ÎCCJ, Secția penală

Conform dispozițiilor art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (fapta din perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012). În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (fapta din perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012). În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (fapta din perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012). În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (fapta din perioada 25 noiembrie 2013 - 14 mai 2014). În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (fapta din perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014). În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (fapta din perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014). În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, sporită cu 1 an și 3 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Conform dispozițiilor art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a stabilit ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Direcției de Asistență Educațională, orașul Voluntari, județul Ilfov sau în cadrul B., orașul Voluntari, județul Ilfov, instituție ce va fi decisă de consilierul de probațiune. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 și următoarele C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Instituția Primarului Voluntari și a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă a sumei de 48 457,6 RON, reprezentând despăgubiri materiale. A fost respinsă cererea formulată de procuror de luare a măsurii asigurătorii. În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv: Chitanțele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010 (depuse în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă), nr. x din 17 iunie 2010, nr. x din 16 ianuarie 2012 (depuse în Dosarul nr. x/2009, respectiv în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă) și Chitanțele nr. x din 25 noiembrie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 28 februarie 2014 (depuse în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov). În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege. Conform art. 19 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 276/2009, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul. Potrivit art. 26 alin. (1) și (4) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2009, o cotă de 75% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici și ale executorilor judecătorești se constituie venituri la bugetul de stat și se cuprinde distinct în bugetele de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Diferența de procent de 25% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie venituri la bugetele locale. De asemenea, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în vigoare de la data de 15 februarie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul fiscal debitorul taxei. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei. Potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din același act normativ taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, iar conform art. 26 alin. (4), începând cu 1 ianuarie 2013, o cotă de 30% din sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetul de stat, se cuprinde distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției și va fi folosită exclusiv pentru finanțarea instanțelor judecătorești și a sistemului de ajutor public judiciar. O cotă de 70% din sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetele locale. I. Cu privire la faptele săvârșite în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, instanța de fond a reținut următoarele: Pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă a fost înregistrată sub nr. x/2009, acțiunea formulată de A., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta C., prin care a solicitat să se constatate nulitatea absolută, cât și relativă a Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 7 decembrie 2007 la BNP D., având ca obiect imobilul situat în Voluntari, județul Ilfov. În vederea soluționării acestei cauze, inculpata a depus la dosarul susmenționat, pentru a dovedi plata taxei de timbru în cuantum de 14.671 RON, Chitanțele nr. x din 11 noiembrie 2009 în valoare de 680 RON, nr. x din 20 ianuarie 2010 în valoare de 7.000 RON și nr. x din 5 mai 2010 în valoare de 7000 RON, eliberate de Instituția Primarului Voluntari, Direcția economică, Serviciul Taxe și Impozite, întocmită și semnată de referent E.. Chitanțele nr. x din 20 ianuarie 2010 și nr. x din 5 mai 2010 au fost depuse de inculpata A. la Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin Serviciul Registratură, fiind formulate cereri în acest sens, la data de 17 martie 