luat femeii probe de sânge, spunând că le duce la spital pentru analize. Nu Ie-a adus nici un fel de rezultate ca urmare a recoltării acelor probe. A dus-o de câteva ori pe V.A. Ia Târgu Mureș sub pretextul că o va duce la medic, însă o singură dată a fost consultată de un cadru medical de la SMURD.

Pentru fiecare asemenea deplasare acuzata cerea câte 100 sau 200 RON care ar fi reprezentat costul transportului. 6) La data de 16 iunie 2010 numita N.A. din comuna P. a formulat o plângere în cuprinsul căreia a arătat că în cursul anului 2009 soțul ei N.I., bolnav de epilepsie, a făcut o criză, femeia solicitând echipajul SMURD. Făcând parte din echipaj, inculpata i-a spus cu acea ocazie numitei N.A. că poate să obțină internarea lui N.I. și pensionarea pe caz de boală. A menționat că este în relații bune cu „doctor B. de la Spitalul nr. 3” și că va interveni la acesta pentru N.I. În schimb a solicitat suma de 2.000 RON, bani pe care N.A. i-a dat în două tranșe: 1.000 RON în 25 noiembrie 2009 și 1.000 RON în 11 decembrie 2009. Ulterior, N.A.

a căutat-o de mai multe ori pe inculpată și aceasta a tot amânat-o spunând că problema se va rezolva, lucru care nu s-a întâmplat. Au fost audiați în calitate de martori N.I. și fratele acestuia, N.A.I., care ambii au fost de față când acuzata a cerut bani pentru a interveni pe lângă medicul indicat și, de asemenea, au fost de față când au fost dați banii respectivi. Martorul N.I. a confirmat faptul că inculpata a abordat-o pe soția sa, spunându-i că ea cunoaște un medic și că prin acesta i se va rezolva martorului obținerea dosarului de pensionare. A mai afirmat că pentru obținerea acelui dosar trebuie să-i dea suma de 2.000 RON, banii urmând să fie dați medicului, fără a mai fi nevoie ca martorul să vină la spital.

N.I. mai arată că a rămas cu impresia că inculpata este medic, acest lucru reieșea din modul în care vorbea, dar și din faptul că Ie-a cerut biletul de externare. Soția lui, martora N.E. a fost cea care i-a dat inculpatei suma de 2.000 RON, în câte două tranșe de 1.000 RON. Martorul a sunat-o după câtva timp, iar inculpata i-a spus că a trimis deja actele și „așteaptă răspunsul de la București”. După câteva luni, realizând că inculpata nu va rezolva nimic, împreună cu fratele său N.A.I. s-a deplasat la locuința acesteia din S., de unde și-a recuperat cartea de muncă. Martorul N.A.I. a declarat că a fost de față, undeva la sfârșitul anului 2009, când N.E. i-a dat inculpatei suma de 1.000 RON, aceasta asigurându-i pe soții N. că va rezolva dosarul de pensionare pentru că ea cunoaște un medic pe lângă care poate interveni.

A confirmat vizita ulterioară la locuința acuzatei, arătând că aceasta a afirmat că ar fi dat banii respectivi doctorului și actele lui N.I. au fost trimise la comisie. Cu toate acestea, la insistențele celor doi, inculpata a restituit cartea de muncă a fratelui lui N.I. Și în acest caz, procurorul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. 7) În ziua de 16 iunie 2010 numitul M.P. din localitatea S. a formulat un denunț oral împotriva inculpatei C.E.R. Sus-numitul a arătat că a fost diagnosticat încă din 2007 cu ulcer și că are și probleme de natură cardiologică. Pe acuzată o cunoștea din localitate și știa că este asistentă la SMURD. În cursul lunii aprilie 2008 soția lui, M.E., a primit suma de 3.000 RON, moștenire de la tatăl ei.

A doua zi inculpata a apărut la domiciliul soților M. spunându-le că știe de problemele medicale ale lui M.P. și că îl poate ajuta să ajungă la un cardiolog foarte bun care să-l interneze de urgență și să îi prescrie un tratament adecvat. Inculpata a mai afirmat că este în relații foarte bune cu acel cardiolog și că îl poate determina să-l interneze fără o programare anterioară. În schimbul acestei intervenții pe lângă medic, inculpata i-a pretins suma de 1.800 RON. Bazându-se pe faptul că inculpata este angajată la SMURD și gândindu-se că este posibil să aibă asemenea relații, martorul M.P. i-a remis suma de 1.800 RON. După ce a primit banii, acuzata i-a spus de trei ori că îl va interna, după care nu mai răspundea la mobil, nu era de găsit.

