ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2064/2014

Deliberând asupra recursurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 133 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalului Bihor s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpata H.C.M.E.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) și (3) teza I și art. 72 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei H.C.M.E., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei H.C.M.E., la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II și b) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) și (3) teza I și 72 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei H.C.M.E., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de instigare la uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa închisorii mai sus stabilită cu amenzile penale de câte 1.000 RON, a fost sporită amenda penală la 1.500 RON, și aplică inculpatei pedeapsa rezultantă de: 2 ani închisoare și 1.500 RON nerespectării prevederilor, amendă penală.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a( teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II și b) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 86

1

C. pen., ținând seama de prevederile art. 86

1

alin. (1) lit. b) și c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și 1.500 RON amendă penală aplicate inculpatei H.C.M.E., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit pentru conform art. 86

2

și 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 86

4

și 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

I s-au impus inculpatei respectarea obligațiilor prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existență.

În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.I.L., la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) și (3) teza I și 72 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.I.L., la o pedeapsă de 500 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa închisorii mai sus stabilită cu amenda penală de 500 RON, și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de: 6 luni închisoare și 500 RON amendă penală.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare și 500 RON amendă penală aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, întocmit în Dosar nr. 31/P/2007 și înregistrat la instanță la data de 15 noiembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: H.C.M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la înșelăciune prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.N.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Ș.F.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., C.I.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.V.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

Prin același rechizitoriu au mai fost trimise în judecată inculpatele T.M. și M.A., față de care, în baza art. 320

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, cercetarea judecătorească față de acestea fiind continuată în dosarul disjuns nr. 5088/111/2013.

Starea de fapt reținută prin rechizitoriu este următoarea:

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuita H.C.M.E. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 12 aprilie 2006 învinuita H.C.M.E. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 6.500 RON, prezentând adeverința de venit din 10 aprilie 2006, prin care se atesta că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de director, având un venit lunar net de 1.008 RON pe ultima lună, contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor din 15 septembrie 2004, factura de utilități R. și xerocopia cărții sale de identitate.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuita a fost angajata SC A.P. SRL în baza contractului individual de muncă din 15 septembrie 2004, activitatea încetând în data de 01 aprilie 2006, conform deciziei de încetare din 22 mai 2006.

A rezultat astfel că acest credit nu a fost obținut prin folosirea unei adeverințe de venit false, astfel că această acțiune nu este inclusă în conținutul infracțiunii de înșelăciune.

Partea vătămată F. România SA s-a constituit parte civilă cu suma de 14.102,76 RON, reprezentând prejudiciul suferit (valoarea creditului, dobânzi și creanțe atașate).

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuitul H.C.I.S. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 20 mai 2006 învinuitul H.C.I.S. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 5.000 euro, prezentând adeverința de venit din 19 mai 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de administrator, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor din 15 septembrie 2004, factura de utilități R. și xerocopia cărții sale de identitate. Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul a fost angajat al SC A.P. SRL în baza contractului individual de muncă din 15 septembrie 2004, activitatea încetând în data de 01 aprilie 2006, conform - deciziei de încetare din 22 mai 2006.

A rezultat astfel că acest credit nu a fost obținut prin folosirea unei adeverințe de venit false, astfel că această acțiune nu este inclusă în conținutul infracțiunii de înșelăciune.