2010, respectiv la data de 11 mai 2010. În sentința civilă nr. 1508 din data de 28 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă s-a menționat că reclamanta a achitat la dosarul cauzei taxa de timbru în valoare de 14.671 RON. Tot în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 22 iunie 2010, inculpata A. a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane și de întregire a acțiunii, respectiv a numitului F., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 440.000 euro către C. sau către reclamantă și anularea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului supus litigiului astfel cum s-a precizat în acțiunea principală, considerând că există o strânsă legătură de cauzalitate cu cererea inițială. La această cerere de chemare în judecată, inculpata a atașat Chitanța nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21391 RON, prin care a dovedit plata taxei de timbru, eliberată de Instituția Primarului Voluntari, Direcția economică, Serviciul Taxe și Impozite, întocmită și semnată de referent G. Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva numitului F. și s-a format astfel Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a pus în vedere inculpatei A. să evalueze pretențiile pe care înțelege să se solicite în cauză în RON, la cursul BNR din data formulării acțiunii și să timbreze acțiunea potrivit evaluării ce va fi efectuată. Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2012, inculpata A. a învederat că, potrivit calculului efectuat, conform legii taxei de timbru, taxa judiciară de timbru ce trebuia achitată este de 22.759 RON, precizând că a achitat suma de 21.391 RON, urmând ca până la termen să completeze cu suma de 1.368 RON. La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2012, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, inculpata A. a depus la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1400 RON, respectiv Chitanța nr. x din 16 ianuarie 2012, în valoare de 1400 RON, eliberată de Instituția Primarului Voluntari, Direcția Colectare Taxe și Evidența Proprietății, Serviciul Impozite și Taxe, întocmită și semnată de referent G.. Prin Sentința civilă nr. 1059 din 15 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 444.000 euro, reprezentând împrumut nerestituit, în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, precum și suma de 21.396 RON, cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 1508 din data de 28 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 472/A/04 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta C.. În urma sesizărilor formulate de C., având calitatea de martor în prezenta cauză, și a verificărilor efectuate în evidențele Instituției Primarului Voluntari, Serviciul Impozite și Taxe a rezultat că pe exemplarele chitanțelor în cauză, existente în cadrul acestei instituții, sunt menționate ca fiind plătite de inculpata A. alte sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru, și anume: Chitanța nr. x 20 ianuarie 2010 este în valoare de 7 RON, Chitanța nr. x din 5 mai 2010 este în valoare de 7 RON, Chitanța nr. x din 17 iunie 2010 este în valoare de 21 RON, iar Chitanța nr. x din 18 ianuarie 2012 este în valoare de 140 RON. II. Cu privire la faptele săvârșite în perioada 25 noiembrie 2013 - 14 mai 2014, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în orașul Voluntari, str. x, jud. Ilfov, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. x din 7 decembrie 2007 încheiat la B.N.P. D. pentru cauză ilicită și imorală și să se constate îmbogățirea fără just temei a pârâtei C. cu o sumă de peste 700.000 euro. Prin încheierea din data de 27 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secția civilă, s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta A. și s-a dispus avansarea de către stat în proporție de 50% a sumelor reprezentând taxa judiciară de timbru, urmând ca reclamanta să fie citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 34.506,5 RON și a timbrului judiciar de 15 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Prin Încheierea nr. 1054 din 26 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secția civilă, s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru de 34.506,6 RON, în patru rate lunare în cuantum de 8.686,65 RON fiecare. La datele de 25 martie 2014 și 14 mai 2014 inculpata A. a depus la Dosarul nr. x/2013 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, prin Serviciul Registratură, pentru a dovedi achitarea taxei judiciare de timbru, Chitanțele nr. x din 25 februarie 2013 în valoare de 15.000 RON, nr. x din 27 noiembrie 2013 în valoare de 10.000 RON întocmite și semnate de referent H. și nr. x din 28 februarie 2014 în valoare de 10.000 RON, întocmită și semnată de referent