Martorul M.P., ulterior a întâlnit-o pe inculpată la un bar din S. și i-a cerut banii, însă aceasta i-a adresat cuvinte jignitoare spunând că nu o să rezolve nimic dacă o reclamă, pentru că de ea nu se atinge nimeni. 8)Tot la data de 16 iunie 2010 a fost înregistrat și denunțul oral al numitei M.E., care a relatat împrejurarea potrivit căreia, cu aceeași ocazie, a vizitei inculpatei la domiciliul familiei M., aceasta i-a promis și femeii că o va ajuta să se interneze la Clinica de ginecologie. Martora M.E. a declarat că avea probleme ginecologice grave și că acuzata aflase acest lucru. Tot atunci, în aprilie 2008 C.E.R. i-a spus că e în relații foarte bune cu un medic ginecolog și că va rezolva internarea ei fără o programare anterioară.

Pentru această intervenție a solicitat și a primit suma de 1.200 RON. După ce a luat banii, inculpata, deși a fost căutată de M.E., a tot amânat-o, refuzând totodată să-i restituie banii. Martora M.E., în denunțul formulat și declarațiile date a solicitat ca inculpata să-i restituie suma de 1.200 RON. M.E. și M.P. au fost audiați în calitate de martori, fiecare dintre ei confirmând promisiunile făcute de inculpată celuilalt soț. Martora M.E. a fost de față când inculpata i-a spus soțului ei că-I poate ajuta să se interneze la Clinica de interne, întrucât are relații la un medic specialist de acolo. Le-a spus că va vorbi cu medicul respectiv și va rezolva internarea lui M.P. Pentru această intervenție a cerut suma de 1.800 RON, bani pe care martora a înțeles că-i cere pentru ea, pentru că îi ajută.

Martora a mai afirmat că ulterior când i-a cerut inculpatei să-i restituie banii aceasta a înjurat-o și amenințat-o, spunându-i că degeaba va face plângere pentru că ea are relații Ia poliție și nu va păți nimic. Martorul M.P. a confirmat faptul că inculpata i-a spus soției sale că ea cunoaște un medic specialist ginecolog și că va vorbi cu acesta pentru ca el să-i facă investigații și să o interneze. Pentru a rezolva acestea a pretins suma de 1.200 RON, afirmând că dacă vor da banii, nu o să stea la rând pentru investigații, femeia va fi internată și va fi tratată de specialistul respectiv. Instanța a mai reținut că în actul de sesizare, s-a mai arătat că în toate cele opt cazuri inculpata a acționat în același mod pentru a primi bunuri și bani de la persoanele arătate.

S-a folosit de fiecare dată de faptul că era angajat SMURD Târgu Mureș pentru a convinge martorii (denunțătorii) că are relații foarte bune cu diverși medici specialiști. Tuturor acestor persoane le-a promis că, în schimbul unor sume de bani, va interveni pe lângă medicii respectivi fie pentru internare, fie pentru intervenții chirurgicale sau pentru obținerea unor diagnostice care să permită pensionarea pe caz de boală. În mod evident, inculpata își făcuse un obicei în a obține astfel sume de bani de la diverse persoane, constatând că acestea dădeau foarte ușor sumele de bani solicitate, în condițiile în care sufereau de diverse boli grave. Se observă că ea însăși aborda persoanele respective (de regulă, persoane mai în vârstă), aflând că suferă de anumite boli.

Declarațiile persoanelor audiate sunt foarte asemănătoare în conținutul lor, fapt ce le dă veridicitate și conturează modalitatea de comitere a infracțiunii. Acuzata a recunoscut ea însăși în singura declarație din cursul urmăririi penale, pe care a fost de acord să o dea (cea din 2 noiembrie 2009) că a solicitat de la F.M., T.C. și S.I. diverse sume de bani pentru a interveni pe lângă un medic, în vederea obținerii internării acelor persoane și a unor diagnostice ce ar fi permis pensionarea pe caz de boală. Procurorul a arătat că, chiar și dacă s-ar fi dovedit că banii au fost dați toți medicului, inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., nefiind necesar ca banii să fie ceruți pentru sine.