Conform anexei la raportul de Investigație din 22 noiembrie 2007 al Diviziei Audit Intern - Direcția Prevenirea și Detectarea Fraudelor, învinuitul are o restanță de 821 RON la credit, ceea ce înseamnă că a achitat ratele.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuitul F.B.L. a infracțiunilor de tentativă de înșelăciune prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 6 iulie 2006 învinuitul F.B.L. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 06 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de administrator, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor din 15 septembrie 2004, factura de telefonie V. din ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

Învinuitul F.B.L. declară că în cursul anului 2006 a cunoscut-o pe „E.H." iar în iulie 2006, când învinuitul și-a exprimat intenția de a obține un credit, aceasta l-a asigurat că îl poate ajuta. De menționat că în acea perioadă învinuitul nu era angajat cu contract de muncă, dar lucra la SC U.C. SRL, astfel că nu putea solicita și obține un credit bancar. Cu toate acestea, după câteva zile învinuita H.C.M.E. l-a sunat și l-a chemat la sediul B.P. - Agenția Salonta, unde învinuitul a completat cererea de credit iar apoi învinuita H.C.M.E. i-a întocmit adeverința de venit falsă. Actele au rămas apoi în posesia învinuitei H.C.M.E., în timp ce învinuitul a ieșit din sediul băncii.

După o săptămână, învinuita H.C.M.E. l-a sunat pe învinuit și i-a comunicat că nu a completat corect și integral cererea de credit la rubrica privind date despre situația materială a solicitantului, astfel că în final creditul nu a mai fost aprobat și acordat.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuitul G.N.M. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 5 iulie 2006 învinuitul G.N.M. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 04 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de agent vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică din ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 6 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuitul G.N.M. recunoaște săvârșirea infracțiunilor și declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar iar a doua zi s-au întâlnit în fața magazinului C. din Oradea, învinuita H.C.M.E. fiind însoțită de o femeie care s-a prezentat cu prenumele „M.", angajată a B.P. SA - Agenția Salonta. Cei trei au stat la o masă iar „M." a completat mai multe acte pe numele învinuitului iar acesta le-a semnat. Învinuitul precizează că „M." știa că acesta nu este angajat al SC A.P. SRL întrucât a stabilit pe loc ce salariu să menționeze în adeverință.

Învinuitul a mai declarat că, după completarea actelor, „M." a întrebat-o pe învinuita H.C.M.E. când îi dă banii, spunându-i că ar fi mai bine să îi dea pe loc. Întrucât învinuita H.C.M.E. nu avea bani la ea, l-a sunat pe soțul ei și l-a trimis apoi la acesta pe învinuitul G.N.M.., care a adus banii, aceștia fiind predați numitei „M.".

În plus, învinuitul a mai arătat că banii au fost solicitați de „M." pentru a întocmi mai repede dosarul de credit și pentru a nu se sesiza că actele „nu sunt în regulă" și la fel ca învinuitul au procedat și frații acestuia, G.l., G.V.V. și G.M., care au dat câte 300 euro numitei „M.".

După 3 zile de la întâlnirea din fața magazinului C., învinuitul G.N.M. a fost sunat de învinuita H.C.M.E. și în aceeași zi s-au deplasat la sediul B.P. SA - Agenția Salonta, unde învinuitul a semnat contractul de credit și a ieșit din clădire.

După ridicarea banilor, învinuitul i-a predat pe toți învinuitei H.C.M.E., iar aceasta i-a restituit suma de 200 de euro pentru că a ajutat-o să obțină banii.

Învinuitul G.N.M. a mai declarat că într-o ocazie i-a transportat cu autoturismul său din Oradea în Salonta pe „M." și învinuitul F.B.L. și l-a auzit pe acesta spunând că vrea să obțină un credit iar „M." i-a predat o adeverință de venit în alb, pe care a ștampilat-o în autoturism.

Tot învinuitul G.N.M. a fost prezent într-o ocazie în care învinuita H.C.M.E. i-a predat lui „M." o sumă de bani învelită în hârtie, bani care reprezentau „partea" acesteia din urmă din creditul obținut de fratele învinuitului.