G., eliberate de Instituția Primarului Voluntari, Direcția Economică, Serviciul Impozite și Taxe. La termenul de judecată din 15 mai 2014, pârâta C., prin apărător, față de chitanțele depuse la dosar de inculpată în datele din 25 noiembrie 2013, în cuantum de 15.000 RON, respectiv din 27 noiembrie 2013, în cuantum de 10.000 RON, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, a depus cererea de denunțare a înscrierii în fals. Prin încheierea pronunțată la același termen, Tribunalului Ilfov, secția civilă, a dispus, în vederea urmăririi încasării taxei judiciare de timbru, comunicarea încheierii de ședință din data de 17 august 2013, precum și a Încheierii nr. 1051 din 26 noiembrie 2013 către organul fiscal de la domiciliul reclamantei, respectiv Primăria Voluntari. De asemenea, la datele de 24 iulie 2014 și 25 august 2014, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București au fost înregistrate plângerile formulate de partea civilă Instituția Primarului Voluntari și C., prin care au sesizat săvârșirea de către inculpata A. a infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 244 C. pen., art. 320 C. pen. și art. 323 C. pen. Prin Sentința civilă nr. 3238 din data de 21 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în baza art. 408 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantei A. la judecarea cererii, formulată în contradictoriu cu pârâta C.. În urma verificărilor efectuate în evidențele Instituției Primarului Voluntari, Serviciul Taxe și Impozite, a rezultat că pe exemplarele chitanțelor în cauză, existente în cadrul acestei instituții, sunt menționate ca fiind plătite de inculpata A., cu titlu de taxă judiciară de timbru, alte sume de bani și anume: Chitanța nr. x din 25 martie 2013 este în valoare de 10 RON, Chitanța nr. x din 27 noiembrie 2013 este în valoare de 10 RON, iar Chitanța nr. x din 28 februarie 2014 este în valoare de 15 RON. Din Adresa nr. x din 6 octombrie 2018 a Instituției Primarului Voluntari, Direcția Economică, Serviciul Taxe și Impozite, a rezultat că emiterea chitanțelor de plată a taxelor judiciare de timbru se face la solicitarea contribuabilului și se încasează suma indicată de către acesta. Chitanțele sunt emise în două exemplare, exemplarul unu (original) se înmânează plătitorului, iar exemplarul doi (copie), se îndosariază de către casier, urmând ulterior să fie arhivat. Din declarațiile date în cursul urmării penale și în fața instanței de fond de martorele E., H. și G., referenții din cadrul Instituției Primarului Voluntari, Serviciul Taxe și Impozite, care au întocmit și semnat chitanțele în cauză, astfel cum s-a arătat, a rezultat că au emis exemplarul doi al chitanțelor respective, păstrate în cadrul Instituției Primarului Voluntari și le-au semnat, încasând sumele menționate în acestea, că în cazul taxelor de timbru fiecare persoană interesată vine pentru a plăti suma de bani stabilită de instanță, încasează suma și eliberează chitanța, iar la sfârșitul fiecărei zile se semnează borderoul de încasări, care este completat pe calculator și printat, fiind individual pe fiecare casier în parte și este predat casierei principale împreună cu banii colectați, că există un program unde se selectează numele persoanei, suma pe care dorește să o achite cu titlu de taxă de timbru, după care este printată chitanța, care pe față era semnată de referent și ștampilată cu numele acesteia, iar pe verso cu ștampila primăriei. Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 53 din 12 februarie 2016, întocmit în cursul urmăririi penale de Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, s-au concluzionat următoarele: - exemplarele "originale" ale Chitanțelor nr. x din 5 mai 2010 și nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7.000 RON, respectiv 10.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de G.; - exemplarele "copie" ale Chitanțelor nr. x din 5 mai 2010 și nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7 RON, respectiv 10 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de G.; - exemplarele "originale" ale Chitanțelor nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10.000 RON, respectiv 15.