Apare însă foarte clar faptul că, în realitate, inculpata nu a discutat cu nici unul dintre medicii la care a făcut referire în discuțiile cu denunțătorii și și-a însușit banii sau bunurile primite. Un argument este și faptul că, în nici un caz, actul medical promis nu a fost efectuat. În raport de modalitatea de săvârșire (aproape identică în fiecare caz), procurorul a considerat că este vorba despre o infracțiune continuată, inculpata săvârșind acțiuni la diferite intervale de timp (într-o perioadă relativ scurtă), de fiecare dată în scopul obținerii în același mod a unor sume de bani.

În fața instanței de fond, inculpata C.E.R., la termenul de judecată din 19 decembrie 2012 a recunoscut comiterea faptelor descrise și reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, respectiv pe baza procedurii aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției reglementată de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Ținând cont de dispozițiile înserate în economia art. 320 1 C. proc. pen., raportat la poziția procesuală subiectivă exprimată de acuzată, precum și Ia învinuirea care i se aduce, s-a apreciat că în speța de față, sunt îndeplinite toate condițiile expres prevăzute în textul legal mai sus amintit, judecata după procedura simplificată, aplicabilă în cazul recunoașterii vinovăției este admisibilă, motiv pentru care la același termen de judecată, cererea formulată de inculpată, în acest sens, a fost admisă.

În atare context, în ceea ce privește starea de fapt, interpretând prin prisma prevederilor art. 63 C. proc. pen., conținutul materialului probator administrat în cursul urmării penale, s-a considerat că rezultă, în mod indubitabil, faptul că inculpata la diferite intervale de timp, în perioada aprilie 2008-decembrie 2009, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit bani și bunuri în valoare totală de 11.725 RON de la un număr de opt persoane, lăsând să se creadă că are influență asupra unor medici specialiști pe lângă care va interveni pentru a-i determina să interneze persoanele respective, să le opereze sau să le pună anumite diagnostice.

În drept s-a reținut că din materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, vinovăția inculpatei, în privința săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, sub aspectul comiterii căreia a fost deferită justiției, este pe deplin dovedită, de altfel acuzata a recunoscut comiterea faptei.

Prin urmare, s-a apreciat în drept, că fapta inculpatei C.E.R., care la diferite intervale de timp, în perioada aprilie 2008-decembrie 2009, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit bani, respectiv diferite bunuri (un vițel, 3 găini și un porc) în valoare totală de 11.725 RON de Ia un număr de opt persoane, lăsând ca acestea să creadă că are influență asupra unor medici specialiști pe lângă care va interveni pentru a-i determina să interneze persoanele respective, să le opereze sau să le pună anumite diagnostice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată (compusă din 8 acte materiale), prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost urmărite criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: - gradul de pericol social concret al infracțiunii, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență dar și extrinseci acestuia, cum este, în esență: modalitatea săvârșirii activității infracționale; - dispozițiile părții generale a C. pen., raportat și la prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., care stipulează în mod expres faptul că în situația aplicării judecății după procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Aplicând acest raționament de calcul matematic în speța de față, în condițiile în care potrivit normelor de drept penal infracțiunea de trafic de influență se pedepsește cu închisoarea de la 2 ani la 10 de ani, limita minimă specială a pedepsei pentru infracțiunea reținută va fi de 1 an și 4 luni închisoare, iar cea maximă este de 6 ani și 8 luni închisoare, - persoana inculpatei care, potrivit fișei de cazier judiciar, se află la prima confruntare cu legea penală, împrejurare care poate fi încadrată în sfera circumstanțelor legale atenuante facultative înserate în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care o vom reține și prin urmare vom da eficiență juridică dispozițiilor art. 76 lit. d) C. pen., motiv pentru care vom coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.