Un alt aspect important relatat de învinuit - care confirmă declarațiile învinuitei S.O. - este faptul că, într-o altă ocazie când venea cu autoturismul de la Salonta împreună cu învinuitele H.C.M.E. și T.M., a văzut când prima i-a făcut cadou ultimei învinuite un inel de aur drept mulțumire că o ajută să obțină creditele.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 6 iulie 2006 învinuita D.L. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 06 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de gestionară, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică din ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 7 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuita D.L. a declarat că în cursul lunii iulie 2006 s-a întâlnit cu vecina ei de bloc H.C.M.E. și i-a spus acesteia că are probleme financiare, dar nu poate obține un credit bancar pentru că este pensionară și nu lucrează nicăieri în baza unui contract de muncă. Învinuita H.C.M.E. s-a oferit să o ajute și a sunat-o pe o prietenă de-a ei, T.M., angajată la B.P. SA - Agenția Salonta, care, după ce a aflat că învinuita D.L. este pensionară, a afirmat că nu este nicio problemă și o poate ajuta.

După 2-3 zile, cele două învinuite D.L. și H.C.M.E. s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenția Salonta iar prima învinuită a semnat mai multe acte, după care a ieșit singură din sediul băncii. Învinuita D.L. declară că învinuita H.C.M.E. i-a cerut să scoată din priză telefonul fix pentru că în acest caz funcționarii băncii vor suna pe telefonul mobil înscris în cererea de credit, telefon la care va răspunde H.C.M.E. pentru a confirma datele din adeverință.

După alte 2 zile, fiind aprobat creditul, învinuitele D.L. și H.C.M.E. s-au deplasat la bancă iar prima a ridicat suma de 16.000 RON (diferența de 2.000 RON reprezentând comisioane), din care 8.000 RON i-a dat învinuitei H.C.M.E., conform înțelegerii prealabile. Din suma de bani păstrată, învinuita D.L. i-a mai dat apoi învinuitei H.C.M.E. suma de 550 RON, care reprezentau partea ei ce trebuia predată învinuitei T.M.

Învinuita D.L. declară că a rambursat anticipat creditul, astfel că nu mai are restanțe la bancă, aspect confirmat de adresa din 15 august 2008 a B.P. SA - Agenția Salonta, din care a rezultat că învinuita a lichidat creditul la data de 15 august 2008. În data de 22 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuitul G.I. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 14 iulie 2006 învinuitul G.I. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 14 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.690 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică din ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 18 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuitul G.I. recunoaște săvârșirea infracțiunilor și declară că la data când a solicitat și obținut creditul era angajat ca spălător auto la SC C.W. SRL Oradea. Prin intermediul fratelui său G.N.M., învinuitul G.I. a cunoscut-o pe învinuita H.C.M.E., care i-a propus să solicite un credit pe numele său, banii urmând să îi da apoi învinuitei, aceasta urmând să îl recompenseze cu suma de 500 RON. Propunerea a fost acceptată de învinuit, care i-a dat apoi învinuitei H.C.M.E. o xerocopie a cărții sale de identitate, primind de la aceasta după 2-3 zile o adeverință de venit din care rezulta că învinuitul este angajat al altei societăți, astfel că acesta și-a dat seama că adeverința este falsă. Învinuitul s-a prezentat apoi la sediul B.P. SA - Agenția Oradea, a semnat cererea iar apoi contractul de credit iar suma de 18.000 RON încasată i-a predat-o în totalitate învinuitei H.C.M.E., care i-a dat suma de 500 RON din acești bani. Învinuitul nu a mai achitat apoi nicio rată pentru creditul obținut.

Audiată cu privire la acest credit, învinuita S.O. a recunoscut că ea a completat cererea de credit pe numele lui G.I. întrucât acesta scria urât. În plus, învinuita recunoaște că, având suspiciuni cu privire la realitatea venitului realizat de G.I., învinuita declarând: „Cu toate că știam că actele depuse la dosar sunt false, am dat drumul creditului".