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de H.; - exemplarele "copie" ale Chitanțelor nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10 RON, respectiv 15 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de H.; - exemplarul "original" al Chitanței nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7.000 RON la bugetul taxelor locale, nu a fost semnată de E.; - exemplarul "copie" al Chitanței nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7 RON la bugetul taxelor locale, a fost semnat de E.; - niciuna din impresiunile de parafă aplicate exemplarelor "originale" ale chitanțelor sus-precizate nu au fost generate de vreunul din clișeele parafelor referenților: G., H. sau E.; - impresiunile de parafă inserate pe contrapagina exemplarelor "originale" ale chitanțelor nr. x, x și x nu au fost realizate cu clișeul parafei "Serviciului Taxe și Impozite", dar nici cu cel al parafei "Direcției Management Economic Serviciul Taxe și Impozite". Având în vedere că în faza de urmărire penală Chitanțele nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21.391 RON și nr. x din 18 ianuarie 2012 în valoare de 1.400 RON, depuse de inculpată la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu au fost expertizate grafic, în cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice cu privire la aceste două chitanțe. Din Raportul de expertiză criminalistică nr. 119 din 23 aprilie 2018, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice au rezultat următoarele: - semnăturile încasatorului de pe chitanța nr. 271651, privind suma de 140 RON și de pe chitanța nr. 172888, vizând suma de 21 RON, au fost executate de numita G.; - semnăturile încasatorului de pe chitanța nr. 271651, privind suma de 1400 RON și de pe chitanța nr. 172888, privind suma de 21391 RON, nu au fost executate de numita G.; - impresiunile de ștampilă de pe prima pagină a chitanțelor nr. 271651, privind suma de 1.400 RON și nr. 172888, privind suma de 21.391 RON, nu au fost create de niciuna dintre ștampilele cu care au fost aplicate impresiunile de referință puse la dispoziție; - impresiunile de ștampilă de pe verso chitanțelor nr. 271651, privind suma de 1.400 RON și nr. 172888, privind suma de 21.391 RON, nu au fost aplicate în mod direct pe hârtie, ci au fost realizate prin procedee de reproducere, imaginile imprimate ale acestora nu au fost obținute după clișeele vreuneia dintre ștampilele cu care au fost aplicate impresiunile de comparație puse la dispoziție. De asemenea, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul de expertize criminalistice, efectuat tot în faza de cercetare judecătorească, s-au concluzionat următoarele: - exemplarele "Original" ale Chitanțelor nr. x din 5 mai 2010 și nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7.000 RON, respectiv 10.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de G.; - exemplarele "Copie" ale Chitanțelor nr. x din 5 mai 2010 și nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7 RON, respectiv 10 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de G.; - exemplarele "Original" ale Chitanțelor nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10. 000 RON, respectiv 15.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de H.; - exemplarele "Copie" ale Chitanțelor nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10 RON, respectiv 15 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de H.; - exemplarul "Original" al chitanței nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7.000 RON la bugetul taxelor locale, nu a fost semnat de E.; - exemplarul "Copie" al chitanței nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7 RON la bugetul taxelor locale, a fost semnat de E.; - niciuna din impresiunile de parafă aplicate exemplarelor "Original" ale Chitanțelor nr. x din data de 05 mai 201, nr. x din data de 28 februarie 2014, nr. x din data de 27 noiembrie 2013, nr. x din data de 25 noiembrie 2013, nr. x din data de 20 ianuarie 2010, nu au fost generate de vreunul din ghișeele parafelor referenților G., H. sau E.. - impresiunile de parafă inserate pe verso exemplarele "Original" ale chitanțelor nr. x, nr. x și nr. x nu au fost realizate cu ștampilele de referințe "Serviciul Taxe și Impozite" și "Direcția Management Economic Serviciu Taxe și Impozite". Totodată, s-a reținut că borderourile depuse de Instituția Primarului Voluntari, Serviciul Taxe și Impozite, atestă încasarea de la inculpata A. la data de 20 ianuarie 2010 a sumei de 7 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanța nr. x din 20 ianuarie 2010, la data de 5 mai 2010 a sumei de 7 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanța nr. x din 5 mai 2010, la data de 25 noiembrie 2013 a sumei de 15 RON, pentru care i-a fost eliberată Chitanța nr. x din 25 noiembrie 2013, la data de 27 noiembrie 2013 a sumei de 10 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanța nr. x din 27 noiembrie 2013 și la data de 28 februarie 2014 a sumei de 10 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanța nr. x din 28 februarie 2014. Fiind audiată în legătură cu faptele deduse judecății, inculpata A., deși a recunoscut că s-a prezentat la Instituția Primarului Voluntari, Serviciul Taxe și Impozite, pentru a plăti taxele judiciare de timbru, a susținut că a achitat sumele de bani menționate în chitanțele