În aceeași ordine de idei, s-a mai arătat că inculpata în prezent este studentă în Marea Britanie la Universitatea L.C.C., iar potrivit recomandării depuse la dosar de d-na J.W., în calitate de profesoară de engleză pentru vorbitorii de alte limbi, inculpata este o cursantă interesată, atentă, politicoasă și întotdeauna punctuală Ia ore. La cursuri are o prezență de peste 90%, fapt care o evidențiază, în mod excepțional, în comparație cu ceilalți cursanți și acordă o atenție maximă pregătirii profesionale și acumulării cunoștințelor specifice. De asemenea, de la fostul loc de muncă, inculpata beneficiază de aprecieri favorabile, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de d-na H.D.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 luni închisoare, aplicată, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatei C.E.R., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată și scopul sancțiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat și principiul proporționalității directe a sancțiunii oglindit în cuantumul pedepsei stabilite. Inculpata a fost privată de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, față de atitudinea de căință manifestată de acuzată pe parcursul desfășurării procesului penal, care a condus la ideea că reeducarea acesteia a și început, coroborat cu faptul că în aprecierea instanței de fond scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și anume acela de 2 ani și 8 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care s-a mai adăugat un interval fix de timp de 2 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Referitor la măsurile de siguranță, s-a reținut că așa cum rezultă din materialul probator administrat inculpata în urma activității ilicite în care s-a angajat, alcătuită din actele materiale descrise, a primit de la cele 8 persoane diferite bunuri, precum și sume de bani, contravaloarea acestor sume, în final, fiind în sumă de 11.725 RON.

Potrivit declarației martorei N.E., din suma de 1.000 RON dată inculpatei, inculpata i-a restituit suma de 300 RON. Scăzând din valoarea totală de 11.725 RON, suma restituită martorei N.E., respectiv suma de 300 RON, a rezultat suma de 11.475 RON. S-a mai reținut că, în cazul infracțiunii de trafic de influență, potrivit prevederilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul acestei infracțiuni s-au confiscat, iar cele care nu se găsesc vor fi achitate de condamnată. În raport de aceste dispoziții legale, în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpata C.E.R., în favoarea statului, a sumei de 11.475 RON.

Cu privire la latura civilă se reține că martorii N.A., M.P. și M.E. în denunțurile și declarațiile date au solicitat ca inculpata să le restituie sumele de bani pe care i le-au dat acesteia, respectiv 2.000 RON (N.A.),1.800 RON (M.P.) și 1.200 RON (M.E.). În contextul prezentat în opinia instanței de fond solicitarea acestor martori nu și-a găsit fundament juridic, în condițiile în care referitor la obiectul infracțiunii de trafic s-a aplicat măsura de siguranță a confiscării speciale, motiv pentru care au fost respinse cererile formulate de martorii N.A., M.P. și M.E., având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumele anterior arătate, respectiv în favoarea martorei N.A. suma de 2.000 RON, în favoarea martorului M.P.

suma de 1.800 RON și în favoarea martorei M.E. sume de 1.200 RON. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal, apel inculpata care a solicitat reținerea tuturor circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. și reducerea mai substanțială a pedepsei, cu reținerea prevederilor art. 81, art. 82, art. 83 C. pen. De asemenea, a solicitat a se înlătura din măsura de siguranță a confiscării acelor bunuri a căror valoare nu a fost stabilită. Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 378 C. proc. pen. s-au reținut următoarele: Inculpata a înțeles să uzeze de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Analizând acele probe, respectiv declarațiile inculpatei de la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor de la dosarul de urmărire penală, declarații corect prezentate de către instanța de fond, starea de fapt reținută în cauză s-a confirmat. Astfel, a rezultat fără putință de tăgadă că în perioada aprilie 2008-decembrie 2009 în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a pretins și primit sume de bani și bunuri în valoare de 11.725 RON de la 8 persoane pe care Ie-a făcut să creadă că are influență asupra unor medici specialiști pe lângă care va interveni pentru a-i determina să interneze persoanele respective cu prioritate sau să interneze părțile vătămate pentru a pune anumite diagnostice astfel încât să permită pensionarea pe caz de boală.

În cele 8 situații, inculpata s-a folosit de faptul că era angajată a SMURD Târgu Mureș în acest fel persoanele erau convinse că inculpata are relații bune cu diverși medici. Modalitatea în care acționa inculpata era identică, tuturor persoanelor inculpata Ie-a promis, în schimbul unor sume de bani sau bunuri, că va interveni pe lângă medici să-i interneze și astfel să obțină diferite diagnostice care să Ie permită pensionarea. Astfel, a rezultat că de la F.M. a primit un vițel, 5 găini și 200 RON, acesteia promițându-i că-i rezolvă pensionarea pe caz de boală a soțului ei, numitul F.D. De la T.C. a primit 1.100 RON, un porc de 150 de kg estimat la 700 RON, căreia de asemenea i-a promis pensionarea pe caz de boală a soțului ei T.P.