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 19 iulie 2006 învinuita Ș.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 19 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de director marketing, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 19 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuita Ș.A. a formulat un autodenunț în data de 28 februarie 2007 prin care declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, propunere acceptată de învinuita Ș.A., care însă a pus condiția ca banii să fie împărțiți în mod egal. Cele două învinuite s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenția Salonta iar în biroul funcționarei bancare „R.", respectiv învinuita S.O., învinuita H.C.M.E. a completat adeverința de venit și cererea de credit pe numele învinuitei Ș.A., înscriind date privind veniturile, data începerii activității, studii, stare civilă și bunuri deținute conform indicațiilor date de învinuita S.O. După obținerea creditului, învinuitele Ș.A. și H.C.M.E. au împărțit banii iar în plus învinuita Ș.A. a mai dat suma de 650 RON pentru a fi predați funcționarei care le-a ajutat la obținerea creditului, conform înțelegerii prealabile.

Învinuita Ș.A. a mai precizat că a fost de față când, întorcându-se la Oradea de la Salonta, au oprit la Bijuteria „V." din Oradea, ocazie cu care învinuita H.C.M.E. a cumpărat o brățară de aur pe care i-a facut-o cadou învinuitei T.M. pentru a o răsplăti pentru ajutorul dat cu ocazia întocmirii dosarelor de credit.

Ulterior, învinuita Ș.A. a dus-o și pe soacra sa la bancă, fiind obținut un credit și pe numele acesteia.

Învinuita S.O. recunoaște că a fost prezentă când, în biroul său și al colegei T.M., învinuita H.C.M.E. a completat cererea de credit pe numele învinuitei Ș.A., aceasta din urmă fiind de față. Tot învinuita H.C.M.E. a fost cea care i-a predat apoi învinuitei S.O. actele necesare pentru obținerea creditului pe numele învinuitei Ș.A., aceasta fiind în continuare de față.

În data de 19 iulie 2006 învinuitul P.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 19 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 19 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și de învinuita S.O. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuitul P.A. declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, propunere acceptată de învinuit, care însă a pus condiția ca banii să fie împărțiți în mod egal. Cei doi învinuiți s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenția Salonta iar în biroul ofițerului de credite T.M. învinuita H.C.M.E. a completat adeverința de venit și cererea de credit pe numele învinuitului P.A., înscriind date privind funcția, veniturile și vechimea în muncă în baza indicațiilor date de T.M. Învinuita H.C.M.E. i-a predat apoi învinuitului o coală de hârtie cu datele firmei A.P., pentru a le comunica în momentul în care va fi sunat din centrala băncii. Înainte de a ieși din sediul băncii, învinuitul a fost abordat de funcționara „R." (învinuita S.O.), care l-a atenționat pe învinuit cum să răspundă atunci când va fi sunat din centrala băncii. După obținerea creditului, învinuiții P.A. și H.C.M.E. au împărțit banii iar în plus învinuitul P.A. a mai dat suma de 600 pentru a-i fi predați învinuitei T.M. pentru ajutorul dat la obținerea creditului.

În data de 22 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuitul C.C. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 21 iulie 2006 învinuitul C.C. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 21 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de director economic, având un venit lunar net de 1.221 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 18 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G.

Învinuitul C.C. recunoaște săvârșirea infracțiunilor și declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, deși învinuitul i-a spus că nu lucrează, propunere acceptată de învinuit, care însă a pus condiția ca banii să fie împărțiți în mod egal. Învinuitul mai precizează că H.C.M.E. i-a spus că vor fi ajutați să obțină creditul de o funcționară bancară, în schimbul sumei de 300 de euro. Cei doi învinuiți s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenția Salonta, unde învinuita H.C.M.E. a completat adeverința de venit și cererea de credit pe numele învinuitului C.C., înscriind date privind funcția, veniturile și vechimea în muncă în baza indicațiilor date de T.M. Învinuita

H.C.M.E. i-a predat apoi învinuitului o coală de hârtie cu datele firmei A.P., pentru a le comunica în momentul în care va fi sunat din centrala băncii. Înainte de a ieși din sediul băncii, învinuitul a fost abordat de funcționara „R." (învinuita S.O.), care l-a atenționat pe învinuit cum să răspundă atunci când va fi sunat din centrala băncii. După obținerea creditului, învinuiții C.C. și H.C.M.E. au împărțit banii iar în plus învinuitul P.A. a mai dat suma de 600 pentru a-i fi predați învinuitei T.M. pentru ajutorul dat la obținerea creditului.