originale pe care le-a depus la Dosarele civile nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nr. 2971/3/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă și nr. 2062/93/2013 al Tribunalului Ilfov, secția civilă, precizând că aceste sume de bani au provenit fie de la actualul său soț, fie dintr-un împrumut ce i-a fost acordat de un prieten. În contextul celor arătate, Curtea de Apel București a apreciat că declarațiile date de inculpată sunt nesincere, fiind contrazise de întregul material probator existent la dosarul cauzei, din care rezultă cu certitudine săvârșirea de către aceasta a faptelor deduse judecății. S-a arătat că, deși nu există probe directe în ceea ce o privește falsificarea chitanțelor respective de către inculpata A., materialul probator administrat relevă, fără dubiu, că aceasta, personal, s-a prezentat la Instituția Primarului Voluntari, Serviciul Taxe și Impozite, a achitat contravaloarea taxelor judiciare de timbru, fiindu-i eliberate Chitanțele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 17 iunie 2010, nr. x din 16 ianuarie 2012, nr. x din 25 februarie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 28 februarie 2014 și a depus personal aceste chitanțe, ce atestă plata unor sume de bani cu mult mari cu titlu de taxă judiciară, prin Serviciul Registratură, la dosarele civile anterior menționate, cu scopul vădit de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru, este evident că aceasta a participat în mod nemijlocit la contrafacerea chitanțelor respective. Curtea de Apel București a avut în vedere și împrejurarea că inculpata A. era singura persoană interesată în Dosarele civile nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nr. 2971/3/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă și nr. 2062/93/2013 al Tribunalului Ilfov, secția civilă să facă dovada achitării taxelor judiciare de timbru, dat fiind că în lipsa chitanțelor respective nu exista posibilitatea legală pentru instanța civilă să procedeze la soluționarea pe fond a cererilor formulate de aceasta, obiect al dosarelor, singura soluție fiind de anulare a acestor cereri ca netimbrate. De altfel, s-a reținut că inculpata A. nu a oferit o explicație plauzibilă cu privire la faptul că pe exemplarul doi al chitanțelor, arhivate la Instituția Primarului Voluntari, sunt menționate sume de bani mult mai mici decât cele specificate pe chitanțele originale depuse în cele trei dosare civile și că aceste chitanțe nu au fost semnate de H., E., G., care, urmare prezentării inculpatei la Serviciul Taxe și Impozite au întocmit, semnat și eliberat inculpatei chitanțele. În cauză a fost audiat în calitate de martor I., soțul inculpatei, care a confirmat că o ajută financiar pe inculpata A. din lunile octombrie - noiembrie 2010 și până în prezent, că a ajutat-o pe aceasta la plata taxelor de timbru și că a însoțit-o pe aceasta la Primăria Voluntari cu scopul de a plăti anumite taxe de timbru, respectiv suma de 1.400 RON. Curtea de Apel București nu a apreciat ca fiind sinceră declarația martorului, având în vedere calitatea acestuia de soț al inculpatei și împrejurarea că aspectele învederate, ce vizează plata către inculpată a sumei de 1.400 RON, sunt infirmate de probele administrate în cauză. De altfel, în cursul cercetării judecătorești, expertul parte încuviințat inculpatei, prin punctul de vedere exprimat, a arătat următoarele: 1. a) Semnătura de pe Chitanța nr. x din 17 iunie 2010, exemplarul "Original", privind suma de 21.391 RON, nu a fost executata de referentul G.; b) Semnătura de pe Chitanța nr. x din 17 iunie 2010, exemplarul "Copie", privind suma de 21 RON, a fost executată de referentul G.: c) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 17 iunie 2010. exemplarul "Original", nu a fost executată cu niciuna din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; d) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 17 iunie 2010. exemplarul "Copie", a fost executată cu una din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; e) Impresiunea de ștampilă de pe verso chitanței nr. x din 17 iunie 2010, vizând plata sumei de 21.391 RON, nu a fost executată cu ștampila de referință, ci reprezintă o reproducere, fiind aplicată prin reproducere - tehnoredactare-imprimare și nu prin procedura specifică fizică de aplicare directă cu ștampila pe înscrisul respectiv; 2. a) Semnătura de pe Chitanța nr. x din 16 ianuarie 2012, exemplarul "Original" întocmită pentru suma de 1.400 RON nu a fost executată de referentul G.; b) Semnătura de pe Chitanța nr. x din l6 ianuarie 2012, exemplarul "Copie" privind suma de 21 RON, a fost executată de referentul G.; c) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 16 ianuarie 2012, exemplarul "Original", nu a fost executată cu niciuna din cele 2 parafe ale căror impresiuni de referință au fost puse la dispoziție pe numele G.; d) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 16 ianuarie 2012, exemplarul "Copie" a fost executată cu una din cele 2 parafe ale căror impresiuni de referință au fost se la dispoziție; e) Impresiunea de ștampilă de pe verso Chitanței nr. x din 16 ianuarie 2012, vizând plata sumei de 1.400 RON, nu a fost executată cu ștampila de referință, ci reprezintă o reproducere, fiind aplicată prin reproducere - tehnoredactare - imprimare și nu prin aplicarea directă a respectivei ștampile. 