De la S.l. a pretins și primit 1.500 RON, în schimb i-a promis internarea în spital și rezolvarea pensionării de boală. De la N.E. a pretins și primit 100 RON inculpata urmând să intervină pe lângă un medic ortoped în sensul efectuării unei intervenții chirurgicale, banii urmând să fie dați doctorului. De la V.A. a pretins și primit de mai multe ori 600 RON, inculpata promițându-i că va interveni pe lângă un medic cardiolog în vederea internării și efectuării analizelor. De la N.A. a solicitat și primit în două rânduri câte 1.000 RON promițându-i că-i va rezolva pensionarea pe caz de boală a soțului ei, numitul N.I., epileptic. De Ia M.P. a primit 1.800 RON promițându-i că îi va rezolva internarea la un cardiolog foarte bun.

De Ia M.E. a pretins și primit 1.200 RON și i-a promis că-i va rezolva internarea la Clinica de ginecologie din Târgu Mureș, fără o programare anterioară. Din starea de fapt expusă mai sus, a rezultat și că încadrarea juridică reținută de către instanța de fond, faptele inculpatei întrunind, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De fapt, s-a reținut că, starea de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate de către inculpată în apelul promovat, aceasta, fiind nemulțumită de pedeapsa aplicată, solicitând aplicarea tuturor circumstanțelor atenuante și reducerea mai substanțială a pedepsei. Analizând cauza sub acest aspect s-au reținut următoarele: Instanța de fond a aplicat prevederile art. 320 1 C. proc.

pen. astfel că limitele de pedeapsă au fost reduse cu ⅓. Mai mult, în sarcina inculpatei au fost reținute și prevederile art. 74 lit. a) C. pen. privitoare la conduita bună a inculpatei, anterior comiterii faptei, astfel că pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimum special realizat ca urmare a reducerii cu ⅓ a limitelor de pedeapsă, stabilindu-se o pedeapsă de 8 luni închisoare. În opinia instanței de apel nu se justifică reținerea și a altor circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. b) și lit. c) C. pen., cum s-a solicitat. Astfel, nu a rezultat stăruința inculpatei în repararea rezultatului infracțiunii iar atitudinea sinceră a inculpatei a fost avută în vedere atunci când s-a aplicat art. 320 1 C. proc.

pen. și s-a optat spre modalitatea de executare a pedepsei în sensul suspendării condiționate. În opinia instanței de apel, în raport de modalitatea concretă în care s-au realizat faptele, când inculpata a profitat de bani sau bunuri de la persoane aflate într-o stare de sănătate precară, de numărul mare de persoane de pe urma cărora a profitat inculpata, ca urmare a acțiunii de creare a convingerii că le poate rezolva probleme ce țin de sănătate și de pensionarea lor, nu se justifică reducerea mai substanțială a pedepsei, cum s-a solicitat. Un alt motiv de apel formulat de inculpată a vizat măsura de siguranță a confiscării sumei de 11.475 RON, inculpata fiind nemulțumită de faptul că sumele de bani reprezentând contravaloarea găinilor, a vițelului și a porcilor a fost stabilită doar pe baza declarației martorilor, și că valoarea bunurilor supuse confiscării nu a fost determinată.

Cu privire la acest motiv de apel, s-a constatat că nu este întemeiat. Astfel, instanța de fond în mod corect a apreciat că potrivit art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiect al infracțiunii de trafic de influență se confiscă iar atunci când acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În raport de acest text de lege și pe baza declarațiilor martorilor instanța de fond corect a stabilit ce sume de bani și ce bunuri au fost primite de incuIpată. Tot pe baza declarațiilor de martori, corect a fost evaluată și valoarea vițelului, găinilor și porcului primite de inculpată. Ca urmare, s-a apreciat că nu se poate susține că valoarea acestor bunuri nu a fost determinată și că nu poate fi luată în calcul la suma confiscată.

În raport de cele de mai sus, apelul inculpatei a fost respins ca nefondat, în conformitate cu art. 279 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpata C.E.R. Pentru termenul din data de 27 noiembrie 2013, inculpata C.E.R., lipsă fiind în instanță, însă reprezentată de apărătorul desemnat din oficiu, a depus un înscris prin care a solicitat ca instanța să ia act de declarația de retragere a recursului formulat. Înalta Curte, față de înscrisul emanat de la recurenta inculpată C.E.R., depus la termenul din data de 27 noiembrie 2013, în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc.

pen., va lua act de retragerea recursului formulat de inculpata C.E.R. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpata C.E.R. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2013.