De menționat că la data de 5 martie 2007 învinuitul C.C. a formulat un autodenunț prin care recunoștea că a dat sume de bani cu titlu de mită funcționarei bancare T.M., prin intermediul învinuitei H.C.M.E.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În

data de 13 decembrie 2006, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuita V.M.A. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În

data de 25 iulie 2006 învinuita V.M.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 25 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică și xerocopia cărții sale de identitate.

În

data de 26 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuita V.M.A. declară că de formalitățile pentru obținerea creditului s-a ocupat fiul ei Ș.F.A. iar banii au fost ridicați de nora ei Ș.A., implicarea directă a învinuitei V.M.A. fiind aceea că s-a prezentat la sediul B.P. SA - Agenția Salonta împreună cu fiul ei și a semnat cererea și contractul de credit. Învinuita a aflat de la fiul ei că cel care i-a ajutat să obțină creditul este învinuita H.C.M., care a primit jumătate din bani.

În

data de 13 martie 2007, învinuitul Ș.F.A. a formulat un autodenunț cu privire la împrejurările în care a fost obținut acest credit pe numele mamei sale, arătând că a beneficiat de ajutorul învinuitei H.C.M.E., care a primit jumătate din bani, și de cel al învinuitei T.M., aceasta primind în schimbul ajutorului suma de 300 de euro.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuita V.M.A. nu a fost angajată a SC A.P. SRL.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 9 martie 2012, învinuita V.M.A. a declarat că nu achită ratele aferente creditului.

În

data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de

către învinuitul C.I.L. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În

data de 25 iulie 2006 învinuitul C.I.L. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 25 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de referent, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xero copia cărții sale de identitate.

În

data de 26 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuitul C.I.L. recunoaște săvârșirea infracțiunilor și declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, deși învinuitul i-a spus că nu lucrează, propunere acceptată de învinuit în schimbul promisiunii că va primi suma de 500 RON. Cei doi învinuiți s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenția Salonta, unde învinuita H.C.M.E. a completat adeverința de venit și cererea de credit pe numele învinuitului C.I.L., înscriind date în baza indicațiilor date de T.M. Învinuita T.M. i-a predat apoi învinuitului o coală de hârtie cu datele ce trebuiau comunicate în momentul în care va fi sunat din centrala băncii.

După aprobarea creditului și ridicarea banilor, învinuitul C.I.L. i-a predat pe toți învinuitei H.C.M.E. și s-au întors la Oradea împreună cu învinuita T.M. Pe drum, învinuita H.C.M.E. i-a predat învinuitei T.M. suma de 1.200 RON, cu privire la care a afirmat anterior că sunt dați pentru ajutorul oferit pentru obținerea creditului. Ajunși în Oradea, învinuitul C.I.L. a oprit autoturismul în fața unui magazin de bijuterii, unde au intrat cele două învinuite, iar când au revenit învinuita H.C.M.E. a spus că i-a făcut cadou un inel, pe care învinuitul l-a și văzut. Învinuitul a precizat că în autoturism se mai afla și învinuita Ș.A., care a asistat la toate discuțiile.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În

data de 13 decembrie 2006, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuita P.M. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În