3. a) Semnăturile de pe exemplarul "Original" al chitanței nr. x din 5 mai 2010 chitanței nr. x din 28 februarie 2014 nu au fost executate de referentul G.; b) Semnătura de pe exemplarul "Copie" al Chitanței nr. x din 5 mai 2010 a fost executată de referentul G.; c) semnătura de pe exemplarul "Copie" al Chitanței nr. x din 28 februarie 2014 nu a fost executată de referentul G.; d) Impresiunile de parafă de pe Chitanțele nr. x din 5 mai 2010 și nr. x din 28 februarie 2014, exemplarul "Originar" nu au fost executate cu nici una din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; e) Impresiunile de parafa de pe Chitanțele nr. x din 5 mai 2010 și nr. x din 28 februarie 2014 exemplarul "Copie" au fost executate cu una din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni au fost puse la dispoziție; f) Impresiunile de ștampilă existente pe verso-ul Chitanței nr. x din 28 februarie 2014 atât exemplarul "Original", cât și exemplarul "Copie", nu au fost executate eu impresiunile de referință ale Primăriei Voluntari puse la dispoziție; 4. a) Semnătura de pe Chitanța nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Original" nu a fost executată de referentul E.; b) Semnătura de pe Chitanța nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Copie" a fost executată de referentul E.; c) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Original", nu a fost executată cu parafa referentului E. ale cărei impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; d) Impresiunea de parafa de pe Chitanța nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Copie", a fost executată cu ștampila referentului E. ale cărei impresiuni de referință au fost puse la dispoziție. 5. a) Semnăturile de pe exemplarele "Original" al Chitanțelor nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013 prezintă elemente de asemănare între ele, existând posibilitatea ca acestea să fi fost executate de același autor, dar având în vedere structura deosebit de simplă a execuției, nu se poate stabili scriptorul executant; b) Semnăturile de pe exemplarele "Copie" al Chitanțelor nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013, prezintă o construcție deosebit de simplistă a execuției, motiv pentru care nu se poate stabili dacă aparțin sau nu titularului H. sau altei persoane; c) Impresiunile de parafă ale referentului H. de pe Chitanțele nr. x din 27 noiembrie 2013 și nr. x din 25 noiembrie 2013 exemplarele "Original", nu au fost create cu parafele ale căror impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; d) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 27 noiembrie 2013, exemplarul "Copie", a fost executată cu parafa referentului H., ale cărei impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; e) Impresiunea de parafă de pe Chitanța nr. x din 25 noiembrie 2013, exemplarul "Copie", nu a fost executată cu parafa referentului H. ale cărei impresiuni de referință au fost puse la dispoziție; f) Impresiunile de ștampilă de pe verso-ul chitanței nr. x din 25 noiembrie 2013, exemplarele "Original" și "Copie", nu au fost executate cu ștampilele Primăriei orașului Voluntari ale căror impresiuni de referință au fost puse la dispoziție. Față de cele de mai sus, cu privire la capitolul "Concluzii", expertul parte a conchis următoarele: 1. are aceleași opinii ca și concluziile exprimate la pozițiile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 11 b; 2. nu este de acord cu concluziile nr. 7, 8, 9, 10 referitoare la semnăturile referentului H., deoarece gradul ridicat de simplitate al construcției semnăturilor de pe Chitanțele nr. x din 27 noiembrie 2013 exemplarele "Original" și "Copie" și nr. 402900(140) din 25 noiembrie 2013, "Original" și "Copie" nu pot oferi certitudinea execuției de către titularul acestora sau de către orice altă persoană cu abilități medii de scriere dispusă să contrafacă aceste semnături, situație în care în literatura de specialitate în domeniu se recomandă reținere din partea expertului care face evaluarea semnăturilor și neformularea unor concluzii de certitudine (pozitivă sau negativă), o concluzie de imposibilitate a stabilirii scriptorului fiind mai potrivită. 