data de 28 iulie 2006 învinuita P.M. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 28 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de referent marketing, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 2 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuita P.M. declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, banii urmând să îi fie predați integral învinuitei H.C.M.E., propunere acceptată de învinuita P.M. După cca o săptămână de la acea discuție, învinuita H.C.M.E. i-a comunicat învinuitei P.M. că i-a fost acordat creditul, deși aceasta din urmă nu semnase nicio cerere sau contract de credit. Pe drumul spre sediul băncii, învinuita H.C.M.E. i-a arătat învinuitei P.M. mai multe înscrisuri întocmite pe numele acesteia, cerându-i ca la bancă să reproducă semnătura aplicată pe înscrisuri în dreptul numelui ei. Învinuita P.M. a ridicat apoi de la casieria băncii banii, pe care i-a predat învinuitei H.C.M.E., aceasta răsplătind-o cu 500 RON.

Învinuita P.M. a mai declarat că nu a fost niciodată angajata SC A.P. SRL, că semnăturile de pe cererea și contractul de credit nu îi aparțin, aspect care poate fi constatat prin simpla comparare a semnăturii învinuitei de pe declarații cu cele de pe actele bancare și că și soțul ei P.l.F. a obținut un credit în condiții similare.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuita nu a fost angajată a SC A.P. SRL.

În data de 22 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuitul P.l.F. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 27 iulie 2006 învinuitul P.l.F. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 25 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de agent vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 2 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 16.500 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuitul P.l.F. recunoaște săvârșirea infracțiunilor și declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, banii urmând să îi fie predați integral învinuitei H.C.M.E., propunere acceptată de învinuitul P.I.F. După câteva zile de la acea discuție, învinuita H.C.M.E. i-a comunicat învinuitului P.I.F. că i-a fost acordat creditul, deși acesta din urmă nu semnase nicio cerere sau contract de credit. Pe drumul spre sediul băncii, învinuita H.C.M.E. i-a arătat învinuitului P.I.F. mai multe înscrisuri întocmite pe numele acestuia, cerându-i ca la bancă să reproducă semnătura aplicată pe înscrisuri în dreptul numelui său. Învinuitul P.I.F. s-a prezentat la bancă la învinuita T.M., aceasta așteptându-l, a semnat alte înscrisuri iar apoi a ridicat de la casieria băncii banii, pe care i-a predat învinuitei H.C.M.E., aceasta răsplătindu-l cu 500 RON.

Învinuitul P.I.F. a mai declarat că nu a fost niciodată angajat al SC A.P. SRL și că semnăturile de pe cererea și contractul de credit nu îi aparțin, aspect care poate fi constatat prin simpla comparare a semnăturii învinuitului de pe declarații cu cele de pe actele bancare.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 11 august 2006 învinuita G.M.M. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 10 august 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2005 în funcția de asistent manager, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xero copia cărții sale de identitate.

În data de 14 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

În data de 21 august 2006 învinuitul G.V.V. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 28 iulie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcția de gestionar, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 21 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuitul G.V.V. recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Astfel, învinuitul declară că în cursul anului 2006, prin intermediul fratelui său G.N.M., a cunoscut-o pe învinuita H.C.M.E., care l-a rugat să o ajute să obțină un credit bancar pe numele învinuitului, propunere acceptată de acesta, deși învinuita i-a comunicat că îi va întocmi o adeverință falsă de venit. Învinuitul G.V.V. a fost asigurat de către învinuita H.C.M. că nu vor fi probleme la bancă întrucât ea o cunoaște pe funcționara bancară. După ce învinuitul a obținut creditul, i-a predat toți banii învinuitei H.C.M.E., care i-a dat suma de 500 RON pentru ajutorul dat.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuita P.L.A. a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 22 august 2006 învinuita P.L A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 22 august 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 octombrie 2005 în funcția de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.144 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 23 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor a rezultat că învinuita nu a fost angajată a SC A.P. SRL.

Conform anexei la raportul de investigație din 22 noiembrie 2007 al Diviziei Audit Intern - Direcția Prevenirea și Detectarea Fraudelor, învinuita a lichidat creditul prin depunere numerar, aspect dovedit și prin adresa din 26 ianuarie 2009 a B.P. SA - Agenția Salonta, din care a rezultat că la data de 23 ianuarie 2009 a fost lichidat creditul.