3. Concluziile nr. 11 a și 11 b fac referire doar la exemplarele "Original" ale chitanțelor analizate, fără a menționa și impresiunile de parafă sau ștampilă existente pe exemplarele "Copie". 4. O apreciere comună în ceea ce privește impresiunile de parafă și de ștampile utilizate la producerea înscrisurilor denumite "original" este aceea că diferențele dintre acestea și exemplarele similare "copie" sunt foarte mari și induc ideea unei contrafaceri fără a fi scanate - reproduse - după formularele cu aceleași numere -copie. Referitor la infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpatei A., Curtea de Apel București a avut în vedere că, în practica și literatura de specialitate, s-a arătat că subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică privată ori publică al cărei patrimoniu a fost păgubit prin acțiunea de inducere în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în anumite situații putându-se distinge un subiect pasiv principal și un altul secundar. S-a reținut că, în prezenta cauză, subiectul pasiv principal este partea civilă Instituția Primarului Voluntari, al cărei patrimoniu a fost diminuat cu diferența dintre sumele de bani achitate efectiv de inculpată și sumele de bani ce trebuiau plătite de aceasta cu titlu de taxă judiciară de timbru și care ar fi revenit acestei instituții, respectiv bugetului local, conform dispozițiilor legale în materie, anterior menționate. Subiectul pasiv secundar este instanța de judecată care a fost indusă în eroare de inculpată, prin depunerea chitanțelor ce dovedeau plata taxelor de timbru judiciar într-un cuantum mult mai mare decât sumele efectiv achitate, respectiv în cuantumul ce a făcut posibilă judecata pe fond a cauzelor civile respective. Plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiție esențială pentru soluționarea pe fond a litigiilor civile. Potrivit dispozițiilor legale în materie civilă, pentru înfăptuirea actului de justiție persoanele care se adresează instanței de judecată cu cereri de chemare în judecată sunt obligate la plata în avans a sumelor sume de bani, respectiv a taxelor judiciare de timbru. În prezenta cauză, prin depunerea chitanțelor ce atestau plata taxelor judiciare de timbru în cele trei doare civile, s-a creat aparența îndeplinirii condiției susmenționate, având drept consecință judecarea pe fond a cauzelor respective, generarea unor cheltuieli de judecată, neavând relevanță soluțiile pronunțate pe fond în cauzele respective. În drept, instanța de fond a reținut că: 1. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, a falsificat prin contrafacere Chitanțele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x/17 iunie 2010 și nr. x din 16 ianuarie 2012, în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a dovedi plata taxelor judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, precum și în Dosarul nr. x/3/al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale); 2. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 17 martie 2010-17 ianuarie 2012, a depus la Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă și la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, Chitanțele false nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 17 iunie 2010 și nr. x din 16 ianuarie 2012, în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a dovedi plata taxelor judiciare de timbru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale); 3. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012, a indus în eroare instanțele de judecată în Dosarele nr. x/2009 și nr. y/2011 ale Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin depunerea chitanțelor false nr. x, nr. x, nr. x din 17 iunie 2010 și nr. x din 16 ianuarie 2012, ce atestau aspecte necorespunzătoare realității, respectiv achitarea în integralitate a taxelor judiciare de timbru, prejudiciind Instituția Primarului Voluntari cu diferențele între taxele de timbru ce trebuiau achitate și taxele achitate efectiv de inculpată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale); 4. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25 noiembrie 2013 - 14 mai 2014, a falsificat, prin contrafacere, Chitanțele nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 și nr. x din 28 februarie 2014, cu scopul de a dovedi plata taxei judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale); 5. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014, a depus Chitanțele false nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 și nr. x din 28 februarie 2014 în Dosarul civil nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a dovedi plata taxelor judiciare de timbru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale); 6. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014, a indus în eroare instanța de judecată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secția civilă, prin depunerea Chitanțelor false nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 și nr. x din 28 februarie 2014, ce atestau aspecte necorespunzătoare realității, respectiv achitarea în integralitate a taxelor judiciare de timbru, prejudiciind Instituția Primarului Voluntari cu diferențele între taxele de timbru ce trebuiau achitate și taxele achitate efectiv de inculpată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) În opinia instanței de fond, din probele administrate în cauză anterior menționate rezultă fără dubiu săvârșirea de către inculpata A. a faptelor deduse judecății, în modalitatea descrisă, fiind pe deplin îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective. Având în vedere că de la data săvârșirii faptelor deduse judecății, menționate la punctele 1 - 3 și până la judecarea cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou C. pen., ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, instanța e fond a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen., determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile. În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză, care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză. S-a reținut că, în ceea ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, regimul sancționator este asemănător în cele două coduri penale, fiind însă cu mult mai aspru în cazul infracțiunii de înșelăciune în C. pen. anterior. Pentru faptele de la punctele 4 - 6, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile actualului C. pen. și, pe cale de consecință, și cele ale art. 10 din Legea nr. 187/2012, conform cărora tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. În acest context, în raport de principiul fundamental de drept "mitior lex" și dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-o privește pe inculpata A. din ambele coduri penale, instanța de fond a constatat că se impune aplicarea C. pen. în vigoare ca lege penală mai favorabilă. Ca atare, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei conform celor menționate în partea introductivă a prezentelor considerente. În ceea ce privește individualizarea pedepselor principale, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. S-a reținut că pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale. Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei, iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei. Instanța de fond a apreciat că, în prezenta cauza, dispunând executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 91 și următoarele C. pen., se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei faptei comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului. La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere natura și gravitatea faptelor deduse judecății. De asemenea, Curtea a ținut cont de modalitatea concretă în care a fost concepută și desfășurată întreaga activitate infracțională, amploarea acestei activități, scopul urmărit și urmarea produsă. În ceea ce privește datele personale, s-a reținut că este adevărat că inculpata nu are antecedente penale, însă instanța nu a putut ignora că aceasta are calitatea de avocat, calitate în care cu atât mai mult trebuia să contribuie la respectarea legii și nicidecum să procedeze la ncălcarea acesteia, să fie un model în societate și că a avut o atitudine total nesinceră, neasumându-și, în pofida evidenței probelor, răspunderea pentru faptele sale. În opinia instanței de fond, aceste împrejurări de fapt, cert rezultate din actele dosarului, sunt în măsură să justifice stabilirea pedepselor, care exprimă gradul de pericol social concret pe care îl reprezintă fiecare faptă săvârșită și asigură o justă sancționare a acestora și o eficientă folosire a sancțiunii aplicate. Curtea de Apel București a constatat că inculpata, fiind întrebată în mod expres, a învederat că ar fi de acord cu prestarea muncii în folosul comunității. Referitor la pedepsele complementare și accesorii, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie se impune interzicerea drepturilor prevăzute prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că Instituția Primarului Voluntari s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, în termen legal, cu sumele de 34.471,6 RON și 13.986 RON, reprezentând diferența dintre taxele de timbru stabilite de instanțele civile și care se cuveneau bugetelor locale și sumele de bani efectiv plătite de inculpată. Conform art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Având în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine prejudicierea părții civ