Învinuita P.L.A. recunoaște săvârșirea infracțiunilor și arată că în vara anului 2006, prietena ei H.C.M.E. a rugat-o să o ajute pentru că are probleme financiare, în sensul ca învinuita P.L.A. să solicite un credit în numele ei iar banii să îi dea apoi învinuitei H.C.M.E., care trebuia să îi pună la dispoziție o adeverință de venit din care să rezulte că este angajată la SC A.P. SRL. Propunerea a fost acceptată de învinuita P.L.A., astfel că la un moment dat cele două învinuite s-au prezentat la sediul B.P. SA - Agenția Salonta, unde învinuita P.L.A. doar a semnat niște acte în fața funcționarei T.M., fără ca aceasta să o întrebe ceva. După obținerea creditului, învinuita P.L.A. i-a dat toți banii învinuitei H.C.M.E., care i-a dat apoi suma de 300 de euro învinuitei T.M.

Ulterior, învinuita P.L.A. a achitat integral creditul, conform ordinului de încasare din data de 23 ianuarie 2009 și adeverinței din 26 ianuarie 2009 a B.P. SA - Agenția Salonta.

În data de 14 septembrie 2006 învinuita M.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenția Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverința de venit din 12 septembrie 2006, prin care se atesta contrar realității că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2005 în funcția de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună și xerocopia cărții sale de identitate.

În data de 14 septembrie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. și învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenția Salonta.

Învinuita M.A. a formulat un autodenunț în data de 1 martie 2007 declară că în cursul lunii septembrie 2006 învinuita H.C.M.E., vecina ei de bloc, i-a propus să solicite un credit bancar, deși învinuita i-a spus că nu lucrează, propunere acceptată de învinuită, care a solicitat însă ca banii să fie împărțiți în mod egal. După ce învinuita H.C.M.E. a completat adeverința de venit, cele două învinuite s-au deplasat în municipiul Salonta, unde a intrat în sediul B.P. SA doar învinuita M.A., aceasta predându-i învinuitei T.M. actele și spunându-i că vine din partea învinuitei H.C.M.E. Învinuita M.A. precizează că învinuita T.M. nu a întrebat-o nimic atunci când au fost predate actele. După obținerea creditului, învinuitele M.A. și H.C.M.E. au

împărțit banii iar în plus învinuita M.A. a mai dat suma de 600 pentru a-i fi predați învinuitei T.M. pentru ajutorul dat la obținerea creditului, conform înțelegerii prealabile.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 24 octombrie 2012, învinuit M.A. a declarat că a achitat ratele aferente creditului o scurtă perioadă, după care a renunțat să le mai achite.

Prin plângerea penală din data de 28 mai 2007, partea vătămată M.I.F. a solicitat cercetarea învinuitei S.O. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că, folosindu-se de datele de identitate ale părții vătămate, a solicitat și obținut în numele acestuia un credit bancar în sumă de 17.366,60 RON.

Partea vătămată M.I.F. declară că nu a semnat nici un contract de credit cu B.P. SA - Sucursala Salonta și a aflat despre încheierea unui contract de credit pe numele său doar când, nefiind achitate ratele, au fost făcute demersuri pentru executarea silită.

Conform declarației autentificate de B.N.P. P.F. din Oradea din 13 aprilie 2007, învinuita S.O. a recunoscut că partea vătămată M.I.F. nu a beneficiat sub nicio formă de suma împrumutată de B.P. SA -Salonta prin contractul de credit din 13 aprilie 2007, de această sumă beneficiind învinuita în mod exclusiv.

Prin plângerea penală din data de 25 decembrie 2007, partea vătămată B.V. a solicitat efectuarea de cercetări pentru a se stabili împrejurările în care persoane necunoscute, folosindu-se de datele de identitate ale părții vătămate, au solicitat și obținut în numele acestuia un credit bancar în sumă de 5.000 euro. Partea vătămată declară că în cursul lunii iunie 2006 soțul ei B.L.A. a solicitat un credit de nevoi personale de la B.P. SA - Agenția Salonta, ocazia cu care i s-a solicitat acestuia și o adeverință de venit pe numele soției, adeverință care a fost apoi folosită de către persoane necunoscute pentru a solicita și obține un credit pe numele părții vătămate.

În

urma cercetărilor s-a stabilit că la B.P. SA - Agenția Salonta a fost încheiat contractul de credit pe numele părții vătămate B.V., prin care a fost acordat un credit de nevoi personale în sumă de 5.000 euro pe o perioadă de 10 ani, fără ca ulterior să mai fie achitate ratele.

Martorul B.L.A., soțul părții vătămate, declară că în cursul lunii iunie 2006 s-a deplasat la sediul B.P. SA - Agenția Salonta și a solicitat să îi fie acordat un credit de nevoi personale în sumă de 5.000 euro. Deși martorul a solicitat creditul doar în numele său, funcționara bancară i-a spus că „ar fi bine" să aducă și o adeverință de venit pe numele soției, pentru a fi sigur că se va încadra la venituri. Martorul a încheiat apoi contractul de credit pentru sumă de 5.000 euro, achitând la zi ratele aferente.

Ulterior, el și soția sa au fost contactați de către o firmă de recuperare credite, ocazie cu care au aflat că pe numele părții vătămate B.V. a fost obținut un credit de 5.000 euro în iunie 2006 de la B.P. SA - Agenția Salonta.

Martorul B.L.A. a recunoscut-o din fotografie pe învinuita S.O. ca fiind funcționara bancară care i-a solicitat adeverința de venit pe numele soției.

Din adresa din 12 august 2008 a B.P. SA - Agenția Salonta a rezultat că, în urma verificărilor efectuate în arhiva unității teritoriale și a centralei B.P., s-a constatat că dosarul de credit al clientei B.V. nu se regăsește în materialitatea sa în evidențele băncii, fapt care este imputabil ofițerului de credit care l-a instrumentat. În aceste condiții, nu s-a putut stabili data încheierii contractului și nici care sunt persoanele care l-au semnat, rezultând din evidențele informatice ale băncii că ar fi semnat de partea vătămată.

Prin adresa din 16 iulie 2008 a B.P. SA - Agenția Salonta s-a comunicat organelor de urmărire penală că la data de 8 februarie 2008 banca a cesionat creanța în sumă de 20.907,81 RON în favoarea SC A.P.S. SRL.

În

data de 12 octombrie 2009, învinuita G.A.G. a încunoștințat organele de urmărire penală cu privire la împrejurările în care a obținut un credit bancar în baza unor acte false, dând mită sume de bani unei funcționare bancare. Astfel, învinuita G.A.G. (soția învinuitului G.I.) a declarat că în cursul lunii iunie 2006, nefiind angajată la vreo societate comercială, a contactat-o pe învinuita H.C.M.E. și i-a solicitat ajutorul pentru a putea obține un credit bancar, solicitare acceptată de această din urmă învinuită, care i-a spus că trebuie să dea o parte din bani funcționarei bancare.

Învinuita H.C.M.E. a obținut apoi o adeverință de venit de la SC C. SRL - semnată în cunoștință de cauză de administratoarea A.L. -, prin care se atesta că învinuita G.A.G. este angajată a societății, având un salariu de 1.201 RON lunar net, pe care apoi învinuita G.A.G. a folosit-o pentru obținerea creditului. Funcționara bancară care s-a ocupat de întocmirea dosarului de credit a fost învinuita S.O., care a completat adeverința de venit și i-a dat învinuitei G.A.G. o hâr